“Fiecare organizatie are o imagine. Unica intrebare este daca aceasta are

imaginea pe care doreste sa o aiba.”

Harry Levinson

 

1. Ce este criza de imagine?

In epoca globalizarii economiei de piata si a concurentei acerbe pentru resurse materiale,

financiare si public (clienti, parteneri, factori de decizie, lideri de opinie etc.), apar si dispar multe organizatii. Unele au succes, se dezvolta si raman etaloane pe piata, altele nu rezista concurentei si dispar. Cercetatorii au relevat ca, dincolo de aspectele economice, financiare si manageriale clasice, una dintre cauzele care au dus la insucces a fost imaginea publica nefavorabila.

Se pune intrebarea: cat de dependenta este o organizatie de imaginea sa publica si cat de vulnerabila este ea din acest punct de vedere?

In plan social, imaginea unei organizatii este relevanta prin gradul de notorietate publica si

de incredere cu care aceasta este cotata in mediul in care isi desfasoara activitatea. Altfel spus, imaginea este reflectarea publica a reputatiei, personalitatii sau identitatii unei organizatii. Fie ca vrea sau nu, orice organizatie o data constituita are o imagine in constiinta publica.

In viata de zi cu zi, oamenii cumpara produse si servicii in functie de imaginea pe care si-au format-o despre acestea sau despre organizatia care le produce si le ofera. De foarte multe ori, ei raman “agatati” de aceasta imagine si refuza sa vada si alte produse sau servicii pe care piata le ofera. Bautorii de Coca-Cola sau Tuborg, turistii care calatoresc numai cu compania de transport KLM, investitorii si posesorii de carduri la Banca Romana pentru Dezvoltare vor fi convinsi cu greu sa-si schimbe compania in care au incredere. Si aceasta deoarece “imaginea” acelei companii este propria lor creatie, propria lor reprezentare. Ea devine un bun al organizatiei, un element de patrimoniu, numai dupa ce individul din public si-a exprimat judecata de valoare.

Ar parea atunci ca singura atributie care ii revine organizatiei este sa il ajute pe “clientul” sau sa-si formeze o imagine coerenta, stabila si consistenta, care sa cuprinda scopul, obiectivele si impactul social al activitatii organizationale.

O imagine coerenta, cu sens pozitiv, ii confera organizatiei stabilitate si succes in competitia pentru resurse si public. In plus, ea este mai putin vulnerabila la atacurile concurentei si mai putin expusa riscurilor de a se confrunta cu o situatie de criza.

In sens contrar, reducerea compatibilitatii intre ceea ce face, ce spune si ce crede lumea despre organizatie, precum si schimbarea polaritatii imaginii spre sensul negativ al evaluarilor publice, determina scaderea performantelor organizatiei, reducerea cotei de piata si chiar intrarea ei in criza.

Din acest punct de vedere, Levinson compara organizatia cu corpul uman: “Daca doresti sa intelegi o persoana, o examinezi. Poti sa o faci sistematic asa cum o fac fiziologii sau poti incerca sa afli mai multe despre ea de-a lungul timpului, asa cum fac prietenii. Mai intai incerci sa afli

cine si ce este acea persoana. In al doilea rand, incerci sa afli cum se comporta in diferite circumstante. In al treilea rand, doresti sa stii ce crede si cum o vede lumea, cum se prezinta lumii si de ce o face in acest mod. Daca exista mari diferente intre imaginea pe care o proiecteaza si persoana care este cu adevarat, conflictele emotionale sunt inevitabile”. 30

Rezulta, deci, ca stabilitatea si coerenta sunt doua dintre trasaturile esentiale ale unei imagini publice de succes.

Exista organizatii a caror dependenta de conservarea imaginii lor publice este vitala: institutiile financiar-bancare si organizatiile politice. Ele isi bazeaza functionarea pe gradul de notorietate (reputatia) si de incredere publica cu care sunt cotate.

Avem destule exemple de fonduri de investitii sau mutuale si banci de credit care au falimentat datorita pierderii increderii investitorilor si creditorilor.

In mod similar, organizatiile politice care pierd increderea cetateanului se confrunta cu o reducere a sprijinului in alegeri, ceea ce are ca rezultat pierderea cursei pentru obtinerea puterii politice.

Organizatiile economice care au ca scop producerea de bunuri sau servicii se pot confrunta cu o criza de imagine ce se poate manifesta in faze intermediare. Mai intai, pot fi afectate numai unele din produsele sau serviciile organizatiei, care au pierdut in competitia pentru imaginea publica. In acest caz, imaginea globala a organizatiei se poate mentine in limitele adecvate, notorietatea si increderea publica asigurand functionarea normala a organizatiei. Totusi, nerezolvarea la timp a problemelor, cu impact mare la public, generate de produsele, serviciile a caror imagine a fost deteriorata, va produce intrarea intregii organizatii in criza.

In aceste conditii, definim criza de imagine ca fiind acel stadiu de deteriorare a gradului de notorietate, a reputatiei si increderii publice ce pune in pericol functionarea sau existenta unei organizatii.

Aceasta inseamna ca produsele sau serviciile nu mai au aceeasi cautare pe piata iar onestitatea scopurilor, corectitudinea si legalitatea actiunilor organizatiei devin subiect de dezbatere publica sau juridica.

2. Mecanismul de producere a crizei de imagine

Daca ar fi sa ne intrebam care este mecanismul prin care se produce o criza de imagine, un

raspuns posibil poate fi dat analizand procesul de formare a imaginii sociale a unei organizatii (Anexa 1).

In esenta, imaginea rezulta din procesarea mesajelor pe care indivizii, grupurile, categoriile de public relevante le percep despre organizatie.

Merita subliniat faptul ca, in procesul de formare, imaginea organizatiei se prezinta ca o succesiune de reprezentari ce se cristalizeaza despre aceasta. Ulterior, prin manifestarile comportamentale ale indivizilor ce percep realitatile organizatiei, imaginea se obiectiveaza sub forma notorietatii, reputatiei, increderii publice.

Imaginea, ca element de patrimoniu, impune eforturi sustinute pentru castigarea recunoasterii, respectului, bunavointei si apoi increderii publicului, prin influentarea reprezentarilor acestuia in functie de interesul organizatiei. Procesul de formare a imaginii sociale incepe o data cu aparitia organizatiei si are o evolutie continua, pe toata durata existentei acesteia.

Imaginea se structureaza ca un complex informational bazat pe emiterea, receptionarea si evaluarea mesajelor organizatiei. Acestea cuprind informatii difuzate prin canale proprii si institutionalizate, prin mass-media, prin publicitate si reclama, prin relatiile cu comunitatea locala, prin opiniile exprimate public de catre membrii organizatiei si prin satisfactia/insatisfactia exprimata de public (clienti, consumatori) in urma utilizarii produselor si/sau serviciilor.

In analiza procesului de formare a imaginii sunt esentiale doua tipuri de mesaje: mesajele functionale si mesajele emise deliberat.

a) Mesajele functionale rezulta din activitatea organizatiei. De regula, ele sunt coerente, stabile si credibile, pentru ca se refera la realitati observabile si verificabile: domeniul de activitate, localizare in spatiu, marime, structura, cifra de afaceri, tipul si calitatea produselor si serviciilor, importanta sociala si/sau nationala, impactul socio-economic asupra comunitatii (locuri de munca, zgomote, poluare etc.).

Aceste mesaje sunt receptionate de un public mai restrans format, de regula, din cei care au un interes in relationarea directa cu organizatia (furnizori, clienti, consumatori, parteneri, investitori, decidenti) si cei situati in proximitatea organizatiei, a carei functionare le influenteaza, intr-un anume mod, existenta.

b) Mesajele emise deliberat sunt lansate, de regula, de structurile specializate ale organizatiei (marketing, publicitate, reclama, relatii publice) cu scopul de a orienta perceptia asupra mesajelor functionale si a face posibila receptionarea lor favorabila de catre toate categoriile de public din sfera de interes a organizatiei. Aceste mesaje indeplinesc urmatoarele functii: de informare, de explicare, de potentare, de mentinere in atentie si de reducere a impactului negativ pe care functionarea organizatiei l-ar putea avea in mediul intra si extraorganizational.

Mesajele emise deliberat urmaresc promovarea identitatii si imaginii de marca a produselor

si organizatiei, a idealurilor si scopurilor acesteia, explicarea beneficiilor pe care categoriile de public-tinta le au ca urmare a functionarii organizatiei.

In schema propusa (Anexa 1) exista doua spatii esentiale pentru formarea imaginii: a) spatiul de creare a vizibilitatii si b) spatiul de generare a credibilitatii si increderii. Teoretic, spatiul vizibilitatii apartine organizatiei, in timp ce spatiul increderii apartine publicului-tinta. Conditia esentiala pentru ca o organizatie sa isi poata proiecta imaginea in spatiul de interes este sa- si asigure vizibilitatea prin emiterea si armonizarea celor doua tipuri de mesaje. Coerenta si compatibilitatea acestora fac posibila proiectarea unei imagini dezirabile a organizatiei, capabile sa genereze judecati de valoare si opinii favorabile rezultate din evaluarile succesive ale potentialului destinatar.

In unele lucrari³¹ sunt identificate patru situatii in care se pot combina cele doua tipuri de mesaje: a) activitate buna + mesaj pozitiv => coerenta, credibilitate, succes; b) activitate buna + mesaj negativ => incoerenta, erodarea credibilitatii, pierderi; c) activitate slaba + mesaj pozitiv => incoerenta, contradictii, pierderi, manipulare, organizatie in

precriza;

d) activitate slaba + mesaj negativ =>incoerenta,pierderi, organizatie in criza.

In situatia descrisa la punctul c, apare posibilitatea ca organizatia sa mai pastreze o perioada de timp increderea publicului, dar pe termen lung va pierde. Publicul va percepe destul de repede ideea de manipulare si va deveni ostil organizatiei manipulatoare.

Din motive didactice, schema prezinta cazul ideal cand organizatia isi asigura singura vizibilitatea gestionand total transmiterea mesajelor. Practic, datorita comunicarii globale, putem vorbi de doua tipuri de vizibilitate: directa si mediata (Fig.2).

 

In cazul vizibilitatii directe predomina mesajele construite si distribuite de organizatie prin contacte nemijlocite cu publicul. Gradul de coerenta, corectitudine si credibilitate al acestora este ridicat. Insa, aria de cuprindere numerica, spatiala si temporala a publicului se restrange datorita capacitatilor limitate ale organizatiei de a realiza contacte directe.

Vizibilitatea mediata asigura cuprinderea aproape instantanee a tuturor categoriilor de public relevant pentru organizatie, insa comunicarea mediata prin mass-media, lideri de opinie reduce posibilitatea organizatiei de a controla acuratetea si corectitudinea construirii si transmiterii mesajelor.

Simtomele si cauzele crizei de imagine apar in cadrul comunicarii mediate. Aici se manifesta elementele, practicile si starile care determina aparitia crizei. Identificam astfel un prim element al mecanismului de aparitie a crizei de imagine: intreruperea sau deformarea mesajelor in spatiul de creare a vizibilitatii. Acest lucru se datoreaza atat celor care emit mesajele, celor care le receptioneaza, cat si mijloacelor care vehiculeaza informatia.

Un al doilea element il reprezinta coruperea (modificarea) grilei de evaluare a publicului-tinta. In mod normal, fiecare individ isi orienteaza comportamentul dupa propria harta mentala. Oamenii gandesc si se comporta diferit de la o situatie la alta. Ei pot fi logici, rationali si responsabili intr-o anumita situatie si ilogici, irationali si iresponsabili in alta situatie. Grupurile, comunitatile organizationale, natiunile au valori, credinte, prejudecati si opinii diferite, cu semnificatie pentru fiecare membru din interiorul lor. In acelasi timp, oamenii percep, descopera si construiesc propria realitate – lumea interna si externa - in modalitati care au sens si semnificatie pentru ei.

Daca in discordanta cu valorile organizatiei se modifica harta mentala (grila de evaluare) a publicului-tinta prin cultivarea ostilitatii fata de aceasta, mesajele organizatiei nu vor mai fi compatibile cu sistemul de valori al indivizilor din public, producand dezacord, incompatibilitate, neincredere.

Un al treilea punct generator de criza de imagine este neasigurarea criteriului de stabilitate in timp a imaginii pozitive. Fluctuatiile de credibilitate provoaca in ultima instanta aparitia neincrederii. Campaniile mediatice succesive cu obiective si scopuri diferite sau putin precizate au ca efect, in ultima instanta, bulversarea sistemului de referinta al individualui si modificarea fara discernamant a grilei sale de evaluare.

 

3. Cauze care pot genera aparitia unei crize de imagine

3.1. Incapacitatea organizatiei de a-si crea si gestiona o identitate puternica, relevanta

atat in interior, cat si in cadrul extraorganizational, se datoreaza lipsei de preocupare din partea conducerii organizatiei pentru aplicarea unui program coerent de creare a propriei identitati, care sa cuprinda, in afara de nume, atmosfera, evenimente, idealul organizational si cultura organizationala.

Pentru publicul intern (angajati) este esential sa se poata identifica cu idealul organizatiei. Psihologii din industrie au constatat de multa vreme ca oamenii, daca au posibilitatea de a alege, nu vor accede intr-o organizatie decat daca au reprezentari si imagini pozitive despre aceasta. Atitudinile angajatilor reflecta adesea cu acuratete imaginea de sine a organizatiei. Cand o parte a propriilor membri nu sunt de acord cu imaginea de sine ideala a organizatiei, ei se transforma, de regula, in simple prezente pe statul de plata si nu vor face altceva decat sa raspunda solicitarilor minime. Ei vor fi dominati de frustrare, depresie, apatie, alienare si, in situatii limita, chiar de furie.

Angajatii sunt deosebit de sensibili si la modul in care organizatia este perceputa de publicul extern. Compatibilitatea/incompatibilitatea intre imaginea de sine si imaginea sociala a organizatiei are importante efecte benefice/malefice pentru starea organizatiei.

Cand publicul extern si publicul intern au perceptii similare despre organizatie, imaginea acesteia este considerata viabila si consecventa.

Un studiu al Organizatiei Gallup considera ca atitudinea angajatilor are un impact direct, masurabil asupra profitului, productivitatii si loialitatii consumatorilor.

Din examinarea atitudinii a 100.000 de angajati din 2.500 organizatii cuprinse in 12 ramuri industriale a reiesit ca intreprinderile cu o atitudine pozitiva a salariatilor sunt cu 50% mai sigure ca vor vinde consumatorilor loiali si cu 44% mai sigure ca vor avea o productivitate peste medie.

Un studiu efectuat de Societatea Americana pentru Instruire si Dezvoltare asupra a 40 dintre cele mai performante companii publice a descoperit o legatura puternica intre cheltuielile pentru instruirea la locul de munca, perceptia acestor cheltuieli de catre beneficiarii companiei si performantele financiare ale acesteia. Oamenii de afaceri care investesc mai mult pentru angajatii lor, si fac public acest lucru, au performante semnificativ mai mari in ceea ce priveste vanzarile, profitul si imaginea de marca.

Cercetarile efectuate de firma de consultanta WFD Inc. din Boston au concluzionat ca nu banii, ci comunicarea este cel mai important factor in generarea loialitatii angajatilor si a unei perceptii pozitive in mediul social.

Referitor la analiza identitatii pe care o organizatie o proiecteaza, Levinson utilizeaza urmatoarele elemente:³²

a) Ceea ce face – asa cum se vede in produsele si serviciile sale si in felul cum isi trateaza angajatii (“unitati economice bune pentru a fi cumparate si conduse” sau “oameni capabili si maturi”).

b) Ce spune prin intermediul comunicarii cu angajatii (“rugaminte si persuasiune” sau “definirea de comun acord a problemelor comune”) si prin intermediul comunicarii cu cumparatorii/consumatorii sai (“cineva care sa fie atras prin propuneri ce depasesc posibilitatile reale“ sau ”poate a fi pacalit printr-un ambalaj construit cu inteligenta”).

c) Ce cred oamenii ca trebuie sa fie organizatia. Raspunsurile la urmatoarele intrebari pot fi relevante pentru o analiza pertinenta: - Daca o organizatie are o imagine, este ea la inaltimea acesteia? Sau spune una si face alta?

 

- Daca exista o imagine, angajatii se ridica la inaltimea acesteia? Sau exista cerinte conflictuale, salarii mici sau alte motive care ii impiedica?

- Cand trebuie schimbata imaginea sunt angajatii implicati sa faca schimbarea prin intermediul unui management participativ?

- Daca nu exista o imagine distincta a organizatiei, sunt de dorit confuziile, identificarea limitata si valorile disparate?

3.2. Lipsa de preocupare a managementului pentru promovarea si gestionarea unei imagini coerente. Unele organizatii ale caror produse sau servicii sunt unicat pe piata au tendinta sa acorde mai putina atentie imaginilor sociale, atitudinilor propriilor consumatori. Este cazul companiilor care, in lipsa unei concurente reale pe piata, au stabilit preturile serviciilor si produselor dupa propria grila, netinand seama de consecintele ce pot sa apara in planul perceptiei si al reprezentarii. S-a mers pe premisa ca, fiind singurii producatori/distribuitori, consumatorii nu vor avea altceva de facut decat sa le cumpere produsele si serviciile.

Dincolo de formarea unor imagini negative a firmelor mentionate in randul consumatorilor, acestea au luat masura extrema de a se deconecta de la reteaua telefonica, de energie electrica sau apa calda. Si, probabil, procesul va continua daca politica firmelor nu se va orienta spre nevoile clientului.

Consumatorii au gasit si variante de rezerva, apeland la telefonia mobila sau instalandu-si propriile centrale de incalzire.

3.3 Imposibilitatea organizatiei de a avea controlul total asupra mesajelor care creeaza vizibilitatea in spatiul public. In situatii normale, organizatia gestioneaza cu autoritate relativa spatiul de vizibilitate directa. In acest spatiu, prin mesajele transmise si evenimentele create, organizatia poate controla intensitatea si durata vizibilitatii publice.

Ce se intampla in spatiul vizibilitatii mediate? Controlul este foarte redus la majoritatea organizatiilor. Noile conditii impuse de spatiul mediatic nu sunt intotdeauna favorabile organizatiilor. Mass-media vor relata despre evenimentele negative in care este implicata organizatia, fie ca aceasta din urma doreste sau nu. In acest caz, mesajele vor fi rareori preluate de la reprezentantii specializati in relatii publice ai organizatiei. De exemplu, catastrofa navetei spatiale Challenger nu a fost prevazuta ca posibilitate de NASA, dar ea a fost transmisa in direct pe posturile de televiziune in intreaga lume. Confruntarile dintre jandarmi si mineri in 1999 nu au fost gestionate mediatic de Ministerul de Interne, dar au fost prezentate la televiziune. Nu a existat nici o aprobare in acest sens. Consumarorii/clientii, partenerii, investitorii, concurentii discuta intre ei despre produsele, serviciile si performantele organizatiei. Apar din ce in ce mai mult site-uri pe Internet care invita la dezbateri pe unii din angajatii organizatiei fara ca acesteia sa i se ceara acordul. Conferinte si seminarii interne si internationale pot fi organizate de catre fundatii si organizatii neguvernamentale fara ca organizatia responsabila de problematica in discutie sa fie consultata sau invitata.

In concluzie, trebuie afirmat ca orice organizatie care isi proiecteaza o strategie de imagine trebuie sa fie constienta de urmatoarele aspecte: - publicul extern nu este proprietatea sa exclusiva; - in “orchestra” comunicarii globale ea este doar o “voce” pe langa altele; - nu este singurul “distribuitor” de mesaje despre activitatea sa; - canalele externe de comunicare, prin politica lor, ii vor asigura o vizibilitate intensa si de lunga

durata pentru aspectele negative ale activitatii sale si o vizibilitate redusa ca intensitate si durata pentru aspectele pozitive;

- de cele mai multe ori, canalele de comunicare urmaresc sa-si creeze propria vizibilitate, identitate si distinctie prin modul propriu de difuzare a stirilor.

 

3.4. Incapacitatea organizatiei de a asigura o imagine coerenta, credibila si stabila prin compatibilizarea mesajelor. Aceasta incapacitate se poate datora existentei si interactiunii unor factori interni si externi, cum ar fi:

- lipsa unor strategii si politici manageriale de gestionare a comunicarii organizationale; - coordonarea redusa intre structurile de comunicare; - inexistenta unor structuri specializate in gestionarea imaginii; - slaba gestionare a crizelor organizationale;

- pregatirea redusa a structurilor destinate gestionarii imaginii: •

identificarea gresita a nevoii de informare in mediile interne si externe ale organizatiei;

• stabilirea gresita a mesajelor;

• proiectarea nerealista a programelor de gestionare a imaginii;

• - neadaptarea programelor de creare a identitatii organizatiei la schimbarile produse in mediul

extraorganizational.

Stephen Downey considera identitatea ca fiind esenta unei organizatii. Ea reprezinta – in

conceptia acestui autor - suma tuturor factorilor care definesc si proiecteaza ce este o organizatie si incotro se indreapta afacerile sale, stilul de conducere, politicile si practicile de comunicare, nomenclatorul, competentele, diferentierea competitiva si prezentarea vizuala. Downey considera ca organizatiile moderne au obligatia sa se redefineasca si sa-si proiecteze imaginile din timp, datorita schimbarilor semnificative de natura economica, tehnologica si demografica ce au loc in mediul afacerilor.³³

Reexaminarea identitatii trebuie sa aiba loc in urmatoarele circumstante:

- Cand perceptia publica a companiei nu reflecta realitatea. Greselile de management, castigurile

slabe, problemele de mediu si altele pot avea impact negativ.

- Cand competitorii organizatiei se misca cu incetineala in construirea si proiectarea cu claritate si

eficienta a imaginii proprii si/sau a produsului. In acest caz, identitatea organizatiei este oportuna si poate deveni, ea insasi, un avantaj in competitie.

- Cand forte externe, cum ar fi un nou competitor, sau modificarea unor prevederi legislative necesita contramasuri de identitate.

Reexaminarea imaginii organizatiei constituie o masura sigura de a intelege mai bine natura problemelor cu care se confrunta aceasta.³⁴

4. Caracteristicile crizei de imagine

a) Nu apare brusc. Spre deosebire de crizele organizationale sau crizele mediatice, criza de

imagine are o evolutie mai lenta si mai complexa. Dezvoltarea ei este influentata de numarul categoriilor de public implicate in proces, de capacitatea de comunicare a organizatiei si de ostilitatea mediului comunicational. Schimbarile la nivelul convingerilor indivizilor sunt mai lente decat la nivelul opiniilor, atitudinilor, iar evaluarea, ce are ca rezultat o imagine, este influentata de convingerile profunde ale indivizilor.

b) Se suprapune si este determinata de o criza de identitate specifica culturii organizationale. Poate determina la randul ei aparitia unei crize de identitate.

 

 

c) Este mai greu de identificat decat alte tipuri de crize. Necesita analize si evaluari mai complexe, conduse de structuri specializate care sa identifice atitudinile si increderea salariatilor si publicului extern. Datorita acestui fapt, efectele ei pot fi usor confundate cu cele ale unei crize organizationale.

d) Efectele crizei de imagine se manifesta pe termen lung. Credibilitatea unei organizatii

se obtine greu, se mentine cu eforturi mari si se recastiga si mai greu, cu cheltuieli foarte mari. Efectele crizei organizatorice inceteaza o data cu rezolvarea ei prin restructurare, redefinirea scopurilor si obiectivelor, eliminarea cauzelor incidentelor, accidentelor si conflictelor. Efectele crizei mediatice inceteaza imediat ce mass-media considera ca si-a facut datoria de a supune judecatii publice activitatea organizatiei si, intre timp, a gasit un nou subiect fierbinte. Criza de imagine este insa cumulativa si mult mai profunda decat alte tipuri de criza. Datorita crizei de imagine, o organizatie poate ramane stigmatizata pe toata durata existentei sale, daca nu se intreprinde nimic pentru refacerea imaginii publice. De altfel, intr-o asemenea situatie, existenta ei poate fi foarte scurta. Spre exemplu, cazul fondurilor de investitii si mutuale sau al cooperativelor populare de credit (banci de credit).

5. Efectele crizei de imagine

a) In faza ei acuta, criza de imagine poate declansa o criza organizationala.

Pierderea increderii depunatorilor la fondurile de investitii si la bancile de credit a produs in prima faza o criza de lichiditati, ca urmare a retragerilor masive de capital. S-a ajuns, astfel, la declararea falimentului datorat incapacitatii de plata.

Institutiile financiare prezentate nu au putut sa-si pastreze imaginea de partener viabil, solvabil si credibil, si nu au putut sa ofere stabilitate si soliditate in gestionarea banilor populatiei.

Aceeasi situatie poate fi relevata si in cazul partidelor politice care au pierdut alegerile ca urmare a deficientei de imagine cu care au intrat in campania electorala. Multe dintre ele trec printr- un proces de restructurare, de stabilire a unei noi platforme politice, a unei noi imagini de marca, pastrand in linii mari identitatea organizatiei. Alte partide sunt in cautarea unei noi identitati, chiar prin fuziunea cu alte organizatii politice care au o platforma asemanatoare.

Fenomene similare s-au petrecut si la alte organizatii. De exemplu, dupa “socul” mineriadei din ianuarie 1999, Jandarmeria Romana s-a reorganizat si a dezvoltat un program activ de refacere a imaginii publice. O preocupare de prim rang a Comandamentului National al Jandarmeriei este “gestionarea imaginii publice a Jandarmeriei Romane, parte componenta a imaginii intregului sistem national de aparare”³⁵. S-a definit chiar si identitatea organizationala: “Jandarmeria este absolut echidistanta fata de orice partid, formatiune sau orientare politica si se afla neconditionat in slujba Legii, cetateanului si comunitatii”.³⁶

Desigur, este prematur sa afirmam ca, o data cu restructurarea si proiectarea identitatii, Jandarmeria Romana si-a restaurat imaginea. Probabil ca sondarea opiniei publice interne si externe va releva care este nivelul actual atins, fata de nivelul dorit.

b) Criza de imagine a unei organizatii poate afecta credibilitatea, legitimitatea si dezvoltarea intregii ramuri industriale sau a domeniului de activitate.

Perceptia publicului in cazul NASA (cazul Challenger) a facut ca industriile care au cooperat la programul spatial – chimica, spatiala, nucleara - sa fie considerate periculoase si supuse unei observatii publice mai atente.

 

 

Dupa “mineriada” din 1999, deprecierea imaginii Regiei Huilei a afectat toate exploatarile carbonifere, meseria de miner fiind supusa oprobiului public. S-a pus cu mai mare acuitate problema utilitatii investitiilor in domeniul exploatarilor carbonifere.

c) Criza de imagine poate schimba sensul misiunii strategice a unei organizatii in perceptia publica.

In cazul crizei “Tylenol”³⁷, compania Johnson & Johnson, ca producator de medicamente al caror rol era sa aline suferintele si sa insanatoseasca oamenii, a fost privita ca agent al raului, aducator de moarte.

Misiunea NASA, ca promotor al programelor spatiale, a fost amenintata de criza Challenger, declansata de prabusirea navetei spatiale ca urmare a unor defectiuni tehnice. Naveta spatiala a fost, brusc, asociata cu distrugerea de vieti omenesti.

In 1990, imaginea firmei franceze Larousse care produce, printre altele, si enciclopedii de inalta calitate, a fost grav afectata. Datorita unei greseli de tiparire, cititorii au fost indusi in eroare, putand confunda ciupercile otravitoare cu cele comestibile. In acest fel, au fost pusi in pericol mii de culegatori de ciuperci. Aceasta demonstreaza ca si informatiile pot fi periculoase.

Actiunile minerilor din Valea Jiului, justificate poate, la inceput, de conditiile economico- sociale din zona si de dificultatile muncii in subteran, au schimbat perceptia publica despre scopul mineritului si despre onorabilitatea acestei meserii; astazi, meseria de miner este asociata de unii cetateni cu greve, cu tulburarea ordinii publice si cu incercarea de rasturnare a guvernului, chiar daca nu toti lucratorii din mine s-au identificat cu actiunile confratilor lor. Cu greu se mai poate face asocierea: miner – carbune - curent electric – caldura - lumina. Mai degraba exista tendinta spre asocierea: miner – saracie – intuneric – revolta – dezordine – teama.

d) Criza afecteaza cultura organizationala si latura psihologica a salariatilor si clientilor.

Indivizii au tendinta de a refuza sa se mai identifice cu o organizatie in ale carei valori nu mai cred. Incearca in acest mod sa-si protejeze propria imagine desi, ca membri ai organizatiei, sunt raspunzatori solidari de actiunile ei in fata opiniei publice.

Criza de imagine pune sub semnul intrebarii idealurile si valorile organizatiei, cerand cu acuitate punerea lor de acord cu asteptarile publicului intern si extern.

In vara anului 1993, compania Pepsi-Cola si-a pierdut o parte din clienti datorita presupusei descoperiri a unor ace subcutanate in cutiile in care era imbuteliata bautura. Zvonul s-a dovedit fals. Clientii pierduti faceau parte din grupul “de ce as risca?” Ei credeau in continuare in seriozitatea firmei Pepsi-Cola, dar au ramas in expectativa. La fel s-a intamplat si cu firma producatoare de biscuiti “Girl Scout”, care s-a confruntat cu zvonul falsificarii produselor sale. Multi clienti au refuzat sa mai cumpere biscuiti, desi nu puneau in discutie credibilitatea firmei, care a pierdut astfel sute de mii de dolari.

Cand s-a declansat scandalul FNI (Fondul National de Investitii), unii dintre depunatorii chestionati de reporteri si-au declarat increderea in soliditatea si stabilitatea financiara a fondului. Aceasta nu i-a impiedicat ca, in aceeasi zi, sa solicite returnarea banilor.

In concluzie, riscul de producere a unei crize de imagine exista la fiecare organizatie. Important este sa fie constienta de aceasta posibilitate si sa se pregateasca pentru a preveni si rezolva crizele de imagine. In cazul nerezolvarii la timp, dincolo de aspectele emotionale pentru publicul intern si cel extern, criza de imagine provoaca organizatiei daune pe termen lung.