În principiu, statul nu răspunde pentru actele ilegale comise pe teritoriul său de către persoanele particulare, cetăţenii proprii sau străini. Cu toate acestea, în anumite condiţii, fie în virtutea principiilor dreptului internaţional prin care se stabileşte conduita normală în relaţiile dintre state, fie în baza unor angajamente concrete asumate prin tratate internaţionale, statele pot răspunde pentru actele ilicite comise pe teritoriul lor de către cetăţeni, când asemenea acte lezează un alt stat sau pe cetăţenii acestuia.

În astfel de cazuri răspunderea internaţională a statului este angajată datorită încălcării obligaţiei sale de a veghea ca pe teritoriul propriu să nu se pregătească şi să nu se favorizeze acţiuni de natură a leza alte state, el având obligaţia de a împiedica, prin intermediul organelor sale competente, comiterea unor asemenea fapte.

Statul nu răspunde, însă, internaţional pentru faptele prejudiciabile comise de particulari împotriva altui stat decât atunci când fapta şi prejudiciul produs sunt rezultatul omisiunii de a lua măsurile pe care, după împrejurări, era obligat să le ia, în care ipoteză se poate pune problema acordării unor satisfacţii sau a plăţii de despăgubiri.

În cazul în care nu se poate stabili existenţa unor omisiuni, nu se mai pune problema răspunderii pentru fapta săvârşită şi pentru consecinţele ei, statul pe teritoriul căruia s-a produs o infracţiune internaţională sau o altă faptă prejudiciabilă pentru un alt stat sau pentru cetăţenii acestuia având doar obligaţia de a pedepsi pe făptuitor şi de a oferi celui păgubit posibilitatea obţinerii unei despăgubiri din partea persoanei vinovate, în faţa organelor sale judiciare sau administrative. Neîndeplinirea unei asemenea obligaţii constituie, însă, o încălcare din partea statului respectiv a normelor dreptului internaţional.

Charles Rousseau, Droit International public, Tome V (Les rapports conflictuels), Sirey, 1983, p. 9.

Ion Diaconu, "Răspunderea Internaţională a Statelor", în Revista română de studii internaţionale nr. 3/1978, p. 330; Dumitra Popescu, Adrian Năstase, Florian Coman, Drept Internaţional Public, Casa de editură şi presă Şansa S.R.L., Bucureşti, 1994, p.309-l10.

Grigore Geamănu, Dreptul Internaţional Penal şi Infracţiunile Internaţionale, Bucureşti, 1977, p. 276.