Temeiul raspunderii
Raspunderea stapanilor si comitentilor pentru prejudiciul cauzat de servitor si prepus constituie, in ordine didactica, primul tip de raspundere obiectiva, alaturi de raspunderea pentru prejudiciile creeate de animale, ruina edificiului si de lucruri in general .
Temeiul juridic al raspunderii stapani!or si comitentilor pentru prejudiciile cauzate de servitorii si prepusii lor se afla in art. 1000 alin. 3 C. civ., care dispune astfel: ,,Stapanii si comitentii (sunt responsabili), de prejudiciul cauzat de servitorii si prepusii lor., in functiile ce li s-au incredintat". Dispoziiile alin. .5 al art. 1000 C. civ. nu le mai sunt aplicabile in ideea exonerarii lor de raspundere, ceea ce sustine ideea ca prezumtia lor de culpda este absolutda(juris et de jure), neputandu-se face pnoba contrara, in sensul ca, desi au facut tot ceea ce le-a stat in putina, ,,n-au putut impiedica faptul prejudiciabil".
Aceasta raspundere obiectiva indirecta (pentru fapta altuia) nu este altceva decat un privilegiu pentru victima prejudiciului, care are posibilitatea de a se indrepta si impotriva comitentului ,tocmai pentru a se stinge mai repede raportuol juridic obligational care s-a nascut din faptul juridic illicit ,prin recuperarea cat mai grabnica si in natura a daunei pricinuite de prepus .
Domeniul de aplicare al raspunderii comitentilor
Doctrina de specialaitate si practica judiciara definesc astfel notiunile de :
-comitent prin care se intelege angajatorul, persoana fizica sau persoana jurridica, care incadreaza forta de munca pentru a desfasura anumite activitatii in folosul sau avand asupra acestora posibilitatea de a-i directiona,de a le da informatii ,de a-I indreuma si controla in scopul executarii obligaiilor rezultate din raportul juridic de subordonare creat. De asemenea, putem retine o definitie si mai
sintetica si cuprintoare cu privire la comitent si prepus. Astfe: ,,Sunt comitenti ... persoanele care incredinteaza functii altora, iar prepusi, persoanele care primesc funciile ce li s-au incredintat.''.
- prepusii sunt persoanele fizice angajate pentru a desfasura o anumita activitate in beneficiul comitentului, persoana fizica sau juridic, acesta avand posibilitatea de a - l directiona, instrui, indruma si controla in vedere executarii obligatiilor rezultate din raportul juridic de subordonare creat.
Elementul esential al raportului existent intre prepus si comitent este raportul de subordonare de prepusenie care creeaza drepturi si obligatii corelative intre parti, de regula, natura juridica a acestei relatii tinand de dreptul muncii, fiind concretizat intr-un contract individual de munca.
Intre angajator si angajat trebuie sa existe raporturi juridice de munca,fundamentate pe existenta unui contract individual de munca, nu pe un contract civil de prestari de servicii.
Raporturile juridice de munca sunt acele relatii sociale reglementate de norma juridica ce iau nastere intre o persoana juridica (de regula) si o persoana fizica, drept efect al prestarii unei anumite munci in folosul primei parti care la randul ei se obliga sa plateasca o remuneratie si sa creeze posibilitati pentru desfaurarea acelor activitati.
Aceste raporturi individuale de munca se impart in doua categorii:
-raporturi tipice;
- raporturi atipice.
Raporturile tipice sunt acelea care rezulta din incheierea unui contract individual de munca. Cele atipice se incadreaza in raporturile juridice rezultate din contractul de ucenicie .
Pentru a putea intelege raportul de subordonare care se stabileste intre angajator si angajat trebuie avute in vedere elementele contractului individual de munca .
Pentru identitate de ratiune si persoanele fizice (in contextul economici de piatä) pot avea calitatea de angajator intrucat pot angaja forta de munca in baza unui contract individual de munca pentru diferite lucrari.
In aceasta ipoteza, se respecta regulile de drept comun privind capacitatea de a incheia un contract individual de munca in calitate de angajator (Decretul nr. 31/1954), astfel:
-dupa dobandirea capacitatii de exercitiu depline (18) ,persoana fizica poate incheia singura un contract individual de munca ;
-femeia casatorita de 16 ani are capacitate de a incheia singura un contract individual de munca .
Cel de-al doilea subiect al raportului juridic de munca ,in ipoteza raportului de prepusenie,este salariatul -angajat -prepus -cu privire la care ,ca si in cazul primului subiect (angajatorul- comitent ) Codul civil in art.1000 nu prevede conditii privind capacitatea juridica a persoanei fizice care se incadreaza in munca.
In conformitate cu dispozitiile art. 5 din Decretul nr. 31/1954 privind persoanele fizices i personae juridice, prin capacitatea juridica a persoanelor fizice se intelege atat aptitudinea generala a persoanei de a dobandi drepturi si de a - si asuma obligatii (capacitate de folosinta), cat si aptitudinea de a-si exercita drepturiles i de a-si asuma obligatiile (capacitatea de exercitlu).
Capacitatea persoanei fizice de a incheia valabil un contract individual de munca se dobandeste la implinirea varstei de 16 ani, potrivitn art. 13 alin. 1 din Codul muncii si art 10 din Decretul nr. 31/1954. Pentru ocuparea anumitor functii legiuitorul a prevazut si cateva exceptii:
-intre 15 -16 ,persoana fizica are capacitae juridical de execitiu restransa , avand nevoie pentru a incheia un contract individual de munca de incuviintarea prealabila ,speciala si expresa a parintilor sau a reprezentantilor legali;
-cetatenii straini si al apatrizilor care se incadreaza in munca pe teritoriul Romaniei trebuie sa se aiba in vedere aplicarea Ordonantei de Urgenta nr. 194 /2002 si a permisului de munca valabil si eliberat de Oficiul pentru Migratia Fortei de Munca .
Dupa ce am analizat pe baza unor argumente stiintifice, uneori nuantate,
faptul ca izvorul juridic al raportului de prepusenie este contractul individual de munca, in continuare vom analiza succint posibilitatea existentei si a altor izvoare din care sa rezulte, uneori, raporturi de subordonare, de prepusenie.
Astfel:
a) Activitatile desfurate in cadrul cooperatiei mestesugaresit de consurn sau de credit pot da nastere la raporturi de subordonare, de prepusenie, intre ,,angajat" si ,,angajator" (evident ne referim la acea categorie de persoane care nu lucreaza pe baza unui contract individual de munca).
Savarsirea unei fapte ilicite cauzatoare de prejudicii de catre un membru cooperator (care nu are calitatea de organ al cooperativei), in timpul executarii atributiunilor de serviciu, a creat o diversitate de opinii doctrinare. Astfel. unii au considerat ca fapta cauzatoare de prejudicii a unui cooperator constituie fapta cooperativei insesi, chiar daca nu avea calitatea de organ al acesteia. Alti autori considerä ca in ipoteza analizata cooperatorul are calitatea de prepus, iar cooperativa de comitent si, ca efect, sunt incidente dispozitiile art. 1000 alin. 3 din C. civ.
b) Se considera ca din executarea unui contract de mandat nu rezulta un raport de prepusenie. Totusi, atunci cand, in situatiile de exceptie, mandatarul accepta sa se subordoneze mandantului, in sensul de a fi indrumat,controlat si supravegheat de acesta in cursul indeplinirii insarcinarii primate se accepta din acest act juridic bilateral un raport de prerusenie .
c) De asemenea, nici din contractul de antrepriza nu izvoraste, de regula , un raport de prepusenie intrucat antreprenorul isi desfsoara activitatea independent fata de beneficiarul lucrarii, executandu-si obligatiile de a face fata utimul, fara a fi indrumat, directionat si controlat de acesta. Totusi , cu titlu de exceptie, antreprenorul poate accepta aceasta subordonare fata de beneficiar ipoteza in care, daca antreprenorul v cauzaa un prejudiciu unei terte persoane, va avea calitatea de comitent beneficiarul care poate fi chemat sa repare dauna pricinuita astfel. Daca mandantul a dat o directionare gresita mandatarului, iar acesta a cauzat prejudicii proprietarilor riverani, atunci primul va avea calitatea de comitent si va raspunde pentru prepus.
d) Contractul individual de munca incheiat deun medic si o anumita unitaea sanitara in privinta interpretarii sale de a fi un izvor al raportului de prepusenie creeaza probleme doctrinaire si de practica juridica .
e) In cazul executarii sanctiunii contraventionale in temeiul Legii nr. 82/1999 exista ori nu un raport de prepusenie intre persoana condamnata sa execute o activitate in folosul comunitatii si primarul sau imputernicitul acestuia.Se considera aa exista un asemenea raport de subordonare, de prepusenie, care, însa, are un izvor complex: mandatul de executare, hotararea judecatoreasca definitiva si consimtanantul contravenientului, fara de care nu se poate emite hotararea judecatoreasca.
,,Unitatea" unde se executa sanctiunea contraventionala nu poate avea calitatea de comitent intrucat nu are dreptul de supraveghere si control, atribute care sunt exercitate de ,,primarul, caruia ii revine obligatia sa aduca la indeplinire mandatul de executare emis de instanta" (art. 4 alin. 2 din lege). De asemenea, acesta stabileste continutul activitatilor pe care le va executa contravenientul, conditiile in care se executa sanctiunea, dar si programul de lucru.
f) Magistratii nu au un raport de prepusenie cu statul, desi au primit delegatie de suveranitate din partea acestuia, dar au incidenta dispozitiile art. 1000 alin. 3 C. civ. atunci cand acestia desfoara acte de gestiune (lato-sensu), spre exemplu, privind corpurile delicte incredintate. De asemenea, grefierii si executorii judecatoresti se afla in raporturi de subordonare atunci cand comit sustrageri in exercitarea functiilor incredintate .
g) In doctrina de specialitate se mai discuta si despre asa-zisa prepusenie ocazionala care poate sa existe indiferent de existenta unui contract prealabil intre comitent si prepus, ipoteza in care victima prejudiciuiui va avea sarcina de a proba existenta acestor legaturi.
In sustinerea ideii de prepuenie ocazionala si practica judiciarä in materie isi mentine pozitia in sensul aprecierii de la caz la caz a existentei relatiilor de subordonare existente intre prepus si comitent
Fundamentarea raspunderii comitenitor pentru faptele ilicite ale prepusilor de bazeaza criterii subiective ,avand ca element esential culpa comitentului. Initial s-a retinut o prezumtie absobsoluta de culpa in sarcina comitentului, intrucat acesta nu beneficiaza de dispozitille alin. 5 al art. 1000 C. civ., care prevede posibilitatea exonerarii parinilor si institiutorilor daca fac proba contrara, adic , a imposibilitatii impiedicarii comiterii faptului ilicit de catre copilul minor sau elevul minor (culpa in eligendo si culpa in vigilendo).
Apoi a aparut ideea de reprezentare, in sensul ca prepusul ii reprezinta pe comitent si actioneaza pe seama aceluia, ca si in cazul unui contract de mandat ca efect, comitentul - mandant va raspunde pentru faptele prepusului - mandatar daca acesta din urma a comis fapte ilicite in executarea imputernicirii primite.
Apoi a aparut ideea desprinsa din imprejurarea ca cel care culege foloasele activitatii depuse de prepus (si anumne comitentul) va trebui sa suporte si eventualele efecte negative ale acestei activitati. Se aplica adagiul romanistic: ,.ubi emolurnentum, ibi onsis" (unde - este - folosul, acolo sa se stabileasca indatorirea), sau ,, ubi periculurn. ibi et lucrurn collocetur" (unde - este - primejdia, acolo sa se stabileasca si castigul).
Fundamentarea raspunderii pe ideea de garantie a comitentului in baza art.
1000 alin. 3 C. civ. creeaza o raspundere solidara a acestuia cu prepusul sau (art.
1003 C. civ.) care da posibilitatea victimei creditoare de a se putea indestula de la
cel pe care il crede mai solvabil. Va rezulta o garantie pentru fapta aItuia.
Ideea de garantie n doctrina de specialitate se bazeaza pe doua teze;
- garantia obiectiva ;
- garantia subiectiva.
Potrivit tezei obiective, garantia isi are fundamentul in riscul de activitate sau de profit neaaând relevanta juridica in acest sens culpa comitentului, care are indatorirea
avansarii despagubirilor, pentru a-l pune la adapost pe victima prejudiciul de riscul insolvabilitatii prepusului.
Teza subiectiva a garantiei se fundarnenteaza pe ideea neindeplnirii corespunzatoare a indatoririlor de instruire, supraveghere. de indrumare si de control al prepusului , dar ideea de culpa nu inlatura ideea de garantie, cele doua asociindu- se
Garatitia pe care o reprezinta comitentul pentru victima prejudiciuiui nu se confunda cu garantile personale (fidejusiunea) sau cu garantiile reale (ipoteca,
gajul privilegiile si dreptul de retentie).
In concluzie, putern afirma ca fundamentarea raspunderii comitentului pe ideea de garantie inlatura ideea de culpa a acestuia, intrucat, altminteri, temeiul raspunderii ar fi art. 998-999 C. civ. Asa fiind, raspunderea comitentului este o raspundeee pentru fapta altuia (a prepusulul), in persoana caruia trebuie sa fie indeplinite conditiile generale ale raspunderii pentru fapta proprie. In aceste conditii, nefiind vorba despre propria culpa, comitentul dupa ce va avansa despagubirile, elva avea o actiuna in regres impotriva prepusului sau, care, in realitate, a comis fapta ilicita cauzatoare de prejudicii victimei.

Conditiile raspunderii comitentului
Conditiile generale
In vederea antrenarii raspunderii comitentului, victima prejudiciului trebuie sa probeze faptul ca in persoana prepusului sunt intrunite toate conditiile generale ale raspunderii civile delictuale pentru fapta proprie, dar si conditiile speciale, pe care nu intotdeauna trebuie sa le probeze.
Conditiile generale se concretizeaza in:
- existenta faptei ilicite cauzatoare de prejudicii;
- existenta prejudiciuiui;
- prezenta relatiei de cauzalitate directa intre fapta ilicita si prejudiciu;
- existenta culpei faptuitorului;
- discernamantul acestuia (capacitatea civilä delictual a faptuitorului).
Conditiile speciale ale raspunderii comitentului
Alaturi de conditiile generale ale raspunderii pentru fapta proprie a prepusului raspunderea comitentului cere sine qua non si indeplinirea a doua conditii speciale care sunt interdependente de conditiile generale analizate.
Astfel:
a) existenta unui raport de prepusenie: reprezinta acel raport de subordonare a prepusului fata de comitent, relatie sociala ce izvoraste, de regula, dintr-un contract individual de munca, dar nu numai, dupa cum a reiesit pe larg din analizele efectuate la sectiunea domeniul de aplicatie a raspunderii comitentului pentru fapta ilicita a prepusului. Mai trebuie sa adaugam ca acest raport de prepusenie trebuie sa existe in momentul savarsirii faptei ilicite, intrucat din punct de vedere juridic intereseaza calitatea avuta de prepus in acel moment, si nu in momentul cand se cere repararea daunei pricinuite, moment in care acel raport poate sa nu mai existe din varii motive obiective sau subiective (incetarea contractului individual de munca pentru limita de varsta, desfacerea acestuia din diverse motive, expirarea contractului care a avut o durata determinata, etc).

b) faptele ilicite ale prepusilor sa fi fost savarsite ,,in functiile ce li s-au incredintat''

Conditia este indeplinita daca exista o legatura cauzala intre exercitarea functiei incredintate de comitent si producerea efectului daunator in persoana victimei sau indreptata impotriva bunurilor acesteia.
In doctrina de specialitate au existat interpretari extensive, dar si restrictive cu privire la determinarea limitelor functiei incredintate, in asa maniera incat, uneori, se cauta inlaturarea totala a raspunderii comitentului, iar alteori, se cauta admiterea acestei raspunderi fara nici o limitare.
Practica judecatoreasca a ales o orientare ponderata stabilind urmatoarele limite:
- comitentul raspunde in ipoteza in care prepusul a savarsit fapta ilicita in executarea functiilor incredintate ;
- comitentul raspunde daca prepusul a actionat in interesul comitentului ;
- comitentul nu raspunde daca a facut toate diligentele pentru a preveni fapta ilicita;
- comitentul nu raspunde daca victima prejudiciului a cunoscut faptul ca prepusul actioneaza in nume propriu;
- comitentul nu rsspunde atunci cand activitatea prepusului nu mai trebuia supravegheata de el;
- comitentul nu raspunde daca faptele prepusului nu au legatura cu functiile incredintate, deci au fost savarite in timpul exercitarii acestora.
Toate aceste principii desprinse din practica judecatoreasca solicita instantelor judecatoresti o analiza de la speta la speta a tuturor conditiilor raspunderii, fiind vorba despre chestiuni de fapt, care urrneaza a fi rezolvate pe baza probelor administrate.

Efectele raspunderii comitentului
Victima prejudiciului va avea la indemand, dupa cum am mai subliniat, trei posibilitati. Astfel:
- fie actioneaza impotriva comitentului, in temeiul art. 1000 alin.3 C. civ.;
- fie actioneaza impotriva prepusului care va raspunde pentru propria sa fapta cauzatoare de prejudicii, in temeiui art 998-999 C. civ.;
- fie actioneaza atat impotriva comitentului, in temeiul aratat dar concomitent sau succesiv si impotriva prepusului,
Vor rezulta doua categorii de raporturi. Astfel, raportul dintre comitent si victima si raportul dintre comitent si prepus.
1. Raportul comitent - victima
In raport cu victima prejudiciului, raspunderea comitentului este solidara impreuna cu prepusul, dupa cum rezulta din art.1003 C. civ. Aceasta solidaritate este acceptata de unii autori si de practica judecatoreasca, dar este contestata de alti autorii, care agreeaza ideea existentei unei raspunderi in solidum, intrucat fapta nu s-a comis in coautorat de catre comitent si prepus, iar primul raspunde avand ca fundament ideea de garantie.
2. Raportul comitent - prepus
Comitentul solvens care a reparat dauna pricinuita victimei va avea o actiune in regres impotriva prepusului, intrucat primul a facut plata in calitate de garant al victimei, avansand doar prejudiciul, urmarind a recupera despagubirile platite victimei.
Actiunea comitentului este de drept comun si are menirea de a respecta principiul repararii integrale a daunelor platite.