Pericolul social. Trasatura esentiala a infractiuni


CARACTERE GENERALE.
Prin pericol social al unor acte de conduita intelegem particularitatea acestora de a aduce atingere unor valori sociale de un anumitinteres pentru societate. Pericolul social constituie astfel o trasatura esentialasi comuna tuturor faptelor prin care se incalca ordinea de drept. Incriminarea prin lege a unor categori fapte nu este decat consacrarea legala a existentei unui grad mai ridicat de pericol social pentru faptele ocrotite de legea penala.
Pericolul social al unei fapte prevazute de legea penala rezulta din atingerea pe care aceea fapta o adus-o sau in mod obiectiv o poate aduceunei valori sociale aparata de legea penalaq. Este vorba nu numai de o fapta prezenta, efectiv produsa a unei valori sociale ci cu seama de atingeri viitoare, oricand posibile.
Caracterul social al pericolului rezulta din faptul ca el vizeaza valori sociale, ca faptele cae-l productulbura desfasurarea normala a relatiilor statornice intre membrii societatii, ca provoaca nemultumire, teama si ingrijorare pentru ceea ce s-a savarsitsi s-ar mai putea comite prin incalcarea legi penale, in cadrul colectivitati.
Periculoxitatea sociala este ceea care atribuie faptei penale caracterul nociv, disfunctional intolerabil, constituind principala premisa material obictiva a insasi incriminarii, recunoasterea pozitiei sale ca insusire distinctiv esentiala a infractiunii este nu numai firesca dar si necesara.
ELEMENTELE PERICOLULUI SOCIAL.
Articolul 18 Cod penal ne prezinta fapta care descrie pericolul social ca fiindorice actiune sau inactiune prin care se aduce atingere uneia din valorile sociale cuprinse de art. 1 Cod penal “ statul roman, suveranitatea, independenta, unitatea si indivizibilitatea statului, drepurile si libertatile acestuia, proprietatea
si ordinea de drept” si pentru sanctionarea careia este necesaraaplicarea unei pedepse.
Desi aceasta enumerarea pare a fi restrictiva nu este deloc asa, in realitae are un caracter larg si complet, deoarece prin “ordinea de drept” sunt cuprinse toate valorile sociale ocrotite de lege penala cum ar fi: autoritaea publica, relatiile de familie, infaptuirea justitiei, etc. dar in legatura cu aceste valori trebuie sa tinem cont si de prevederile Constitutiei.
Pericolul social indeplineste doua conditii si anume:
a) pericolul social sa fie generat de savarsirea unei fapte. Dreptul nostru penal considera ca purtatoare a pericolului social este fapta nu faptuitorul,deoarece fapta ca fenomen este susceptibila de a periclita conditiile vieti materiale, a societatii si nu persoana umana care tot atat de bine ar fi putut sa nu incalca principiile legi penale. Pericolul social se reflecta asuprapersoanei numai prin faptele ei. Forta in intelesul art. 17 si 18 este un act de conduita a omului, avand o existenta materiala, obiectiva. Notiunea de “forta” data de legea penala se reduce la doua elemente de ordin exclusiv material obiectiv si anume: o activitae fizicacare se poate infatisa sub forma unei actiuni sau inactiuni si un rezultat socialmente periculos. Actiunea este4 o forma de manifestare concretizata in acte, gesturi, cuvinte prin care faptuitorul, indiferent ca se foloseste de propria sa energie sau de o energie straina, face sa se produca o schimbare in lumea exterioara. Inactiunea consta insa intr-un comportamentpasiv,in omisiunea faptuitorului de a indeplini o obligatie legala si a face astfel ca in lumea exterioara sasurvina o schimbaredatorita actiuni unei energii care trebuie anihilata prin interventia acestuia. Rezultatul este urmarea socilmente periculoasa, constand intr-o vatamare sau stare primejdioasa pentru valorile sociale ocrotite, creata prin actiunea sau inactiunea faptuitorului.
b) pericolul social sa fie de o asemenae gravitate incat pentru combaterea faptei care la- generat sa fie necesara aplicarea unei pedepse. Nu numai dreptul penal prevede si sanctioneaza fapte neconvenabile interzise prin reglementari juridice, toate aceste fapte care, fara a apartine ilicitului penal, nesocotesc totusi reguli de drept, prezinta pericol social. Numai ca intre pericolul social al acestora si pericolul social al unei infractiuni este o diferenta de grad. Aceasta deosebire sub aspect de grad, al pericolului social, impune o diferentiere petru diversele fapte care incalca legea penala, fiind evident ca pentru sanctionarea unor fapte care apartin ilicitului civil, disciplinar sau adminisrativ, este nevoie de alte mijloace decat cele necesare pentru combaterea ilicitului penal. In sfera ilicitului extrapenal sunt suficente simple sanctiuni reparatorii pentru delictele si cvazidelictele civile sanctiuni disciplinare ( mustrare, mustrare cu avertisment, desfacerea contractului de munca) pentru abateri disciplinarew sau sanctiuni contraventionale(avertisment, amenda) pentru abateri adminisrative.
Pericolul social, care serveste legiuitprul la delimitarea ilicitului penal de celelalte forme de ilicit, constituie si unj criteriu de baza in operatia de stabilire a limitelor speciale ale pedepsei pentru fiecare tip de particulr de infractiune. Gradul de pericol social al fiecarei infractiuni este evaluat de legiuitor , in momentul incriminari in raport cu importanta valorilor sociale caroraacea fapta aduce atingere, precum si baza unui complex de elemente si date generale procurate de statistica, de practica judiciara, de studiile si anchetele criminologice.
In doctrina si legislatia penala termenul de pericol social este folosit in doua acceptiuni – pericol social generic(abstract) si – pericol social specific(concret) carora le corespunde doua notiuni distincte dar aflate intr-o stransa corelatie.
a) pericol social generic caracterizeaza toate fatelece apartin unui anumittip particular de ifractiuni( omor, delapidare, viol, etc) si este evaluat de momentul incriminari sau atunci cand se pune problema modificari legi penale (importanta valori sociale ocrotite prin textul incriminator si intinderea vatamarii ce i se poate aduce, natura urmarilor, calitatea faptuitorului, frecventa faptelor de acela fel si imprejurarile in care au fost comise). In primul caz rezultatul evaluari generice se poate materializa in concretizareafaptelor de aceleasi tip ca infractiune si totodata in alegerea speciei de pedeapsa, apreciata ca adecvata pentru combaterea lor si in fixarea limitelor legale ale pedepsei alese. In cazul al doilea cand evaluarea gradului de pericol social abstract are loc ulterior incriminari , rezultatul acestei operatii se poate materializa prin modificarea pedepsei fie prin schimbarea speciei, fie prin modificarea cuantumului, care poate fi marit sau redus.
b) pericolul social specific caracterizeazao fapta apartinand unui tip particular de infractiune, efectiv savarsita si este evaluat in concreto de organele de urmarire penala si de instantele de judecata in raport cu unele elemente concrete si date deasemenea concrete. Cunoasterea pericolului specific este obligatorie pentru organele judiciare, care sunt tinute a depune toate diligentele spre al evalua corect, deoarece daca se stabileste ca o actiune sau o inactiune nu prezinta un grad de pericol social al unei infractiuni, atuncinu ne aflam in sfera ilicitului penal ,si deci nu avem o infractiune.