/> Statele membre se străduiesc să nu introducă în cadrul Comunităţii noi restricţii de schimb care să afecteze circulaţia capitalurilor şi plăţile curente aferente acestora şi să nu facă şi mai restrictive reglementările existente.
Statele membre îşi declară disponibilitatea de a depăşi nivelul de liberalizare a capitalurilor prevăzut la articolele precedente, în măsura în care situaţia lor economică, în special starea balanţei de plăţi, le permit.

Statele membre informează Comisia cu privire la circulaţia capitalurilor cu destinaţie sau provenind din ţări terţe, despre care au cunoştinţă. Comisia poate adresa statelor membre avizele pe care le consideră necesare în acest domeniu.
În cazul în care circulaţia capitalurilor antrenează perturbări în funcţionarea pieţei de capitaluri dintr-un stat membru, Comisia, după consultarea Comitetului Monetar, autorizează acest stat să ia în domeniul circulaţiei capitalurilor măsurile de protecţie, stabilind condiţiile şi normele.
Cu toate acestea, statul membru aflat în dificultate poate lua el însuşi măsurile menţionate mai sus, dat fiind caracterul lor secret sau urgent, în cazul în care acestea ar fi necesare. Comisia şi statele membre trebuie să fie informate cu privire la aceste măsuri cel târziu în momentul intrării lor în vigoare. În acest caz, Comisia, după consultarea Comitetului Monetar, poate decide că statul în cauză trebuie să modifice sau să elimine aceste măsuri.
Iniţial, tratatul de la Roma nu prevedea nicio obligaţie privitoara la liberalizarea capitalurilor. Prin directiva 86/566/CEE sa prevăzut o liberalizare completă a circulaţiei capitalurilor. Prin directiva 88/361/CEE s-a stabilit o liberalizare completă a capitalurilor începând cu 1 iulie 1990.
Beneficiari ai acestor prevederi sunt deopotrivă cetăţenii UE cât şi cetăţenii aparţinând statelor terţe care au reşedinţă în state membre UE.
Aquis-ul comuitar

Liberalizarea circulaţiei capitalurilor a avut un impact pozitiv asupra economiilor implicate, înregistrând o mai bună intrare a capitalurilor, fortata şi de intrarea capitalurilor externe UE.
Veritabila liberalizarea a apărut o data cu adoptarea directivei din 1988 care liberaliza mai ales mişcările pe termen scurt. Ea prevedea liberalizarea circulaţiei capitalurilor între statele membre, care a implicat dispariţia autorizaţiilor de transfer. Directiva a lăsat la dispoziţia statelor luarea unor măsuri pentru pevenirea fraudelor fiscale.

În Tratatul de la Maastricht prevede că toate restricţiile privind circulaţia capitalurilor între statele membre, precum şi între statele membre şi ţări terţe sunt interzise. Toate restricţiile privind plăţile între statele membre, precum şi între statele membre şi ţări terţe sunt interzise. Acest tratat accentueaza liberalizarea mişcărilor de capital. Principiul suţinut era acela al liberalizării totale a pietei de capital.

în ceea ce priveşte prevenirea spălării banilor au fost adoptate doua directive 301/1991 şi 97/2001 instituind o obligaţie i sarcina băncilor de a verifica identitatea clienţilor care efectuează operaţiuni cu sume ce depăşesc anumite plafoaneîn speţă de 15.000 euro şi obligaţia statelor membre de a verifica activităţile băncilor.
Transpunerea aquis-ului în legislaţia internă.
Pentru o mai bună realizarea a acestor deziderate a fost infiinţat Ministerul Integrării Europene.
Romania a semnat un act de asociere cu Comuităţile Europene, obligându-se la îmbunătăţirea cadrului legal in spiritul legislaţiei europene. Efect al acestora a fost modificarea constituţiei României, şi a unor legi.
În vederea stimulării investiţiilor străine directe a fost adoptată legea nr. 332 din 29 iunie 2001 (*actualizată*)privind promovarea investiţiilor directe cu impact semnificativ în economie care se aplica investiţiilor care depăşeşte echivalentul a 1 milion dolari S.U.A., realizate în formele şi modalităţile prevăzute de prezenta lege şi care contribuie la dezvoltarea şi modernizarea infrastrucurii economice a României, determina un efect pozitiv de antrenare în economie şi creează noi locuri de munca. Se aplica numai investiţiilor noi.

Investiţiile directe noi cu impact semnificativ în economie pot fi efectuate în toate domeniile de activitate, cu excepţia sectoarelor financiar, bancar, de asigurări-reasigurari, precum şi a celor reglementate de legi speciale, cu respectarea următoarelor condiţii:
a) sa nu încalce normele de protecţie a mediului înconjurător;
b) sa nu aducă atingere intereselor de securitate şi apărare nationala ale României;
c) sa nu dăuneze ordinii, sănătăţii sau moralei publice.

Investitorii străini beneficiază de următoarele drepturi:
a) sa transfere integral în străinătate profiturile ce li se cuvin, în condiţiile regimului valutar din România, după plata impozitelor, taxelor şi a altor obligaţii prevăzute de legislaţia romana;
b) sa transfere în străinătate, în valuta investiţiei, sumele obţinute în urma vânzării acţiunilor sau părţilor sociale, precum şi pe cele rezultate din lichidarea investiţiilor, în condiţiile regimului valutar din România;
c) sa transfere în străinătate, în valuta investiţiei, sumele obţinute cu titlu de despăgubire.
De asemenea, prin LEGE nr. 390 din 13 iunie 2002 - (*actualizată*)s-a înfiinţat Agenţiei Romane pentru Investiţii Străine cu scopul de a aplica politica Guvernului pentru promovarea şi atragerea investiţiilor străine directe.
În domeniul preveniri şi combaterii spălării banilor a fost transpusă legislaţia comunitară prin LEGE nr. 21 din 18 ianuarie 1999 pentru prevenirea si sanctionarea spalarii banilor care a fost abrogată prin de art.31 din LEGE 656/2002 pentru prevenirea si sanctionarea spalarii banilor, precum si pentru instituirea unor masuri de prevenire si combatere a finantarii actelor de terorism. Instituţia responsabilă de punerea în aplicarea acestor măsuri este Oficiul Naţional de Prevenire şi Combatere a Spalarii Banilor, denumit în continuare Oficiul
În domeniul pieţei de capital au fost adoptate anumite acte normative ăn vederea armonizării legislaţiei naţionale cu cea europeană. ORDONANTA DE URGENTA nr. 26 din 13 martie 2002 privind organismele de plasament colectiv in valori mobiliare şi ORDONANTA DE URGENTA nr. 28 din 13 martie 2002 prin care s-a incercat reglementarea domeniului privind valorile mobiliare, serviciile de investitii financiare si pietele reglementate amândouă ordonanţele fiind abrogate de LEGEA 297/2004 privind piata de capital. Prezenta lege reglementează înfiinţarea şi funcţionarea pieţelor de instrumente financiare, cu instituţiile şi operaţiunile specifice acestora, precum şi a organismelor de plasament colectiv, în scopul mobilizării disponibilităţilor financiare prin intermediul investiţiilor în instrumente financiare. Se aplica activităţilor şi operaţiunilor desfăşurate pe teritoriul României.
Comisia Nationala a Valorilor Mobiliare, denumita în continuare C.N.V.M., este autoritatea competenta care aplica prevederile prezentei legi, prin exercitarea prerogativelor stabilite în statutul sau.


Legea 294/2004 privind piata de capital stabileşte că Intermediarii care prestează servicii de investiţii financiare în România vor fi înscrişi în registrul ţinut de C.N.V.M. De asemenea, reglementează Societăţile de servicii de investiţii financiare,care sunt denumite în continuare S.S.I.F., care au obiect exclusiv de activitate prestarea de servicii de investiţii financiare şi care funcţionează numai în baza autorizaţiei C.N.V.M.
S.S.I.F. va fi autorizata de C.N.V.M. dacă îndeplineşte anumite condiţii prevăzute în această lege.
S.S.I.F. are obligaţia sa respecte condiţiile de autorizare, cerinţele prudentiale şi de adecvare a capitalului stabilite prin prezenta lege şi prin reglementările C.N.V.M., pe toată durata desfăşurării activităţii, şi va notifica sau va supune în prealabil autorizării, după caz, orice modificare în modul ei de organizare şi funcţionare, în conformitate cu prevederile reglementărilor C.N.V.M.

În scopul protecţiei investitorilor, asigurării stabilitatii, competitivitatii şi bunei funcţionari a pieţelor, C.N.V.M. va emite reglementări privind cerinţele prudentiale şi de adecvare a capitalului pentru evaluarea corecta a riscurilor, în scopul prevenirii şi limitării efectelor acestora. Intermediarii vor respecta în orice moment, pe parcursul desfăşurării activităţii lor, regulile de prudentialitate stabilite de C.N.V.M. Aceste reguli prudentiale se vor referi, fără a se limita la:
a) proceduri administrative şi contabile corespunzătoare, de control şi siguranta pentru procesarea electronica a datelor, precum şi mecanisme adecvate de control intern, inclusiv reguli referitoare la tranzacţiile personale ale salariaţilor;
b) proceduri adecvate care sa asigure separarea instrumentelor financiare aparţinând investitorilor de cele aparţinând intermediarului, în scopul protejării drepturilor lor de proprietate, în special în situaţia insolventei intermediarului, precum şi impotriva folosirii acestor instrumente financiare de către intermediari, în tranzacţiile pe cont propriu, în afară situaţiei în care investitorii consimt în mod expres;
c) proceduri adecvate care sa asigure separarea fondurilor investitorilor cu scopul protejării dreptului de proprietate, cu excepţia instituţiilor de credit, care sa prevină folosirea acestor fonduri în interesul firmei;
d) păstrarea înregistrărilor tranzacţiilor desfăşurate, pentru a permite C.N.V.M. sa supravegheze respectarea regulilor prudentiale, regulilor de conduita în afaceri, precum şi a altor cerinţe legislative şi reglementare;
e) existenta unei structuri organizatorice care trebuie sa minimizeze riscul unui conflict de interese între investitor şi intermediar ori între investitorii aceluiaşi intermediar. În situaţia infiintarii unei sucursale, structura organizatorică a acesteia nu trebuie sa contravina regulilor de conduita pentru evitarea conflictului de interese, stabilite de către statul membru gazda.
Prin ART. 27 din această lege C.N.V.M. va implementa principii, care vor lua în considerare calitatea persoanei pentru care este prestat serviciul. Conform acestor principii, intermediarul trebuie, cel puţin:
a) sa acţioneze onest, impartial şi cu diligenta profesională în scopul protejării intereselor investitorilor şi a integrităţii pieţei;
b) sa angajeze toate resursele, sa elaboreze şi sa utilizeze eficient procedurile interne necesare prestării serviciilor de investiţii financiare;
c) sa solicite de la investitori informaţii referitoare la situaţia lor financiară, experienta investitionala şi obiectivele cu privire la serviciile solicitate;
d) sa transmită investitorilor toate informaţiile relevante privind tranzacţiile în care contrapartea este intermediarul;
e) sa incerce sa evite conflictele de interese, iar în cazul în care acestea nu pot fi evitate, sa asigure investitorilor un tratament impartial;
f) sa desfăşoare activitatea în conformitate cu reglementările C.N.V.M. aplicabile administrării activităţii, în scopul protejării intereselor investitorilor şi a integrităţii pieţei.
S.S.I.F. poate presta servicii de investiţii financiare şi:
a) într-un stat membru
b) într-un stat nemembru, în baza autorizaţiei acordate de C.N.V.M., conform reglementărilor emise în acest sens.


Prin prezenta lege se reglementează activitatea de traderi care sunt persoane juridice care efectuează exclusiv în nume şi pe cont propriu tranzacţii cu instrumente financiare derivate, de natura contractelor futures şi cu optiuni. Traderii vor fi autorizaţi în condiţiile prevăzute prin reglementările C.N.V.M. şi vor fi înscrişi în Registrul C.N.V.M.
Societăţile de administrare a investiţiilor funcţionează numai în baza autorizaţiei C.N.V.M. S.A.I. va avea ca obiect de activitate administrarea organismelor de plasament colectiv în valori mobiliare, denumite în continuare O.P.C.V.M., autorizate conform prevederilor prezentei legi.
(2) S.A.I. poate administra, sub condiţia autorizării C.N.V.M., alte organisme de plasament colectiv, denumite în continuare A.O.P.C, pentru care aceasta este subiect al supravegherii prudentiale.