Definitie - Prin interpretarea legii civile "īntelegem operatiunea logico-rationala de lamurire, explicare a continutului si sensului normelor de drept civil, īn scopul justei lor aplicari prin corecta īncadrare a diferitelor situatii din viata practica" (Belein).
Aceasta definitie - contine trei elemente:
- interpretarea legii este o etapa a procesului de aplicare a legii civile.
- continutul interpretarii este lamurirea sau explicarea sensului.
-scopul interpretarii - este corecta īncadrare a diferitelor situatii din circuitul civil, ceea ce asigura justa aplicare a legii civile.

Clasificarea interpretarii civile

1. In functie de forta sa (obligatorie sau neobligatorie) se distinge : - interpretarea oficiala (obligatorie)
- interpretarea neoficiala (neobligatorie)


2. In functie de rezultatul interpretarii deosebim:
- interpretarea literala (declarativa)
- interpretarea extensiva
- interpretarea restrictiva

3. Dupa metoda de interpretare folosita
- interpretarea gramaticala
- interpretarea sistematica
- interpretarea istorico teleologica
- interpretarea logica

Interpretarea oficiala - este realizata, īn exercitarea atributiilor ce-i revin potrivit legii de catre un organ de stat ce apartine puterii legislative, executive sau judecatoresti.
Daca interpretarea provine chiar de la organul de stat care a editat actul normativ - interpretarea oficiala se numeste autentica si se caracterizeaza īn norme interpretative.
Tot interpretare autentica este si cea care provine de la un organ obstesc (ex. art.15 din Decretul lege 66/90: Uniunea Centrala a Cooperativelor Mestesugaresti emite, īn conditiile legii , norme obligatorii pentru toate organizatiile cooper
atiei mestesugaresti cu privire la....)."
Interpretarea oficiala este si cea realizata de organele puterii judecatoresti -
numita si interpretare juridica; care este obligatorie numai la speta.
Este neoficiala interpretarea care se da legii civile īn doctrina (literatura de specialitate) ori de un avocat īn pledoariile sale. Aceasta interpretare nu are putere juridica obligatorie.

Interpretarea literala, extensiva, restrictiva

Interpretarea "literala este determinata de faptul ca īntre formularea textului legal interpretat si cazurile din practica ce se īncadreaza īn ipoteza sa exista concordanta. Aceasta interpretare este impusa de texte clare, ori de dispozitii ce contin enumerari limitative.
Interpretarea "extensiva" - este necesara atunci cānd īntre formularea textului legal intepretat si cazurile din practica la care se aplica acest text nu exista concordanta, īn acest caz textul trebuie extins si asupra unor cazuri care nu se īncadreaza īn litera textului; deci cānd un text legal este formulat prea restrictiv fata de intentia reala legiuitorului.
Interpretarea restrictiva - este impusa de faptul ca īntre formularea unui text legal si cazurile de aplicare īn practica, exista neconcordanta, īn acest caz formularea textului legal este prea larga fata de situatiile care se pot īncadra īn text (ex. art.1 din L.31/1990 : "Societatile comerciale cu sediul īn Romānia sunt persoane juridice romāne"; īn sensul ca priveste doar societatile comerciale īnfiintate potrivit acestei legi.

3. Interpreatera gramaticala , sistematica si istorico-teologica

Interpretarea gramaticala - presupune lamurirea īntelesului unei dispozitii legale civile pe baza regulilor gramaticii, tināndu-se seama de sintasca si morfologia propozitiei ori frazei, ca si de semnele de punctuatie.
Interpretarea sistematica - presupune lamurirea īntelesului unei dispozitii legale tināndu-se seama de legaturile sale cu alte dispozitii din acelasi act normativ ori din alt act normativ (Belein).
Aceasta interpretare este īntālnita frecvent īn practica, - plecīnd de la calificarea unei dispozitii ca norma generala ori norma speciala, prin respectarea urmatoarelor doua reguli:
- norma generala nu deroga de la norma speciala
- norma speciala deroga de la norma generala. Intre aceste reguli, "norma generala" reprezinta regula, iar norma speciala constituie exceptia.
Interpretarea istoric o teleologica presupune stabilirea sensului unei dispozitii legale, tināndu-se seama de finalitatea urmarita de legiuitor la adoptarea actului normativ din care face partea acea dispozitie, īntr-un context istoric dat.

Interpretarea logica a legii civile
Aceasta interpretare a normelor juridice a dobāndit o īnflorire aparte īn dreptul romān, ceea ce a dus la formularea unor reguli si argumente de interpretare logica, adesea exprimate īn adogii.
1. Exceptia este de stricta interpretare si aplicare.
In interpretarea sistematica a legii civile se "tine seama de raportul dintre legea generala (regula) si legea speciala (exceptia). Sunt supuse aceste interpretari:
- textele legale care contin enumerari limitative;
- textele legale care institue prezumtii legale;
- textele care contin o exceptie.
2. Unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie sa distinga. Aceasta regula tine seama de faptul ca, unei formulari generale a textului legal trebuie sa-i corespunda o aplicare a sa tot generala, fara a introduce distinctii pe care legea nu le contine.
3. Legea civila trebuie interpretata īn sensul aplicarii ei, iar nu īn sensul neaplicarii. Aceasta regula de interpretare este continuta īn art.978 Codul civil pentru interpretarea conventiilor, dar, pentru identitate de ratiune ea este extinsa si la interpretarea normei de drept civil.



Argumente de interpretare logica

- Argumentul per a contrario. Acest argument īnseamna ca ori de cāte ori un text de lege prevede un anumit lucru, se poate prezuma ca el neaga contrariul (Angheni).
- Argumentul a fortiori. Pe baza acestui argument se ajunge la extinderea aplicarii unei norme, edictata pentru o anumita situatie, la un caz neregulamentar expres, deoarece ratiunile care au fost avute īn vedere la adoptarea acelei norme se regasesc, si mai evident, īn cazul dat Belein p.72).
- Argumentul de analogir. Acest argument are īn vedere faptul ca, unde exista aceleasi ratiuni trebuie aplicata aceeasi solutie. Acest argument este folosit īndeosebi, pentru rezolvarea "lacunelor legii" ceea ce se realizeaza prin aplicarea "prin analogiei" a normelor de drept civil (Belein).
4. Argumentul reducerii la absurd. Pe baza acestui argument se are īn vedere ca numai o anumita solutie este admisibila rational, solutia contrara fiind o absurditate, care nu poate fi acceptata.