Dupa cum s-a aratat , conform prevederlor art. 1000 alin. 2 C. civ., raspunderea parintilor se bazeazä pe o tripla prezumtie legala privind: neindeplinirea indatoririlor parintesti, existenta raportului de cauzalitate intre aceasta neindeplinire si fapta ilicita a copilului minor si vinovatia parintilor in neindeplinirea indatoririlor parintesti.
In temeiul prevederilor art. 1000 alin. 5 C. civ.. parintii pot fi exonerati de responsabilitate ,,daca probeaza ca n-au putut impiedica faptul prejudiciabil".
Din cele aratate, rezulta ca prezumtiile instituite de art. 1000 alin. 2 C.civ . sunt prezumtii juris tantum care pot fi rasturnate (inlaturate) prin proba contrarie.
Proba contrarie in disculparea parintilor este dificila si se rezolva in mod concret de instanta de judecat. in functie de speta.
Parintii pentru a inlatura aceste prezumtii relative si pentru a fi exonerati de raspundere vor putea proba:
- fie ca i-au indeplinit indatoririle parinteti in mod corespunzator, in sensul supravegherii, educarii si cresterii corespunzatoare a minorului si totusi nu au reusit sa previna comiterea faptei ilicite cauzatoare de prejudicii. Se are in vedere o educatie medie, nu exceptionala legata de bunul simt si de comportarea comuna intr-un mediu social obisnui;
- fie ca un fapt exterior copilului a determinat comiterea de catre minor a faptei ilicite (spre exemplu un fapt fortuit, o forta majora, fapta unei terte persoane etc.);
- fie ca ei (parintii) au fost lipsiti in mod temporar de discernamant.
In practica inlaturarea acestor prezumtii este dificila. Astfel, un minor - elev eminent pentru o activitate stiintifica efectueaza experiente ce pot oferi solutii cu caracter de noutate absoluta in spatiu in timp, insa, la un moment dat printr-o explozie produce prejudicii unei terte persoane. In aceasta activitate minin
orul-elev a fost incurajat si indrumat de cadre didactice competente. In situatia data, problema exonerarii parintilor de responsabilitatea delictuala civila devine greoaie, instana de judecata trebuind sa delimiteze raspunderea parintilor de cea a institutorilor pentru fapta elevilor lor, rmai ales daca experientele au fost desfaurate in afara orarului scolar .

Efectele raspunderii parintilor
Daca toate conditiile prevazute de art. 1000 alin. 2 C. civ. sunt indeplinite cumulativ si parintii nu s-au putut disculpa ei vor raspunde pentru acoperirea integrala a prejudiciului cauzat de copilul lor minor.
In cazul in care minorul a fost lipsit de discernamant, parintii vor raspunde singuri. Daca minorul a avut discernamant victima prejudiciului are posibilitatea de
opta pentru acoperirea prejudiciuiui, indreptându-se fie impotriva minorului, fie imptotriva parintilor, fie si impotriva minorului si a parintilor concomitent. In aceasta ultima varianta parintii si copilul vor raspunde solidar pentru intregul prejudiciu, in sensul ca victima va putea recupera dauna in totalitate fie de la unul, fie de la altul dintre cei responsabili.
Parintii, in ultima ipoteza, din punct de vedere procesual au calitatea de parte civilmente responsabila.
Minorul va raspunde in temeiul prevederilor art. 998-999 C. civ. pentru fapta
proprie, iar parintii, in virtutea art. 1000 alin. 2 C. civ., pentru fapta altuia.
In cazul in care parintele a platit intregul prejudiciu el devenind solvens se va
putea indrepta printr-o actiune in regres impotriva copilului lui minor pentru a recupera ceea ce a platit pentru el.
In ipoteza in care parintele nu se va putea exonera de raspundere pentru prejudiciile cauzate de copilul minor, in sensul probei contrare a celor trei prezumtii relative instituite in defavoarea sa, el va raspunde pentru fapta proprie. In consecint a, pentru stabilirea naturii juridice a acestei raspunderi, va trebui sä avemiIn vedere trei ipoteze:
a) un singur parinte este obligat la repararea daunei cauzate fara concursul altor persoane, nici chiar al minorului, atunci cand nu exista nici o forma de vinovatie a minorului. Neavand cu cine imparti obligatia, va repara singur dauna produsa. In consecinta, parintele va raspunde pentru fapta proprie, neavand relevanta juridica vina rninorului-faptuitor;
b) daca parintele raspunde alaturi de copilul minor (acesta avand discernamant) sau alaturi de copil si de celalalt parinte, amandoi, in prima ipoteza. sau toti trei in cea de-a doua ipoteza, vor raspunde solidar pentru repararea daunei cauzate, in temeiul art. 1003 C. civ. Deci, solidaritatea va opera atat intre copil si fiecare parinte, cat si intre parinti, cota-parte din obligatia de reparare se va determina in functie de forma si gradul de vinovatie a acestora.
In cazul in care intreaga datorie a fost executata prin plata de catre un singur codebitor, acesta va avea o actiune in regres impotriva celuilalt / celorlalti potrivit dispoziiilor art. 1053 alin. 1 C. civ.
c) daca exista mai multi coautori minori iar alaturi de fiecare coautor a raspunde si parintele, toti codebitorii vor fi tinuti solidar la repararea daunei cauzate. In acest sens, a decis instanta judecatoreasca: ,,in situatia in care mai multi barbati (unii majori altii rninori) au savarsit infractiunea de perversiune sexuala ... , inculpatii urmeaza sa fie obligati in solidar (iar minorii si in solidar cu parintii lor) la plata unor daune morale catre victima ..." .
De asemenea, instantele judecatoresti au statuat ca nu se inlatura raspunderea civila delictuala intemeiata pe art. 1000 alin. 2 C civ. in ipoteza in care minorii nu au putut raspunde penal intrucat la momentul savarsirii faptei licite nu aveau 14 ani .