Codul Comercial nu defineşte comerciantul persoană fizică,ci prevede conditiile care trebuie să fie īndeplinite pentru ca o presoană fizică să dobāndească această calitate.Astfel,potrivit articolului 7 Cod Comercial,comerciantul individual este persoana fizică ce săvārşeşte fapte de comerţ avānd comerţul ca profesie obişnuită.
Constituţia Romāniei consacră,īn articolul 41,principiul libertăţii alegerii profesiei.Recunoaşterea acestui principiu īnseamnă că orice persoană fizică are libertatea să exercite profesiunea comercială.
Accesul liber la profesiunea comercială cunoaşte,īnsă,anumite limite stabilite de lege,avānd fundamente diferite.Astfel,legea stabileşte anumite condiţii speciale privind capacitatea persoanei fizice de a desfaşura o activitate comercială,pentru a proteja anumite categorii de persoane de consecinţele grave ale angajării īn raporturi juridice īn calitate de comerciant.Totodată,prin lege sunt stabilite anumite incompatibilităţi şi decăderi,precum şi o serie de autorizaţii pentru a putea desfaşura o activitate comercială.Toate acestea sunt justificate de necesitatea protejării interesului general,prin respectarea ordinii publice şi a bunelor moravuri.
Īn ceea ce priveşte reglementarea comerciantului persoană fizică,Codul Comercial cuprinde unele dispoziţii speciale privitoare la minor si femeia căsătorită (art 10-21),care trebuie interpretate in lumina dispoziţiilor legale actuale privind capacitatea persoanelor fizice de a īncheia acte juridice.Regimul juridic al comerciantu
lui persoană fizică se completează cu dispoziţiile prevăzute de Decretul nr. 31/1954,Codul Comercial,Codul Familiei (curatela),Legea nr. 26/1990,Legea nr. 300/2004 privind autorizarea persoanei fizice şi a asociaţiilor familiale care desfaşoara activitaţi economice in mod independent etc.

Codul Comercial cuprinde dispoziţii speciale privind capacitatea de a efectua fapte de comerţ izolate,īn mod accidental.Pe cale de consecinţă,pentru a īncheia asemenea acte,persoana fizică trebuie să īndeplinească condiţiile generale din dreptul civil privind īncheierea actelor juridice.
Pentru a dobāndi calitatea de comerciant,adică pentru a putea săvārşi fapte de comerţ obiective,cu caracter profesional şi īn nume propriu,persoana fizică trebuie să aibă capacitate deplină de exerciţiu.Concluzia se desprinde din interpretarea sistematică a dispoziţiilor Codului Comercial si ale Decretului nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice şi juridice.

Incapacitatea de a fi comerciant priveşte orice persoană care are condiţie juridică de minor.Deci,ea se referă nu numai la minorul sub 14 ani,care este lipsit de capacitate de exerciţiu,ci şi la minorul care a īmplinit această vārstă şi care are capacitate de exerciţiu restrānsă.
Īn ceea ce priveşte minorul care a īmplinit vārsta de 16 ani,acesta poate să īncheie un contract de muncă ori să intre īntr-o organizaţie cooperatistă,fără īncuviinţarea ocrotitorului legal,potrivit articolului 10 din Decretul nr.31/1954 (care spune: "Minorul,care a īmplinit vārsta de 14 ani,are capacitatea de exerciţiu restrānsă.Actele juridice ale minorului cu capacitate restrānsă se īncheie de către acesta,cu īncuviinţarea prealabilă a părinţilor sau a tutorelui.").
Trebuie subliniat că există deosebiri esenţiale īntre condiţia juridică a salariatului sau a membrului organizaţiei cooperatiste şi cea a comerciantului,īn sensul că primii se află īntr-un raport de subordonare,avānd drepturile si obligaţiile rezultate din muncă,īn vreme ce comerciantul īsi asumă personal obligaţii prin actele juridice pe care le īncheie,cu consecinţe grave asupra patrimoniului său,inclusiv falimentul īn cazul insolvenţei.
Īn concepţia Codului Comercial,vārsta minimă pentru recunoaşterea capacitaţii de comerciant era de 18 ani (articolul 10 Cod Comercial,īn prezent abrogat,care menţiona :"Minorul de orice sex,pentru a putea face comerţ şi prin urmare a fi considerat ca major,īntru-cāt priveşte obligaţiunile contractate de dānsul ca şi comerciant va trebui să aibă etatea de 18 ani īmpliniţi,să fie emancipat,să aibă autorizaţiunea īn scris a tatălui său,sau īn caz de moarte,interdicţiune ori absenţa tatălui,aceea a mamei sale;iar īn lipsă de tată şi de mamă,autorizaţia tutorelui cu avizul consiliului de familie omologat de tribunalul civil.Actele de emancipare şi de autorizare vor fi prezentate la tribunalul īn jurisdicţiunea căruia minorul voieşte a-şi stabili domiciliul său comercial,spre a fi transcrise īn registrul destinat pentru aceasta şi afişate īn sala tribunalului,īn sala comunei,īn localurile bursei cele mai apropiate,dacă vor fi şi publicate īn foaia anunţurilor judiciare a locului;toate acestea prin īngrijirea grefei.Grefierul tribunalului va pastra la dosar proba că afişările şi publicaţiunile s-au făcut.
Īnainte de transcriere,afişare şi publicaţiune,minorul nu va putea īncepe comerţul său").
Potrivit articolului 8,alineatul 3 din Decretul nr.31/1954,femeia minoră,prin căsătorie dobāndeşte capacitatea deplină de exerciţiu."Minorul care se căsătoreşte dobāndeşte,prin aceasta,capacitatea deplinş de exerciuţiu". Aşa cum s-a arătat īn literatura de specialitate,recunoaşterea capacităţii depline de exerciţiu a minorei căsătorite se īntemeiază pe principiul egalităţii care trebuie să existe īntre soţi īn timpul căsătoriei.Īn aceste condiţii,īn dreptul comercial,femeia minoră căsătorită nu poate avea capacitatea de a fi comerciant pānă la īmplinirea vārstei de 18 ani.
Reglementările privind statutul personal al femeii adoptate ulterior,stabilesc un alt regim juridic privind drepturile civile ale femeii decāt cele menţionate īn Codul Comercial.Astfel :
. Īn conformitate cu dispoziţiile Legii din 20 aprilie 1932 privitoare la ridicarea incapacităţii civile a femeii măritate(Monitorul Oficial nr. 94/20 aprilie 1932),femeia are deplinătatea exercitării drepturilor civile.
. Codul Familiei,Legea nr.4/1953,la articolul 1,alineatul 4,prevede că īn relaţiile dintre soţi precum şi īn exerciţiul drepturilor faţă de copii,bărbatul şi femeia au drepturi egale.
Īn prezent,articolul 4 din Codul Familiei a fost modificat,astfel "Vārsta minimă de căsătorie este de 18 ani.Pentru motive temeinice,minorul care a īmplinit vārsta de 16 ani se poate căsători īn temeiul unui aviz medical,cu īncuviinţarea parinţilor săi ori,dupa caz,a tutorelui şi cu autorizarea direcţiei generale de asistenţă socială şi protecţia copilului īn a cărui rază teritorială īşi are domiciliul.Dacă unul dintre părinţi este decedat sau se află īn imposibilitate de a-şi manifesta voinţa,īncuviinţarea celuilalt părinte este suficientă.Dacă nu există nici părinţi,nici tutore care să poată īncuviinţa căsătoria,este necesară īncuviinţarea persoanei sau autoritaţii care a fost abilitată să exercite drepturile părinteşti".
Īn concepţia Codului Comercial romān,incapacitatea minorului priveşte īnceperea unui comerţ.Lege permite,īnsă,continuarea comerţului,īn numele minorului prin intermediul părinţilor sau al tutorelui,atunci cānd minorul este titularul unui fond de comerţ dobāndit pe cale succesorală (articolul 13Cod Comercial :"Tatăl sau mama care exercită puterea părintescă,sau īn lipsă-le tutorul,nu pot continua comerţul īn interesul unui minor,dacă nu vor fi autorizaţi,cel dintāi de tribunalul civil si cel de al doilea prin īncheierea consiliului de familie omologată de tribunal").
Continuarea comerţului īn numele minorului,dacă este profitabil,constituie un mijloc de ocrotire a acestuia.Persoana īmputernicită să continue comerţul īn numele minorului,poate săvārşi toate actele necesare exercitării comerţului,cu excepţia celor care ar contraveni scopului continuării comerţului (spre exemplu,vānzarea fondului de comerţ).
Deoarece comerţul este continuat īn numele minorului,literatura de specialitate a statuat că prin săvārşirea faptelor de comerţ,minorul este cel care dobāndeşte calitatea de comerciant şi nu părintele sau tutorele.Deci,īn cazul insolvenţei,minorul va fi declarat īn faliment,īnsă sancţiunile pentru infracţiunile săvārşite īn cursul perioadei suspecte se aplică reprezentantului.Potrivit articolului 21,lit.h) din Legea nr. 26/1990,continuarea comerţului īn numele minorului se face cu autorizaţia instanţei,care trebuie publicată īn Monitorul Oficial si īnregistrată īn registrul comerţului ("Īn registrul comerţului se vor īnregistra menţiuni referitoare la :[.] actele,faptele şi menţiunile īnregistrate").
Prin articolul 14 Cod Comercial,persoana pusă sub interdicţie nu poate fi comerciant şi nici nu continuă comerţul.Fiind lipsită de discernămānt din cauza alienaţiei ori debilităţii mintale,legea interzice atāt īncepera cāt şi continuarea activităţii comerciale,astfel că īn situaţia īn care intezisul dobāndeşte pe cale succesorală un fond de comerţ,părintele sau tutorele nu poate continua activitatea īn numele persoanei puse sub interdicţie.Īn consecinţă,fondul de comerţ aparţinānd interzisului va fi supus lichidării.
Trebuie arătat că articolul 14 din Codul Comercial mai prevede că nu poate fi comerciant şi nici continua comerţul "cel pus sub consiliu judiciar".Aceasta incapacitate privea pe risioitor (prodigul) care,odată pus sub consiliu judiciar,era lipsit de capacitate de a īncheia acte juridice.Instituţia punerii sub consiliu judiciar a fost suprimată,prin abrogarea articolelor 445 şi 458-460 Cod Civil,īn temeiul articolului 49 din Decretul privitor la persoanele fizice si persoanele juridice.
"Potrivit articolului 146 din Codul Familiei,pānă la punerea sub interdicţie prin jotărāre judecătorească de către instanţa civilă,se va putea numi un curator;prin urmare,instituţia cosiliului judiciar nu mai este operantă,īn prezent acesteiacorespunzāndu-I instituţia curatelei".
Īn literatura de specialitate s-au facut p serie de precizări cu privire la capacitatea de a fi comerciant o persoană pusă sub curatelă.Conform articolului 152 din Codul Familiei,curatela se poate institui dacă,din cauza bătrāneţii,a bolii sau a unei infirmităţi fizice,o persoană,deşi capabilă,nu poate să-şi administreze bunurile sau să-şi apere interesele īn condiţii mulţumitoare,şi din motive temeinice,nu īşi poate numi un reprezentant."Īn afară de alte cazuri prevăzute de lege,autoritatea tutelară va putea institui curatela:
a)dacă,din cauza bătrāneţii,a bolii sau a unei infirmităţi fizice,o persoană,deşi capabilă,nu poate personal să-şi administreze bunurile sau să-şi apere interesele īn condiţii mulţumitoare şi,din motive temeinice,nu-şi poate numi un reprezentant;
b)daca din cauza bolii sau din alte motive,o persoană,deşi capabilă,nu poate,nici personal,nici prin reprezentanţi,să ia măsurile necesare īn cazuri a căror rezolvare nu suferă amānare;
c)dacă,din cauza bolii sau din alte motive,părintele sau tutorele este īmpiedicat să īndeplinească un anumit act īn numele persoanei ce reprezintă sau ale cărei acte le īncuviinţează;
d)dacă o persoană,fiind obligată să lipsească vreme īndelungată de la domiciliu,nu a lăsat un mandatar general;
e)dacă o persoană a disparut fără a se avea ştiri despre ea şi nu a lăsat un mandatar general."
Instituirea curatelei,prin numirea de către autoritatea tutelară a unui curator pentru a reprezenta interesele persoanei respective,nu aduce nici o atingere,potrivit articolului 153 din Codul Familiei capacităţii celui pe care curatorul īl reprezintă,ceea ce īnseamnă că,strict juridic,o persoană pusă sub interdicţie are capacitatea de a fi comerciant."Īn cazurile prevăzute in articolul 152,instituirea curatelei nu aduge nici o atingere capacităţii celui pe care curatorul īl reprezintă".
Conform articolului 155 din Codul Familiei,īn cazul curatelei se aplică regulile de la mandat,autoritatea tutelară putānd da instrucţiuni curatorului īn locul celui reprezentat,īn cazurile īn care acesta din urma nu este īn măsură să o facă.
Din dispoziţiile Codului Familiei rezultă că prin instituirea curatelei nu se aduce nicio atingere capacităţii celui pe care curatorul īl reprezintă,aşa īncāt acesta poate sa īnceapă şi să continue o activitate comercială.
Dată fiind īnsă necesitatea unei asistenţe permanente din partea reprezentantului,lucru greu de realizat īn preactică,īn doctrină s-a acreditat ideea potrivit căreia ,de lege ferenda,punerea sub curatelă a unei persoane,īn condiţiile articolului 152 din Codul Familiei,apare ca o incapacitate de a fi comerciant.







BIBLIOGRAFIE:
. "Drept comercial romān",Radu.I.Motică ,Lucian Bercea ,Editura LuminaLex,Bucuresti 2005
. Codul Comercial
. Codul Familiei
. Decretul nr. 31/1954