Gajul ca si garantie reala

Consideraţii generale.
În sistemele de drept, obligaţia este garantată prin diverse instrumente juridice accesorii, numite “garanţii”. Garantarea executării obligaţiilor se poate realiza prin două categorii de mijloace juridice: generale şi speciale.
Prin garantarea obligatiilor intelegemtotalitatea mijloacelor juridice, adica a drepturilor si actiunilor recunoscute direct de lege sau nascute din acordul de vointa al partilor raportului obligational, prin a caror exercitare se asigura realizarea drepturilor de creanta.
Mijloacele juridice generale sunt recunoscute tuturor creditorilor în temeiul dreptului de gaj general pe care-l au asupra patrimoniului debitorului, conform art.1718 Cod civil: “oricine este obligat personal este ţinut de a îndeplini îndatoririle sale cu toate bunurile sale, mobile şi imobile, prezente şi viitoare”. Creditorii care beneficiază doar de mijloacele generale de garantare a realizării drepturilor lor de creanţă sunt numiţi în literatura de specialitate creditori chirografari.
Codul civil reglementează două feluri de garanţii: garanţii reale şi garanţii personale.Garanţiile personale sunt acele mijloace juridice prin care una sau mai multe persoane convin cu creditorul, printr-un contract accesoriu, să achite acestuia datoria debitorului atunci când acesta nu o va plăti din proprie iniţiativă. Legea reglementează o singură garanţie personală: fidejusiunea (cauţiunea). Garanţiile reale sunt acele mijloace juridice care constau în afectarea unui bun al debitorului în vederea asigurării executării obligaţiei asumată de debitor. Garanţiile reale instituie în favoar
ea creditorului un drept de urmărire şi un drept de preferinţă. Sunt garanţii reale: gajul, ipoteca, privilegiul şi dreptul de retenţie (debitum cum re iunctum) care constituie o garanţie reală imperfectă.
Definitie. Contractul de gaj este acel contract prin care debitorul sau o terta persoana remite creditorului sau unui tert un bun mobil corporal sau incorporal, in vederea garantari unei obligatii.
O altă definiţie dată în doctrină este formulată în sensul că “gajul este un contract accesoriu prin care debitorul sau un terţ remite creditorului spre siguranţa creanţei sale un obiect mobiliar corporal sau incorporal, în scop de a conferi dreptul de a reţine lucrul până la îndestularea sa şi de a fi plătit din urmărirea bunului amanetat cu preferinţă înaintea altor creditori”. Tot astfel s-a mai apreciat: \"Gajul este un contract prin care debitorul sau un terţ se deposedează de un lucru mobil pe care îl afectează plăţii unei datorii, remiţându-l fie creditorului, fie unui terţ care îl conservă pentru creditor\".
Caracterele juridice ale contractului de gaj

1.Contractul de gaj are un caracter accesoriu în raport cu obligaţia principală pe care o garantează, făcându-se aplicarea principiului de drept “accesorium sequitur principale”. Gajul nu este posibil în absenţa unui raport principal de obligaţie. Deşi este un contract numit, cu o reglementare proprie, el va fi afectat de cauzele de anulare, rezoluţiune/reziliere şi de stingere, precum şi toate modalităţile la care este supus raportul juridic obligaţional principal (condiţie, termen).
2.Contractul de gaj are, de regulă, un caracter real, în sensul că, pentru a fi valabil, trebuie să aibă loc remiterea bunului gajat. Excepţia, de a avea caracter consensual, este consacrată de Legea nr.99/1999 şi alte legi speciale; în această situaţie, contractul se naşte în mod valabil prin simplul acord de voinţă al părţilor, fără să mai fie nevoie de îndeplinirea unei alte condiţii.
3. Contractul de gaj are un caracter unilateral, deoarece generează obligaţii în sarcina doar a unei părţi contractuale, respectiv în sarcina creditorului: obligaţia de a păstra bunul, de a-l conserva şi, pentru cazul executării obligaţiei, de a-l restitui debitorului.
4. Este un contract indivizibil, deoarece bunulmobil este afectat in intregeme garantari datoriei respective.
5. Conform prevederilor Legii nr.99/1999, art.17, contractul de garanţie reală este titlu executoriu. Titlul executoriu reprezintă acel înscris care, întocmit în conformitate cu dispoziţiile legii, permite punerea în executare silită a creanţei pe care o constată. Executarea nu este posibilă decât în raport cu obiectul pe care titlul executoriu l-a determinat. Lipsa titlului executoriu, implicit a contractului de gaj, nu permite pornirea executării silite, iar, dacă totu# 1;i s-au făcut acte de executare, se poate obţine anularea lor pe calea contestaţiei în anulare.
Pentru a se constitui gajul legea prevede unele conditii de valabilitate :
- atat creditorul cat si debitorul contractului de gaj trebuie sa aiba capacitate deplina de exercitiu. În cazul în care debitorul este minor, gajarea bunurilor sale pentru garantarea propriei datorii este posibilă numai cu încuviinţarea prealabilă a autorităţii tutelare.
- referitor la obiectul gajului, pot fi gajate toate bunurile mobile corporale şi incorporale care se află în circuitul civil, bunuri certe şi de gen, cele fungibile şi nefungibile etc., inclusiv creanţele (ex.: bani, mărfuri, titluri la purtător, brevete de invenţii, dreptul de autor, drepturile succesorale etc.).
- sub aspectul formalităţilor necesare constituirii gajului este necesar să fie respectate câteva reguli. Astfel, pentru ca gajul să fie opozabil terţilor, adică să-i confere creditorului un drept de preferinţă asupra bunului dat în gaj, şi pentru a se evita fraudele, Codul civil cere ca gajul să fie constatat printr-un înscris înregistrat in Arhiva Electronica de Garanţii Reale, “bază de date la nivel naţional, care asigură înscrierea şi accesul la informaţiile înscrise cu privire la avizele de garanţie”.
Efectele contractului de gaj. Acest contract da nastere la trei atribute in favoarea creditorului, si anume:
 Dreptul de retentie, consta in refuzarea de catre creditor de a inapoia bunul asupra cauia s-a constituit dreptul de gaj, debitorului pana pana va plati datoria in intrgime.
 Drepul de urmarire, ii confera creditorului dreptul de a revendica bunul gajat din mainile unei oricare alta terta persoana.
 Dreptul de preferinta, ii da posibilitatea creditorului sa fie platit avand prioritate fata de alti creditori, din pretul bunului gajat.
Stingerea gajului
Stingerea obligaţiei principale are ca efect şi stingerea gajului, se poate stige prin doua cai: cale accesorie si cale principala. Pe cale accesorie ca efect al stingeri sau desfintarii obligatiei principale, aceasta obligatie se stinge prin plata, compensatie, remitere, se desfiiteaza prin anulare, rezolutiune, nulitate absoluta. Pe cale principala se gajul poate inceta, chiar daca obligatia nu s-a stins, un mod specific de stingere a gajului este desistarea creditorului de bunul gajat.




















BIBLIOGRAFIE

Liviu Pop, Teoria generală a obligaţiilor, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2000
Nelu Anghel, Elena Loredana Anghel, Garantarea obligaţiilor civile şi comerciale, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2001
Constantin Stătescu, Corneliu Bârsan, Drept civil. Teoria generală a obligaţiilor Ed. All Beck, Bucureşti, 2002
Matei B.Cantacuzino, Elementele dreptului civil, Ed. Cartea Românească, Bucureşti