Dintre cele mai conturate si mai frecvente forme ale raspunderii juridice sunt considerate a fi:

a. Raspunderea penala: Reprezinta raportul juridic penal care ia nastere in urma savarsirii infractiunii. Art. 17 al Codului penal defineste infractiunea ca fiind: "fapta care prezinta pericol social, savarsita cu vinovatie si prevazuta de legea penala", iar art. 18 precizeaza intelesul faptei care prezinta pericol social, in sensul ca aceasta este "orice actiune sau inactiune prin care se aduce atingere statului , suveranitatii, independentei si unitatii statului, persoanelor si drepturilor acesteia, precum si intregii ordini juridice si pentru sanctionarea careia este necesara aplicarea unei pedepse"
Subiectele raportului juridic penal sunt statul, pe de o parte, ca reprezentant al societatii cu competenta de a trage la raspundere infractorul, de a- aplica sanctiunea prevazuta in legea penala si de a-l constrange sa o execute, si e de alta parte, infractorul, chemat sa raspunda pentru savarsirea infractiunii si obligate sa se supuna sanctiunii aplicate in vederea restabilirii ordinii de drept pe care a incalcat-o.
Prin formele si implicatiile sale, pedeapsa penala este cea mai grava dintre toate sanctiunile juridice.
b. Raspunderea civila: este o forma a raspunderii juridice care consta intr-un raport de obligate in temeiul caruia o persoana este indatorata sa repare prejudicial cauzat altuia prin fapta sa ori, in cazurile prevazute de lege, prejudiciul pentru care este raspunzatoare.
Raspunderea civila intervine in material civil si cunoaste doua forme: raspunderea civila delictuala si raspunderea civila contractuala.
Raspunderea civila delictuala desemneaza obligatia civila de reparare a prejudiciului cauzat ca urmare a comiterii unei fapte ilicite.Este
vorba despre o sanctiune civila care se aplica nu in privinta persoanei ci a patrimoniului acesteia. In cadrul raspunderii civile se disting trei forme:
 raspunderea pentru fapta proprie- art 998-999 Cod civil consacra regula
de principiu potrivit careia obligatia de reparare a prejudiciului cauzat altuia revine direct si nemijlocit autorului faptei ilicite si prejudiciabile. Fiecare persoana raspunde numai pentru faptele sale proprii.
 raspunderea pentru lucruri, edificii si animale- viata sociala a dovedit ca o
persoana poate sa sufere un prejudiciu ce i-a fost cauzat, fara fapta omului, de un lucru, animal sau de ruina unui edificiu. In asemenea cazuri, neputandu-se dovedii ca la originea pagubei este fapta unei anumite personae, aplicand normele obisnuite ale raspunderii juridice, victima s-ar gasi in situatia inechitabila de a nu putea obtine repararea pagubei. De aceea, in scopul apararii intereselor celor pagubiti, legea civila a instituit raspunderea pentru lucruri , animale si ruina edificiului. Se poate spune ca, in cazul acestei forme a raspunderii civile delictuale nun e gasim in prezenta unei raspunderi indirecte. Este vorba de o raspundere directa a celui care are paza juridica a lucrului , animaluilui sau este proprietarul edificiului care a cauzat paguba.
 raspunderea pentru fapta altei personae- principiul raspunderii delictuale
pentru fapta proprie se poate dovedii, uneori, insufficient, in masura in care autorul prejudiciului este o persoana insolvabila. In asemenea cazuri, victima risca sa nu poata obtine reparatia ce in se datoreaza. De aceea, in scopul protejarii victimei impotriva insolvabilitatii autorului prejudiciului, Codul Civil a instituit, alaturi de raspunderea directa, in unele cazuri, si o raspundere complementara, indirecta.
Codul civil reglementeaza trei cazuri de raspundere delictuala indirecta, si anume: raspunderea parintilor pentru prejudiciile cauzate de copii lor minori(art. 1000. alin 2 si alin. 3 C. Civ), raspunderea comitentilor pentru prejudiciile cauzate de prepusii lor in exercitarea functiilor incredintate (art. 1000 alin. 3 C. Civ.), si raspunderea institutorilor si meseriasilor pentru prejudiciile cauzate de elevii si ucenicii aflati sub supravegherea lor (art. 1000 alin. 4-5 C. Civ.)
In cadrul raspunderii civile delictuale obligatia incalcata este o obligatie legala, cu character general, care revine tuturor in virtutea legii civile, ceea ce da raspunderii civile character de "drept comun" in materie de raspundere delictuala.
Raspunderea civila contractuala, fata de cea delictuala, are caracter
derogator si consta in repararea prejudiciului propus prin incalcarea obligatiei concrete, stabilite printr-un contract pre-existent, valabil incheiat intre persoana pagubita si cea care si-a incalcat obligatiile contractuale.
Asadar, pentru a putea fi in prezenta raspunderii civile contractuale,
trebuie ca intre debitor si creditor sa existe un contract valabil incheiat. Ori de cate ori s-a cauzat un prejudiciu in lipsa ori in afara unei legaturi contractuale, se va angaja raspunderea civila extracontractuala sau delictuala.

c. Raspunderea contraventionala (sau administrativa)
Art. 1 al legii nr. 32/1968 defineste contraventia ca fiind: :"fapta savarsita cu vinovatie, care prezinta un grad de pericol social mai redus decat infractiunea si este prevazuta si sanctionata ca atare prin legi, decrete sau alte acte normative ale organelor aratate in legea de fata".
Raspunderea administrative cunoaste trei forme principale, si anume:
 raspunderea administrativ-disciplinara intervine in situatia producerii de
abateri care nu au caracterul unei contraventii: destituirea din functie, avertisment etc.
 raspunderea administrativ-contraventionala, intervine in situatia cand o
persoana fizica sau juridica savarseste o contraventie. Sanctiunile contraventionale sunt: avertismentul, amenda contraventionala si confiscarea.
 raspunderea administrative patrimoniala intervine in sarcina statului
pentru prejudiciile cauzate prin erorile judiciare savarsite in procesele penale, pentru pagubele cauzate prin acte administrative emise sau prin nesolutionarea in termen legal al cererilor adresate autoritatilor publice.

d. Raspunderea disciplinara este o institutie specifica dreptului muncii
si consta in sanctionarea faptelor prin care o persoana incadrata in munca incalca obligatiile asumate prin contractul de munca. Aceste fapte sunt denumite "abateri disciplinare" si pot fi savarsite decat de cei care au calitate de salariat si in aceasta calitate incalca o indatorire de serviciu.
In cazul savarsirii de abateri disciplinare, sanctiunili disciplinare ce pot fi aplicate sunt: mustrarea, avertismentul, reducerea salariului sau indemnizatiei de conducere, retrogradarea, desfacerea contractului de munca.