Obiective specifice:



Crearea competenţelor īn determinarea raporturilor, subiectelor, normelor şi izvoarelor de drept constituţional



1 Dreptul constituţional este alcǎtuit din sistemul normelor juridice care reglementeazǎ relaţiile sociale fundamentale din cadrul unei societǎţi organizate ca stat, īn scopul menţinerii şi funcţionǎrii acestora.

2 Instituţiile politice sunt reprezentate de normele juridice subsumate noţiunii de putere (statalǎ). Dreptul constituţional este socotit ramura cea mai importantǎ a sistemului normativ naţional, de unde regula conformitǎţii tuturor actelor normative, respectiv a normelor juridice şi a raporturilor juridice cu cele prevǎzute īn Constituţie.

3 Raporturile de drept constituţional sunt relaţiile sociale reglementate de normele juridice circumscrise puterii statale. Acestea sunt norme exclusive dreptului constituţional, referitoare la instaurarea, menţinerea şi exercitarea puterii şi norme cu dublǎ naturǎ juridicǎ, specifice şi altor ramuri de drept (penal, administrativ, financiar etc.).

4 Subiectele raporturilor de drept constituţional sunt fiinţele umane, privite sub aspect individual sau colectiv. Acestea sunt: cetǎţeanul, strǎinul şi apatridul, respectiv, poporul, statul, organele de stat, formaţiunile politice, īntre care partidele şi alte organizaţii politice.

5 Normele de drept constituţional sunt norme veritabile de drept, chiar dacǎ incomplete, īn sensul cǎ sancţiunea nu este prevǎzutǎ īn mod expres. Īn plus, unele norme constituţ
ionale sunt de trimitere, fiind aplicate prin alte acte normative.

6 Izvoarele de drept ale dreptului constituţional. Īn dreptul romān constituţional este exclusǎ cutuma. Izvorul principal este Constituţia, legea fundamentalǎ, la care se adaugǎ legile constituţionale, legile organice şi ordinare care reglementeazǎ raporturi referitoare la putere, inclusiv Regulamentele Camerelor parlamentare, ca acte ale puterii legislative. Ca acte ale puterii executive pot produce efecte ordonanţele guvernamentale, pānǎ la adoptarea lor ca legi. Tratatele internaţionale pot fi de aplicare directǎ sau indirectǎ, dupǎ ratificarea lor de cǎtre Parlament. Ca regulǎ, este vorba de acte normative emise de Parlament, respectiv de puterea legislativǎ, ca emanaţie (delegaţie) a puterii suverane a poporului.



Teme de control:

. Ce este dreptul constituţional ? Care sunt raporturile cu celelalte ramuri de drept ?

. Ce sunt raporturile de drept constituţional ?

. Care sunt izvoarele de drept constituţional ?



Verificarea de cunoştinţe

Test grilă (demonstrativ)

1 Subiectele raporturilor de drept constituţional sunt:

a. Infracţiunile comise de funcţionarii de stat

b. Fiinţele umane private sub aspect individual sau colectiv

c. Autorităţile de stat




Baremul de evaluare:


La stabilirea notei finale se iau īn considerare

Ponderea la notare, exprimată īn %

(Total = 100%)


- răspunsurile la examen/ colocviu (evaluarea finală)

70 %


- răspunsurile finale la lucrările practice de laborator




- testarea periodică prin lucrări de control




- testarea continuă pe parcursul semestrului




- activităţi gen teme / referate / eseuri / traduceri / proiecte etc.

30 %


- alte activităţi (precizaţi)...................................................................






Descrieţi modalitatea practică de evaluare finală, (Es/Ec) (de exemplu : lucrare scrisă (descriptivă şi/sau test grilă şi/sau probleme etc.), examinare orală cu bilete, colocviu individual ori īn grup, proiect etc.)




Lucrare scrisă descriptivă şi test grilă


Cerinţe minime pentru nota 5

(sau cum se acordă nota 5)

Cerinţe minime pentru nota 10

(sau cum se acordă nota 10)


Nivelul satisfăcător al cunoştinţelor, acurateţea gramaticală şi logică a textului

Nivel maxim de cunoştinţe, redactare impecabilă.







Bibliografie recomandată

1 Constituţia Romāniei īn Monitorul Oficial al Romāniei, Nr. 758 din 29 oct. 2003

2 Cǎlinoiu, Constanţa, Duculescu, Victor, Drept constituţional şi instituţii publice, Ed. Lumina Lex, Bucureşti, 2008

3 Deleanu, Ion, Instituţii şi proceduri constituţionale, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2006

4 Ionescu, Cristian, Instituţii politice şi drept constituţional Ed. Juridicǎ, Bucureşti, 2004

5 Ion Marin, Ordinea Constituţionalǎ īn contextul integrǎrii Romāniei īn Uniunea Europeanǎ, Ed. "Romānia 2000", Bucureşti 2007

6 Ion Marin, Ordinea constituţională şi securitatea naţională īn contextual integrării şi globalizării, Editura Sitech, 2009



Studiu de caz



Īnceputurile dreptului constituţional



Prima catedrǎ de Drept constituţional s-a creat la Ferrara, īn 1797, iar īn Franţa īn . Īn Romānia, primul curs de Drept constituţional se predǎ la 1864, cu doi ani īnainte de prima Constituţie (1866). Īntre cei mai mari profesori de Drept constituţional se numǎrǎ Constantin Dissescu (curs, 1915), apoi Tudor Drǎganu şi Nistor Prisca. Dintre profesorii actuali, cea mai mare autoritate o au Ioan Muraru şi Ion Deleanu. Īn literatura internaţionalǎ, nume dintre cele mai consacrate sunt Leon Duguit, Georges Burdeau, Hans Kelsen, Pierre Pactet ş.a. Īntre precursorii dreptului constituţional ca ştiinţǎ sunt citaţi adesea Lao Tzī şi, mai ales, Montesquieu, autorul celebrei teorii a separaţiei puterilor īn stat. El a identificat (īn lucrarea Spiritul legilor) trei puteri: puterea legislativǎ, puterea executivǎ (sau administrativǎ) şi puterea judecǎtoreascǎ. Aceasta constituia implicit o poziţie revoluţionarǎ īn raport cu monarhul care le exercita pe toate trei.

Īn Constituţia Romāniei, puterile sunt denumite autoritǎţi, deşi este statuat principiul separaţiei şi echilibrului puterilor, iar īn privinţa atribuţiilor autoritǎţii prezidenţiale şi celei guvernamentale existǎ o seamǎ de imprecizii ce au dus la conflictele cunoscute īntre "palate".

Noţiunea de a patra putere este o metaforǎ, chiar dacǎ presa este un mijloc de influenţare moralǎ a celorlalte trei puteri.