A. Competenta materiala a judecatoriilor


Locul proeminent al judecatoriilor21 in sistemul organelor judecatoresti le-a atras acestora calificarea de «jurisdictii de drept comun », ceea ce inseamna ca, daca legea nu dispune altfel, ele rezolva orice cereri sau procese.
Potrivit art. 1 C.proc.civ. «judecatoriile judeca :
1. in prima instanta, toate procesele si cererile, in afara de cele date prin lege in competenta altor instante ;
2. plangerile impotriva hotararilor autoritatilor administratiei publice cu activitate juridcitionala si ale altor organe cu astfel de activitate, in cazurile prevazute de lege ;
3. in orice alte materii date prin lege in competenta lor.»
Primul articol al Codului de procedura civila consacra principiul plenitudinii de jurisdictie a judecatoriilor, ca instanta de drept comun pentru judecata in fond. Prin urmare, toate celelalte instante au o jurisdictie de exceptie, in sensul ca ele pot solutiona cauze civile in prima instanta numai in baza unor dispozitii normative care le atribuie in mod expres o atare competenta.
Textul de mai sus admite doua categorii de exceptii de la regula plenitudinii de jurisdictie. O prima exceptie se refera la «cauzele date prin lege in competenta altor instante». In aceste sens, insusi Codul de procedura civila atribuie o competenta de fond - exceptie - tribunalelor si curtilor de apel. Prin expresia «competenta altor instante» trebuie sa se inteleaga nu numai alte instante judecatoresti, ci si alte organe cu activitate jurisdictionala, precum Curtea Constitutionala, Curtea de Conturi, Comisia de reexaminare din cadrul O.S.I.M.
A doua categorie de exceptii are ca obiect atributiile jurisdictionale conferite de lege «autoritatilor administratiei publice locale» sau altor «organe». Aceasta categorie de exceptii nu este expres prevazuta in art.
1 pct.1 C.proc.civ., dar ea poate fi dedusa cu usurinta din prevederile pct. 2 ale aceluiasi articol, text care atribuie judecatoriilor, competenta de a solutiona «plangerile impotriva hotararilor autoritatilor administratiei publice cu activitate jurisdictionala si ale altor organe cu astfel de activitate». Aceasta inseamna ca organele mentionate au si o competenta de fond care le este recunoscuta prin dispozitii legale exprese.
Actuala redactare a textului art. 1 pct. 2 C.proc.civ. difera de cea anterioara, in sensul ca legea nu se mai refera la « organe obstesti cu activitate jurisdictionala», activitate care se realiza prin intermediul comisiilor de judecata. Acelasi text se refera in mod expres la calea procedurala a plangerii, dandu-se expresie controlului judecatoresc exercitat de judecatorii cu privire la actele altor organe cu activitate jurisdictionala.
S-a considerat ca, termenul de « plangere » trebuie inteles intr-un sens larg, ce include in continul sau si orice alt mijloc procedural prin care se urmareste exercitarea unui control judecatoresc, in conditiile legii.22 De asemenea, termenul de «hotarare » trebuie inteles in sens generic23, anume ca el se refera la orice act jurisdictional, indiferent de denumirea sa de decizie ori dispozitie.
De exemplu, potrivit art. 1 pct. 2 C.proc.civ., judecatoriile judeca : contestatiile impotriva hotararilor pronuntate de organe locale in legatura cu inscrierile facute pe listele electorale, in temeiul art. 14 alin. 4 din Legea nr. 70/1991 ; plangerea impotriva procesului verbal de constatare a contraventiilor, in baza art. 78 din Legea nr. 17/1996 ; plangerea impotriva procesului verbal de constatare a contraventiilor silvice, in temeiul art. 14 din Legea nr. 31/2000 ; plangerile impotriva hotararilor de admitere sau respingere a cererii de acordare a statutului de refugiat, in temeiul art.15 din O.G. nr. 102/2000.
Potrivit art. 1 pct. 3 C.proc.civ., judecatoriile judeca si «in orice alte materii date prin lege in compet enta lor ». Este vorba de o competenta diversa, ce revine judecatoriilor in baza unei dispozitii legale exprese, conform Codului de procedura civila sau unor reglementari speciale. Se incadreaza in acesta categorie : cererile pentru asigurarea dovezilor (art. 236 C.proc.civ.) ; cererile de indreptare a erorilor materiale strecurate in propriile hotarari (art. 281 C.proc.civ.) ; contestatiile in anulare si cererile de revizuire a
propriilor hotarari (art. 318 alin.2 si 323 alin.1 C.proc.civ.); conflictele de competenta dintre birourile notariale (art.11 din Legea
nr. 36/1995); litigiile prevazute in legea locuintei nr. 114/1996; investirea cu formula executorie a cambiilor, biletelor la ordin si cecurilor ( Legea nr. 58/1943 asupra cambiei si biletului la ordin si Legea nr. 59/1934 aupra cecului, asa cum au fost modificate prin Ordonanta Guvernului nr.11/1993) si cererile privitoare la anularea, rectificarea sau anularea actelor de stare civila si a mentiunilor inscrise pe acestea ( art. 57 din Legea nr. 119/199624).
O situatie speciala a fost creata prin Decretul nr. 203/1974, potrivit caruia, sectiile maritime si fluviale ale judecatoriilor Constanta si Galati judeca litigii, precum: despagubirile pentru avarii cauzate navelor si instalatiilor destinate navigatiei, instalatiilor de incarcare, descarcare si manipulare a marfurilor,si pentru orice prejudicii cauzate prin alte forme ilicite in legatura cu activitatea marinei civile; litigiile privind retributia pentru asistenta de salvare si repartizarea acesteia intre salvatori; plangerile impotriva proceselor verbale de contraventie privind poluarea apelor marii de catre navele maritime.
Normele referitoare la competenta sectiilor maritime si fluviale ale celor doua judecatorii sunt de stricta interpretare, fiind stabilite prin norme derogatorii de la dreptul comun. Ca atare, orice alte litigii, chiar conexe cu cele mentionate anterior, intra in competenta instantelor de drept comun.25