390. Principiul libertatii de a dispune de propriile bunuri si limitarea acesteia prin dispozitiile legale referitoare la rezerva. Din dispozitiile art. 475 si 480 C. civ. rezulta principiul potrivit caruia proprietarul poate dispune liber de bunurile sale, dar ca aceasta libertate nu este nelimitata, putand fi ingradita prin dispozitii legale in anumite cazuri, din anumite ratiuni. r8b17bs
Printre dispozitiile legale care limiteaza dreptul de a dispune de propriile bunuri se enumera si cele referitoare la rezerva.
Codul civil si legislatia adiacenta nu se refera decat indirect la rezerva, prevazand ca in cazul in care cel despre a carui mostenire este vorba lasa in viata rude apropiate (descendeti sau parinti) ori sot supravietuitor, nu poate dispune prin acte juridice cu titlu gratuit intre vii (donatii) sau mortis causa (legate) decat in limitele unei anumite cote-parti din patrimoniul sau (art. 841 si 843 C. civ. si art. 2 din Legea nr. 319/1944). Partea din patrimoniul succesoral de care de cujus poate dispune neingradit se numeste cotitate disponibila, iar partea de care, implicit, rezulta ca nu poate dispune si care revine in temeiul legii rudelor sale cele mai apropiate si sotului supravietuitor se numeste rezerva. Rezerva si cotitatea disponibila se exprima ambele prin fractiuni din unitatea care este patrimoniul defunctului .
Proportia cotitate disponibila -; rezerva avuta in vedere este cea care se raporteaza la patrimoniul dispunatorului de la data deschiderii mostenirii, iar nu de la data actului de dispozitie. De aceea, nu se poate vorbi pe timpul vietii celui despre a carui mostenie este vorba de o indisponibilizare sau, cu atat mai putin, de o inalienabilitate sau insesizabilitate a a cotei parti reprezentand rezerva . Faptul ca o mostenire are sau nu o parte rezervata se stabileste si in functie de elemente cu totul straine vointei dispunatorului, cum ar fi, de pilda, elementul obiectiv ca a lasat succesibili rezervatari. Iar, in plus, rezervatarii fiind liberi sa renunte la mostenire, pot deveni straini de mostenire prin vointa lor (art. 696 C. civ.), nefiind luati in calcul la stabilirea rezervei.
Se observa ca legea limiteaza doar dreptul de a dispune prin liberalitati (acte cu titlu gratuit), iar nu si prin acte cu titlu oneros. Lucru firesc, caci numai liberalitatile sunt periculoase pentru mostenitori putand vida patrimoniul succesoral, iar nu si actele cu titlu oneros, care intotdeauna aduc ceva in schimbul bunului instrainat, prin mecanismul subrogatiei reale pastrand continutul valoric al patrimoniului celui care le incheie.
Regulile referitoare la rezerva succesorala impun ca o parte a mostenirii -; rezerva -; sa se defere dupa normele mostenirii legale si doar cealalta parte a mostenirii -; cotitatea disponibila -; dupa vointa defunctului, conform normelor mostenirii testamentare .
Rezerva protejeaza pe rezervatari nu numai contra liberalitatilor facute tertilor straini de mostenire, dar si contra celor facute in favoarea unuia sau altuia dintre acestia peste limitele cotitatii disponibile, pastrand un anumit echlibru intre ei . Principiul este ca nu se pot face liberalitati (donatii si legate) in favoarea rudelor sau sotului supravietuitor decat in limitele in care pot fi facute si tertilor, adica in limitele cotitatii disponibile . Rezervatarii gratificati pot cumula rezerva si cotitatea disponibila.
In sistemul Codului civil francez, ca si al Codului civil roman, spre deosebire de sistemele de drept anglo-saxone, care confera libertate deplina de a dispune mortis caus, se considera ca datoria sociala si familiala de a transmite rudelor apropiate (si sotului supravietuitor in dreptul nostru) o parte a bunurilor facand parte din lasamantul succesoral prevaleaza asupra libertatii de a dispune dupa bunul plac de propriile bunuri.
Intinderea rezervei si, corelativ, a cotitatii disponibile difera in functie de gradul de rudenie si de numarul rezervatarilor, iar in cazul sotului supravietuitor, de mostenitorii cu care vine in concurs.
Vom face o przentare a istoricului si caracterelor rezervei in general (Sectiunea I), dupa care vom prezenta mostenitorii rezervatari (Sectiunea II), calculul rezervei si a cotitatii disponibile (Sectiunea III), imputarea liberalitatilor (Sectiunea IV), iar in final reductiunea liberalitatilor excesive (Sectiunea V).

Sectiunea I

ISTORICUL SI CARACTERELE GENERALE ALE REZERVEI

391. Mai mult ca orice alta institutie, rezerva necesita o succinta prezentare in timp, caci reglementarea actuala avand dept fundament o conceptie care a preluat cate ceva din cele anterioare, nu poate fi inteleasa si aplicata corect fara o imagine asupra evolutiei istorice (§ 1).
In lumina acestei evolutii, caracterele generale ale rezervei vor putea fi scoase mai bine in evidenta (§ 2).

§ 1. Istoric

392. Originile rezervei -; legitima romana si pars bonorum. In vechiul drept roman, ale carui traditii au fost preluate in Franta in regiunile de drept scris (Galia romana), regula era aceea a instituirii de mostenitori prin testament, succesiunea ab intestat fiind o exceptie.
La inceput, pater familias, stapanul averii familiale, putea dispune de aceasta dupa bunul sau plac, rudele acestuia nefiind protejate de lege contra dispozitiilor pentru cauza de moarte.
In epoca clasica insa, testamentul prin care rudelor apropiate ale defunctului (cele in linie drepta, precum si fratii si surorile defunctului) nu le era lasata o parte rezonabila din averea succesorala (debita portio) a inceput sa fie considerat ca opera unui nebun care nu a respectat obligatia de pietate (officium pietatis) si anulabil pe acest considerant la cererea celor lezati prin querela inofficiosi testamenti. Nulitatea putea fi evitata daca legatarul abandona din averea succesorala a patra parte din ceea ce s-ar fi cuvenit reclamantului ca mostenitor legal. De aici denumirea de „sfert legitim” sau „legitima”.
Legitima a fost analizata nu ca un drept succesoral propriu-zis (pars hereditatis), intrucat mostenitorul defunctului ramanea legatarul instituit, ci ca un drept de creanta contra succesiunii (pars bonorum), destul de asemanator cu un drept alimentar, acordandu-se chiar daca reclamantul renunta la succesiune,. Asadar, legitimii nu puteau aspira la o fractiune in natura din succesiune, adica la o cota parte in proprietate, avand doar o creanta echivalenta valoric unei cote-parti din mostenire. Legitima permitea atacarea nu numai a liberalitatilor testamentare, ci si ale celor facute prin donatii.

393. Dreptul cutumiar -; rezerva cutumiara si pars hereditatis. Spre deosebire de traditia romana, in regiunile Galiei necucerite de romani, rezerva cutumiara se intemeia pe ideea conservarii bunurilor in familie. Puternic impregnat de conceptia copropietatii familiale, potrivit careia capul familiei nu este decat depozitarul bunurilor care apartin intregii familii, administrandu-le in folosul tuturor, la inceput, aceste bunuri erau inalienabile fara consimtamantul familiei.
Ulterior, odata cu slabirea spiritului proprietatii comune apartinand familiei, prin unele cutume, cum a fost cea a Parisului, s-a acordat un drept de dispozitie prin testament asupra acestor bunuri, portiunea indisponibila fiind de 4/5, de unde denumirea de „rezerva de patru-qinte”, care s-a extins si in alte regiuni cutumiare ale Galiei (care nu au fost cucerite de romani). Aceasta rezerva era acordata tuturor mostenitorilor de sange, care venind in rang util la mostenire o acceptau. Rezerva se referea doar la bunurile imobile apartinand familiei, iar nu si la bunurile mobile si la bunurile achizite, de care se putea dispune fara restrictii. Spre deosebire de legitima romana, rezerva cutumiara era o parte din mostenire, pars hereditatis, iar nu doar o pars bonorum, ceea ce dadea dreptul mostentorilor sa recupereze bunurile imobile la care se referea in natura.
Incomplet, prin faptul ca, pe de o parte, rezerva cutumiara se referea doar la imobilele proprii, iar pe de alta parte intrucat nu proteja decat contra legatelor, nu si a donatiilor, dreptul cutumiar a sfarsit prin a prelua si legitima, dar a transformat-o in sensul ca, pe de o parte, nu apartinea decat descendentilor, iar pe de alta parte a devenit pars hereditatis, pentru a o putea invoca trebuind sa fie acceptata succesiunea .

394. Rezerva succesorala in Codul Napoleon si in Codul civil roman. Daca Revolutia franceza, din ratiuni politice, a fost, cel putin in faza initiala, ostila libertatii testamentare, restrangand drastic cotitatea disponibila a mostenirii, Codul Napoleon a realizat o sinteza a principiilor aplicabile anterior in materie. Astfel, a fost suprimata orice diferentiere dupa natura bunurilor, rezerva calculandu-se asupra intregii succesiuni. Rezerva reglementata de Codul Napoleon, pe de o parte, ca si rezerva cutumiara, este o parte a succesiunii (pars hereditatis), iar pe de alta parte, ca si legitima romana, nu a fost acordata decat rudelor in linie dreapta (descendentilor si ascendentilor), cenzurand atat liberalitatile mortis causa (legatele), cat si pe cele prin acte intre vii (donatiile).
Autorii codului civil francez reglementand rezerva au preluat fundamentul legitimei (datoria fata de familie), dar rezolvarea tehnica pe care i-au dat-o a fost cea specifica dreptului cutumiar, conferind rezervatarilor drepturi asupra unei parti de mostenire .
Codul civil roman, preluand reglementarea rezervei din Codul Napoleon, a preluat si principiile care stau la baza acesteia .

§ 2. Caracterele generale ale rezervei

395. Rezerva succesorala se caracterizeaza prin faptul ca reprezinta o parte a succesiunii (pars hereditatis) (a), are un caracter de ordine publica (b), este colectiva (c) si este datorata in natura (d).

a) Este o parte a succesiunii

396. Intr-o celebra formulare care a facut cariera, Casatia franceza a subliniat cu mult timp in urma ca „art. 913 al Codului Napoleon (art. 841 C. civ. roman -; n. n.), care determina portiunea de bunuri pe care tatal si mama pot sa le doneze fie copiilor peste partea lor, fie strainilor, rezulta ca rezerva nu este altceva decat succesiunea insasi, diminuata cu aceasta parte, daca s-a dispus de ea (s. n. -; D. C.) ”.
Cu alte cuvinte, rezerva este partea de succesiune ramasa dupa deducerea cotitatii disponibile de care, de la caz la caz, cel despre a carui mostenire este vorba a putut dispune prin liberalitati (donatii si legate). Ea reprezinta o cota-parte din mostenire (pars hereditatis), conferind nici mai mult, nici mai putin decat „un drept real in si asupra chiar a bunurilor succesiunii” .
Pentru a putea beneficia de rezerva, succesibilii trebuie sa vina efectiv la mostenire, intrunind toate conditiile cerute de lege (supra nr.17 si urmat.). Renuntatorii fiind straini de mostenire (art. 696 C. civ.), nu pot beneficia de rezerva.
Partea de mostenire ramasa dupa deducerea liberalitatilor facute de defunct in limitele cotitatii disponibile se transmite celor in drept ca mostenire ab intestat, in timp ce cotitatea disponibila se transmite conform regulilor mostenirii testamentare . Drepturile succesorale ale rezervatarilor se intemeiaza pe dispozitiile art. 669, 670 C. civ. si art. 1 din Legea nr. 319/1944 -; care reglementeaza mostenirea legala -, iar nu pe dispozitiile art. 841, 843 C. civ. si art. 2 din Legea nr. 319/1944 -; care reglementeaza „partea disponibila a bunurilor” .
Datorita caracterului de mostenire legala, rezerva revine celor indreptatiti in deplina proprietate, neputand fi restransa in nici un fel prin conferirea vreunui drept de uzufruct sau folosinta in favoarea unei alte persoane ori prin grevarea cu sarcini a rezervatarilor .

b) Are caracter de ordine publica

397. Dispozitiile legale referitoare la rezerva se impun in mod imperativ celui despre a carui mostenire este vorba atat in privinta succesorilor care au acest drept, cat si in privinta intinderii drepturilor acestora in sensul ca nu pot fi micsorate. Daca nu poate micsora rezerva, in schimb, nimic nu impiedica pe dispunator sa micsoreze cotitatea disponibila, cu consecinta cresterii corespunzatoare a partii cuvenite rezervatarilor cu titlu de mostenire legala .
Intelegerile anterioare deschiderii mostenirii dintre dispunator si rezervatari cu privire la intinderea rezervei sunt nule ca pacte asupra unei succesiuni viitoare.
Dupa deschiderea succesiunii, rezervatarii pot renunta la rezerva in tot sau in parte, reglementarea legala fiind in folosul, iar nu contra lor.
Caracterul de ordine publica al dispozitiilor legale referitoare la rezerva nu atrage insa sanctiunea nulitatii absolute a actului care o incalca, asa cum s-a afirmat , ci o sanctiune specifica -; reductiunea in limitele cotitatii disponibile (infra nr. 448 si urmat.).
Principiul caracterului de ordine publica al rezervei are totusi o anumita suplete, in sensul ca regula potrivit careia rezerva este datorata in natura (infra nr.399) poate fi ocolita de dispunator prin alcatuirea loturilor ce revin mostenitorilor sai, cu respectarea valorica a rezervei, ori chiar prin conferirea legatarilor beneficiari ai cotitatii disponibile a dreptului de a-si alege singuri bunurile succesorale pe care le doresc, in limitele acestei cotitati (supra nr.284) .

c) Este colectiva

398. In mod traditional, rezerva este recunoscuta ca fiind colectiva, iar nu individuala. S-a remarcat in acest sens ca „legiuitorul nu stabileste rezerva pe cale de atribuire individuala, ci se margineste a arata masura in care si felul cum se determina cotitatea disponibila lasand ca masa rezervata sa se defere potrivit regulilor privitoare la mostenirea ab intestat catre rudele chemate in puterea legii si numai catre cele care accepta mostenirea” .
Asadar, daca defunctul lasa doi sau mai multi rezervatari, dupa deducerea cotitatii disponibile stabilita potrivit dispozitiilor art. 841, 843 C. civ. si art. 2 din Legea nr. 319/1944, partea ramasa, care este rezerva, se atribuie global rezervatarilor, care o vor imparti intre ei conform regulilor mostenirii legale. Aceasta caracteristica a rezervei este deosebit de importanta mai ales in dreptul nostru, care, spre deosebire de Codul Napoleon, l-a ridicat pe sotul supravietuitor la rangul de mostenitor rezervatar care poate veni la mostenire in concurs cu alti mostenitori legali rezervatari sau chiar nerezervatari, influentind direct sistemul de calcul al cotelor de mostenire, dupa cum vom vedea in cele ce urmeaza (infra nr. 407 si urmat.).
Nesocotindu-se aceasta caracteristica a rezervei, in dreptul nostru, s-a ajuns la concluzia ca atunci cand la mostenire vine sotul supravietuitor impreuna cu alti rezervatari pentru stabilirea cotelor de mostenire cuvenite celor cu vocatie succesorala se va proceda mai intai la stabilirea rezervei sotului supravietuitor, aceasta se atribuie sotului supravietuitor, fiind dedusa din intreaga mostenire; raportat la cota-parte ramasa se calculeaza rezervele celorlalti rezervatari, iar cota parte-rezultata se atribuie acestora; se insumeaza rezerva atribuita sotului supravietuitor cu rezerva celorlalti rezervatari, suma scazandu-se din intreg, iar ceea ce rezulta este cotitatea disponibila a mostenirii. Corect ar fi sa se insumeze rezervele calculate in raport cu fiecare categorie de rezervatari, sistemul de referinta, dupa cum vom vedea si dupa cum este logic, trebuind sa fie acelasi, adica intreaga masa succesorala (nu deducand din intreg rezerva sotului supravietuitor si calculand rezerva celorlalti mostenitori la restul ramas dupa scaderea rezervei sotului supravietuitor); suma, care reprezinta rezerva colectiva, se va scadea din intreg rezultand cotitatea disponibila; rezerva colectiva se va imparti intre rezervatari (si acet lucru este o consecinta care decurge direct din caracterul colectiv al acesteia si din faptul ca rezervatarii culeg ab intestat aceasta parte a mostenirii) conform cotelor de mostenire legala , iar nu prin atribuirea directa a cotelor reprezentand, pe de o parte, diferenta dintre intreaga masa succesorala si cotitatea disponibila in raport cu sotul supravietuitor, iar pe de alta parte diferenta dintre restul ramas dupa deducerea rezervei sotului supravietuitor si cotitatea disponibila in raport cu ceilalti rezervatari. Cu alte cuvinte, trebuie sa distingem, pe de o parte, raporturile dintre fiecare categorie de rezervatari venind la mostenire si beneficiarii liberalitatilor facute de defunct (donatii si legate), pentru stabilirea partii rezervate a mostenirii (rezerva globala) si cotitatea disponibila, iar pe de alta parte, dupa determinarea rezervei globale, raporturile dintre rezervatarii chemati la mostenire pentru atribuirea acestei rezerve conform regulilor mostenirii legale, iar nu direct confirm cotelor avute in vedere la stabilirea rezervei globale; una este stabilirea rezervei globale si alta este atribuirea acesteia rezervatarilior.
Toti autorii sustin in doctrina romana ca rezerva descendentilor si ascendentilor privilegiati este comuna , pe cand cea a sotului supravietuior ar fi individuala. Nu se ofera argumente, dar rationamentul se intemeiaza probabil pe faptul ca sotul supravietuitor nu poate fi decat unul singur. Afirmatia si rationamentul nu sunt insa acceptabile, caci atunci cand sotul supravietuitor vine la mostenire impreuna cu alti rezervatari, rezerva nu poate fi decat globala, incluzand si rezerva sotului supravietuitor (care, oricum, asa cum am precizat, va primi din rezerva globala cota legala de mostenire prevazuta la art. 1 din Legea nr.319/1944, iar nu direct rezerva prevazuta la art. 2 aceeasi din lege).
Nu este lipsit de smnificatie faptul ca legea nu reglementeaza nicaieri care este cota individuala de mostenire care revine rezervatarilor, ci se refera doar la faptul ca in prezenta rezervatarilor cotitatea disponibila „nu poate depasi” cutare sau cutare procent din mostenire (art. 841, 843 C. civ. si art. 2 din Legea nr. 319/1944), ceea ce inseamna ca poate fi mai mica decat maximul prevazut de lege, iar in mod corelativ, partea de mostenire care se defera ab intestat mai mare decat rezerva (conceputa ca plafon minim, nu fix). Altfel spus, legea, plafonand dreptul de a dispune prin liberalitati al celui despre a carui mostenire este vorba, nu face altceva decat sa stabileasca implicit cota-parte din mostenire care este sustrasa vointei dispunatorului, ramanand guvernata de regulile devolutiunii legale a mostenirii in favoarea rezervatarilor, dreptul comun in materie succesorala. De aceea se poate afirma ca „intinderea rezervei considerata in ansamblul sau se deduce prin simpla sustragere” (este vorba de sustragerea de la regulile mostenirii testamentare, conform vointei defunctului). Dar ceea ce se sustrage vointei dispunatorului nu poate fi impartit decat conform regulilor mostenirii legale, neexistand o reglementare intermediara (intre mostenirea testamentara si mostenirea legala).

c) Este datorata in natura

399. In principiu, bunurile care compun rezerva trebuie sa fie cele apartinand defunctului, rezervatarii fiind mostenitori ai acestuia, adica succesorii lui in drepturi, iar nu doar simpli creditori ai unui drept de creanta. In aceasta calitate, pot cere atat la partaj, cat si in cazul in care se pune problema reductiunii liberalitatilor excesive, predarea in natura a unei cantitati de bunuri succesorale echivalente cotei ce le revine din mostenire.

Asa cum am vazut mai sus (supra nr.397), acest principiu cunoaste ti unele exceptii care il fac mai suplu.

Sectiunea II

MOSTENITORII REZERVATARI

400. Din dispozitiile art. 841, 843 C. civ. si art. 2 din Legea nr. 319/1944 rezulta ca mostenitorii rezervatari sunt doar descendentii (§ 1), ascendentii privilegiati (§ 2) si sotul supravietuitor ai defunctului (§ 3)

§ 1. Descendentii

401. Cuantumul rezervei. Potrivit art. 841 C. civ., in cazul in care la mostenire vin copii ai defunctului, cotitatea disponibila a mostenirii nu poate depasi:
-1/2 din mostenire, daca lasa un copil;
-1/3 din mostenire, daca lasa doi copii;
-1/4 din mostenire, daca lasa trei sau mai multi copii.
Implicit, rezulta ca rezerva va fi de: 1/2 din mostenire pentru un copil, 2/3 din mostenire pentru doi copii si 3/4 din mostenire pentru trei sau mai multi copii.
La ora actuala, desi in formularea initiala textul se referea doar la copiii legitimi (nascuti din casatorie), ca urmare a faptului ca nu mai exista nici o diferenta de statut juridic intre copiii nascuti din casatorie si cei dinafara casatoriei, dispozitiile art. 841 C. civ. se aplica tuturor copiilor, din casatorie, dinafara casatoriei sau a caror rudenie a rezultat din adoptie.
Asa cum precizeaza art. 842 C. civ., prin „copii” se inteleg descendentii de orice grad ai defunctului (fii, nepoti, stranepoti etc.) care, conform regulilor devolutiunii legale, vin la mostenire.

402. Stabilirea rezervei in cazul in care exista copii predecedatii. Principiul stabilit de art. 841 C. civ. pentru stabilirea cotitatii disponibile a mostenirii, respectiv a rezervei, este acela al numarului de copii (fii si fiice) lasati de defunct la data decesului.
Daca unul dintre copiii defunctului este predecedat, avand la randul sau copii, in viata la deschiderea mostenirii, iar la mostenire vin si unul sau mai multi copii ai defunctului care i-au supravietuit, calculul se va face in functie de numarul tulpinilor, intrucat sunt intrunite conditiile reprezentarii succesorale. De exemplu, daca la mostenire vine un fiu al defunctului si doi nepoti, copii ai unui fiu predecedat, cotitatea desponibila a mostenirii nu poate depasi 1/3 din masa succesorala.
Calculul se va face tot pe tulpini chiar si in cazul in care nu sunt intrunite conditiile reprezentarii succesorale, cum se intampla, de pilda, atunci cand defunctul a avut un fiu, acesta este predecedat, iar la mostenire vin in nume propriu cei trei copii ai acestuia (cotitatea disponibila va trebui sa se inscrie in limita a 1/2, iar nu de 1/4 din mostenire) .

403. Stabilirea rezervei in cazul cand exista descendenti renuntatori sau nedemni. Pornind de la formularea art. 841 C. civ., care prevede ca elementul determinant pentru stabilirea cotitatii disponibile a mostenirii (si, implicit, a rezervei) este numarul copiilor „lasati de defunct”, s-a pus problema daca se iau in calcul numai descendentii care vin efectiv la mostenire sau si cei care nu vin la mostenire, fiind renuntatori sau nedemni.
Dat fiind ca renuntatorii sau nedemnii sunt straini de mostenire, solutia fireasca ar fi ca acestia sa nu fie luati in calcul la stabilirea cotiatii disponibile si a rezervei.
Cu toate acestea, jurisprudenta franceza se situeaza in mod traditional pe pozitia ca rezerva trebuie calculata dupa situatia familiei la momentul deschiderii mostenirii, fara luarea in considerare a evenimentelor ulterioare, renuntatorul fiind luat n calcul la stabilirea rezervei . In aceasta conceptie, rezerva este determinata global la data deschiderii succesiunii in functie de numorul copiilor defunctului, renuntarea sau nedemnitatea unora dintre acestia profitand celorlalti rezervatari. Argumentele aduse in sprijinul acestei solutii, si anume, pe de o parte, ca textul art. 913 C. civ. francez (art. 841 C. civ. roman) se refera la copiii „lasati” de defunct, acesta neavand de unde sti ce vor face succesibilii dupa deschiderea mostenirii, iar pe de alta parte faptul ca ar asigura o mai buna protectie familiei si ca acela care renunta la mostenire o face mai degraba in folosul coerezilor decat in ideea de a favoriza un strain, au fost considerate neconvingatoare de doctrina, deoarece contrazic principiul ca renuntatorul este considerat a nu fi fost niciodata mostenitor .
Oricum, solutia este inaplicabila in cazul in care renuntatorul sau nedemnul ar fi singurul rezervatar, caci a admite contrariul ar insemna sa se accepte ca actiunea in reductiune ar putea profita si nerezervatarilor (care, prin ipoteza, ar veni in mod subsecvent la mostenire), lucru evident inacceptabil .
La noi, practica judiciara si doctrina, aproape unanim, considera ca la stabilirea rezervei nu pot fi luati in considerare decat descendentii defunctului care vin efectiv la mostenire, iar nu si cei renuntatori sau nedemni .
Fara indoiala ca in cazul in care defunctul lasa patru sau mai multi copii renuntarea sau nedemnitatea unuia sau altuia dintre acestia, atata timp cat cel putin trei raman mostenitori (reamintim, daca raman trei sau mai multi copii, indiferent de numarul acestora, rezerva este de 3/4 din mostenire), face ca drepturile celorlalti sa sporeasca in mod corespunzator datorita caracterului colectiv al rezervei.

§ 2. Ascendentii privilegiati

404. Cuantumul rezervei. In randul mostenitorilor rezervatari art. 843 C. civ. include pe mama si pe tatal defunctului, daca acesta nu lasa descendenti. Este vorba asadar de parintii defunctului, fiind indiferent daca de cujus s-a nascut din casatorie sau dinafara casatoriei. In cazul filiatiei rezultate din adoptie, adoptatorii vor lua locul parintilor firesti.
Conform art. 843 C. civ., cotitatea disponibila a mostenirii nu poate trece peste !/2 din mostenire daca cel decedat lasa in viata ambii parinti sau peste 3/4 din mostenire daca lasa in viata un singur parinte, in mod corelativ, rezerva fiind de 1/2 sau 1/4 din mostenire.
Parintii defunctului fac parte din clasa a doua de mostenitori impreuna cu colateralii privilegiati sau descendentii acestora (supra nr. 83 si urmat.), dar rezervatari nu sunt decat cei dintai.

405. Stabilirea rezervei in cazul in care unul dintre parinti este renuntator sau nedemn. Rezerva parintilor defunctului, ca si cea a descendentilor, difera in functie de faptul daca la mostenire vin ambii sau doar unul dintre acestia.
Si in acest caz se pune problema calcularii rezervei in cazul renuntarii sau nedemnitatii unuia dintre parinti. Mutatis mutandis, solutia va fi identica celei przentate mai sus in cazul descendentilor (supra nr.401).

406. Concursul cu colateralii privilegiati. Daca parintii defunctului vin la mostenire impreuna cu colateralii privilegiati, care nu sunt rezervatari, acestia din urma pot fi exherdati prin liberalitati in intregime de cel despre a carui mostenire este vorba, parintii fiind insa rezervatari sunt in drept sa pretinda reductiunea liberalitatilor care le incalca rezerva.
In masura in care, prin vointa dispunatorului, liberalitatile nu consuma cotitatea disponibila in intregime, colateralii privilegiati au dreptul la diferenta pana la limita maxima a cotitatii disponibile, fara insa a putea cere parintilor vreo restrangere a rezervei, aceasta cuvenindu-li-se in intregime . Asa, de exemplu, daca la mostenire vine tatal defunctului, care beneficiaza de o rezerva de 1/4 din succesiune, un frate al acestuia si un legatar al carui legat echivaleaza cu 2/3 din succesiune (care nu consuma intreaga cotitate disponibila de 3/4), fratele defunctului, ale carui drepturi succesorale ab intestat, daca defunctul nu ar fi facut legatul, ar fi fost, conform art. 673 C. civ., de 3/4 din mostenire, neprotejat insa de vreo rezerva, va fi nevoit sa se multumeasca doar cu 1/12 din mostenire, adica doar cu diferenta dintre valoarea maxima a cotitatii disponibile si valoarea legatului facut de defunct(3/4-2/3=1/12), rezerva parintelui sau ramanand intangibila.

§ 3. Sotul supravietuitor

407. Sotul supravietuitor a fost ridicat prin Legea nr. 319/1944 la rangul de mostenitor rezervatar, beneficiind de o rezerva de drept comun (A), dar in acelasi timp au ramas aplicabile in ceea ce-l priveste si dispozitiile art. 939 C. civ refereitoare la cotitatea disponibila speciala in concurs cu copiii dintr-o casatorie anterioara (B).

A. Rezerva de drept comun a sotului supravietuitor

408. Cuantumul rezervei. Din dispozitiile art. 2 din Legea nr. 319/1944, rezulta ca, in cazul in care defunctul lasa un sot supravietuitor, liberalitatile facute de sotul predecedat nu pot depasi jumatate din cotele de mostenire legala prevazute la art.1 din aceeasi lege in favoarea sotului supravietuitor, cote care, asa cum am vazut (supra nr.104) difera in functie de clasa de mostenitori legali cu care vine in concurs. Se deduce deci ca rezerva sotului supravietuitor va fi de:
-1/8 din mostenire in concurs cu descendentii (jumatate din cota legala de 1/4);
-1/6 din mostenire in concurs cu ascendentii si colateralii privilegiati, daca acestia vin impreuna la mostenire (jumatate din cota legala de 1/3);
-1/4 din mostenire in concurs fie cu ascendentii privilegiati, fie cu colateralii privilegiati (jumatate din cota legala de 1/2);
-3/8 din mostenire in concurs cu ascendentii ordinari (clasa a treia de mostenitori) sau cu colateralii ordinari (clasa a patra de mostenitori) (jumatate din cota legala de 3/4);
-1/2 din mostenire cand exista donatii care se imputa asupra cotitatii disponibile a mostenirii si liberalitati testamentare (legate) (jumatate din intreaga mostenire, care ar fi revenit sotului supravietuitor in lipsa de mostenitori legali).

409. Stabilirea rezervei in functie de titlul de mostenire al celor care vin la succesiune. Desi textele legale nu sunt suficient de explicite , se poate trage totusi concluzia ca rezerva sotului supravietuitor in procentele de 1/8, 1/6, 1/4 si 3/8 functioneaza doar atunci cand concureaza efectiv cu mostenitorii legali ai defunctului, existand o parte de mostenire care se defera potrivit regulilor mostenirii ab intestat , iar nu si atunci cand mostenitorii legali ai defunctului sunt ei cei gratificati prin liberalitati si prefera sa renunte la calitatea de mostenitor legal in favoarea celei de gratificat (donatar sau legatar) beneficiar al cotitatii disponibile a mostenirii. De pilda, atunci cand la mostenire vin sotul supravietuitor, parintii si o sora a defunctului instituita legatara universala, care opteaza pentru calitatea de mostenitoare testamentara, iar nu legala, lucru ingaduit de lege, rezerva sotului supravietuitor nu va fi de 1/6 din mostenire, asa cum s-a sustinut in doctrina , ci de 1/4, venind in concurs la partea rezervata a mostenirii, care se defera conform regulilor mostenirii legale, doar cu parintii, iar nu si cu sora defunctului, care a opat pentru calitatea de mostenitoare testamentara, iar nu legala.
Daca sotul supravietuitor vine la mostenire in concurs cu alti rezervatari (descendentii sau parintii defunctului) gratificati de de cujus prin donatii sau legate, acestia pot veni la mostenire atat in calitate de mostenitori legali rezervatari, cat si de beneficiari ai cotitatii disponibile a mostenirii. De pilda, atunci cand la mostenire vine sotul supravietuitor si un fiu al defunctului instituit ca legatar universal, rezerva globala a mostenirii este de 5/8 (1/8 + 1/2), din care sotului supravietuitor ii va reveni 5/32 (1/4 x 5/8), iar fiului defunctului 15/32 (3/4 x 5/8), cotitatea disponibila de 3/8 (12/32) revenind tot fiului defunctului in calitate de legatar, in final sotului supravietuitor revenindu-i 5/32 din mostenire, iar fiului defunctului 27/32 (rezerva de 15/32 + cotitatea disponibila de 12/32).
Din punct de vedere juridic, nu este nici o diferenta intre situatia in care cotitatea disponibila a mostenirii revine prin liberalitati unui tert strain de mostenire sau unui mostenitor legal, care renunta la aceasta din urma calitate, urmand a fi tratat ca orice alt donatar sau legatar . Afirmatia se verifica prin faptul ca, afara de cazul cotitatii disponibile speciale reglementate de art. 939 C. civ. (infra nr. 412 si urmat.), nici o cotitate disponibila (si, corelativ, rezerva) nu este stabilita in considerarea persoanei celor gratificati prin liberalitati, ci in functie de obligatiile familiale ale defunctului (privite in abstract.) fata de o categorie de rezervatari sau alta. Este, se pare, o chestiune pe care practica (notariala si judiciara) si doctrina nu au sesizat-o sau, in orice caz, nu au punctat-o inca suficient.

410. Corelatia dintre rezerva sotului supravietuitor si drepturile sale speciale conferite de art. 5 din Legea nr. 319/1944 in cazul in care vine la mostenire in concurs cu parintii defunctului. Asa cum am vazut (supra nr.108 si urmat.), art. 5 din din Legea nr. 319/1944 confera sotului supravietuitor un drept special de mostenire asupra mobilelor si obiectelor apartinand gospodariei casnice, precum si asupra darurilor de nunta, peste partea sa succesorala legala, atunci cand vine la mostenire in concurs cu alti mostenitori legali decat descendentii defunctului.
Problema care s-a pus in practica judiciara a fost daca dreptul special de mostenire al sotului supravietuitor influenteaza (fiind luat in calcul) sau nu rezerva succesorala cand acesta vine la mostenire in concurs cu parintii celui decedat .
Solutia difera dupa cum defunctul a dispus sau nu in timpul vietii de aceste bunuri prin donatii sau legate . Astfel, in cazul in care defunctul nu a dispus in nici un fel prin liberalitati de bunurile in discutie, acestea revin toate sotului supravietuitor in temeiul art. 5 din Legea nr. 319/1944, nefiind luate in calcul la stabilirea rezervei intrucat parintii nu au nici o vocatie la ele. Daca insa defunctul a dispus prin liberalitati de aceste bunuri, drept neingradit de lege, dezafectandu-le scopului prevazut la art. 5 din Legea nr. 319/1944, valoarea lor va fi luata in calcul la stabilirea rezervelor sotului supravietuitor si a parintilor defunctului.

411. Problema imputarii rezervelor cand la mostenire vin alti rezervatari impreuna cu sotul supravietuitor. Fara indoiala ca in cazul in care sotul supravietuitor este singurul rezervatar, venind la mostenire impreuna cu beneficiarii liberalitatilor care alcatuiesc cotitatea disponibila a mostenirii sau, eventual (cand liberalitatile nu consuma in intregime cotitatea disponibila a mostenirii), alaturi de acestia, si cu mostenitorii legali nerezervatari, rezerva sotului supravietuitor se calculeaza in raport cu intreaga mostenire.

Daca insa sotul supravietuitor vine la mostenire impreuna cu alti rezervatari, s-a apreciat ca s-ar pune problema daca rezerva lui se deduce (imputa) din rezerva celorlati rezervatari sau din cotitatea disponibila a mostenirii, raspunsul fiind ca imputarea s-ar face exclusiv asupra cotitatii disponibile . Potrivit acestei conceptii, daca, de exemplu, defunctul lasa la moartea sa bunuri in valoare de 100.000.000 lei, iar la mostenire vin trei copii, sotul supravietuitor si un legatar universal, drepturile succesorale ar terebui stabilite dupa cum urmeaza: se determina rezerva copiilor, care, in speta este de 3/4 din mostenire (art. 841 C. civ.), adica 75.000.000 lei, din cotitatea disponibila de 1/4 ramasa (25.000.000 lei) se deduce rezerva sotului supravietuitor de 1/8 din mostenire, care se ridica la 12.500.000 lei, restul de 1/8 din mostenire (12.500.000 lei) revenind legatarului universal ca parte disponibila a mostenirii.
Aceasta conceptie a fost criticata, aratandu-se ca problema este pusa gresit, rezerva sotului supravietuitor neputand fi imputata nici asupra rezervei celorlalti rezervatari, nici asupra cotitatii disponibile, ci intotdeauna asupra mostenirii in intregul ei . Obiectiunea este corecta si trebuie primita ca atare.
In plus, pornindu-se de la constatarea ca aplicarea sistemului de calcul de mai sus poate conduce la rezultate inadmisibile, in sensul ca in cazul in care la mostenire vin sotul supravietuitor, parintii defunctului si sora acestuia instituita legatra universala, desi vointa dispunatorului a fost sa favorizeze prin legat pe sora sa, instituirea legatarei face totusi ca cei favorizati sa fie parintii, primind mai mult decat daca nu s-ar fi facut legatul , s-a avansat ideea ca rezerva sotului supravietuitor se va raporta la intreaga mostenire, micsorand nu numai cotitatea disponibila a mostenirii, ci si rezerva celorlalti rezervatari ale caror drepturi vor fi calculate nu din intreg, ci din restul ramas dupa scaderea rezervei sotului supravietuitor . Solutia a fost fundamentata pe un argument de text, art. 1 si 2 din Legea nr. 319/1944 recunoscand sotului supravietuitor drepturi sucesorale „din averea celuilalt sot” (adica din intreg), si pe un argument logic a pari, dedus din faptul ca daca in cadrul mostenirii legale drepturile succesorale ale sotului supravietuitor restrang drepturile celorlalti mostenitori legali, acelasi lucru trebuie admis si in cadrul devolutiunii testamentare a mostenirii, restrangere care in acest caz se refera atat la drepturile celorlalti rezervatari, cat si ale beneficiarilor liberalitatilor care se inscriu in limitele cotitatii disponibile a mostenirii.
Desi considerat imperfect chiar de autorul sau , acest sistem de calcul pare sa fie in prezent unanim acceptat.
Am impartasit si noi initial aceasta conceptie, dar astazi, la o analiza mai atenta, ne distantam critic de ea, caci, in primul rand, nu tine seama de caracterul colectiv al rezervei (supra nr. 397), iar in al doilea rand, considera rezerva sotului supravietuitor ca fiind de 1/6 din mostenire, in loc de 1/4, asa cum am demonstrat mai sus (supra nr. 407). Tinand seama de acestea, in exemplul analizat, cotele de mostenire se vor calcula dupa cum urmeaza: rezerva de !/4 a sotului supravietuitor raportata la intreaga mostenire (art. 1 lit.c si art. 2 din Legea nr.319/1944) se insumeaza cu rezerva de 1/2 stabilita de art. 843 C. civ. in favoarea parintilor, raportata de asemenea la intreaga mostenire, iar rezultatul se scade din intreg, rezultand cotitatea disponibila a mostenirii de 1/4, care se va deferi legatarei universale (daca sora defunctului a optat pentru calitatea de legatara, iar nu pentru cea de mostenitoare legala, calitate in care, coform dispozitiilor art. 843 C. civ. si art. 1 lit. b din Legea nr. 319/1944, ar mosteni 1/3 din succesiune); in ceea ce priveste rezerva colectiva de 3/4 din mostenire, aceasta se va imparti intre sotul supravietuitor si parintii defunctului conform regulilor mostenirii legale (art. 1 lit. c din Legea nr. 319/1944) in cote egale de cate 1/2 x 3/4=3/8.
In sistemul de calcul propus de noi se respecta nu numai cerintele argumentului de text mentionat mai sus, ci si cele ale argumentului a pari, rezerva revenind sotului supravietuitor restrangand nu numai rezerva parintilor, ci si cotitatea disponibila a mostenirii. Raportarea cotelor tuturor rezervatarilor la intreaga masa succesorala ni se pare mai potrivita si mai logica decat sistemul raportarii cotelor de rezerva la sisteme de referinta diferite. In plus, in sistemul pe care il propunem, cota rezervei sotului supravietuitor este egala cu cea a parintilor, cum se intampla si in cazul in care mostenirea este numai legala, in timp ce in sistemul criticat cota din partea rezervata a mostenirii care revine sotului supravietuitor (1/6) este mult mai mica decat cea revenind parintilor (5/12), desi, evident, pentru rezervatari mostenirea este legala, situatie care, rational si juridic, este cu totul inexplicabila.
In fine, argumentul ca, in exemplul analizat, cotitatea disponibila a mostenirii care revine surorii legatare universale este mai mica decat cota legala a acesteia, este irelevant din moment ce, pe de o parte, sora defunctului este mostenitor nerezervatar care poate fi exheredat in intregime, iar pe de alta parte, nimic nu o impiedica pe legatara sa renunte la legat si sa primeasca cota legala de mostenire care este mai mare, neexistand nici un principiu de drept care sa stabileasca intr-un fel sau altul ca gratificarea unui mostenitor legal nerezervatar trebuie sa asigure acestuia o cota mai mare de mostenire decat partea sa legala.

B. Cotitatea disponibila speciala a sotului supravietuitor in concurs cu copiii dintr-o casatorie anterioara a defunctului

412. Reglementare legala. Justificare. Art. 939 C. civ. prevede ca „barbatul sau femeia care, avand copii dintr-un alt maritagiu, va trece in al doilea sau subsecvent maritagiu, nu va putea darui sotului din urma decat o parte egala cu partea legitima a copilului ce a luat mai putin, si fara ca, nici intr-un caz, donatiunea sa treaca peste cuartul bunurilor”. Rezulta asadar ca in cazul in care sotul supravietuitor vine la mostenire in concurs cu copii ai defunctului dintr-o casatorie anterioara, acesta nu poate beneficia de liberalitatile facute de sotul decedat decat in limita unei cotitati disponibile speciale, care poate fi mai mica sau cel mult egala cu cea ordinara, limita aceste cotitati speciale fiind partea copilului care a luat cel mai putin din mostenire, dar fara a putea depasi valoric a patra parte din mostenire.
Aceasta reglementare isi are originea in dreptul roman, fiind preluata apoi de vechiul drept fancez si reglementata in anul 1558 prin edictul cancelarului Michel de l'Hôpital, ale carui ratiuni au fost explicate in expunerea de motive prin faptul ca „femeile vaduve avand copii sunt adesea invitate si solicitate in noi casatorii, si necunoscand ca sunt cautate mai mult pentru bunurile decat pentru persoana lor, ele abandoneaza bunurile lor noilor soti sub pretextul si in favoarea casatoriei, facandu-le donatii imense, uitand de datoriile lor naturale fata de copiii lor” , fiind ulterior extinsa si la barbatii recasatoriti.
Reglementarea cuprinsa la art. 939 C. civ. este vetusta si nu se mai justifica, legiuitorul franceaz abandonand-o prin reformele succesive ale art. 1098 C. civ. (corespunzator art. 939 C. civ. roman) . Intr- adevar, copii, indiferent de casatoria din care provin sau chiar daca sunt dinafara casatoriei, sunt protejati suficient de rezerva succesorala impotriva liberalitatilor excesive facute de parintele lor. De altfel, din orice perspectiva am privi (morala, juridica, etica, logica etc.), astazi sunt greu de justificat dispozitiile art. 939 C. civ. care lasa libertatea deplina sotului despre a carui mostenire este vorba de a dispune prin liberalitati in favoarea oricui, afara de sotul sau, de intreaga cotitate disponibila a mostenirii, numai liberalitatile facute acestuia fiind incorsetate in limitele unei cotitati disponibile speciale. De asemenea, eventuala diferenta intre cotitatea disponibila ordinara si cotitatea disponibila speciala, care nu poate fi primita de sotul supravietuitor cu titlu de liberalitate, nu profita decat in parte copiilor din prima casatorie, intrand in rezerva globala a mostenirii si fiind impartita intre toti mostenitorii rezervatari (inclusiv sotul supravietuitor), conform cotelor de mostenire legala. Unde este atunci si in ce consta practic utilitatea dispozitiilor art. 939 C. civ.? Ceea ce era valabil si justificabil la data redactarii Codului Napoleon, cand sotul supravietuitor era doar un simplu mostenitor neregulat si nerezervatar, care venea ab intestat la mostenire doar cand defunctul nu lasa rude de sange pana la gradul al doisprezecelea, de cele mai multe ori beneficiind de averea succesorala numai daca era gratificat prin liberalitati de defunct, nu mai este valabil si justificabil astazi.

413. Copii la care se refera art. 939 C. civ. Desi textul de lege mentionat se refera in terminis la „copiii dintr-un alt maritagiu”, deci la copiii dintr-o alta casatorie a defunctului, ca urmare a asimilarii situatiei copiilor nascuti din casatorie cu cea a copiilor dinafara casatoriei prin Codul familiei din 1954, textul se aplica si acestora din urma. Copiii adoptati inaintea celei de a doua casatorii intra si ei sub incidenta art. 939 C. civ. Pentru simplificarea exprimarii insa, utilizam pentru desemnarea copiilor nascuti dintr-o legatra anterioara a defunctului, indiferent daca a fost sau nu legalizata prin casatorie, cu sintagma „copii din casatoria anterioara” utilizata de Codul civil.
Pentru a fi in masura sa invoce dispozitiile art. 939 C. civ., copiii trebuie sa intruneasca toate conditiitiile necesare pentru a putea mosteni, fiind indiferent daca vin la mostenire in nume propriu sau prin rprezentare, ori daca sunt descendenti de gradul intai (fii, fiice) sau de orice alt grad (nepoti, stranepoti etc.).

414. Liberalitatile care intra sub incidenta art. 939 C. civ. Textul mentionat se refera nu numai la donatii, ci si la legate.
In privinta donatiilor, numai cele scutite de raport (preciputare sau definitive) intra sub incidenta textului in discutie, iar nu si cele nescutite de raport, dat fiind ca acestea din urma nu reprezinta decat un avans din mostenire, imputandu-se in primul rand asupra rezervei celui gratificat, iar numai pentru rest si pe cotitatea disponibila (ordinara), rest care, de altfel, se imparte intre mostenitorii indreptatiti la raport (descendenti, inclusiv cei din casatoria anterioara, si sotul supravietuitor), conform cotelor legale de mostenire .

a) Stabilirea cotitatii disponibile speciale

415. Situatia anterioara Legii nr. 319/1944. In conditiile anterioare Legii nr. 319/1944, in care sotul supravietuitor venea la mostenire doar in lipsa rudelor de sange ale defunctului, nefiind nici rezervatar, cotitatea disponibila speciala se determina in felul urmator: la numarul copiilor care veneau efectiv la mostenire -; indiferent de casatoria din care proveneau -; se adauga o unitate (reprezentandu-l pe sotul supravietuitor), mostenirea era impartita la acest numar, rezultatul fiind o fractie care daca nu trecea peste sfertul mostenirii si nu depasea cota parte revenind copilului care a luat cel mai putin din mostenire , reprezenta cotitatea disponibila speciala. De exemplu, daca la mostenire venea un copil din casatoria anterioara a defunctului, doi copii din casatoria subsecventa si sotul supravietuitor, se aduna 3 (numarul copiilor) cu 1 (sotul supravietuitor), rezultand numarul 4, se impartea intregul la acest numar, rezultand !/4, adica maximul cotitatii disponibile speciale ingaduite de lege.
In ipoteza in care unul dintre copii ajungea sa primesca din mostenire o cota-parte mai mica de !/4, cotitatea disponibila speciala nu putea depasi aceasta cota. De exemplu, daca la mostenire venea un copil din casatoria anterioara, patru copii din casatoria subsecventa si sotul supravietuitor, rezultatul operatiunilor era 1/6 (5+1=6; 1:6=1/6), sotul supravietuitor neputand beneficia de liberalitati decat in limita acestei cote, adica mai putin decat cota maxima de 1/4.
Daca la mostenire venea un copil din casatoria anterioara, unul din casatoria subsecventa si sotul supravietuitor, rezultatul operatiunilor era 1/3 (2+1=3, 1:3=1/3), situatie in care desi copii aveau asigurata rezerva de 2/3 din mostenire (art. 841 C. civ.), sotul supravietuitor nu putea culege decat cota maxima a cotitatii disponibile speciale de 1/4 din mostenire. Diferenta dintre cotitatea disponibila ordinara (1/3) si cotitatea disponibila speciala (1/4), in masura in care de cujus nu dispunea de ea in favoarea unor terti, revenea celor trei copii .

416. Situatia dupa intrarea in vigoare a Legii nr. 319/1944. Intrarea in vigoare a Legii nr. 319/1944 a pus probelema corelarii dispozitiilor acestei legi cu dispozitiile art. 939 C. civ., fiind unanim admis ca acest text de lege a ramas in vigoare.
Exista acord unanim ca partea reprezentand cotitatea disponibila speciala a sotului supravietuitor se imputa (se deduce) asupra cotitatii disponibile ordinare, nefiind posibila cumularea celor doua cotitati si reducerea pe aceasta cale a rezervei globale.

In schimb, asupra calcularii efective a cotitatii disponibile speciale si a corelarii acesteia cu drepturile celorlalti mostenitori s-au exprimat puncte de vedere diferite, direct influentate de conceptiile divergente referitoare la imputarea rezervei sotului supravietuitor in concurs cu alti mostenitori rezervatari (supra nr. 409). Fara a intra aici in detalii , avand in vedere caracterul colectiv al rezervei, iar nu individual (supra nr. 397), conchidem ca atunci cand sunt incidente dispozitiile art. 939 C. civ. se va proceda la calcularea rezervei globale si a cotitatii disponibile ordinare a mostenirii conform regulilor pe care le-am expus mai sus (supra nr. 407 si 409), se verifica daca liberalitatile facute in favoarea sotului supravietuitor, incluse in cotitatea disponibila ordinara, se inscriu in limitele art. 939 C. civ.cu ajutorlul celor doua criterii fixate de acest text de lege (pana la limita maxima de 1/4 din mostenire, dar nu mai mult decat partea copilului care a luat cel mai putin), daca liberalitatile depasesc limitele cotitatii disponibile speciale, diferenta dintre cotitatea disponibila ordinara a mostenirii si cotitatea disponibila speciala se atribuie gratificatilor subsecventi care au vocatie la cotitatea disponibila ordinara a mostenirii, iar daca nu exista asemenea gratificati, diferenta se va trece in partea rezervata a mostenirii si se va imparti intre toti rezervatarii cu vocatie succesorala (inclusiv sotul supravietuitor), conform cotelor de mostenire legala. Asa cum s-a remarcat, art. 939 C. civ., spre deosebire de art. 841 C. civ., limiteaza doar liberalitatile facute in favoarea sotului din casatoria subsecventa, „or, limitarea liberalitatii in favoarea unei persoane nu implica necesarmente instituirea unei rezerve succesorale (speciale) in favoarea unei alte persoane”, numai o limitare generala putand crea implicit o rezerva corelativa . Exemplu: daca la mostenirea unei persoane decedate vin sotul supravietuitor gratificat cu un legat universal, si fiul defunctului din casatoria anterioara, impartirea mostenirii se va face dupa cum urmeaza: se aditioneaza rezerva sotului supravietuitor cu rezerva descendentului (1/8+1/2=5/8), rezultatul se scade din intreg si rezulta cotitatea disponibila ordinara a mostenirii (1-5/8=3/8). Cotitatea disponibila speciala a sotului supravietuitor in acest caz nu poate depasi 1/4 din mostenire, cota care, in speta, este mai mica decat cotitatea disponibila ordinara a mostenirii, motiv pentru care diferenta (3/8-1/4=1/8), care nu poate fi culeasa de sotul supravietuitor ca legatar gratificat de defunct, va fi inclusa in rezerva globala a mostenirii (5/8+1/8=6/8), totalul urmand a fi impartit intre sotul supravietuitor si fiul defunctului conform cotelor legale de mostenire, adica 1/4x6/8=6/32 - sotul supravietuitor si 3/4x6/8=18/32 - fiul defunctului. In final, sotul supravietuitor va cumula partea revenindu-i in temeiul legii cu cotitatea disponibila speciala primind 6/32+1/4=14/32, iar fiul defunctului va primi partea din rezerva ce i se cuvine de 18/32 .

b) Sanctiunea depasirii cotitatii disponibile speciale si a disimularii liberalitatilor in favoarea sotului supravietuitor prin acte oneroase sau prin persoane interpuse

417. Reductiunea -; sanctiunea specifica depasirii limitelor cotitatii disponibile speciale. Sanctiunea specifica depasirii limitelor cotitatii disponibile ordinare, conform dispozitiilor art.847 C. civ., este reductiunea acestora in limitele cotitatii disponibile a mostenirii. Desi art.939 C. civ. nu prevede nimic in privinta sanctiunii depasirii cotitatii disponibile speciale, aceasta nu poate fi decat tot reductiunea.
Reductiunea, asa cum vom vedea (infra nr. 448 si urmat.), nu afecteaza actul de liberalitate din punctul de vedere al validitatii acestuia, ci, in principiu, numai il restrange, il lipseste de efecte partial, doar in masura in care depaseste cotitatea disponibila speciala (in cazul analizat), in rest ramanand valabil si eficient. Daca o liberalitate incalca insa in intregul ei cotitatea disponibila, cum se intampla, de exemplu, atunci cand defunctul a facut in timpul vietii donatii care au consumat intreaga cotitate disponibila, legatele, care conform art. 850 alin. 1 se reduc inaintea donatiilor, raman fara efecte in intregul lor.

418. Cine poate invoca reductiunea? Art. 939 C. civ. fiind edictat in interesul copiilor din prima casatorie a defunctului, reductiunea liberalitatilor care depasesc limitele cotitatii disponibile speciale a mostenirii nu poate fi solicitata decat de acestia.
Desi actiunea poate profita indirect si altor persoane, cum sunt copiii din cea de a doua casatorie, beneficiarii unui legat conjunctiv alaturi de sotul supravietuitor (care, in limitele cotitatii disponibile ordinare a mostenirii pot culege pot culege diferenta pe care nu o poate primi sotul supravietuitor) sau legatarii, care pot beneficia de reductiunea donatiei facute in favoarea sotului supravietuitor cu depasirea cotitatii disponibile speciale, acestea nu pot introduce niciodata actiunea in reductiune .

419. Nulitatea absoluta -; sanctiunea pentru disimularea liberalitatilor in favoarea sotului supravietuitor prin acte oneroase sau facute prin persoane interpuse. Potrivit art. 940 alin. 2 C. civ., incalcarea sau, mai bine zis, intentia de incalcare a limitelor cotitatii disponibile speciale prin donatii deghizate sau facute prin persoane interpuse, adica prin acte simulate, sunt nule absolut in intregime, fiind prezumate ca facute in frauda drepturilor succesorale ale copiilor din prima casatorie a defunctului.
Nu intra sub incidenta nulitatii donatiile indirecte, care nu contin nici un element secret si nici o intentie de frauda, cum este, de pilda, cazul donatiei realizate de sotul creditor care face o iertare de datorie in favoarea celuilalt sot care este debitorul sau . Asemenea liberalitati sunt supuse doar reductiunii, daca depasesc limitele cotitatii disponibile speciale.
Fiind vorba de o nulitate absoluta, actiunea pentru constatarea acesteia poate fi promovata de orice persoana interesata, inclusiv de sotul donator .
Potrivit regulilor de drept comun, cel care alega simulatia frauduloasa trebuie sa faca dovada acesteia. Art. 941 scuteste pe reclamant de proba interpunerii daca donatia a fost facuta de cel despre a carui mostenire este vorba in favoarea copiilor sotului donatar dintr-o alta casatorie sau unor rude ale acestuia la a caror mostenire avea vocatie la momentul actului de dispozitie.
Actiunea in nulitate, spre deosebire de actiunea in reductiune, poate fi exercitata indiferent daca, la data decesului dispunatorului, se stabileste ca acea liberalitate incalca sau nu limitele cotitatii disponibile speciale. .

Sectiunea III

CALCULUL REZERVEI SI AL COTITATII DISPONIBILE

420. Masa de calcul si operatiunile pentru stabilirea acesteia. Enumerare. Reglementarile legale referitoare la cotitatea disponibila a mostenirii si la rezerva au ca obiect, asa cum am vazut, determinarea unor cote-parti dintr-un intreg in functie de numarul si calitatea mostenitorilor rezervatari. Se pune intrebarea ce reprezinta acest intreg?
Asa cum rezulta din dispozitiile art. 849 C. civ., intregul la care se raporteaza rezerva si cotitatea disponibila a mostenirii nu se confunda cu bunurile pe care le lasa de cujus la data deschiderii mostenirii, caci rezerva protejeaza pe cei in drept nu numai contra legatelor facute de defunct, ci si impotriva donatiilor facute de acesta in timpul vietii, fiind si acestea luate in calcul la stabilirea intregului in discutie. Cu alte cuvinte, se poate spune ca masa de calcul (sistemul de referinta) pentru determinarea rezervei si a cotitatii disponibile a mostenirii este patrimoniul pe care de cujus l-ar fi lasat daca nu ar fi facut donatii, adica un patrimoniu reconstituit fictiv (contabil, prin calcul pe hartie) .
Masa de calcul a rezervei si a cotitatii disponibile este o notiune mai extinsa, care nu se confunda nici cu notiunea de masa succesorala, ce cuprinde doar bunurile defunctului care se defera prin succesiune, iar nu si donatiile facute de acesta in timpul vietii, decat daca sunt supuse reductiunii in favoarea rezervatarilor, nici cu notiunea de masa partajabila, ce nu cuprinde decat bunurile succesorale care se defera universal sau cu titlu universal, iar nu si cele deferite cu titlu particular (legatele particulare) .
Pentru determinarea masei de calcul, art. 849 C. civ stabileste o suita de trei operatiuni: stabilirea activului brut prin determinarea bunurilor lasate de defunct la data decesului si a valorii acestora (§ 1); stabilirea activului net prin scaderea pasivului succesoral din activul brut (§ 2); reunirea fictiva (pentru calcul) la activul net a valorii donatiilor facute de defunct in timpul vietii (§ 3).
Regulile stabilite de art. 849 C. civ. pentru calculul rezervei si al cotitatii disponibile sunt de ordine publica, astfel incat nu se poate deroga de la acestea in nici un fel prin intelegeri contractuale .

§ 1. Stabilirea activului brut prin determinarea si evaluarea bunurilor lasate de defunct la data decesului

421. Determinarea bunurilor existente in patrimoniul defunctului. Toate bunurile care se afla in patrimoniul defunctului la data decesului acestuia, indiferent de natura lor (corporale sau incorprale; mobile sau imobile), fac parte din activul brut.
In cazul in care cel decedat este o persoana casatorita, activul brut al mostenirii va cuprinde cota-parte cuvenita acestuia din bunurile comune.
Se includ in activul brut atat bunurile care formeaza obiectul legatelor sau instituirilor contractuale facute de defunct, cat si cele destinate infiintarii unei fundatii.
In schimb, se exclud drepturile viagere, care se sting la data decesului titularului, cum este cazul unor drepturi reale ca uzufructul, uzul sau abitatia, ori al unor drepturi de creanta, cum este cazul rentei viagere. De asemenea, nu intra in activul brut drepturile alcatuind mostenirile anomale (supra nr. 8 si urmat.), afara de cazul in care de cujus a dispus de ele prin legate, scotandu-le de sub incidenta disozitiilor legale speciale , sau drepturile sub conditie suspensiva care nu s-a indeplinit inaintea dschiderii mostenirii. Bunurile care nu au apartinut niciodata defunctului nu intra nici ele in calcul, cum este cazul capitalului unei asigurari de viata ori al fructelor bunurilor succesorale culese dupa deschiderea mostenirii.

422. Evaluarea activului brut. Bunurile facand parte din activul brut al masei de calcul trebuie sa fie estimate valoric pentru a se putea determina daca liberalitatile facute de defunct se inscriu sau nu in limitele cotitatii disponibile. Estimarea acestor bunuri se va face dupa starea si valoarea lor de la data deschiderii mostenirii, cresterile sau scaderile valorice ulteriorare nefiind luate in considerare.

§ 2. Stabilirea activului net prin scaderea pasivului succesoral din activul brut

423. Pasivul succesoral se deduce din activul brut. Ansamblul datoriilor aferente patrimoniului defunctului la data decesului alcatuiesc pasivul succesoral. Se inscriu in aceasta categorie atat datoriile defunctului care raman in fiinta si dupa data decesului sau (nu si cele care se sting, cum este cazul obligatiei legale de intretinere), cat si sarcinile succesiunii, chiar daca au ca obiect obligatii nascute dupa deschiderea mostenirii, cum este cazul cheltuielilor de inmormantare sau al cheltuielilor de lichidare si partajare a succesiunii, acestea avandu-si cauza in decesul lui de cujus sau in faptul ca sunt consecinta incheierii conturilor succesiunii .
Pasivul se scade din activul brut al masei de calcul rezultand activul net al acesteia, care indica daca succesiunea este solvabila sau nu, dupa cum activul depaseste sau nu pasivul.

424. Situatia in care soldul este negativ. Daca soldul activului net este negativ (pasivul depaseste activul), efectuarea operatiunilor de stabilire a masei de calcul in ordininea prevazuta de art.849 C. civ. ar avea consecinte inacceptabile din punct de vedere juridic. Intr-adevar, daca la activul brut s-ar reuni valoarea donatiilor facute de defunct si din rezultat s-ar scadea pasivul, ar insemna ca pasivul succesiunii (prin ipoteza, mai mare decat activul) sa fie suportat de donatari, ceea ce este inadmisibil, gajul creditorilor chirografari neputandu-se intinde (asigurandu-le satisfacerea creantelor) decat asupra bunurilor aflate in patrimoniul debitorului lor, iar nu si asupra celor iesite legal din acesta . Iata de ce aceasta ordine a operatiunilor nu a putut si nu este acceptata, operatiunea fireasca dupa stabilirea activului brut fiind cea a deducerii pasivului pentru a se determina activul net al masei de calcul si abia apoi reunirea pentru calcul a valorii donatiilor .
Ceea ce trebuie subliniat este faptul ca in cazul in care soldul activului net este negativ (pasivul intrece activul brut), reunirea fictiva a donatiilor se face la un sold considerat a fi egal cu zero, astfel incat valoarea acelor donatii consituie masa de calcul a succesiunii .

§ 3. Reunirea fictiva (pentru calcul) la activul net a valorii donatiilor facute de defunct in timpul vietii

425. Conturarea aceastei operatiuni presupune analizarea domeniului reunirii fictive (A), a probei donatiilor supuse acestei reuniri (B) si a determinarii valorii bunurilor care formeaza obiectul donatiilor supuse reunirii (C).

A. Domeniul reunirii fictive

426. Reunirea fictiva -; sensul notiunii. Deoarece rezerva protejeaza nu numai impotriva liberalitatilor mortis causa (legatelor), ci si impotrva celor facute de defunct in timpul vietii (donatiilor), acestea din urma trebuie luate in considerare la stabilirea masei de calcul. Art. 849 C. civ.prevede acest lucru in mod expres.
La activul net rezultat dupa scaderea din activul brut a pasivului succesiunii (care, atunci cand pasivul este mai mare decat activul brut, va fi egal cu zero -; supra nr. 422) se adauga „prin calcul” (art. 849 C. civ.) valoarea do