t6s12sv
Notiune
Cuvintul proba are ca sinonim pe acela de dovada.
Termenul “proba” este folosit cu mai multe sensuri:
1 - este mijloc folosit pentru stabilirea existentei unui fapt juridic, a existentei drepturilor subiective si obligatiilor civile.
2. - este operatiunea de prezentare in fata justitiei a mijloacelor de proba: inscrisuri, marturii, marturisiri, probe materiale exptertixe.
3. - este folosit pentru a desemna rezultatul obtinut al acestui demers.

Obiectul probei si sarcina probei

a) Obiectul probei il constituie elementul de dovada pentru a demonstra existenta unui drept subiectiv civil si a obligatiei corelative (Belein p.121).
Obiectul probei este reprezentat de toate imprejurarile - acte ori fapte juridice - care au dat nastere la dreptul subiectiv civil si obligatia corelativa. b) Sarcina probei este reglementata in art.1169 Codul civil “Cel ce face o propunere inaintea judecatii trebuie sa se dovedeasca. Reclamantul este cel caruia iI revine mai intai sarcina de a dovedi cele pretinse. Dupa ce reclamantul s-a conformat, in aparare revine randul paratului sa dovedeasca faptele pe care-si sprijina cererile sale”.
In aparare, paratul devine reclamant.
A treia regula privind sarcina probei se refera la judecator care trebuie sa aiba rol activ in stabilirea completa a adevarului care poate sa ordone din oficiu administrarea probelor necesare.

Conditiile de adminsibilitate a probei
Proba trebuie sa indeplineasca cumulativ, urmatoarele conditii:
- sa nu fie oprita de lege;
- sa fie verosimila (adica sa tinda la dovedirea unor fapte credibile);
- sa fie utila;
- sa fie pertinenta - sa aiba legatura cu pricina; sa fie concludenta - sa conduca la rezolvarea cauzei.

Conventiile asupra probelor
Se admite in general, in lumina principiilor judiciare, ca sunt admisibile (valabile) conventiile asupra probelor daca nu se aduce atingere unor norme imperative.

MIJLOACE DE PROBA

1. Inscrisurile

Codul civil defineste speciile de inscrisuri: autentic, sub semnatura privata, inceputul de proba scrisa, fara sa contina o definitie generala.
In sens juridic, prin inscris se desemneaza consemnarile facute pe: hartie, sticla, carton, scandura, pelicula sau banda magnetica.
Prin inscris se intelege consemnarea, de date despre acte si fapte juridice, cu un mijloc adecvat pe un anumit suport material (Beleiu p.123).

Clasificarea mijloacelor de proba

- Dupa scopul urmarit la intocmirea lor, inscrisurile se impart in:
- preconstituite - intocmite special pentru a servi ca probe;
- nepreconstituite - sunt celelalte inscrisuri.
- Dupa efectul lor:
- originare - intocmite pentru a dovedi incheierea, modificarea ori incetarea unui act juridic civil;
- recognitive - intocmite pentru a recunoaste a existentei inscrisurilor originare pierdute ori distruse;
- confirmative - prin aceste inscrisuri se inlatura anulabilitatea unui act juridic civil (facandu-l valabil).

Dupa raportul dintre ele, se impart in:
- originale;
- copii.
Dupa criteriul semnaturii:
- semnate;
- nesemnate.
Cele mai importante inscrisuri sunt: inscrisul autentic sI inscrisul sub semnatura privata.

Inscrisul autentic

Art.1171 Codul civil: “Actul autentic este acela care s-a facut cu solemnitatile cerute de lege, de un functionar public, care are drept de a functiona in locul unde actul s-a facut.”
Principalele categorii de acte autentice sunt:
- inscrisurile autentice notariale (potrivit L.36/1995);
- hotararile organelor jurisdictionale (exemplu hotararile judecatoresti).
- actele de stare civila (potrivit L.119/1996).
Intocmirea inscrisului autentic are de cele mai multe ori un caracter facultatic, afara de cazurile expres prevazute de lege cand se cere forma autentica (exemplu contractul vanzare-cumparare a bunurilor imobile (case) - nerespectarea cerintei legale atrage nulitatea actului.
Inscrisul autentic care prin forma si aparenta indeplineste cerintele esentiale de regularitate se bucura de prezumtia de autenticitate care opereaza erga orunes. Documentul este socotit ca provine de la cei care l-au semnat.
Puterea doveditoare este opozabila tuturor.
In caz contrar, exista procedura inscrierii in fals a celui care contesta inscrisul.

Inscrisul sub semnatura privata

Definitie. Se numeste “inscris sub semnatura privata” acel inscris care este semnat de cel, ori cei de la care provine.
Singura conditie cu caracter general pentru valabilitatea inscrisului de acest fel este - semnatura autorului ori autorilor actului, inscrisului.
Semnatura - este numai cea executata de mana autorului inscrisului ( nu indeplineste aceasta conditie “semnatura” dactilografiata, litografiata sau punere de deget.
Conditii speciale pentru valabilitatea anumitor inscrisuri sub semnatura privata.
1. Conditia pluralitatii de exemplare (sau cerinta multiplului exemplar).
Codul civil in art.1179 reglementeaza aceasta conditie - “Actele sub semnatura privata, care cuprind conventii sinolagmatice trebuie intocmite in atatea exemplare originale cate parti cu interes contrar sunt. Pentru cele care au acelasi interes este suficient un singur exemplar original”.
Fiecare exemplar trebuie sa faca mentiune de numarul originalelor ce s-au facut.
2. Conditia scrierii in intregime ori punerii formulei “bun si aprobat” inainte de semnare.
Codul civil reglementeaza aceasta cerinta in art.1180: “Actul sub semnatura privata prin care o parte se obliga catre alta a-i plati o suma de bani sau o catime oarecare , trebuie sa fie scris in intregul lui de acela care l-a subscris, sau cel putin acesta, inainte de a subsemna, sa adauge la finele actului cuvintele bun si aprobat, aratand totdeauna in litere suma sau catimea lucrurilor si apoi sa iscaleasca”
Practica judiciara a precizat in legatura cu acet art. (1180) “Acest text cuprinde dispozitii de protectie pentru cel ce se obliga, impiedicand practica semnaturilor date in alb, care lasa posibilitatea detinatorilor de rea credinta de a nu completa inscrisul contrar intelegerii intre parti.
Sanctiunea nerespectarii formalitatii cerute de art. 1180 Codul civil este aceea ca inscrisul este lipsit de putere probatoare.

3. Conditia ceruta testamentului olograf: sa fie scris, semnat si datat de mana testatorului.
O regula speciala, privind puterea doveditoare a datei inscrisului sub semnatura privata, este continuta in art.1182 Codul civil - data acelui inscris dobandeste valoarea juridica de data certa. Ea poate di data si de notarul public.
Puterea doveditoare a datei inscrisului sub semnatura privata, comporta urmatoarea distinctie: a) intre parti ea are aceeasi valoare ca si celelalte mentiuni ale inscrisului b) fata de terti ea face dovada din ziua in care a devenit “data certa”.

Marturia (Proba cu martori ori testimoniala)

Definitie. Marturia este relatarea orala, facuta de o persoana, in fata instantei de judecata, cu privire la acte sau fapte litigioase, savarsite in trecut, despre care are cunoastere personal.
Martorul trebuie sa fie o persoana straina de proces.
Art.119 Codul civil stabileste doua reguli in primele sale alineate
“Dovada actelor juridice al caror obiect are o valoare ce depaseste 250 lei (chiar pentru depozit voluntar) nu se poate face decat sau prin act autentic, sau prin act sub semnatura privata.
Nu se va primi niciodata o dovada prin martori in contra sau peste ceea ce cuprinde actul.
Exceptiile de la aceste reguli sunt prevazute de art.1197: “Reguli precizate mai sus nu se aplica in cazul cand exista un inceput de dovada scrisa”.

Puterea doveditoare

Depozitia martorilor are o putere mai scazuta decat inscrisurile autentice, deoarece declaratiile martorilor sunt subiective (Giosan). Ea este lasata la libera apreciere a instantei.
Marturisirea (recunoasterea)

Definitie - Marturisirea este recunoasterea de catre o persoana a unui act sau fapt pe care o alta persoana isi intemeiaza o pretentie si care este de natura sa produca efecte contra autorului ei.

Clasificare
- marturisirea judiciara - se face inaintea judecatorului de partea prigonitoare
- marturisirea extrajudiciara - nu poate servi de dovada cand obiectul contestatiei nu poate fi dovedit prin martori.
Dupa modul de exprimare:
- expresa;
- tacita (art.174 Codul civil; 225 C pro.civ.)
Dupa structura:
- marturisirea simpla - recunoasterea pretentiei reclamantului, facuta de catre parat recunosc ca am imprumutat de la reclamant 10.000 lei si nu i-am restituit.
- marturisirea calificata - recunoasterea de catre parat a pretentiei reclamantului dar si a altor imprejurari, strans legate de faptul invocat, anterioare ori concomitente cu acesta.
- marturisirea complexa - recunoasterea de catre parat a pretentiei reclamantului dar si a altei imprejurari ulterioare care o anihileaza pe prima.
Marturisirea este indivizibila potrivit art.1206 alin.2 “Marturisirea nu poate fi luata decat in intregime impotriva celui care a marturisit”.
Intr-o opinie dominanta insa: “dupa cum se coroboreaza cu alte probe administrate in cauza, judecatorul poate diviza marturisirea calificata ori complexa, luand numai o parte a ei, care poate fi in favoarea ” ori “impotriva ”autorului ei.

Interogatoriul
- Este mijlocul procesual de adminstrare a probei marturisirii ce numeste (este reglementat in art.218-225 - Cod proced.civila)
Marturisirea poate fi :
- spontana - fara interogator
- provocata - realizata pe calea interogatorului.

PREZUMTIILE

“Prezumtiile sunt consecintele ce legea sau magistratul le trage dintr-un fapt cunoscut la un fapt necunoscut”.
In esenta, prezumtia este o presupunere facuta de legiuitor sau judecator.

Clasificare
Dupa autorul lor prezumtiile se impart in :
- prezumtii legale - care sunt opera legiuitorului (art.1200 Codul civil - “Sunt prezumtii legale acelea care sunt determinate prin lege”.
- prezumtii simple - sunt stabilite de magistrat (judecator art.1203 Codul civil “Prezumtiile care nu sunt stabilite de lege sunt lasate la luminile si intelepciunea magistratului”.
- Prezumtiile legale sunt limitate numeric
- Prezumtiile simple sunt nelimitate sub aspectul numarului lor.
Dupa forta probanda:
- prezumtiile absolute - juris et de jure - adica cele ce nu pot fi rasturnate prin proba contrarie, se mai numesc irefragabile (exemplu ce a puterii lucrului judecat)
- prezumtiile relative - juris tantum - adica cele ce pot fi rasturnate prin proba contrara, fie mai usor, fie mai greu (majoritatea prezumtiilor legale e formata din prezumtiile relative.