Judecata semnifica raporturile procesuale ce se stabilesc intre subiectele partici-pante la un proces civil, subiecte carora le revin, dupa caz, atributii, drepturi si obligatii procesuale specifice. p9g2gx
Participantii la judecata pot fi grupati in doua categorii:
1) Participantii principali, necesari, imanenti judecatii: a) Instanta b) Partile c) Procurorul (reprezentantul Ministerului Public), daca legea prevede.
2) Participantii secundari si aleatorii: a) Avocatul b) Martorii c) Expertul d) Interpretul

Judecata cuprinde doua componente:
1) O componenta obiectiva, alcatuita din obiectul judecatii sau pretentiile dedu-se din judecata de reclamant si fundamentul juridic sau cauza acestor pretentii.
2) O componenta subiectiva, reprezentata de participantii in judecata sau subiec-tele procesuale.
Judecata se caracterizeaza prin urmatoarele atribute: a) Are un caracter formalist, in sensul ca judecata trebuie sa se desfasoare si sa se finalizeze printr-un sistem de forme sau acte de procedura care sunt predeterminate de lege si trebuie sa se realizeze intr-o anumita ordine logica si legala. b) Are un caracter relativ independent. Desi raportul juridic de judecata sau pro-cesual se structureaza, se muleaza pe raportul juridic civil, substantial, totusi, intre cele doua raporturi juridice exista o oarecare independenta. Desi, in mod obisnuit, creditorul va aparea in postura de reclamant, iar debitorul in postura de parat, ro-lurile se pot schimba. Daca debitorul face cerere reconventionala devine reclamant. c) Are un caracter dinamic, evolutiv.
Unul dintre componentele judecatii sau chiar ambele se pot modifica in cursul ju-decatii. Cererea de interventie in judecata facuta de un tert, din initiativa sa, preva-land drepturi proprii pe care le opune atat reclamantului, cat si paratului reprezinta o interventie voluntara principala a unui tert (art. 50, C.pr.civ.).
Daca se modifica aspectul initial al judecatii, instanta are de rezolvat o noua cere-re (a tertului) si in proces figureaza acum o noua parte (tertul intervenient).

Contractele judiciare
Reprezinta intelegerea intervenita intre partile dintr-un proces, intelegere prin care acestea, sub controlul instantei, rezolva o chestiune litigioasa intre ele, fiind premergatoare fondului litigiului, fie avand ca obiect chiar fondul litigiului.
Caracteristicile contractului judiciar:
1) Este produsul manifestarilor de vointa ale partilor.
2) Obiectul contractului judiciar il constituie rezolvarea unei probleme judiciare.
3) Prin contractul lor judiciar, partile deroga, se abat deci, de la normele de procedura obisnuite.
4) Ele pot sa deroge prin contract de la normele obisnuite de procedura doar daca aceste norme au un caracter dispozitiv, nu unul imperativ.
5) De esenta contractului judiciar este nu doar faptul ca el se incheie in cursul unui proces, dar si faptul ca instanta trebuie sa-l constate, sa ia act de el printr-o hotarare proprie.
6) Partile pot sa realizeze un contract judiciar doar in legatura cu drepturile susceptibile de tranzactionare.
7) Pentru ca instanta sa constate existenta unui contract judiciar, ea trebuie sa fie competenta sa rezolve acel litigiu. Nefiind competenta, orice act de procedura pe care l-ar face e lovit de nulitate.
8) Intre obiectul contractului judiciar si obiectul litigiului dedus judecatii, trebuie sa existe o legatura suficienta sau chiar o relatie de dependenta care sa justifice posibilitatea incheierii unui contract judiciar.
9) Actul prin care instanta constata contractul reprezinta o hotarare susceptibila de atac sau chiar susceptibila de inzestrare cu autoritate de lucru judecat.
10) De regula, contractul judiciar isi produce efectele numai intre partile care l-au incheiat, exprimandu-se astfel principiul relativitatii efectelor contractului.
Ca fapt juridic, in conditiile legii, contractul este opozabil tertilor care il pot in-voca fie prevalandu-se de el, fie incercand sa-l combata. Contractele judiciare trebuie sa indeplineasca conditiile de valabilitate ale con-ventiilor aratate prin lege. Calitatea de ofertant si cea de acceptant in contractul judiciar poate apartine re-clamantului sau paratului.
Partile, oricand in cursul procesului, pot sa incheie o tranzactie judiciara prin care sa puna capat litigiului dintre ele, facandu-si concesii reciproce. Partile pot sa con-vina, in conditiile prevazute de lege, asupra prorogarii competentei. Ele se pot in-scrie intr-o situatie de litisconsortiu sau de coparticipare procesuala. In conditiile art. 1191, C.civ. partile pot sa convina asupra admisibilitatii probei cu martori. De ase-menea, in conditiile art. 242, C.pr.civ., partile pot sa convina in sensul suspendarii judecatii, iar in conditiile prevazute de art. 191, C.pr.civ. ele pot alege domiciliul (prin aceasta se alege instanta competenta).
Potrivit art. 50, C.pr.civ., partile pot sa-si dea acordul ca un tert sa-si faca in-terventia principala, direct in apel. Uneori, cand deja s-a abordat fondul litigiului sau s-a exercitat calea de atac, renuntarea la judecata din partea reclamantului se va pu-tea face cu acordul paratului (aceasta reprezinta o varietate de contract judiciar).
Instanta nu se va margini sa constate contractul judiciar, ci trebuie sa verifice obiectul si cauza acestuia.

Participantii la judecata
1. Instanta de judecata
Compunerea instantei (modul de alcatuire a completului de judecata) este preva-zuta in Legea 92/1992 (art. 17). In legatura cu instanta, ca si participant la judecata, pot sa apara urmatoarele incidente: a) Gresita alcatuire a completului de judecata b) Incompatibilitatea judecatorului c) Recuzarea judecatorului d) Abtinerea judecatorului e) Stramutarea pricinii

a) Gresita alcatuire a completului de judecata
Regulile au un caracter imperativ, astfel incat incalcarea acestora atrage nulitatea hotararilor pronuntate.
In esenta, aceste reguli constau in urmatoarele caracteristici:
- Judecata in prima instanta se face de un singur judecator.
- Judecata in apel se face de catre 2 judecatori.
- Judecata in recurs se face de catre 3 judecatori.
De la aceste reguli exista urmatoarele exceptii:
1. Potrivit OUG nr. 20/2002, aprobata cu unele modificari prin Legea 653/2002, conflictele de munca se solutioneaza in complet din 2 judecatori si 2 magistrati consultanti.
Magistratii consultanti trebuie sa aiba studii juridice superioare, fiind numiti pentru un mandat de 4 ani de catre ministrul Justitiei la propunerea Consiliului Eco-nomic si Social, cate unul la propunerea sindicatelor si unul la propunerea patrona-telor. Magistratii consultanti nu sunt judecatori. Nu se bucura de inamovabilitate, dar se bucura de stabilitate in functie.

Magistratul consultant participa la judecata si la deliberarea judecatii pentru pro-nuntarea hotararii, dar numai cu vot consultativ. Daca magistratul asistent are o opi-nie separata de cea a judecatorilor, se va consemna acest lucru in hotararea judeca-toreasca. Daca intre cei doi judecatori existe divergente la adoptarea deciziei, se constituie complet de divergenta pentru transarea litigiului.
2. Prin decizia nr. 5/2000 data intr-un recurs in interesul legii de CSJ, prin interpretarea succesiunii reglementarilor in materie de adoptie s-a decis ca toate cauzele privind adoptia trebuie rezolvate in complet alcatuit din doi judecatori numiti pentru asemenea cauza de catre ministrului Justitiei.
3. Pentru ca anumite cauze se rezolva direct in sectiile CSJ, la nivelul CSJ functioneaza un complet alcatuit din 9 judecatori, complet chemat sa rezolve recursul impotriva unei hotarari date in prima instanta de sectia CSJ.

b) Incompatibilitatea judecatorului
Intr-un prim sens, intr-un sens general, incompatibilitatea seminifica faptul ca acela care indeplineste functia publica de judecator nu mai poate indeplini nici o alta functie publica sau privata, cu exceptia aceleia de cadru didactic in invatamantul superior. Judecatorul nu poate indeplini un mandat politic, indiferent de modul in care ar fi dobandit acest mandat.
In sens restrictiv si tehnic, sau in sens procesual, incompatibilitatea invoca impo-sibilitatea unui judecator de a participa la solutionarea unui litigiu determinat.
Art. 24, C.pr.civ., asezat gresit la materia competentei, arata expres si limitativ urmatoarele cazuri de incompatibilitate a judecatorilor:
1. Judecatorul care a participat la solutionarea unui litigiu in fond nu mai poate participa la solutionarea aceluiasi litigiu in apel sau recurs.
2. Judecatorul care a participat la solutionarea unui litigiu in fond nu mai poate participa la rezolvarea aceluiasi litigiu in cazul casarii cu trimitere spre rejudecare.
3. Judecatorul care a fost martor, expert sau arbitru intr-o cauza nu poate fi apoi, in aceeasi cauza, judecator.
Conditiile incompatibilitatii sunt: a) Incompatibilitatea ii vizeaza numai pe judecatori, nu si pe procurori, magis-trati, asistenti sau grefieri. b) Exista incompatibilitate cand este vorba de solutionarea din nou a aceleiasi cauze, nu insa si atunci cand unele elemente de fapt cu privire la acel litigiu s-au schimbat intre timp. Nu exista incompatibilitate in cazul in care judecatorul revine in acel proces pentru a modifica pensia de intretinere. c) Incompatibilitatea priveste imposibilitatea reabordarii de catre acelasi jude-cator a fondului litigiului, nu insa si atunci cand el ar urma sa se pronunte din nou intr-o cale de atac de retractare (cotestatie in anulare sau revizuire), pentru ca intr-o astfel de cale de atac nu se reabordeaza fondul, ci doar se verifica motivele invocate pentru contestatie sau revizuire. d) Exista incompatibilitate daca judecatorul s-a pronuntat printr-o hotarare, nu si atunci cand el a participat doar la pronuntarea unei incheieri judecatoresti. e) Cazurile de incompatibilitate sunt expres si limitativ prevazute de lege, astfel incat ele nu pot fi nici multiplicate, dar nici extrapolate.
Regimul procedural al incompatibilitatii se caracterizeaza prin:
1. Incompatibilitatea urmeaza regimuri specifice nulitatii absolute a actelor de procedura, astfel incat incompatibilitatea poate fi invocata de oricare dintre parti, inclusiv de procuror, in orice stare a pricinii, si nu poate fi acoperita sau confirmata.
2. Hotararea pronuntata cu nerespectarea regimului privind incompatibilitatea este lovita de nulitate.
3. Daca instanta respinge exceptia cu privire la incompatibilitate ea pronunta o incheiere care este susceptibila de atac o data cu fondul.

c) Recuzarea judecatorului (art. 27 -; 36 C.pr.civ.)
Se urmareste indepartarea din completul de judecata sau din alcatuirea instantei a unei anumite persoane, intrucat partea are suspiciuni privitoare la lipsa de obiectivi-tate in solutionarea cauzei a acelei persoane.
Exista 4 posibilitati in care se poate cere recuzarea:
1. Afectiunea judecatorului -; El poate fi recuzat daca este ruda sau afin pana la gradul patru cu una dintre parti ori daca sotia lui este ruda sau afin pana la gradul patru cu o parte din proces, acest ultim motiv subzistand si in situatia in care casatoria sa s-a desfacut prin deces sau divort, dar din ea au rezultat copii.
2. Este susceptibil de recuzare judecatorul care ar putea avea vreun interes in legatura cu pronuntarea unei anumite solutii, si anume:

- el, sotia, ascendentii sau descendentii lor au un interes in cauza ca mostenitori sau creditori ai uneia dintre parti;
- el, sotia, rudele sale pana la gradul patru au un proces asemanator la aceeasi instanta ori au un proces la o instanta unde una dintre parti are calitate de judecator;
- daca judecatorul a primit daruri, fagaduieli, sau alte indatoriri de la una dintre parti;
- daca judecatorul este tutore sau curator al unuia dintre partile procesului;
3. Ura sau vrajmasia circumscrisa de legea de procedura civila urmatoarelor situatii:
- Daca judecatorul sau rudele sale pana la gradul patru au avut un proces penal cu una dintre parti, in ultimii cinci ani;
- Daca intre judecator, rudele sale pana la gradul patru, sotia sau rudele sotiei pana la gradul patru si una dintre parti exista un raport de vrajmasie;
4. Orgoliul judecatorului -; Este incompatibil judecatorul care, inainte de a se delibera si pronunta solutia in fond, si-a exprimat deja parerea in legatura cu acel litigiu.
Conditiile de fond si de forma ale recuzarii
A. Conditii de fond:
- Sa existe o judecata pendinte (pe rolul instantei);
- Partea sa invoce, in vederea recuzarii, unul dintre motivele prevazute de lege;
- Daca partea recuza mai multi judecatori, trebuie sa-si arate motivul sau motive-le pentru fiecare judecator in parte;
- Recuzarea ii poate privi nu numai pe judecatori, dar si pe procurori, magistrati, asistenti sau grefieri;
- Recuzarea trebuie sa fie invocata inainte de orice dezbateri sau indata ce partea a cunoscut motivul recuzarii;
B. Conditii de forma:
- Recuzarea trebuie sa se faca in scris sau verbal in fata instantei;
- Daca recuzarea se solicita printr-un mandatar, acesta trebuie sa aiba procura speciala;
Competenta rezolvarii cererii de recuzare
1. Instanta in fata careia s-a cerut recuzarea (in acelasi complet).
2. Daca, din cauza recuzarii, nu s-ar mai putea alcatui un complet de judecata, la acea instanta cererea de recuzare va fi rezolvata de instanta ierarhic superioara.
3. Recuzarea judecatorilor de la una dintre sectiile CSJ se rezolva de catre judecatorii dintr-o alta sectie a CSJ.
Regimul procedural al recuzarii se caracterizeaza prin: a) In procedura recuzarii pot fi retinute 3 etape:
1. Admisibilitatea cererii de recuzare;
2. Verificarea indeplinirii conditiilor de fond si forma;
3. Deliberarea asupra cererii de recuzare;
Judecatorul recuzat nu poate participa la aceasta ultima etapa. b) Recuzarea poate fi ceruta de oricare dintre partile din proces daca dispun de un motiv din cele prevazute de lege. c) Recuzarea opereaza numai in procedura contencioasa. d) Recuzarea opereaza in fata oricarei instantei civile, comerciale sau de conten-cios administrativ. e) Institutia recuzarii nu este de ordine publica, astfel incat ramane la aprecierea partii daca face sau nu o cerere de recuzare. f) Judecatorul recuzat poate fi ascultat in legatura cu motivul recuzarii. g) Judecatorul recuzat nu poate fi chemat la interogatoriu. h) Cererea de recuzare nu se transmite partii adverse pentru ca aceasta nu are nici un rol in solutionarea cererii si nu poate justifica nici un interes. i) Desi legea nu prevede expres, participarea procurorului la solutionarea cererii este obligatorie, punandu-se in discutie principii fundamentale ale procedurii civile cu privire la alcatuirea completului de judecata.
Cererea de recuzare se rezolva in camera de consiliu, insa incheierea in legatura cu cererea se prezinta in sedinta publica.

Efectele admiterii cererii de recuzare
1. Inlocuirea respectivului judecator din completul de judecata.
2. Prin incheierea de admitere a cererii se va stabili daca si in ce masura actele procedurale facute pana atunci raman sau nu valabile.
3. Dupa depunerea cererii de recuzare orice act de procedura ce s-ar mai face este lovit de nulitate.
4. Daca se dovedeste ca cererea de recuzare a fost facuta de parte cu rea-credinta, instanta poate sanctiona partea cu o amenda, pentru exercitarea abuziva a drepturi-lor.
5. Daca din cauza recuzarii nu se mai poate alcatui completul de judecata la acea instanta, cauza se trimite spre judecare, de catre instanta ierarhic superioara, la o alta instanta de acelasi rang.
Cai de atac fata de incheirea data in materia recuzarii
Daca se admite cererea de recuzare nu exista nici o cale de atac pentru ca nici una dintre parti nu poate justifica un interes. Daca se respinge cererea de recuzare incheierea de respingere poate fi atacata odata cu fondul si, prin hotararea instantei de control judiciar, se va stabili refacerea actelor de procedura si a dovezilor admi-nistrare pana atunci.

d) Abtinerea (art. 25, C.pr.civ.)

Se caracterizeaza prin:
1. Este, de fapt, o autorecuzare, in sensul ca judecatorul care stie ca in privinta sa exista un motiv de recuzare solicita el insusi sa nu participe la judecata.
2. Cererea lui se rezolva de catre instanta in camera de consliu, fara participarea partilor.
3. Pana la rezolvarea cererii nu se savarseste nici un alt act de procedura.
4. Incheierea instantie in legatura cu cererea de abtinere se prezinta in sedinta pu-blica, precizandu-se care este soarta actelor de procedura indeplinite pana atunci. In legatura cu incheirea nu exista nici o cale de atac.
5. Normele cu privire la abtinere sunt dispozitive, astfel incat partile nu pot starui sa ramana in completul judecatoresc care s-a abtinut.
6. Daca s-a respins cererea de abtinere, partea nu mai poate sa ceara recuzarea acelui judecator pentru aceleasi motive.

e) Stramutarea pricinii (art. 37-40, C.pr.civ.)
In esenta, stramutarea semnifica faptul ca o instanta competenta sa solutioneze litigiul este totusi dezinvestita in considerarea existentei unor imprejurari prevazute de lege.

Stramutarea se caracterizeaza prin:
1. Ea priveste numai instanta, nu si judecatorii acestuia.
2. Se realizeaza intre instantele de acelasi grad.
3. Se circumscrie la o anume pricina.
4. Se urmareste sa se asigure independenta si impartialitatea instantelor.
5. Opereaza doar in circumstantele expres prevazute de lege.
Cauzele de natura sa justifice stramutarea a) Cauze subiective -; Daca una dintre parti are la acea instanta, printre judeca-tori, magistrati, asistenti sau procurorii de pe langa instanta, doua rude sau afini pana la gradul patru. b) Cauze obiective:
1. Banuiala legitima -; Aceasta ar putea rezulta, dupa caz, din imprejurari, din cazuri, din calitatea partilor in proces sau din existenta unor vrajmasii locale.
2. Siguranta publica -; Nu este definita de lege, ea fiind apreciata de la caz la caz.
Competenta rezolvarii cererii de stramutare apartine:
- Instantelor ierarhic superioare, in caz de rudenie sau afinitate;
- CSJ, in caz de banuiala legitima sau de siguranta publica;

Procedura stramutarii
Cererea de stramutare se face in scris sau verbal in fata instantei. Cauza se trimite instantei ierarhice pentru a decide asupra cererii de stramutare. Cererea trebuie sa fie motivata, aratandu-se circumstantele de natura sa justifice stramutarea. Solutionarea ei se face in camera de consiliu, dar cu citarea partilor. Instanta de la care se cere stramutarea poate sau nu sa suspende judecata pana la rezolvarea cererii de stramutare.
Asupra cererii de stramutare instanta ierarhica se pronunta printr-o hotarare. Aceasta se da fara motivare. Instanta care a dat hotararea va decide daca actele de procedura facute pana atunci in cauza raman sau nu valabile.
Dupa depunerea unei cereri de stramutare, daca aceasta se admite, toate actele de procedura si hotararile pronuntate de instanta de la care s-a cerut stramutarea sunt desfiintate de drept.
Daca se constata ca cererea de stramutare a fost facuta cu rea-credinta partea poate fi amendata pentru exercitarea abuziva a drepturilor. Impotriva hotararii date asupra cererii de stramutare nu exista nici o cale de atac. Prof considera ca ar trebui admisa contestatia in anulare obisnuita sau de drept comun, prevazuta de art. 317, C.pr.civ.. De asemenea, ar fi admisibila revizuirea, pe motivul prevazut de art. 322 (8), C.pr.civ. (anume cand partea a fost impiedicata de o imprejurare mai presus de vointa ei sa participe la solutionarea cererii de stramutare si nu a putut instiinta instanta de acea imprejurare).
Deosebirile ce rezulta dintre motivele subiective si motivele obiective de stramutare: a) Motivul subiectiv trebuie invocat inainte de orice dezbatere sau dupa cunoas-terea lui. Motivele obiective pot fi invocate in orice stare a pricinii. b) Motivele subiective pot fi invocate numai de partea adversa. Motivele obiec-tive, de banuiala legitima, pot fi invocate de oricare dintre parti, iar cele de siguranta publica, numai de procurorul general al Parchetului de pe langa CSJ. c) In caz de motiv subiectiv, competenta este instanta ierarhic superioara, iar in caz de motiv obiectiv, competenta apartine CSJ.