A. Inscrisurile o1e9ex
Sunt principalele mijloace de proba in materia actelor juridice. Aceasta deoarece actele juridice se dovedesc prin inscrisuri, in vreme ce faptele juridice se pot dovedi prin orice mijloc de proba.
Acestea constau in consemnarea de date si informatii facute pe un suport adecvat. In functie de conditiile cerute de lege pentru valabilitatea lor, inscrisurile pot fi impartite in inscrisuri autentice si inscrisuri sub semnatura privata. a) Inscrisurile autentice
Sunt, potrivit art. 1171, Cod civil, “acelea care s-au facut cu solemnitatile prevazute de lege, de un functionar public, care are drept de a functiona in locul unde actul s-a facut”.
Mai intai, textul foloseste pentru a desemna inscrisurile autentice exprimarea act autentic, dar nu in intelesul de act juridic, ci in intelesul de inscrisuri doveditoare ale unor acte juridice.
Textul califica drept acte (inscrisuri autentice) doar pe acelea care sunt intocmite de un functionar public. Practic insa, cele mai frecvente acte autentice sunt actele notariale intocmite de catre notari (care nu sunt functionari publici, dar sunt obligati de lege sa intocmeasca acte autentice).
Pe langa actele notariale mai au valoare de inscrisuri autentice: hotararile judecatoresti , actele de stare civila, unele acte intocmite de functionarii diplomatici si consulari.
Pentru ca un inscris sa fie valabil ca inscris autentic el trebuie sa corespunda cerintelor art. 1171, Cod civil. Un act nu poate fi considerat valabil ca inscris autentic fie datorita faptului ca n-a fost respectata solemnitatea (procedura prevazuta de lege), fie datorita faptului ca a fost intocmit de un functionar necompetent din punct de vedere material ori teritorial. Acest act, potrivit art. 1172, va avea valoarea unui inscris sub semnatura privata, daca va fi semnat de catre partile contractante.
Daca in cuprinsul unui inscris autentic apar mentiuni care sunt straine de obiectul actului juridic constatat prin respectivul inscris autentic, aceste mentiuni au valoarea unui inceput de dovada care, la nevoie, poate fi completat cu alte mijloace de proba, respectiv cu martori si cu prezumtii.
Inscrisurile autentice prezinta avantajul ca, atunci cand ele se refera la o creanta certa si lichida, constituie titlu executoriu, pot fi puse in executare asemeni unei hotarari judecatoresti.
In ceea ce priveste forta probanta a inscrisurilor autentice, trebuie facuta distinctie dupa cum este vorba de inscrisul autentic in intregul sau sau despre diferite mentiuni in cadrul acelui inscris.
In prima ipoteza, deoarece aceste inscrisuri poarta semnatura si sigiliul agentului instrumentator, el se bucura de o prezumtie de legalitate si validitate si ca urmare are deplina forta probanta atat intre parti, cat si fata de terti, pana la inscrierea lui in fals.
In cea de-a doua ipoteza (mentiuni din inscrisul autentic), trebuie facuta deosebirea intre mentiunile care cuprind constatarile personale ale agentului instrumentator facute cu propriile simturi, mentiuni care fac deplina dovada atat intre parti, cat si fata de terti pana la proba contrara. Aceste mentiuni privesc faptul ca partile au fost prezente personal la incheierea actului juridic si au fost identificate de catre agentul instrumentator, faptul ca partile si-au dat consimtamantul, faptul ca au fost reprezentate de altcineva etc.
In cazul inscrisurilor notariale, aceste mentiuni pot fi cuprinse in incheierea de autentificare.
Mentiunile consemnate in baza declaratiilor partilor
Mentiunile ca pretul a fost platit, ca bunul a fost predat, mentiunile care fac deplina dovada atat intre parti, cat si fata de terti, pana la proba contrara.
Partile vor putea face proba contrara numai printr-un alt inscris fie el autentic, fie sub semnatura privata, in vreme ce tertii vor putea face dovada contrara prin orice mijloc de proba, deoarece ei neparticipand la incheierea actului juridic nu li se poate pretinde sa furnizeze o dovada scrisa.

b) Inscrisurile sub semnatura privata
Poarta semnatura partilor. Singura cerinta -; semnatura. Ca urmare ele pot fi scrise de catre una dintre parti, pot fi dactilografiate etc.
Art. 14, Legea 99/1999, care reglementeaza garantia reala, prevede in aln. 1 ca aceasta se poate constata prin inscrisuri autentice sau inscrisuri sub semnatura privata, iar in aln. 2 defineste inscrisurile sub semnatura privata ca fiind “Orice mod de comunicare, care pastreaza informatia, care o contine, care poate fi reprodusa intr-o forma tangibila si care nu poate fi schimbata unilateral”.
De la regula potrivit careia, inscrisurile sub semnatura privata presupun numai semnatura partilor, Codul civil aduce doua exceptii:
1) Art. 1179: “Actele sub semnatura privata care cuprind conventii sinalagmatice nu sunt valabile decat daca s-au facut in atatea exemplare originale cate parti cu interese contrare exista”.
In plus, fiecare exemplar trebuie sa poarte o mentiune privitoare la numarul de exemplare originale care s-au intocmit. Aceasta cerinta speciala se explica prin aceea ca, prin contractele sinalagmatice, fiecare dintre parti are atatea drepturi cate obligatii. Prin urmare, oricare dintre parti poate emite pretentii impotriva celeilalte, pretentii pe care le poate dovedi doar daca dispune de un inscris constatator al contractului.
Cerinta multiplului exemplar priveste doar raportul dintre partile contractante, prin urmare tertii, atunci cand sunt implicati in proces, nu pot sa se prevaleze de indeplinirea acestei cerinte si sa ceara constatarea nevalabilitatii inscrisului doveditor.
Atat legal, cat si doctrinar au fost invederate cateva situatii in care cerinta multiplului exemplar nu se cere a fi indeplinita:
- Atunci cand partile din contractele sinalagmatice urmaresc acelasi interes.
Ex: Contractele de societate
- Atunci cand inscrisul s-a intocmit intr-un singur exemplar, care a fost incredintat spre pastrare unui tert ce se obliga sa-l puna la dispozitia partilor in ipoteza unui litigiu.
- Atunci cand una dintre parti si-a indeplinit la data incheierii contractului obligatiile si, prin urmare, cealalta parte nu mai poate avea nici o pretentie impotriva ei.
- Atunci cand contractul a fost incheiat prin corespondenta.
- In cazul inscrisurilor nule ca inscrisuri autentice, dar care sunt valabile ca inscrisuri sub semnatura privata, intrucat poarta semnatura partilor.
Neindeplinirea acestor cerinte atrage nevalabilitatea inscrisurilor sub semnatura privata insa, atat in doctrina, cat si in practica s-a apreciat ca un inscris sub semnatura privata, neintocmit in atatea exemplare cate parti cu interese contrare exista, are valabilitatea unui inceput de dovada scrisa, care poate fi completat cu martori ori cu prezumtii.

2) Art. 1180: “Actul sub semnatura privata, prin care o parte se obliga catre alta de a-i plati o suma de bani sau o cantitate de bunuri fungibile, trebuie sa fie scris in intregul lui de acela care il semneaza sau cel putin acesta, inainte de a-l semna, sa adauge la finele actului cuvintele bun si aprobat, aratand intotdeauna in litere, suma sau catimea lucrurilor si apoi sa iscaleasca”.
Aceasta cerinta suplimentara priveste inscrisurile, prin care se constituie obligatia unilaterala a uneia dintre parti de a plati o suma de bani sau o cantitate de lucruri fungibile. Ea se aplica prin aceea ca, uneori din lipsa de timp sau din alte motive, debitorul accepta sa semneze in alb un inscris urmand ca apoi acesta sa fie completat de catre creditor, care poate sa treaca in inscris o suma de bani mai mare decat acea la care cealalta parte s-a obligat sau o cantitate de lucruri mai mare.
In conditiile in care textul inscrisului a fost scris in intregime de cel ce se obliga si semneaza actul, cat si in conditiile in care, inaintea semnaturii, cel ce se obliga scrie cu propria-i mana “bun si aprobat”, urmata de indicatia in litere a sumei de bani (a cantitatii de bunuri), posibilitatea de a exista o neconcordanta intre suma reala datorata si cea consemnata in scris este in buna masura exclusa.
Daca s-ar intampla sa existe o neconcordanta intre suma ori cantitatea trecuta in textul inscrisului si suma ori cantitatea trecuta in formularea “bun si aprobat”, va fi considerata reala, pana la proba contrarie, suma sau cantitatea cea mai mica.
In legatura cu aceasta cerinta mai trebuie observat ca ea poate fi indeplinita alternativ, fie prin scrierea in intregime a textului inscris de catre acela care se obliga si il semneaza, fie prin inserarea formulei “bun si aprobat” sau a unei alte formule asemanatoare, din care sa rezulte obiectul obligatiilor debitorului si cuantumul acestuia.
Indeplinirea acestei cerinte suplimentare nu este necesara atunci cand este vorba de inscrisuri autentice nule, dar valabile ca inscrisuri sub semnatura privata, atunci cand este vorba de obligatii asumate de catre comercianti si meseriasi si atunci cand este vorba de chitante, prin care se atesta plata obligatiilor de catre debitor, deoarece art. 1180 se refera doar la contractul prin care se nasc obligatii unilaterale pentru cineva, nu si la cele prin care se nasc obligatii.
Neindeplinirea acestei cerinte are aceeasi consecinta ca si neindeplinirea cererii multiplului exemplar.

B. Puterea doveditoare a inscrisurilor sub semnatura privata
Spre deosebire de inscrisul autentic, care se bucura de o prezumtie de validitate, fiindca a fost intocmit de catre o autoritate, inscrisul sub semnatura privata nu se bucura de o astfel de prezumtie si ca atare, atunci cand una dintre parti intelege sa-si dovedeasca pretentiile printr-un inscris sub semnatura privata, instanta este datoare sa prezinte acest inscris celeilalte parti. Aceasta parte este obligata fie sa recunoasca semnatura sa si, daca este cazul, scrisul sau, fie sa le tagaduiasca. In cazul in care inscrisul este folosit impotriva mostenitorilor celor ce l-au semnat ori a celor ce reprezinta drepturile acestuia, acestia pot sa declare ca nu cunosc scrisul sau semnatura celui ce il mostenesc sau il reprezinta.
In ipoteza in care inscrisul este recunoscut el va fi retinut de catre instanta ca mijloc de proba, iar in ipoteza in care este nerecunoscut ori mostenitorii sau reprezentantii nu cunosc inscrisul sau semnatura, instanta va proceda la verificarea de scripte, astfel cum este reglementat de Codul de procedura civila, dupa care fie va retine inscrisul ca mijloc de proba, fie il va inlatura.
Cel care nu a recunoscut inscrisul sau cel impotriva caruia inscrisul a fost retinut in urma verificarii de scripte, mai are posibilitatea sa se inscrie in fals impotriva acestui inscris. Daca nu o face, inscrisul recunoscut de catre cel caruia i se opune, cat si inscrisul retinut in urma verificarilor de scripte au forta probanta dupa cum urmeaza.
Din punct de vedere al continutului actului juridic, respectiv al drepturilor si obligatiilor partilor, inscrisul sub semnatura privata are aceeasi putere doveditoare ca si un inscris autentic, adica pana la proba contrarie. Este ceea ce rezulta din art. 1176: “Actul sub semnatura privata, recunoscut de acela carui se opune, sau privit, dupa lege, ca recunoscut, are acelasi efect ca actul autentic, intre cei care l-au semnat si cei care reprezinta drepturile lor”.
Proba contrara contra unui act sub semnatura privata se face distinct, dupa cum este vorba de parti sau de terti. Partile vor putea face proba contrara, de regula, numai printr-un inscris fie autentic, fie sub semnatura privata. Tertii vor putea face proba contrara prin orice mijloc de proba.

C. Data inscrisului sub semnatura privata
Spre deosebire de data inscrisului autentic, care face parte din mentiunea ce contine mentiunile personale ale agentului instrumentator, data inscrisului sub semnatura privata este rezultatul consemnarilor facute de parti fara a fi supusa controlului vreunei autoritati.
De aceea, intre parti, data inscrisului sub semnatura privata face dovada pana la proba contrara fata de terti. Data inscrisului sub semnatura privata este lipsita de orice forta probanta, pana in momentul in care devine data certa.
Conferirea caracterului de data certa datei unui inscris sub semnatura privata se poate face de catre notarul public sau in conditiile prevazute de art. 1182, Cod civil, respectiv: din ziua in care a fost infatisat la o institutie de stat, din ziua in care a fost trecut intr-un registru public, din ziua mortii aceluia care l-a semnat sau a unuia dintre cei care l-a semnat si din ziua in care a fost trecut, chiar prescurtat, in acte facute de functionarii publici.
Lipsa oricarei forte probante a datei inscrisului sub semnatura privata, pana in momentul in care ea devine data certa, se explica prin aceea ca inscrisul nefiind supus controlului unei autoritati partile il pot antedata (sau postdata) tocmai in vederea fraudarii tertilor.
Totusi, uneori, data inscrisa sub semnatura privata poate fi opusa si tertilor fara a fi dobandit caracter de data certa.
Ex: Cazul chitantelor prin care se atesta plata unei sume de bani, a inscrisurilor cu caracter comercial, a testarii olograf.