Ideea raspunderii e dublu motivata: o8l10lv
• Pentru ca nici un stat sa nu poata actiona discretionar.
• Daca totusi a facut-o, sa raspunda pentru faptele sale, fiind sanctionat pentru incalcarea acestor norme.
Raspunderea se coreleaza
• Cu sanctiunile
• Cu obligatiile

Temeiul juridic -; 2 opinii
Hugo Grotius -; Teoria culpei
Anzilotti -; Teoria raspunderii obiective -; bazata pe risc
Teoria lui Hugo Grotius, in care elementul volitiv international e temeiul raspunderii juridice internationale e deficitara pentru ca nu rezolva situatia raspunderii statelor pentru anumite activitati ilicite, cauzatoare de prejudicii si, pe de alta parte, acest element psihologic e foarte greu de dovedit si s-ar ajunge in foarte multe situatii la incalcari de norme de D.I.P. care n-ar putea fi sanctionate pentru ca nu s-ar putea dovedi culpa, reaua credinta.
Teoria lui Anzilotti, trecand in extrema celei dintai, acrediteaza ideea ca raspunderea ar interveni de plano, fara nici un fel de contraargument, ori de cate ori riscul asumat s-ar produce, indiferent de domeniul de activitate.
Raspunderea intervine in D.I.P. ori de cate ori se incalca o norma a respectivului drept chiar si atunci cand e vorba de o actiune licita. Poate fi antrenata raspunderea daca se refera la domenii anume reglementate in cadrul D.I.P (raspunderea statelor pentru activitate, pentru poluare, pentru activitati licite in zonele nesupuse niciunei suveranitati, spatiul extraatmosferic, marea libera, fundul marilor si al oceanelor).
Originea raspunderii in D.I.P. e cutumiara, desi in cadrul O.N.U. se lucreaza la codificarea normelor de drept vizand raspunderea internationala. Codificarea e in curs si e axata pe trei planuri.
1. Un cod al crimelor impotriva pacii si securitatii umanitatii
2. Codificarea privind raspunderea statelor pentru faptele ilicite cauzatoare de prejudicii.
3. Raspunderea statelor pentru actiuni licite cauzatoare de prejudicii.

Definitia raspunderii
Pentru a exista raspundere trebuie sa fim in prezenta unei fapte imputabile statului, fapta sa aiba un caracter ilicit si sa constituie o incalcare a normelor de D.I.P. Sa aiba ca efect producerea unui prejudiciu si sa existe un raport de cauzalitate.

Elementele raspunderii
1. Sa fim in prezenta unei incalcari a unei norme de D.I.P.
2. Aceasta incalcare sa fi fost savarsita de catre un stat.
3. Fapta sa fie imputabila statului.
4. Trebuie sa existe un prejudiciu.
5. Intre fapta si prejudiciu sa existe un raport de cauzalitate.
Raspunderea poate fi multipla:
• Politica
• Civica
• Juridica -; cea mai importanta forma a raspunderii sociale avand ca consecinta deopotriva tragerea la raspundere a subiectelor vinovate si despagubirea statului lezat sub forma unor despagubiri sau prin restabilirea situatiei initiale -; restitutio in integrum.
Statul raspunde pentru reprezentantii sai, pentru organele sale, dar si de faptele agentilor sai care lucreaza in numele statului.
Exista situatii in cand statele raspund si pentru fapte savarsite de persoane particulare, atunci cand acest fapte se datoreaza actiunii sau omisiunii statului.
Statul trebuie sa desfasoare o activitate preventiva pe de-o parte si de reprimare a oricaror fapte care incalca ordinea de drept.
Caracterul ilicit al faptei e un element esential al raspunderii, care consta in incalcarea unei norme de D.I.P. caracterul ilicit trebuie sa existe in momentul savarsirii faptei -; legea nu retroactiveaza.

Prejudiciul ca element al raspunderii juridice
Prejudiciu
• Moral
• Material
Principiul repararii integrale a daunei provocate.
• Se acorda atat prejudiciile suferite -; damnum emergens - cat si beneficiile nerealizate -; lucrum cessant.
• Se acorda si dobanda. Din momentul in care se produc prejudicii si pana la repararea lor, partea pagubita are dreptul si la dobanda.
• Se pot acorda si daune morale -; praetum dolores -; care pot fi cuantificate, fiind o despagubire subiectiv acordata si unica la cererea celui vatamat.

Raportul de cauzalitate intre faptul ilicit si prejudiciul cauzat
Nu se pot acorda despagubiri pentru fapte ce nu sunt consecinta directa a faptului ilicit.
Raspunderea internationala e o raspundere directa pentru fapte imputabile statului.
Doctrinarii sustin ca exista si o raspundere indirecta:
• Situatia statului federal
• Situatia protectoratului
• Situatia mandatarului
• Titularul actiunii poate fi doar statul, nu persoane lezata.
• Intre stat si persoana lezata trebuie sa existe legaturi de cetatenie. Cetatenia justifica interesul statului in solutionarea problemei.
• Regula mainilor curate -; nimeni nu poate invoca propria culpa pentru a obtine un profit.
• Persoana a carui interes e preluat de catre stat trebuie sa aiba o conduita ireprosabila.
• Sa fi fost epuizate recursurile interne.
• Sa nu se fi prescris raspunderea. In D.I.P:, in general, nu se lucreaza cu termene de prescriptie decat atunci cand sunt prevazute expres in tratate, pacte etc.

Situatiile de exonerare de raspundere juridica internationala
3 anumite situatii care exonereaza statele de raspundere juridica, in anumite circumstante date.
1. Consimtamantul dat de catre un stat la savarsirea unui anumit fapt care a avut ca rezultat acea paguba.
Conditii:
• Consimtamantul sa fie neviciat, valabil exprimat.
• Consimtamantul sa fie dat anterior comiterii faptei. Nu poate fi ratificata o anumita fapta.
• Consimtamantul nu poate viza incalcarea unei norme imperative -; de ius cogens.
2. Forta majora -; ca ea sa opereze in asa fel incat sa inlature raspunderea penala trebuie sa intruneasca 3 aspecte.
• Imprevizibila
• Irezistibila
• Exterioara celui care o invoca
3. Legitima aparare -; starea de primejdie si starea de necesitate. Sunt aspecte fortuite, exterioare celui care le invoca, care pun in pericol iminent bunuri sau persoane, determinand astfel incalcarea unei norme de conduita ca fiind singura alternativa de evitare a raului major si iminent.

D.I.P. distinge incalcarile normelor de conduita prescrisa de acest drept intre crime internationale si delicte internationale.
Crimele -; incalcari majore intervenite in planul relatiilor internationale, incalcarea unor norme imperative internationale.
Delictele -; incalcari ale unor norme de mai mica importanta -; culpa levissima.

Raspunderea poate fi
• Morala -; scuza publica
• Politica -; bazata / nebazata pe forta armelor actiuni militare / embargo, actiuni diplomatice)
• Politico-juridica -; condamnarea vinovatilor
• Juridica - materiala

Raspunderea statelor pentru activitati ilicite cauzatoare de prejudicii
E o raspundere obiectiva bazata pe risc. Intervine in anumite domenii de activitate care presupun un grad mare de risc (activitatea nucleara, poluarea si consecintele ei, activitatea spatiala).
Conventia de la Bruxelles, 1963 -; conventie suplimentara conventiei din 1962 referitoare la responsabilitatea exploatantilor de nave nucleare.

Conventia de la Viena, 1963 -; referitoare la referitoare la raspunderea civila in materie de daune nucleare.
Conventia de la Viena, 1997 -; compensatiile suplimentare privind daunele nucleare.
Charta mondiala a naturii, 1982
Conventia din 1971 privind responsabilitatea pentru daunele cauzate de obiectele din spatiu.