750. Notiune. Generalitati. Partajul de ascendent este actul prin care tatal sau mama ori alt ascendent face in avans, in timpul vietii, repartizarea bunurilor sale intre copiii sau descendentii lui (art. 794 C. civ.). Este un act a carui carcteristica principala este ca ascendentul „imparte bunurile sale, inainte de a fi indivize intre mostenitorii sai” . u5r1rz
Partajul de ascendent se poate realiza atat prin donatie (donatie-partaj), adica printr-un contract, act juridic intre vii de formatie bilaterala, cat si prin testament (testament-partaj), adica printr-un act juridic unilateral mortis causa (art. 795 alin. 1 C. civ.). In ambele sale forme, partajul de ascenedent este un act mixt, care combina regulile partajului cu cele ale donatiei sau testamentului.
Daca ambele forme au in comun efectul de a atribui individual comostenitorilor bunurile dispunatorului asemenea unui partaj la data decesului acestuia, ele difera insa esential prin faptul ca in timp ce donatia-partaj, fiind un contract, pe de o parte, se poate realiza numai cu acordul donatarului, iar pe de alta parte, nu poate fi revocata unilateral de donator, testamentul-partaj este un act de formatie unilaterala esentialmente revocabil.
Spre deosebire de partajul obisnuit, care se realizeaza fie prin acordul coindivizarilior, fie prin hotarare judecatoreasca, partajul de ascendent se realizeaza sub autoritatea si cu vointa ascendentilor despre a caror mostenire este vorba .
Dispozitiile legale referitoare la partajul de ascendent (art. 794 si urmat. C. civ.) sunt de exceptie, in lipsa lor un asemenea partaj neputand fi facut intrucat s-ar contraveni regulilor de drept comun care prohibesc pactele asupra succesiunilor nedeschise (art. 965 alin. 2 C. civ.) si partajarea bunurilor care fac parte din rezerva succesorala prin vointa dispunatorului . Ele isi au originea in dreptul roman, dreptul cutumiar francez si in legiuirile premergatoare Codului civil roman , justificandu-se prin necesitatea de a elimina, pe cat este posibil, neintelegerile dintre mostenitori sau inconvenientele partajului judiciar.
Dat fiind caracterul de exeptie al partajului de ascendent, acesta trebuie sa rezulte in mod neechivoc din actul care se pretinde ca il contine. Uneori, in practica noastra judiciara si in doctrina, acest element este cu totul neglijat, simplul fapt ca parintii au inzestrat pe fiecare din copiii lor cu ocazia casatoriei neputand duce la concluzia existentei unei donatii-partaj, asa cum s-a facut, ci cel mult a existentei unor donatii ordinare .

751. Plan. In cele ce urmeaza vom analiza distinct donatia-partaj (Sectiunea I) si testamentul-partaj (Sectiunea II).

Sectiunea I

DONATIA-PARTAJ

752. Notiune si natura juridica. Donatia-partaj este un contract (act juridic intre vii) prin care un ascendent dispune irevocabil cu titlu gratuit in timpul vietii de toate sau o parte din bunurile sale prezente in favoarea tuturor copiilor sau descendentilor sai in considerarea drepturilor succesorale ale acestora, realizand un partaj anticipat intre acestia. Cu alte cuvinte, este vorba de un act care in forma este o donatie (art. 795 alin. 1 C. civ.), dar care nu comporta doar o simpla liberalitate, ci mai cu seama elemente de anticipatie succesorala care isi vor produce toate efectele la data decesului dispunatorului .
Fara indoiala ca elementul de liberalitate nu poate lipsi, procurand un avantaj descendentilor. Astfel, o donatie-partaj cu sarcini intruneste aceasta conditie, dar numai in masura in care sarcinile nu sunt mai oneroase decat emolmentul .
Succesiunea nu se poate deschide decat la decesul lui de cujus. De aceea, copiii gratificati prin donatia-partaj nu pot fi in timpul vietii dispunatorului decat donatari, nu mostenitori . Este vorba despre un partaj care nu poarta asupra unei succesiuni deschise, ci doar anticipeaza asupra succesiunii viitoare a dispunatorului, in cadrul careia va fi luat in considerare ca atare .
Donatia-partaj este asadar un act cu natura mixta, bivalenta, care in esenta sa este un partaj, dar care sub anumite aspecte apare ca o liberalitate (donatie) .
Primordiala in cazul donatiei-partaj este vointa ascendentului sub autoritatea caruia se face repartizarea bunurilor succesorale, iar nu vointa descendentilor, care, in masura in care nu li se incalca rezerva, nu pot decat sa se supuna celei dintai, daca vor sa mosteneasca, sau sa renunte la mostenire. Asadar, partajul il face insusi ascendentul, iar nu descendentii mostenitori sub medierea acestuia .

753. Plan. Odata stabilita natura juridica speciala a donatiei-partaj, urmeaza sa analizam conditiile de validitate ale acesteia (§ 1), efectele (§ 2) si reductiunea ei (§ 3).

§ 1. Conditiile de validitate

754. Acestea trebuie privite din perspectiva partilor (A), a bunurilor (B), a repartizarii acestora (C), precum si a formelor pe care trebuie sa le respecte (D).

A. Partile

755. Persoanele care pot face o donatie-partaj. Pot face donatii-partaj doar „tatal, mama si ceilalti ascendenti” (art. 794 C. civ.), nu si alte persoane cum ar fi descendentii sau colateralii. Este indiferent daca legatura de rudenie este legitima (din casatorie), nelegitima (dinafara casatoriei) sau din adoptie.
Un unchi, de pilda, poate face donatii in favoarea nepotilor sai de frate, numai ca aceasta donatie este una obisnuita chiar daca dispunatorul a caracterizat-o ca donatie-partaj. O astfel de donatie nu intra sub incidenta dispozitiilor art. 794 si urmat. C. civ., nepotii nefiind asadar obligati, in lipsa unei stipulatii exprese, la garantia reciproca pentru tulburari si evictiuni pe care si-o datoreaza coindivizarii ulterior partajului, iar privilegiul pentru plata eventualelor sulte este cu totul exclus, chiar daca dispunatorul a prevazut contrariul, privilegiile neputand rezulta decat din lege .
Dispunatorul trebuie sa aiba capacitatea de a face liberalitati conform dreptului comun.

756. Persoanele care pot beneficia de donatia-partaj. Beneficiari ai donatiei-partaj nu pot fi decat copiii sau ceilalti descendenti ai dispunatorului (art. 794 C. civ.), indiferent daca rudenia rezulta din casatorie, dianfara casatoriei sau din adoptie .
Desi, in limitele cotitatii disponibile, ascendentul poate favoriza pe unul sau altul dintre descendentii sai facandu-i liberalitati preciputare -; fie chiar prin donatia-partaj, fie separat -, donatia-partaj are ca finalitate sau functie principala repartizarea bunurilor dispunatorului intre descendentii sai care pot si vor sa vina la mostenirea sa legala, avand asadar vocatie utila, nefiind nedemni sau renuntatori. Ea presupune cu necesitate cel putin doi descendenti care vin efectiv la mostenire, o donatie-partaj intre un descendent si un tert (fie el descendent in grad mai indepartat, fie o persoana fara legatura de rudenie cu dispunatorul) este de neconceput .
Destinata sa inlocuiasca partajul care ar fi trebuit facut dupa decesul ascendentului, donatia-partaj trebuie sa se refere chiar la cei care au dreptul de a participa la partajul pe care il inlocuieste, motiv pentru care actul prin care ascendentul imparte bunurile sale intre fiii sai si copiii acestora fara a fi intrunite conditiile reprezentarii nu este decat o donatie ordinara .
Persoanele dinafara sferei descendentilor dispunatorului, in actuala configuratie a textelor Codului nostru civil, nu pot fi beneficiare ale donatiei-partaj , dar, in limitele cotitatii disponibile, pot fi beneficiare ale donatiilor ordinare.
Donatia-partaj care nu cuprinde pe toti descendentii cu vocatie utila la mostenire la momentul deschiderii acesteia este nula (art. 797 alin. 1 C. civ.) . Este vorba atat de descendentii care vin la mostenire in nume propriu, cat si de cei care mostenesc prin reprezentare, fara luarea in considerare a nedemnilor sau renuntatorilor, momentul la care se raporteaza indeplinirea acestei conditii fiind acela al deschiderii mostenirii .
Constarea nulitatii poate fi ceruta nu numai de descendentul omis, ci chiar si de ceilalti descendenti (art. 797 alin. 2 C. civ.).
Nulitatea pentru omisiunea unui descendent este incidenta chiar daca la data deschiderii mostenirii masa succesorala, pe langa bunurile care au format obiectul donatiei-partaj, cuprinde bunuri care prin natura si valoarea lor ar asigura drepturile succesorale ale mostenitorului omis .
Pentru a putea beneficia de donatia-partaj, descendentii trebuie sa aiba capacitatea de a primi liberalitati la momentul incheierii actului.

B. Bunurile putand face obiectul donatiei-partaj

757. Bunurile prezente. Donatia-partaj poate avea ca obiect doar bunurile asupra carora ascendentul dispunator este unic proprietar la momentul incheierii actului, iar nu si bunurile viitoare (art. 795 alin. 2 C. civ.). Aceasta dispozitie legala se explica prin incompatibilitatea care exista intre caracterul irevocabil al oricarei donatii, deci si a donatiei-partaj, si bunurile viitoare intrucat nu depinde decat de vointa donatorului sa manevreze de o asemenea maniera incat sa nu dobandeasca aceste bunuri si in acest fel sa revoce donatia .
Imparteala poate avea ca obiect toate bunurile dispunatorului sau doar o parte. In acest din urma caz, bunurile neincluse in actul de partaj se vor transmite in indiviziune la mostenitori urmand a fi impartite intre acestia potrivit regulilor dreptului comun (art. 796 C. civ.).
Donatia-partaj poate cuprinde nu numai cotitatea disponibila, cum se intampla in cazul donatiilor obisnuite, ci si rezerva mostenirii, respectand partea ce revine fiecarui descendent din aceasta

758. Bunurile sotilor obiect al unei donatii-partaj conjunctive. Practica judiciara si doctrina admit posbilitatea ca o donatie-partaj sa fie facuta impreuna de mama si tata in favoarea copiilor comuni, act care este cunoscut sub denumirea de donatie-partaj conjunctiva .

Avantajul incontestabil al donatiei-partaj conjunctive este acela ca parintii pot dispune nu numai de bunurile proprii, ci si de cele comune, lucru pe care nici unul nu l-ar putea face fara acordul celuilalt.
Ca urmare a acestei operatiuni, fiecare parinte este considerat a fi contribuit la formarea loturilor copiilor in proportie egala din ansamblul bunurilor distribuite, chiar daca un anume copil a primit bunuri numai de la mama, iar un altul numai de la tata .
Daca exista copii care nu sunt comuni, donatia-partaj conjunctiva facuta de cei doi soti in favoarea acestora nu poate sa aiba ca obiect decat bunuri care apartin parintelui sau, iar nu si celuilalt sot, fata de care nu are vocatie succesorala .
Donatia-partaj conjunctiva cu rezerva dreptului de uzufruct in favoarea sotului donatar si cu clauza continuarii uzufructului in persoana sotului supravietuitor este valabila, caci nu este vorba de transmiterea unui uzufruct viager stins prin moartea titularului sau (art. 557 C. civ.), ci despre un al doilea uzufruct, distinct de cel dintai, care se naste la data decesului primului titular si care constituie o donatie de bunuri viitoare (valabila intre soti) .

759. Bunurile indivize obiect al donatiei-partaj cumulative. Adesea, dupa decesul mamei sau tatalui, averea succesorala ramane in indiviziune intre parintele supravietuitor si copiii sai. Parintele supravietuitor nu va putea face o donatie-partaj in privinta acestor bunuri intrucat nu-i partin in exclusivitate. Practica judiciara franceza si doctrina admit insa validitatea unei asemenea operatiuni cu conditia de a fi acceptata de toti copiii, aceasta incluzand, pe de o parte, un partaj amiabil (in privinta bunurilor provenind din patrimoniul parintelui predecedat), iar pe de alta parte o donatie-partaj (in privinta bunurilor apartinand parintelui supravietuitor),aceasta fiind cunoscuta sub denumirea de donatie-partaj cumulativa .
Actul in discutie alcatuieste un ansamblu indivizibil, astfel incat daca acesta nu este valabil in privinta partajului succesiunii deschise, cade intreaga operatiune, fara ca partajul anticipat al mostenirii parintelui supravietuitor sa ramana in vigoare .
Donatia-partaj cumulativa poate fi facuta nu numai de parintii casatoriti, ci si de cei necasatoriti (divortati sau care nu au fost casatoriti niciodata) .

760. Bunurile care au format obiectul unor donatii anterioare. Bunurile care au format obiectul unor donatii anterioare pot forma in anumite conditii obiectul unei donatii-partaj.
Astfel, bunurile care au format obiecul unei donatii raportabile (nepreciputare) pot forma obiectul unei donatii-partaj, dar numai intrucat sunt facute in favoarea donatarului si cu acordul acestuia. Prin natura lor donatiile raportabile sunt destinate sa se reintoarce in masa succesorala la decesul dispunatorului, fiind supuse impartelii conform regulilor mostenirii ab intestat. Nu exista insa nici o piedica legala ca ascendentul sa includa bunul formand obiectul unei asemenea donatii intr-o donatie-partaj ulterioara, cu consecinta ca prin aceasta descendentul-donatar va fi scutit de raport, la data deschiderii mostenirii bunul revenindu-i ca efect al partajului facut de ascendent in timpul vietii prin donatia-partaj .

C. Repartizarea bunurilor

761. Divizarea reala prin vointa donatorului. Donatia-partaj, asa cum o arata chiar denumirea ei, implica in mod necesar o impartire a bunurilor intre descendenti facuta de donatorul-ascendent cu acordul acestora. Actul prin care ascendentul dispune in favoarea descendentilor sai cu titlu gratuit in ideea de a-i gratifica, dar lasand grija impartelii in seama acestora, nu este o donatie-partaj, ci, in lipsa repartizarii specifice partajului, o donatie ordinara .
De asemenea, actul prin care parintele se limiteaza sa gratifice pe fiecare din copiii sai cu o cota-parte indiviza dintr-un imobil, in lipsa repartizarii individuale, nu poate fi o donatie-partaj, ci o donatie ordinara .
Criteriul de delimitare a donatiei-partaj fata de donatia ordinara este intentia ascendentului de a proceda la un aranjament de familie global, chiar daca nu se face expres referire la dispozitiile art. 794 C. civ. si chiar daca nu este cuprins intr-un act unic, ci in acte distincte, cu conditia ca din acestea sa rezulte vointa ascendentului de a le privi ca indisociabile si deci indivizibile .

762. Compunerea loturilor. In privinta componentei loturilor atribuite descendentilor, donatorul nu este constrans de regula care rezulta din dispozitiile art. 741 alin. 1 C. civ., conform careia la partaj (este vorba de partajul obisnuit facut dupa deschiderea mostenirii) „trebuie sa se dea… aceeasi cantitate de mobile, de imobile, de drepturi sau de creante de aceeasi natura si valoare”, recunoscandu-i-se dreptul de a alcatui loturile cum crede de cuviinta .
Modelul partajului de ascendent este partajul voluntar, iar nu partajul judiciar, astfel incat, lasand la o parte faptul ca si in cazul partajului judiciar principiul egalitatii in natura este susceptibil de nuantari (supra nr. 717), ascendentul are libertate in fixarea componentei loturilor, admitandu-se ca atribuirea in intregime a unui domeniu agricol unuia dintre copii cu obligatia de a plati celorlalti copii ai dispunatorului sultele corespunzatoare -; stabilite de dispunator, indiferent daca sunt platibile in timpul vietii acestuia sau dupa decesul lui - este o donatie-partaj, iar nu o donatie ordinara cu sarcini . Solutia nu poate fi insa dusa pana la extrem, in sensul ca atunci cand interesul economic al pastrarii integritatii imobilelor ori exploatatiilor agricole sau comerciale nu este in joc, iar ascendentul detine mai multe imobile, principiul egalitatii partajului in natura redevine aplicabil .
Ascendentul donator, in limitele cotitatii disponibile a mostenirii, poate favoriza pe unul sau altul dintre copiii sai atribuindu-i bunuri de valoare mai mare decat celorlalti. Daca limitele cotitatii disponibile sunt depasite, ceilalti copii pot cere reductiunea liberalitatii in conditiile dreptului comun (art. 798 C. civ.) .

D. Conditiile de forma

763. Aplicarea dreptului comun. Conform dispozitiilor art. 795 alin. 1 C. civ., donatia-partaj trebuie sa intruneasca din punctul de vedere al formei „conditiile si regulile prescrise pentru donatiunile intre vii”. Asadar, in principiu, sub sanctiunea nulitatii, ea trebuie sa fie incheiata in forma autentica (art. 813 C. civ.), iar daca se refera si la bunuri mobile, trebuie sa fie intocmit si un stat estimativ semnat de donator si donatari (art. 827 C. civ.).
Acceptarea donatarilor trebuie sa fie expresa si facuta prin act autentic notificat donatorului inaintea deschiderii mostenirii (art. 814 C. civ.) .
Se recunoaste, nu fara oarecare retinere, ca, prin exceptie, in cazurile si conditiile admise in dreptul comun, forma autentica nu este ceruta daca este vorba de donatii sub forma darului manual, a donatiei deghizate si a donatiei indirecte .

In cazul in care un partaj de ascendent nul absolut pentru vicii de forma este executat in cunostinta de cauza de descendenti, acestia nu mai pot reveni cerand constatarea nulitatii absolute, actul nul fiind ratificat conform dispozitiilor art. 1167 alin. 3 C. civ. .

§ 2. Efectele donatiei-paratj

764. Donatia-partaj produce anumite efecte imediat ce a fost incheiata (A), iar altele numai dupa data deschiderii mostenirii dispunatorului.

A. Inaintea deschiderii mostenirii dispunatorului

765. Dupa incheierea actului de donatie trebuie diferentiate, pe de o parte, raporturile dintre donator si donatari (a), iar pe de alta parte raporturile dintre donatari (b).

a) Raporturile intre donatorul-ascendent si donatarii-descendenti

766. Efectele sunt cele ale unei donatii obisnuite. Donatia-partaj produce intre ascendentul-donator si descendentii-donatari efectele unei donatii obisnuite.
Ea comporta in primul rand transferul irevocabil al bunurilor care formeaza obiectul ei din patrimoniul donatorului in patrimoniul fiecarui donatar, conform stipulatiilor actului. Transferul se realizeaza in principiu imediat, dar el poate fi amanat prin stipularea unui termen suspensiv . Descendentii donatari pot dispune liber de bunurile transferate prin donatia-partaj in patrimoniul lor .
Afara de cazul unei clauze de reintoarcere conventionala stipulata in act (art. 825 C. civ.), decesul unuia dintre donatari inaintea donatorului nu atrage caducitatea atribuirii, drepturile acestuia transmitandu-se pe cale succesorala la mostenitorii sai .
Ca orice donatie, donatia-partaj poate fi revocata pentru ingratitudine (art. 830 C. civ.) si pentru neindeplinirea sarcinilor (art. 831 C. civ.). Revocarea pentru survenienta de copii este exclusa intrucat chiar prin ipoteza doatia-partaj presupune ca donatorul are descendenti la data incheierii actului.
Transmisiunea este individuala, donatia-partaj neantrenand in nici un fel deschiderea mostenirii. Ascendentul-donator, chiar daca include in act toate bunurile care le detine la data incheierii acestuia, nu-si instraineaza descendentilor patrimoniul sau, acesta fiind inalienabil prin acte intre vii, ramanand tinut personal la plata datoriilor fata de creditorii sai actuali si viitori, chiar daca a impus descendentilor sai plata lor cu titlu de sarcina a liberalitatii .
Donatia-partaj poate fi atacata cu actiune pauliana de creditorii ascendentului-donator, fara a fi obligati a dovedi complicitatea descendentilor-donatari la frauda, sub acest aspect actul fiind tratat ca o liberalitate si nu ca un partaj, acesta din urma neputand fi atacat cu actiune pauliana .

b) Raporturile dintre desecendentii-donatari

767. Efectele sunt cele specifice unui partaj. Chiar din momentul incheierii actului, descendentii-donatari sunt considerati copartajanti, dar nu ai succesiunii, care inca nu s-a deschis, ci ai bunurilor incluse in donatia-partaj .
In aceasta calitate, afara de cazul unei stipulatii contractuale contrarii, ei isi datoreaza garantia pentru evictiune, astfel incat daca unul dintre ei este evins de catre un tert, pierderea va fi suportata nu numai de catre donatarul evins, ci de toti (inclusiv donatarul evins) in proportia drepturilor ce le revin din succesiune.
De asemenea, plata sultelor stipulate in actul de donatie-partaj sau a indeminizatiei de evictiune sunt garantate intre donatarii-descendenti de privilegiul copartajantului (art. 1737 pct. 3 C. civ.) asupra imobilelor cuprinse in actul de dispozitie.

B. Dupa deschiderea mostenirii dispunatorului

768. Donatarii-descendenti devin mostenitori ai defunctului. Odata cu decesul donatorului-ascendent, se deschide succesiunea acestuia, iar donatarii-descendenti devin mostenitori ai acestuia, fiind considerati ca au mostenit direct de la acesta bunurile care le-au fost atribuite prin donatia-partaj, fara sa fi fost nici un moment in indiviziune in privinta lor. Bunurile care nu au fost incluse in donatia-partaj se transmit acelorasi mostenitori in stare de indiviziune, fiind supuse partajului in conditiile dreptului comun.
Partajul de ascendent, care pana la data deschiderii mostenirii anticipa doar drepturile succesorale ale descendentilor, devine din acest moment efectiv. Din aceasta situatie decurg o serie de consecinte.
In primul rand, bunurile cuprinse in donatia-partaj nu sunt supuse raportului, caci aceasta „fiind o operatiune preliminara partajului prin faptul ca tinde la constituirea masei partajabile”, este lipsit de obiect in cazul analizat, partajul fiind deja realizat prin vointa ascendentului .
In al doilea rand, bunurile donate, in lipsa de stipulatie contrara, sunt considerate ca un avans in contul mostenirii viitoare, iar nu ca o liberalitate preciputara, astfel incat se imputa mai intai asupra rezervei si numai pentru diferenta, daca exista, asupra cotitatii disponibile a mostenirii .
In al treile rand, ca mostenitori ai defunctului, descendentii-donatari sunt tinuti la plata pasivului succesoral in conditiile dreptului comun.
Donatarii-descendenti pot renunta la mostenirea defunctului, caz in care pierd calitatea de mostenitori, nemaifiind tinuti la plata pasivului, iar donatia primita se va imputa asupra cotitatii disponibile a mostenirii, fiind supusa reductiunii in masura in care depasesete limitele acesteia.

§ 3. Reductiunea donatiei-partaj

769. Reglementare legala. Din dispozitiile art. 798 C. civ. rezulta ca in cazul in care la deschiderea mostenirii se constata ca prin donatia-partaj sau printr-un alt act „vreunul din acei intre care s-au impartit bunurile s-ar gasi vatamat in partea sa legitima”, imparteala de ascendent „se poate ataca”. Avand in vedere dispozitiile de ordine publica referitoare la rezerva, textul vrea sa spuna ca donatia-partaj este supusa actiunii in reductiune atunci cand la deschiderea mostenirii se constata ca unuia sau altuia dintre descedentii copartajanti i s-au incalcat drepturile referitoare la rezerva.

770. Stabilirea rezervei si a cotitatii disponibile. Ascendentul are libertatea deplina de a gratifica pe unul sau altul dintre descendentii sai mai mult decat pe ceilalti, dar aceasta numai in limitele cotitatii disponibile a mostenirii.
Calculul rezervei si al cotitatii disponibile se face prin raportare la masa de calcul unica rezultata din reunirea fictiva a donatiei-partaj la activul net al mostenirii, alaturi de celelalte donatii facute de defunct, nepunandu-se in nici un caz problema existentei a doua mase de calcul (una incluzand bunurile cuprinse in donatia-partaj si alta cuprinzand celelalte bunuri lasate de defunct) .

771. Imputarea bunurilor primite prin donatie-partaj. Dupa stabilirea masei de calcul in raport cu care se stabilesc rezerva si cotitatea disponibila a mostenirii, problema care se pune este aceea a imputarii bunurilor donate, adica daca se vor calcula asupra rezervei sau asupra cotitatii disponibile.

In principiu, bunurile donate se vor imputa asupra rezervei celor gratificati (supra nr. 768), afara de cazul unei clauze de preciput, caz in care se vor imputa asupra cotitatii disponibile a mostenirii.
Daca un descendent-donatar renunta la mostenire, bunurile donate acestuia se vor imputa asupra cotitatii disponibile a mostenirii, acesta pierzand calitatea de mostenitor si, deci, si de rezervatar..

772. Complinirea rezervei. Daca unul sau altul dintre descendentii-donatari nu a primit prin donatia-partaj cota corespunzatoare rezervei sale (lucru care, subliniem din nou, se poate stabili doar la data decesului dispunatorului), pentru complinirea rezervei acesta are dreptul in primul rand la un drept care se inrudeste cu un „drept de prelevare” asupra bunurilor ramase nepartajate la decesul dispunatorului si numai daca acestea nu sunt suficiente poate solicita reductiunea liberalitatilor preciputare facute prin donatia-partaj .
Faptul de a fi participat si el la donatia-partaj nu poate fi opus descendentului-donatar pentru a-i paraliza dreptul de complinire a rezervei deoarece, pe de o parte, nimeni nu poate renunta la rezerva sa inaintea deschiderii mostenirii , iar pe de alta parte rezerva nu poate fi stabilita decat in raport cu situatia patrimoniului defunctului de la data deschiderii mostenirii, iar nu cu cea de la data donatiei-partaj.
Actiunea regelementata de art.798 C. civ. este o actiune in reductiune, care nu duce la anularea donatiei-partaj, ci doar la retrangerea liberalitatilor care incalca rezerva descendentului-reclamant. Ea nu poate fi primita daca bunurile donate supuse reductiunii au pierit fara culpa donatarului si acesta nu aprimit nici o indemnizatie care sa compenseze pierderea .

Sectiunea II

TESTAMENTUL-PARTAJ

773. Notiune. Interes practic. Partajul de ascendent, asa cum rezulta din dispozitiile art. 795 C- civ., poate fi facut nu numai prin donatii intre vii, ci si prin testament.
Spre deosebire de donatia-partaj, testamentul-partaj este un act juridic unilateral mortis causa, revocabil, prin care un ascendent face intre copiii sai distribuirea si partajul bunurilor pe care le va lasa la moartea sa .
Testamentul-partaj se aseamana cu testamentul obisnuit pana la identificare in privinta formelor si conditiilor de capacitate ale dispunatorului, dar se deosebeste de acesta in privinta continutului sau intrucat menirea lui principala nu este de a institui legatari, adica de a gratifica preciputar anumite persoane, ci de a repartiza bunurile ascendentului intre descendentii sai care vin la mostenire in temeiul vocatei lor legale, iar nu testamentare . Aceasta nu inseamna insa ca dispunatorul, in limitele cotitatii disponibile, nu ar putea favoriza pe unul sau pe altul dintre descendentii sai in dauna celorlalti, ceea ce inseamna ca nu i se poate nega radical posibilitatea de a constitui si un instrument devolutiv, iar nu doar de repartizare a bunurilor succesorale . Ca si donatia-partaj, testamentul-partaj poate avea o natura ambivalenta.

774. Persoanele care pot face si persoanele care pot beneficia de testamentul-partaj. Trimitere. Testamentul-partaj poate fi facut de aceleasi persoane care pot face donatii-partaj, iar beneficiari ai acestuia pot fi aceleasi persoane care pot primi donatii-partaj (supra nr. 755 si 756).

775. Bunurile care pot forma obiectul testamentului-partaj. Testamantul-partaj poate avea ca obiect nu numai bunurile prezente ale dispunatorului, ci si bunurile viitoare, pe care acesta le va dobandi pana la deschiderea mostenirii.
Testatorul poate imparti doar o parte din bunurile sale, cele neimpartite transmitandu-se in indiviziune la descendentii sai, urmand a fi impartite potrivit dreptului comun.
Obiect al testamentului-partaj nu pot fi decat bunurile aflate in proprietatea exclusiva a testatorului, nu si cele aflate in proprietate comuna, testatorul trebuind sa aiba libera dispozitie asupra bunurilor pentru a putea face impartirea acestora . De aceea, testamentul-partaj cumulativ este nevalabil . Un asemenea act nu poate fi realizat nici prin acordul ambilor soti, deoarece prohibitia testamenului conjunctiv (art. 857 C. civ.) se aplica si testamentului-partaj .
Bunurile de care testatorul a dispus deja prin donatii preciputare nu pot fi incluse in testamentul-partaj, lucru care insa este posibil in privinta donatiilor nepreciputare (supuse raportului), care nu constituie decat avansuri in contul mostenirii .

776. Repartizarea bunurilor. Elementul caracteristic al testamentului-partaj este repartizarea bunurilor succesorale intre descendentii defunctului prin vointa acestuia.
La repartizarea bunurilor ascendentul are libertate deplina in privinta repartizarii cutarui sau cutarui bun cutarui sau cutarui descendent. Ascendentul poate repartiza unui descendent anumite bunuri in natura, cu obligatia de a plati celorlalti sultele corespunzatoare .
Sub sanctiunea nulitatii (art. 797 C. civ.), repartizarea trebuie sa cuprinda pe toti descendentii cu vocatie succesorala ai defunctului.

777. Efectele testamentului-partaj. Fiind un act mortis causa, partajul de ascendent realizat prin testament nu produce efecte decat la data deschiderii mostenirii, pana la acest moment putand oricand fi revocat sau modificat de dispunator.
Dupa decesul testatorului, descendentii defunctului culeg fiecare individual lotul sau cu titlu de mostenire legala si nu de legat . Efectul fiind acela al unui partaj, comostenitorii isi datoreaza garantia specifica pentru evictiune, iar daca este cazul platii unor sulte, creditorii acestora beneficiaza de privilegiul prevazut la art. 1737 pct. 3 C. civ.
Daca testamentul-partaj (sau altul ordinar) contine si legate in favoarea unui descendent inclus la partaj, acesta poate opta diferit, acceptand mostenirea legala si repudiind legatul sau invers. De asemenea, el poate accepta atat mostenirea legala, cat si pe cea testamentara.
In privinta mostenirii care formeaza obiectul testamentului-partaj, descendentii nu pot face un act de renuntare sub cuvant ca renunta la testament si, pretinzand ca accepta mostenirea legala, sa ceara o alta impartire; ori accepta mostenirea si se supun vointei defunctului in privinta partajului, vocatia lor la bunurile care compun loturile formate de defunct fiind legala, ori renunta la mostenire si nu primesc nimic din aceasta .
Mostenitorul care accepta mostenirea pur si simplu va fi tinut ultra vires hereditatis la plata datoriilor, in timp ce acela care accepta mostenirea sub beneficiu de inventar va fi tinut la plata doar in limita bunurilor primite de la defunct.

778. Reductiunea testamentului-partaj. In cazul in care unul dintre descendentii defunctului primeste in lotul sau bunuri care nu acopera rezerva sa, are dreptul la complinirea acesteia prin exercitarea actiunii in reductiune prevazuta la art. 798 C. civ., regulile aplicabile donatiei-partaj in aceasta materie (supra nr. 772) fiind aplicabile si in cazul testamentului-partaj.