Numele persoanei poate fi considerat un element al starii civile, cu toate ca are o reglementare distincta de celelalte elemente deoarece, pe de o parte, este obiect al inregistrarii in toate actele de stare civila si este intr-o stransa corelatie cu toate celelalte elemente ale starii civile, in sensul ca, de multe ori, modificarea celorlalte elemente de stare civila atrag si modificari ale numelui. p1k7kz
In legislatie si in doctrina se gasesc doua acceptiuni ale numelui:
1) Art. 12, Decretul 31/1954: “Numele cuprinde atat numele, cat si numele de familie”.
2) Prin nume se desemneaza doar numele de familie.

A. Numele persoanei
Cuvant sau grup de cuvinte prin care persoana se individualizeaza in familie si in societate; drept extrapatrimonial al persoanei fizice.
Atat doctrinar cat si legislativ sunt avute in vedere doua intelesuri ale numelui: a) Numele de familie -; numele patronimic (de familie) al persoanei fizice.
Art. 27, Codul familiei -; Obligatia sotilor de a declara in fata ofiterului de stare civila numele pe care s-au invoit sa-l poarte in timpul casatoriei. b) Art. 12, Decretul 31/1954 -; Numele cuprinde numele de familie si prenumele.

Prenumele
Accesoriu al numelui de familie menit sa permita individualizarea unei persoane in raport cu ceilalti membri ai familiei cat si in raport cu alte persoane straine de familia celui in cauza, dar care, intamplator, au acelasi nume de familie. Prenumele, spre deosebire de numele de familie, nu se dobandeste prin efectul filiatiei si nici nu se modifica ca urmare a modificarii vreunui element al starii civile. Singura posibilitate de schimbare a prenumelui persoanei e schimbarea pe cale administrativa.
Prenumele copilului se stabileste de catre parintii lui ori de catre parintele fata de care filiatia a fost stabilita. In cazul copiilor gasiti sau abandonati prenumele se stabileste ca si numele de catre primarul localitatii unde se inregistreaza nasterea. In privinta stabilirii numelui, parintii au deplina libertate cat priveste alegerea prenumelui.
Totusi, potrivit art. 18, alin. 2, din Legea privind actele de stare civila, ofiterul de stare civila poate refuza inscrierea unor prenume care sunt formate din cuvinte indecente si ridicole, parintii putand opta pentru un prenume corespunzator.
Numele de familie
Potrivit Decretului 975/1968 numele de familie se dobandeste ca urmare a filiatiei stabilite conform Codului familiei. Numele poate fi modificat ca urmare a modificarii starii civile si poate fi schimbat pe cale administrativa.

B. Dobandirea numelui
Codul familiei, in art. 62-64 face deosebire cat priveste dobandirea numelui si stabilirea acestuia intre copiii care au filiatia stabilita fata de ambii parinti si copiii care au filiatia stabilita numai fata de unul din parinti.
Pentru situatia in care copilul nu are filiatia stabilita fata de nici unul din parinti, pentru copilul gasit, Decretul 975/1968 dispune ca numele copilului se va stabili prin dispozitie, de catre primar.
Legea 119 prevede ca tot prin dispozitia primarului localitatii unde se inregistraza nasterea se va stabili si numele copilului abandonat in spital, in cazul in care mama acestuia nu a fost identificata in 30 de zile.

C. Modificarea numelui de familie
Modificarea unui element al starii civile, ca urmare a modificarilor ce intervin in relatia conjugala a persoanei si in filiatia acesteia (tagada paternitatii, contestarea filiatiei). a) Tagada paternitatii se face pe calea unei actiuni in justitie, prin care sotul sau fostul sot al mamei incearca sa inlature prezumptia de paternitate, dovedind ca este cu neputinta ca el sa fie tatal copilului. Ca urmare a admiterii acestei actiuni, copilul devine copil din afara casatoriei si, in mod firesc, el urmeaza sa poarte numele pe care mama il purta in mod legal la data nasterii. In situatia in care la incheierea casatoriei mama nu si-a schimbat numele, copilul va purta numele acesteia. In situatia in care la incheierea casatoriei mama a luat ca nume pe timpul casatoriei numele sotului, copilul a carui paternitate a fost tagaduita va purta numele sotului mamei, desi s-a dovedit ca nu acesta este tatal, deoarece, la data nasterii copilului, numele pe care mama il purta in mod legal era numele sotului ei. b) Contestarea filiatiei poate sa priveasca deopotriva atat filiatia fata de mama, cat si filiatia fata de tata. Ea se face printr-o actiune in justitie care poate fi admisa atunci cand filiatia copilului fata de mama ori fata de tata s-a stabilit prin recunoastere si aceasta recunoastere nu corespunde adevarului, fiindca a fost facuta din eroare. Ca urmare a admiterii actiunii in contestare, copilul pierde numele pe care eventual l-a dobandit ca urmare a recunoasterii si revine la numele anterior, care poate fi, dupa caz, acela al mamei, al tatalui ori cel dat de catre primar. c) Adoptia, anularea si desfacerea acesteia
La incuviintarea adoptiei, copilul primeste numele celui care il adopta. Daca el e adoptat de catre doi soti cu nume comun, el dobandeste acest nume, iar daca sotii nu au nume comun acestia sunt obligati sa declare instantei numele pe care copilul urmeaza sa-l poarte.
Potrivit art. 22 din Ordonanta 25/1997: “Adoptia e supusa nulitatii sau desfacerii”. Nulitatea adoptiei intervine atunci cand ea s-a incuviintat cu incalcarea unor dispozitii legale. Desfacerea adoptiei se poate dispune la cererea celui adoptat daca a implinit 10 ani sau a Comisiei pentru protectia copilului, daca desfacerea adoptiei este in interesul celui adoptat. In caz de nulitate a adoptiei legea nu contine nici o dispozitie cu privire la numele fostului adoptat, ceea ce inseamna ca el va reveni la numele purtat anterior adoptiei.
In caz de desfacere a adoptiei, art. 22, alin. 3 dispune ca instanta se va pronunta si cu privire la numele copilului, ca urmare a desfacerii adoptiei, ceea ce inseamna ca se consacra implicit solutia adoptata prin reglementarea anterioara din Codul familiei potrivit careia la desfacerea adoptiei instanta de judecata poate sa incuviinteze ca fostul adoptat sa poarte pe mai departe numele dobandit prin adoptie.

d) Schimbarea numelui si a prenumelui pe cale administrativa
- Este reglementata de Decretul 975/1968, modificat prin OUG 96/2000.
- Se numeste astfel, deoarece se urmeaza o procedura ce se desfasoara exclusiv in fata unor organe ale administratiei, fara a fi implicate organele justitiei.
- Procedura de schimbare se declanseaza ca urmare a unei cereri motivate, iar motivele invocate tin de sonoritatea bizara a numelui.
- Pot cere schimbarea numelui sau a prenumelui cetatenii romani si apatrizii domiciliati in Romania. Pentru cei lipsiti de capacitate, cererea se face de catre reprezentantul legal, cu incuviintarea autoritatii tutelare, iar pentru cei cu capacitate restransa cererea se face personal, cu incuviintarea ocrotitorului si a autoritatii tutelare.
- In cazul in care se pune problema schimbarii numelui copiilor, cererea se poate face deodata, atat pentru parinti, cat si pentru copii, schimbarea numelui ori prenumelui unuia dintre ei implicand si schimbarea numelui celorlalti.
- In cazul persoanelor casatorite, atat Codul familiei, cat si Decretul 975/1968 fac distinctie, dupa cum sotii au nume comun ori si-au pastrat fiecare numele de familie. In cazul in care au nume comun, nici unul dintre ei nu-si poate schimba numele fara a avea consimtamantul celuilalt sot. In cazul in care au nume diferite, fiecare dintre ei poate cere schimbarea numelui, fara a avea nevoie de consimtamantul celuilalt sot. In nici un caz, insa, schimbarea numelui unuia dintre soti nu impune si schimbarea numelui celuilalt sot.

D. Actele de stare civila si inregistrarile de stare civila
Legea 119 foloseste notiunea de acte de stare civila in doua intelesuri: a) Acte juridice generatoare ori modificatoare de stare civila (Ex: Actul juridic al casatoriei). Art. 5, Legea 119 spune ca inregistrarile actelor si faptelor de stare civila se fac la cerere sau din oficiu, in cazurile prevazute de lege. b) Inscrisuri doveditoare ale unei anumite stari civile. Art. 1, Legea actelor de stare civila prevede ca actele de stare civila sunt inscrisuri autentice prin care se dovedeste nasterea, casatoria sau decesul unei persoane.
Distinctia dintre actele de stare civila ca acte juridice si actele de stare civila ca inscrisuri este importanta, deoarece in cazul in care un act juridic de stare civila nu este incheiat potrivit legii si in consecinta este nul, va fi nul si lipsit de efecte si actul de stare civila intocmit ca inscris doveditor.
Ex: Nulitatea unei casatorii atrage dupa sine si nulitatea actului de casatorie intocmit in registrul de stare civila privitor la casatorii.
Nevalabilitatea (nulitatea) unui act de stare civila, in intelesul de inscris doveditor nu atrage nulitatea actului juridic de stare civila.
Nulitatea inregistrarii casatoriei nu are nici un efect asupra valabilitatii actului juridic al casatoriei.
Actul de stare civila nu se confunda cu certificatul de stare civila. Actul de stare civila este fila din registrul de stare civila, in care s-au facut inregistrarile de stare civila in vederea preconstituirii unui inscris doveditor al starii civile.
Certificatul de stare civila este o copie dupa actul de stare civila care se inmaneaza celui indreptatit.
Importanta distinctiei:
In cazul in care in actul de stare civila se fac inregistrari care nu sunt conforme cu realitatea ori exista omisiuni, acestea pot fi inlaturate doar pe calea unei actiuni in justitie, prin care se urmareste fie anularea, fie rectificarea, fie completarea ori modificarea actului de stare civila.
Atunci cand numai in certificatul de stare civila apar greseli sau omisiuni, deoarece acesta nu concorda cu actul de stare civila, aceste omisiuni sau greseli se vor inlatura prin simpla retinere de catre organul administrativ competent a certificatului gresit si prin emiterea unui nou certificat fara a fi necesara o hotarare judecatoreasca.
Atunci cand actele de stare civila sunt pierdute sau distruse se recurge la procedura administrativa a reconstituirii actelor de stare civila.
Atunci cand un certificat de stare civila este pierdut sau distrus i se elibereaza celui indreptatit un duplicat.
Certificatul de stare civila (certificatul de nastere si deces) nu trebuie confundate cu certificatul constatator al nasterii sau al decesului. Cele dintai sunt niste copii ale actelor de stare civila cu aceeasi putere doveditoare ca si actele de stare civila. Cele din urma sunt niste acte medicale de constatare a nasterii ori a decesului, in temeiul carora se intregistreaza nasterea ori decesul in registrele de stare civila si apoi se elibereaza certificate de stare civila.
Actele de stare civila sunt rezultatul inregistrarilor in registrele de stare civila. Potrivit legii, inregistrarile se pot face prin intocmirea de acte de stare civila, operatiune care se poate realiza la inregistrarea nasterii, a casatoriei, a decesului, a adoptiei, deoarece, in caz de adoptie, celui adoptat i se intocmeste un nou act de nastere, in care in locul parintilor firesti sunt trecuti parintii adoptatori. Vechiul act de nastere se pastreaza si se face mentiune pe el despre intocmirea celuilalt act de nastere.
Inregistrarea prin inscriere de mentiuni se realizeaza pentru modificarile de stare civila: stabilirea filiatiei prin recunoastere sau hotarare juridica, tagaduirea paternitatii ori contestarea filiatiei, schimbarea numelui pe cale administrativa, dobandirea sau pierderea cetateniei, schimbarea sexului etc.