1. Liberalism clasic c3c17cq
2. Liberalism de tranzitie (sf. sec. XIX -; inc. sec. XX)
3. Neoliberalism -; perioada postbelica

William Occam si N. Cusanus au lansat teoria dublului adevar, un adevar al credintei si unul al stiintei, care are drept consecinta eliberarea spiritului laic de cel religios. S-a pus problema suportului acestor tipuri de adevar.
- Pentru adevarul credintei e reprezentativ Biserica (autoritatea religioasa a Papei)
- Pentru adevarul stiintei e reprezentativ omul inteles ca fiinta reala, ca individ.
R. Bacon si D. Scott vor sustine ca individul este purtatorul spiritualitatii si cea mai inalta forma a oricarei realitati.
Daca mintea oamenilor functioneaza corect si ajung cu totii la acelasi adevar al stiintei, e de imaginat si o societate in care ei sa se inteleaga, relatiile dintre ei bazandu-se pe concordie.
In sensul rafinarii mecanismului de functionare al ratiunii, acesti ganditori au dezvoltat dialectica, metoda de confruntare a opiniilor pentru obtinerea adevarului. Dialectica s-a dezvoltat in interiorul scolasticii, al gandirii religioase. Abia in a doua jumatate a secolului al XIX-lea aceasta viziune despre dezvoltare, despre treceri succesive de la o stare la alta va fi legata de natura, de realitatea material -obiectiva.
Un rol important, in occident, in separarea credintei de domeniul laic l-au avut miscarile de reforma, in deosebi Jean Calvin si M. Luther. Kalvinismul si luteranismul sunt importante pentru promovarea unei noi etici. O etica a responsabilitatii individuale, pe baza careia se realizeaza, in primul rand, prin munca: nevoia de libertate, spiritul de initiativa etc.
Raspandirea religiilor reformate nu s-a realizat de la sine. Catolicismul a opus o rezistenta puternica. In Spania s-au nascut triburile religioase, faimoasa inchizitie, iar in centrul Europei au avut loc numeroase razboaie religioase care au tinut zeci de ani.
Franta -; 24.08.1572 -; Noaptea Sf. Bartolomeu -; confruntare intre catolici si protestanti.
1598 -; Regele Henry IV a publicat Edictul de la Nantes, prin care proclama libertatea de credinta si toleranta. Acesta este un moment istoric de deschidere a spiritualitatii occidentale europene spre un tip nou de punere si rezolvare a problemelor unei societati -; dialogul.
Prin Fr. Bacon, spiritul stiintific se consolideaza pe formularea metodei inductive si empiriste de cunoastere.
M. de Montaigne
- Sensul vietii oamenilor este realizarea dreptului la libertate si de implinire a personalitatii lui.
- Omul e dator sa se cunoasca pe sine si lumea care-l inconjoara. Numai astfel poate elabora impreuna cu semenii o etica fireasca, naturala, in concordanta cu legile naturii.
- Omul, individul real e autonom si prin cultivarea personalitatii isi poate fauri personalitatea in conformitate cu legile naturale.
- Fiecare individ trebuie sa aiba opiniile lui despre sine si despre lume. De aceea exista o relativitate a opiniilor care poate fi depasita doar prin dialogul omului cu ceilalti.
- Oamenii trebuie formati in spirit rationalist -; “Prefer un cap bine facut in dauna unui cap plin”.
Evolutia gandirii politice moderne este marcata de T. Hobbes, Locke si J. J. Rousseau.
1) T. Hobbes -; Considera ca oamenii au o sare naturala, sunt fiinte biologice care se conduc dupa dorintele lor, care isi urmaresc bienele personal si de aceea, in starea naturala, oamenii sunt angajati intr-un razboi a tuturor contra tuturor (“Bellum omnium contra omnes”). In stare naturala oamenii nu au un stapan, nimeni nu le poate da ordine si legi. De aceea, in stare naturala, oamenii sunt manati de porniri, de sentimente, in special de frica. Pentru a depasi aceasta stare, oamenii sunt obligati sa se organizeze si sa se conduca impreuna, sa creeze structura politica, statul inzestrat cu instrumentele puterii. Statul e o creatie a societatii, care e investit cu o anumita autonomie, de a da legi si de a veghea la respectarea lor. Statul, institutiile de putere se leaga de o societate dar are o mare autonomie.
Rationalizarea conduitelor intr-o societate se intemeiaza pe vointa comuna a oamenilor de a trai intr-un stat. In acelasi timp, oamenii au tendinta de a-si pastra o parte din libertatile lor naturale. Trebuie sa existe un echilibru intre tendinta centrifuga si tendinta oamenilor de a sta impreuna. Stabilitatea acestui echilibru e data de ratiunea oamenilor, care actioneaza ca un contract.

2) J. Locke porneste de la ideea ca statul e o creatie umana artificiala, este expresia unui contract prin care investesc statul cu puterea de a da legi, insa legi izvorate din nevoia societatii de a realiza binele comun. Binele comun nu poate fi realizat decat daca fiecare din membri societatii isi realizeaza binele personal, daca ii sunt respectate drepturile individuale si anume: dreptul la proprietate, libertatea si egalitatea in fata legii.
Oamenii trebuie sa accepte ideea ca alcatuiesc o realitate de tip nou pe care statul o apara, chiar si impotriva celor care nu mai vor sa respecte acest contract.
Spre deosebire de Hobbes, Locke intelege ca acest stat trebuie sa-si intemeieze puterea pe doua lucruri: a) Faptul ca lucreaza pentru binele comun b) Faptul ca el insusi respecta legile pe care le da
Expresia legaturii dintre stat si lege va fi Constitutia.
De la Locke -; Prima forma a separatiei puterilor in stat (cel ce executa trebuie sa fie diferit de cel ce legifereaza). Tot de la el se va dezvolta ideea ca pentru ca statul sa cunoasca vointa societatii trebuie sa aiba in structurile lui o institutie a reprezentarii vointei colective -; Parlamentul. De asemenea, e necesara dezvoltarea unui corp al statului, care sa vegheze la respecterea legii si de catre cetateni si de catre stat -; ideea independentei puterii judecatoresti.
Locke accentueaza rolul individului, al insului uman, liber, egal cu ceilalti si proprietar. Proprietatea e naturala si anterioara societatii, expresie a legaturii dintre individ si natura. Ca urmare, proprietatea nu poate fi decat rezultatul muncii.
Prin Locke se pun bazele economiei politice moderne: “Nici o interventie a statului in activitatile economice, sociale”. Normele de drept vor avea rolul exclusiv de a apara interesele personale ale oamenilor, de a veghea asupra corectitudinii competitiei.
Societatea civila -; Societatea care se organizeaza fara ajutorul statului.

3) J. J. Rousseau pleaca de la ideea ca oamenii sunt liberi si egali de la natura, iar pentru a trece la starea sociala stabilesc intre ei un contract prin care cedeaza politicii o parte din aceste libertati.
Meritul lui Rousseau rezida din efortul de a lega societatea civila de statul ei. Lucrul acesta nu se poate realiza decat daca in cadrul ei, prin institutiile statului, societatea isi alege reprezentantii ei.
Rousseau consdera ca in starea naturala omul era, prin excelenta, bun. Intrand in societate, aceasta bunatate se corupe (“Bun de la natura, corupt de societate”). De aceea, trebuie gasite mijloace de ingradire a posibilitatilor societatii si statului de corupere a individului si de redare a bunatatii sale naturale.
Pentru a realiza consubstantialitatea celor trei termeni (societate, stat, individ) poporul trebuie sa fie suveran.
Liberalismul clasic va fi pus in aplicare de revolutia franceza si isi va gasi o forma echilibrata in Constitutia SUA (1776), care va fi o incercare de materializare a liberalismului clasic.
In a doua jumatate a sec. al XIX-lea asistam la “triumful certitudinilor”.
P Orry -; In structura vietii social-politice este certa recunoasterea rolului cetateanului. E asigurata participarea lui la viata publica. Sunt precizate si, in mare, respectate regulile jocului politic democratic.
B. Constant - Triumful constitutionalismului, a principiului separatiei puterilor in aproape toate statele europene (Franta, Belgia etc.). Sunt puse in lucru constitutii liberale (Ex. Belgia - 1930, tradusa si devenita in 1866 Constitutia regatului Roman).
Franta, prin revolutia de la 1848, il alege presedinte pe Napoleon III. Acesta se declara imparat printr-un plebiscit, sustinand ideile democratice.

Libera concurenta produce mari inegalitati. Se creaza o ruptura intre viata economica si viata politica. Cele doua valori fundamentale (egalitatea cetatenilor/ inegalitatea economica) se lovesc cap in cap. Pe modelul de egalitate se dezvolta doctrinele socialiste ca reflex al nevoii de a asigura egalitatea politica si de a o transpune in egalitatea economica.
Marxismul va fi o prima lectura a societatii capitaliste in care inegalitatile economice sunt considerate fundamentul vietii unei societati si, in consecinta, incapabile sa sustina o adevarata democratie.

Revizuirea liberalismului
Toate problemele societatii se datoreaza faptului ca lozincile liberalismului nu au fost corect si consecvent aplicate.
In Anglia, prin John Steward Mill -; apare ideea potrivit careia conceptul neinterventiei statului in economie trebuie abandonat. Aceasta pentru ca libertatea priveaza de sansa de a se realiza o mare parte a membrilor societatii. Statul trebuie sa corecteze consecintele unei libertati care exclude o parte a membrilor societatii de la binefacerile culturii si civilizatiei.
Ideea reformei sistemului institutional se circumscrie unei viziuni mai ample care domina stiintele socio-umane, in a doua jumatate a sec. XIX. Este ideea ca societatile se construiesc aidoma organismelor si sunt supuse legilor evolutiei. Nu pot fi lasate sa se dezvolte unele parti ale sistemului in detrimentul altora. Pe cale de consecinta, societatea trebuie sa gospodareasca sectorul economiei pentru a pastra integritatea societatii. Altfel apare riscul revolutiilor, iar, in natura, revolutiile incalca legile firesti ale evolutiei. Oamenii trebuie sa fie constienti de problemele societatii si sa intervina pentru a le rezolva.
Baza unei asemenea atitudini e pusa de un ganditor francez, Leon Bourgeois. Acesta a lansat doctrina solidaritatii, in numele careia fiecare individ trebuie sa se simta solidar, legat cu semenii sai, sa se asocieze cu acestia in solutionarea oricaror probleme comune.
Aceste asociatii ii pot invata pe oameni simtul civic, ii pot invata sa degaje interesul comun si sa militeze pentru realizarea lui. Aceste asociatii trebuie sprijinite de catre stat. Se pastreaza prin aceste asociatii, in mintea oamenilor, si interesul national.
Sprijinul trebuie orientat spre rezolvarea surselor de criza, de tensiune. Apoi acestea vor fi teoretizate in ceea ce neoliberalismul a numit politici sociale.
La sfarsitul secolului al XIX-lea, explozia stiintelor genereaza aceasta convingere ca organizarea si conducerea unei societati (politica) nu poate fi eficienta, daca nu sunt cunoscute problemele oamenilor si daca acestia nu au un mecanism de control asupra autoritatilor. Este un pozitivism care doreste sa neutralizeze lectura ideologica a societatii, care in sec. XIX se va dezvolta in formulele tehnocratice.

Curentul radical
E. Alain -; Democratia nu este numai simpla alegere pe baza sufragiului universal a guvernantilor, ci mai ales controlul permanent exercitat de catre guvernati asupra guvernantilor. El este impus de faptul ca aparatul de putere a devenit inamic al republicii, pentru ca tinde sa controleze toate sectoarele de viata sociala. Aceasta situatie se datoreaza faptului ca principiile liberale nu sunt corect materializate. Pentru aceasta trebuie revenit la recunoasterea rolului individului.
“Individualismul e fondul radicalismului care trebuie sa salveze democratia”. Democratia nu este dominatia numarului si ea nu trebuie sa insemne o putere a majoritatii de a zdrobi minoritatea. Ea trebuie sa asigure egalitatea tuturor in drept, sa lupte contra tuturor formelor de tiranie, sa se sprijine pe cetatenii liberi.

Democratia nu exista decat gratie virtutilor cetatenilor care sunt supunerea si rezistenta. Prin supunere se asigura ordinea, prin rezistenta se asigura libertatea. Jocul combinat al acestor doua virtuti simultane si complementare, asigura atat echilibrul, cat si tensiunea intregului. Importanta este rezistenta, pentru ca ea inseamna, in primul rand, practicarea criticii. “Democratia este mai degraba contestarea si refuzul puterii decat participarea la putere”.
Cetatenii trebuie sa se asocieze pentru a critica pe detinatorii puterii, de a mobiliza alesii impotriva puterii corupatoare. Acest radicalism reprezinta doar o varianta a eforturilor de restructurare a gandirii liberale.
Ideea ca structurile democratice create, impreuna cu societatea pot, de comun acord, stabili un aranjament in solutionarea problemei societatii respective. Partenerii dialogului social sunt toate grupurile semnificative ale societatii. In afara sistemelor de partide, mai pot participa sindicatele, grupurile religioase.
Prima parte a sec XX a accentuat probleme economice. Primul razboi mondial a insemnat aparitia regimului bolsevic in Rusia.
A devenit limpede ca formula economiei liberale de piata trebuie sa tina seama de nevoile reale ale societatii. Statul nu poate ramane pasiv la formele de criza economica, ci trebuie sa-si asume o responsabilitate si o interventie in viata economica.
Ideea ca in societate concurenta nu este un dat imuabil. Ea trebuie urmarita, orientata de un cadru legislativ dat de stat si atunci cand e vorba de interesul national ea trebuie sprijinita.
Pentru a evita polarizarea economica a societatii statul are datoria sa lase libera functia mecanismului de piata, dar sa procedeze ulterior la o redistributie a veniturilor in societate. Daca economia libera de piata duce la o instabilitate a preturilor si la somaj statul trebuie sa intervina pentru a tine sub control aceste fenomene.
Fr. Hayek (Premiul Nobel pentru economie) -; “Drept, legislatie si libertate” -; reactie liberala la gandirea socialista.
Propozitia de baza e aceea ca individul trebuie sa se afle in societate in situatia de libertate. In acest sens, statul, prin dreptul pozitiv, trebuie sa intemeieze si sa pastreze acest spatiu de libertate, care inseamna pentru om sfera lui de activitate. Politica si dreptul nu au nici un alt rol social.
Atunci cand democratiile occidentale pun in lucru statul, acesta isi iese din atributiile lui. Situatiile de libertate se traduc in viata sociala printr-o componenta neingradita, in care fiecare individ accepta libertatea celuilalt. Acceptarea se face pe baza informatiei.
Hayek se opune in acest fel tuturor formelor de constructivism, in sensul in care un agent social-politic (chiar statul), isi asuma misiunea de a introduce de sus in jos o organizare. Societatea are in ea insasi, acumulate in timp, structuri de ordonare a comportamentelor, asa-numita ordine catalaetica, pentru ca ea se stabileste in chip aproape natural. Statul si societatea trebuie sa vegheze asupra: proprietatii, contractelor si pierderilor.
Folosind cibernetica, Hayek considera societatea expresie a unui sistem care se autoregleaza, pentru ca ea singura descopera aceasta lege naturala, orice interventie a statului, fie reformista, fie conservatoare este respinsa.
Tot societatea trebuie sa-si asume aceasta tema morala de a-i ajuta pe cei care nu fac fata competitiei.
G. Myrdal -; Printr-o echilibrare a jocului pietii s-a asigurat un nivel ridicat al societatilor occidentale. La el apare ideea statului bunastarii generale.