e1f11fe

4.1. Clasificare
Pentru nasterea unui raport juridic concret nu este suficienta doar existenta subiectelor de drept intre care acesta se incheie si a normelor juridice care il reglementeaza. Incheierea unui raport juridic civil concret depinde si de existenta unei imprejurari care sa il declanseze: o actiune umana sau un ev eniment.
Izvoarele raportului juridic civil sunt imprejurarile de care legea civila leaga nasterea unui raport juridic civil concret. Asemenea
imprejurari pot sa depinda de vointa omului (actiuni umane) sau sa fie independente de aceasta (evenimente).
Actiunile umane se clasifica la randul lor in: a) actiuni savarsite cu intentia de a produ ce efecte juridice, adica de a crea, modifica sau a stinge un raport juridic civil. Aceste actiuni se numesc acte juridice civile; ele vor forma obiect de preocupare in capitolul urmator; b) actiuni savarsite fara intentia de a produce efecte juridice, dar de care legea leaga totusi producer ea unor asemenea efecte.
Aceste actiuni poarta numele de fapte juridice civile si pot fi, la randul lor, licite sau ilicite.
Faptele juridice civile se p roduc ca urmare a vointei omului; desi voluntare, faptele juridice licite si ilicite nu sunt savarsite cu intentia producerii efectelor juridice.
Ø De ex emplu, actiunea de a sparge un geam este un fapt juridic producator de efecte juridice: autorul acestei fapte va avea, ca urmare, obligatia de a acoperi prejudiciul astfel cauzat. Chiar daca geamul a fost spart intentionat, nu suntem in prezenta unui act juridic, ci a unui fapt juridic deoarece ceea ce s-a urmarit nu este producerea efectelor juridice (adica obligarea autorului de a acoperi prejudiciului cauzat).

4.2. Faptele juridice licite
Faptele juridice licite sunt cele prin producerea carora nu sunt
incalcate prevederile legale.
In categoria faptelor juridice licite pot fi cuprinse: gestiunea de afaceri; plata lucrului nedatorat; imbogatirea fara justa cauza.
4.2.1. Gestiunea de afaceri
Gestiunea de afaceri reprezinta o operatiune ce consta in interventia unei persoane prin fapta sa voluntara si unilaterala, in interesul unei alte persoane, fara ca intre cei doi sa existe un contract de mandat. Persoana care intervine se numeste gerant, iar persoana pentru care se actioneaza se numeste gerat.
Ø De exemplu, proprietarul unui apartament este plecat in concediu si la intoarcere gaseste reparata de catre un vecin o stricaciune ivita in lipsa sa. Vecinul sau a intervenit fara sa fi primit mandat pentru a o face; interventia sa este din proprie initiativa si are ca rezultat diminuarea prejudiciilor pe care altminteri proprietarul apartamentului ( geratul) le-ar fi suferit.
Obiectul gestiunii poate consta in acte materiale sau juridice.
Ø Astfel sunt, de exemplu, reparatii la instalatiile de apa sau plata unor impozite scadente, incheierea unui contract de prestari servicii cu o echipa de instalatori etc.
In ceea ce priveste atitudinea partilor fata de gestiune, pentru a fi in prezenta unui fapt juridic licit este necesar ca gerantul sa nu aiba cunostinta despre gestiune. Daca el are cunostinta despre aceasta, suntem
in prezenta unui contract de mandat tacit (adica a unui act juridic ce se deosebeste, dupa cum am aratat, de faptele juridice prin aceea ca este
incheiat cu scopul producerii de efecte juridice).
In plus, gerantul trebuie sa actioneze cu intentia de a gera interesele altuia (deci, daca efectueaza reparatiile la un bun pe care il crede al sau, nu suntem in prezenta unei gestiuni de afaceri).

Gestiunea de afaceri ca fapt juridic licit naste o serie de obligatii in sarcina fiecareia dintre parti.
Gerantul are obligatia:
• de a continua actele incepute pana la data la care actiunea sa poate fi preluata de catre gerat
• de a depune toata diligenta (atentia, priceperea, grija) unui bun proprietar.
Geratul are obligatia:
• de a-l indemniza pe gerant pentru toate cheltuielile pe care le-a facut
• de a executa obligatiile ce decurg din actele juridice incheiate
in numele sau de gerant (spre exemplu, contractul de prestari servicii incheiat cu instalatorii).
4.2.2. Plata lucrului nedatorat
Potrivit Codului civil, orice plata presupune o datorie. Ceea ce s-a platit fara sa fie credit este supus “repetitiunii” (adica restituirii). Plata lucrului nedatorat presupune existenta a doua parti: o parte care efectueaza plata, denumita solvens si o parte care o accepta, denumita accipiens.
Conditiile esentiale pentru a fi in prezenta acestui fapt juridic licit sunt:
• prestatia solvens-ului sa fi fost facuta cu titlu de plata (deci nu ca o donatie, nu ca un dar manual etc.);
• datoria sa nu existe (pentru ca altminteri am fi in prezenta unei stingeri a unei obligatii civile).
De cele mai multe ori plata lucrului nedatorat se produ ce din eroare: solvens crede ca datoreaza desi in realitate nu datoreaza (sau datoreaza altcuiva decat lui accipiens).
Ø Uneori insa nu suntem in prezenta unei erori: spre exemplu, in ipoteza in care solvens a avut o obligatie fata d e accipiens pe care si-a indeplinit-o, dar a pierdut chitan ta liberatorie. De rea-credinta fiind, accipiens il ameninta cu executarea silita astfel incat solvens nu are alta posibilitate decat executarea din nou a aceleiasi obligatii.

Aceasta din urma actiune este o plata a lucrului nedatorat, iar, daca va gasi chitanta ratacita, solvens va putea solicita “repetitiunea”.
Din plata lucrului nedatorat ca fapt juridic licit se nasc obligatii in sarcina ambelor parti. Accipiens are obligatia de a restitui plata incasata.
Daca obiectul platii il forma un bun frugifer, atunci deosebim dupa cum accipiens este de buna-credinta sau de rea credinta:
- accipiens de buna-credinta este cel care p rimeste plata necunoscand caracterul nedatorat al acesteia. El va avea obligatia de a restitui bunul, dar va avea dreptul de a pastra fructele acestuia;
- accipiens de rea-cr edinta este cel care primeste plata cunoscand caracterul nedatorat al acesteia. El are obligatia de a restitui atat bunul care formeaza obiect al platii, cat si fructele culese ale acestuia.
Nu se poate admite repetitiunea daca solvens are fata de accipiens o obligatie imperfecta (spre exemplu, o obligatie corelativa unui drept prescris).
4.2.3. Imbogatirea fara justa cauza (fara just temei)
Acesta este un fapt juridic licit prin care patrimoniul unei persoane este marit pe seama diminuarii patrimoniului altei persoane fara ca pentru aceasta sa existe un temei juridic.
Ø Un exemplu clasic de imbogatire fara just temei gasim in cazul
imbunatatirilor facute de locatarul (chiriasul) unui imobil.
Imbunatatirile aduse imobilului (spre exemplu, gresie, faianta, parchet, interfon etc.) pot avea drept consecinta cresterea valorii imobilului, spre beneficiul proprietarului (locatorului) acestuia.
Cresterea valorii reprezinta o marire a patrimoniului locatorului pe seama diminuarii patrimoniului locatarului.
Pentru a fi in prezenta unei imbogatiri fara justa cauza este necesar ca cel al carui patrimoniu s-a diminuat sa nu fi avut intentia de a face o donatie celui al carui patrimoniu s-a marit; asadar, in exemplul dat, trebuie

ca intre parti sa nu existe un contract in temeiul caruia respectivele
imbunatatiri ale imobilului sa fi fost realizate.
Consecinta imbogatirii fara justa cauza consta in obligarea celui al carui patrimoniu s-a marit de a restitui celeilalte parti valoarea
“imbogatirii”. Cu alte cuvinte, cel al carui patrimoniu s-a marit nu va restitui:
• fie cheltuielile facute;
• fie diferenta de valoare a bunului (cresterea de valoare datorata acestor cheltuieli).
Ø De exemplu, daca locatarul a facut cheltuieli disproportionat de mari fata de cresterea de valoare a imobilului, proprietarul va avea doar obligatia de a restitui suma corespunzatoare acestei cresteri de valoare si nu integralitatea cheltuielilor facute de catre locatar. Daca

insa, dimpotriva, cheltuielile au fost disproportionat de mici in raport cu cresterea valorii imobilului, locatarul va putea pretinde de la locator numai cheltuielile pe care le-a facut.
Principiul imbogatirii fara justa cauza impune, asadar, ca obligatia de restituire sa nu depaseasca imbogatirea efectiva si, pe de alta parte, sa nu depaseasca valoarea cu care a fost micsorat patrimoniul locatarului.
4.3. Faptele juridice ilicite
Faptele juridice ilicite reprezinta a doua categorie de actiuni umane voluntare savarsite fara intentia de a produce efecte juridice, dar de care legea leaga producerea unor asemenea efecte.
Codul civil prevede in art. 998: “orice fapta a omului care cauzeaza altuia un prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara”; iar in art. 999: “omul este responsabil nu numai de prejudiciul cauzat prin fapta sa, dar si pentru cel cauzat din neglijenta sau imprudenta sa”.
Savarsirea unei fapte juridice ilicite conduce la ceea ce se numeste raspunderea civila delictuala.

Delictul civil se defineste ca fiind actiunea umana savarsita fara intentia de a produce efecte juridice si prin care sunt incalcate norme imperative ale legii.
4.3.1. Raspunderea pentru fapta proprie
Codul civil reglementeaza doua categorii de raspunderi civile delictuale:
- raspunderea pentru fapta proprie;
- raspunderea pentru fapta altuia.
Trebuie remarcat ca aceasta reglementare deosebeste fundamental dreptul civil de dreptul penal. Daca in dreptul penal este inadmisibila prevederea unei sanctiuni pentru o fapta savarsita de catre o alta persoana,
in dreptul civil este cu putinta ca o persoana sa raspunda pentru o fapta pe care nu a savarsit-o personal. Temeiul raspunderii pentru f apta altuia poate consta in prezumtia de culpa, in ideea de garantie a acoperirii prejudiciului sau in ideea de risc.
Conditiile angajarii raspunderii civile delictuale pentru savarsirea unei fapte ilicite sunt urmatoarele:
- existenta unui prejudiciu. Desi recuperarea (acoperirea prejudiciului) se realizeaza intotdeauna pe cale patrimoniala, in practica judecatoreasca si in doctrina se admite ca prejudiciul poate avea si caracter moral.
Pentru a putea conduce la angajarea raspunderii civile delictuale este necesar ca prejudiciul sa aiba un caracter cert (ca existenta si ca posibilitate de evaluare). Se considera ca prejudiciul este cert chiar si daca el este viitor.
Ø De ex emplu, pierderea capacitatii de munca drept urmare a savarsirii unui fapt juridic ilicit ce ar consta in actiunea de lovire a victimei, produce un pr ejudiciu actual constand in plata unor cheltuieli de spitalizare, dar si unul viitor constand in reducerea veniturilor salariale;
- fapta juridica ilicita. Ea poate consta intr-o actiune sau intr-o inactiune.

Ø De exemplu, omisiunea de a semnaliza prezenta unei guri de canal neacoperite constituie o fapta juridica ilicita, daca produce prejudicii.
Caracterul ilicit al faptei poate fi inlaturat de proba legitimei aparari, a starii de n ecesitate, exercitarii unui drept subiectiv, indeplinirea ordinului superiorului, daca acesta nu este vadit ilicit, a indeplinirii unei activitati impuse sau permise de lege etc.
Ø De exemplu, pompierii care sparg usa pentru a intra intr-o casa cuprinsa de flacari nu vor raspunde pentru prejudiciile cauzate prin spargerea usii;
- existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita si prejudiciu;
- vinovatia celui care a cauzat prejudiciul.
Spre deosebire de dreptul penal, unde raspunderea se angajeaza in mod nuantat in functie de gradul de vinovatie (neglijenta, imprudenta, intentie indirecta, intentie directa) in dreptul civil, indiferent de forma vinovatiei, exista obligatia repararii integrale a prejudiciului.
Exista insa unele imprejurari care inlatura vinovatia, cum este fapta victimei insasi, consimtamantul prealabil al victimei.
Ø Se are in vedere, bunaoara, ipoteza in care partile sunt angajate intr un sport violent sau periculos etc.
Trebuie observat ca, uneori, din aceeasi imprejurare se pot naste doua raporturi juridice distincte: un raport de drept penal si un raport de drept civil.
Ø De exemplu, daca fapta ilicita din pricina careia s-a produs un accident de circulatie constituie infractiune, autorul infractiunii respective va fi parte intr-un raport de drept penal. Cealalta parte a acestui rapo rt va fi statul; in temeiul acestui raport de drept penal autorul infractiunii va fi condamnat la o pedeapsa penala. Victima accidentului nu este parte a raportului de drept penal.

Dar infractiunea reprezinta si delict civil in masura in care ea conduce la producerea unui prejudiciu. Ca urmare, se va naste si un raport juridic de drept civil intre autorul faptei si persoana prejudiciata (victima

accidentului). In temeiul acestui raport juridic civil autorul faptei va fi obligat la acoperirea prejudiciului cauzat.
Asadar, delictul civil poate sa fie sau nu infractiune; dar daca in dreptul penal producerea prejudiciului nu este o conditie pentru angajar ea raspunderii autorului infractiunii, in dreptul civil nu vom avea de-a face cu un delict decat in masura in care un atare prejudiciu s-a produs.
4.3.2. Raspunderea civila delictuala pentru fapta altei persoane
Codul civil reglementeaza urmatoarele ipoteze de raspundere pentru altul: a) raspunderea parintilor pentru fapta copilului lor minor.
Fundamentul acestei raspunderi il constituie prezumtia ca exista abateri in edu catie, ca exista un raport de cauzalitate intre aceste abateri si fapta ilicita savarsita de copil si ca abaterile se datoreaza culpei parintilor; b) raspunderea institutorilor (a profesorilor, invatatorilor si mesterilor) pentru fapta elevilor sau ucenicilor lor.
Conditia angajarii acestei raspunderi este ca autorul faptei sa aiba calitatea de elev sau ucenic, iar fapta sa fie savarsita in timp ce se afla sub supravegherea p rofeso rului sau mesterului; c) raspunderea comitentului pentru fapta prepusului.
Prepusul este cel car e lucreaza (indiferent de temeiul juridic in care o face) pentru comitent. Raportul juridic nascut intre comitent si prepus poarta numele de raport de prepusenie.
Constituie raporturi de prepusenie: raporturile nascute in temeiul unui contract de munca, raporturile nascute in temeiul unui contract de prestari - servicii (contract civil de colaborare), raportul nascut in temeiul unui contract de mandat, raportul nascut in temeiul unui contract de management etc.
Ø De exemplu, daca autorul unui accident rutier este soferul unui camion care transporta marfa pentru unitatea unde era angajat, persoana prejudiciata se va putea adresa fie soferului, fie unitatii unde acesta este angajat, pentru a-si recupera prejudiciul.

Victima unei fapte savarsite de catre prepus in executarea
indatoririlor de serviciu (adica a indatoririlor nascute din contractul de prepusenie) are posibilitatea de a opta intre actiunea indreptata impotriva prepusului (autor direct al faptei) si actiunea indreptata impotriva comitentului. Aceasta a doua actiune este mai avantajoasa pentru victima, deoarece este mai probabil ca comitentul sa fie solvabil decat prepusul.
Fundamentul acestei raspunderi consta in:
• prezumtia de culpa in alegerea prepusului. Intr-adevar, d esi nu comitentul este cel care a savarsit delictul civil, el nu este lipsit de culpa: a angajat sa execute lucrarea respectiva o persoana care s-a dovedit necorespunzatoare, in sensul ca a savarsit o fapta producatoare de prejudicii;
• ideea de garantie fata de victima. Daca nu ar exista raspunderea comitentului pentru fapta prepusului, victima delictului civil s-ar putea afla in situatia de a nu-si acoperi prejudiciul, daca autorul faptei ar fi insolvabil;
• ideea de risc. Comitentul (fie persoana juridica, fie persoana fizica) trage foloase de pe urma activitatii prepusului. De aceea este firesc ca, odata cu beneficiul pe care lucrul prepusului i-l aduce, comitentul sa isi asume si riscurile pe care angajarea unui prepus le presupune.
Asadar, prin intermediul acestui tip de raspundere pentru altul, victima faptei ilicite are garantata, ca principiu, acoperirea prejudiciului suferit.
Dupa ce comitentul acopera prejudiciul suferit de victima delictului civil, el se va putea intoarce cu o actiune in regres, impotriva prepusului sau, recuperand (in masura sovabilitatii acestuia) ceea ce s-a platit.
Asadar, daca delictul civil este savarsit in aceste cir cumstante, ex ista (sau pot exista) doi pasi: mai intai acoperirea prejudiciului de catre comitentul celui care l-a produs, iar apoi, recuperarea sumei platite de catre comitent, de la prepus; d) raspunderea pentru fapta lucrului, animalelor si edificiilor. Si lucrurile neinsufletite pot “produce fapte juridice ilicite”.

Ø De exemplu, o masina care nu are frana de mana trasa poate sa porneasca accidentand o persoana sau distrugand un bun.

Fireste, in asemenea ipoteze proprietarul bunului respectiv raspunde pentru toate prejudiciile care s-au produs ca urmare a “faptei lucrului”.
4.4. Evenimentele
Evenimentele sunt faptele naturale sau imprejurarile care se produc independent pe vointa omului si de care leg ea civila leaga nasterea de raporturi juridice.
Ø Spre exemplu, nasterea unei persoane este din punct de vedere juridic un “eveniment” deoarece ea declanseaza o serie de efecte juridice cum ar fi: inceputul cap acitatii de folosinta, aparitia unui subiect de drept civil etc.
Ø Moartea persoan ei produce ca efecte juridice incetarea capacitatii de folosinta a acesteia, deschiderea succesiunii, incetarea contractului de renta viagera etc.
Evenimente sunt si imprejurarile de forta majora care, potrivit legii, suspenda prescriptia extinctiva, inlatura raspunderea civila etc. unilaterale
Acte juridice
Actiuni umane bilaterale
(contracte)
imbogatirea fara justa cauza licite
Izvoarele raportului juridic concret
Fapte juridice plata lucrului nedato rat gestiunea de afaceri ilicite
Evenimente

Intrebari si teste
Prestarea unei munci de catre o persoana fara contract de munca, dar pe baza promisiunii ca va fi angajata constituie un fapt juridic producator de efecte juridice. Precizati categoria de fapte juridice licite din care face parte si care sunt efectele juridice pe care le produce.
Imbogatirea fara justa cauza este: a) o infractiune; b) un delict civil; c) un act juridic unilateral; d) un fapt juridic licit; e) un contract.
Un fragment din balconul unui apartament se desprinde si se prabuseste avariind o masina parcata dedesubt. Precizati cine va raspunde pentru acoperirea prejudiciului astfel produs si in ce temei.
Precizati care sunt deosebirile dintre r aportul juridic civil si raportul juridic penal.
Plata lucrului nedatorat este considerata o varietate a
imbogatirii fara justa cauza. Explicati de ce.
Explicati intemeierea raspunderii comitentului pentru fapta prepusului pe: ideea de risc, ideea de gar antie, ideea de culpa.
Bibliografie
BOROI, G. Drept civil. Teoria generala, Bucuresti,
Editura ALL, 1997, p. 84 -; 89;
URS, I. Drept civil. Partea generala. Persoanele,

ANGHENI, S. vol. I, Bucuresti, Editura Oscar Print, 1998, p. 65 -; 70;
BELEIU, G. Drept civil roman. Introducere in dreptul civil roman. Subiectele dreptului civil roman,
Bucuresti, Casa de Editura si Presa “Sansa”
S.R.L., 1994, p. 100 -; 117;
UNGUREANU, O. Manual de Drept civil. Partea generala,
Bucuresti, Editura ALL -; BECK, 1999, p. 83 -; 87;
STEFANESC U, D. Drept civil, Bucuresti, Editura Oscar Print,
1999, p. 61 - 93;
STATESCU, C. Raspunderea civila delictuala pentru fapta altei persoane, Bucuresti, Editura Stiintifica si Enciclopedica, 1984;
STATESCU, C.
BARSAN, C.
Tratat de Drept civil. Teoria generala a obligatiilor, Bucuresti, Editura Academiei,
1981, p. 96 -; 227;
HAMANGIU, C.
ROSETTI -;
BALANESCU, I.
BAICOIANU, Al.
Tratat de Drept civil roman, Bucuresti,
Editura ALL, 1997, vol. II, p. 463 -; 484;
CANTAC UZINO M. Elemente de drept civil, Bucuresti, Editura
Cartea Romaneasca, 1921, p. 419 -; 438;
ELIESCU, M. Raspunderea civila delictuala, Bucuresti,
Editura Academiei, 1972;
ANGHEL, I.
DEAK, F.
POPA, M.
Raspunderea civila, Bucuresti, Editura
Stiintifica, 1970, p. 83 -; 215;
LULA, I. Raspunderea comitentului are un caracter accesoriu sau constituie o obligatie principala?, in revista “Dreptul” nr. 9/1995, p. 32 -; 35;
LULA, I. Garantia, fundamentul raspunderii civile a comitentului, in revista “Dreptul” nr. 10 11/1995 p. 58 -; 63.
LULA, I. Observatii asupra raspunderii civil

delictuale pentru ruina edificiului, in revista
“Dreptul” nr. 3/2000, p. 45 -; 54.