INTRODUCERE

Argument pentru studiul institutiei. Lucru hotarat, in dreptul nostru instituirea contractuala, spre deosebire de dreptul francez, a avut o soarta vitrega. Cu toate ca in Codul nostru civil s-a preluat esenta reglementarii instituirii contractuale din Codul civil Napoleon (si aceasta cu unele erori), practica judiciara si doctrina aproape au neglijat-o, pentru ca in ultimele decenii sa ajunga a nu mai fi studiata de loc sub motivul ca reglementarile referitoare la contractul de casatorie (maritagiu) (art. 932-935 C. civ.), care faceau referire la instituirea contractuala prin contractul de casatorie, au fost abrogate odata cu punerea in vigoare a Codului familiei. f1p7pz
Lasand de o parte faptul ca este discutabila ideea sustinuta in doctrina noastra potrivit careia, in lipsa de text expres, instituirea contractuala nu s-ar fi putut face decat prin contractul de casatorie , din moment ce in dreptul francez, tot fara text expres, instituirea prin contract de donatie ulterior casatoriei a fost si este unanim admisa , oricum ar fi, instituirea contractuala nu poate fi cu totul neglijata intrucat este aplicabila in alte sisteme de drept, iar juristul roman s-ar putea vedea pus in situatia ca in activitatea sa sa fie nevoit sa rezolve situatii juridce implicand o astfel de instituire. Ignorarea unei probleme nu inseamna ca aceasta nu exista. Iata asadar suficiente motive pentru a schita in liniile ei principale aceasta institutie.

Notiune. Instituirea contractuala, denumita si donatie de bunuri viitoare, este „o liberalitate prin care o persoana, instituantul, dispune cu titlu gratuit in beneficiul altei persoane, instituitul, care accepta, fie de toate sau o parte din bunurile care vor compune succesiunea sa, sau de cutare sau cutarebun determinat care se va putea gasi in aceasta” .
Este vorba asadar de un act prin care se instituie mostenitori (legatari) universali, cu titlu universal sau particulari, ca in cazul mostenirii testamentare, dar nu prin testament, care este un act juridic unilateral (supra nr.130), asa cum se face in mod obisnuit, ci printr-un contract (act de formatie bilaterala).
Sintagma „donatie de bunuri viitoare” vrea sa puna in evidenta faptul ca donatarul nu va beneficia de liberalitate decat la o data viitoare, aceea a mortii donatorului, iar nu in prezent .
Prin derogare de la dispozitiile art. 965 alin. 2 C. civ. care prohibeste pactele asupra succesinilor nedeschise, instituirea contractuala, considerata „arhetipul pactului asupra unei succesiuni viitoare”, este totusi valabila . Caracterul de exceptie al instituirii contractuale rezulta din faptul ca, potrivit legii, nu poate fi facuta decat fie prin contractul de casatorie (art. 933-935 C. civ., abrogate prin Decretul nr. 32/1954 pentru punerea in aplicare a Codului familiei si a decretului privitor la persoanele fizice si persoanele juridice; art. 1080-1091 C. civ. francez, in vigoare si astazi) , fie doar intre soti, in timpul casatoriei, prin conventie separata de cea matrimoniala initiala .

Natura juridica. Daca in doctrina clasica instituirea contractuala era considerata o donatie, doctrina contemporana priveste lucrurile mai nuantat. Fara indoiala ca instituiera imprumuta trasaturi distinctive atat donatiilor, cat si testamentelor. Ca si donatia, este un contract pentru a carui nastere valabila este necesar un acord de vointe intre cel care face liberalitatea si cel care este beneficiarul acesteia, dar, in acelasi timp, ca si testamenul, este un act juridic mortis causa, care va produce efecte doar la data decesului dispunatorului.
Pentru a stabili regimul juridic al instituirii contractuale trebuie stabilit insa care dintre aceste trasaturi sunt dominante: cele care apartin donatiei sau cele care apartin testamentului? Raspunsul este ca in cazul instituirii contractuale facute prin contract matrimonial predomina caracteristicile donatiei, aceasta fiind irevocabila, in timp ce in cazul celei facute in timpul casatoriei predomina caracteristicile testamentului, aceasta fiind revocabila ad nutum (art. 937 alin. 1 C. civ.) .
Datorita revocabilitatii sale, in practica notariala franceza, instituirea prin contract in timpul casatoriei se bucura de statutul de vedeta, cea facuta prin contract matrimonial fiind mult mai putin utilizata.

EFECTE

Efectele instituirii contractuale trebuie diferentiate dupa cum ne referim la situatia dinaintea decesului instituantului (a) sau dupa decesul acestuia (b).

a) Inaintea decesului instituantului

Instituirea facuta prin contract de casatorie. Daca instituirea s-a facut prin contract de casatorie, instituantul, desi ramane proprietar al bunurilor care au format obiectul contractului, nu poate dispune de acestea decat prin acte cu titlu oneros, nu si prin liberalitati (donatii sau legate) (art. 933 C. civ.).
Instituitul are in acest caz o situatie asemanatoare mostenitorilor rezervatari: este protejat impotriva actelor de dispozitie cu titlu gratuit ale dispunatorului, dar nu poate ataca aceste acte decat la data decesului acetuia, drepturile sale nefiind decat eventuale . Dreptul eventual al instituitului permite acestuia sa ia masuri conservatorii, spre deosebire de legatari si chiar si de mostenitorii rezervatari ai defunctului .

Instituirea facuta in timpul casatoriei. In cazul in care instituirea s-a facut in timpul casatoriei, liberalitatea este esentialmente revocabila (art. 937 alin. 1 C. civ.), astfel incat instituantul poate face nu numai acte de dispozitie cu titlu oneros, dar si cu titlu gratuit, exercitarea acestui drept echivaland cu revocarea tacita a instituirii . In caz de revocare a instituirii, instituitul nu poate ataca in nici un fel actul instituantului, afara de cazul in care vointa revocatorie a fost afectata de incapacitatea sau vicierea consimtamantului (supra nr.317).

b) Dupa decesul instituantului

La decesul instituantului are loc deschiderea institutiunii contractuale, indiferent daca a fost facuta prin contractul de casatorie sau in timpul casatoriei. Din acest moment instituitul se afla intr-o situatie identica celei unui legatar universal, cu titlu universal sau particular, dupa caz, in functie de obiectul instituirii. Cu alte cuvinte, va putea opta pentru acceptarea (pura si simpla sau sub beneficiu de inventar, daca instituirea este universala sau cu titlu universal) sau renuntarea la patrimoniul succesoral, cota-parte din acesta sau la un anume bun din succesiune.
Dreptul de optiune al instituitului nu contrazice cu nimic acceptarea facuta in timpul vietii instituantului, caci ceea ce a acceptat atunci este doar donatia de bunuri viitoare, iar nu bunurile cuprinse in acea donatie; este vorba, mai exact spus, de acceptarea titlului de viitor mostenitor, cu prerogativele pe care acesta le implica, inclusiv dreptul de optiune, care insa nu poate fi execitat inaintea decesului instituantului .

INEFICACITATEA INSTITUIRII CONTRACTUALE

Donatia de bunuri viitoare facuta prin contractul de casatorie este supusa acelorasi cauze de revocare si caducitate ca si cele ale donatiilor de bunuri prezente. Astfel, conform dispozitiilor art. 835 C. civ. nu este supusa revocarii pentru ingratitudine, dar este supusa acesteia pentru survenienta unui copil ulteror donatiei daca donatorul este un tert (art. 836 C. civ.).
Revocarea poate surveni si in cazul neindeplinirii sarcinilor de catre donatar ulterior decesului instituantului, la cererea mostenitorilor acestuia, pana la acest moment instituitul neavand nici un drept asupra obiectului liberalitatii, nu se poate pune problema obligatiei de a executa vreo sarcina .
O cauza specifica de ineficacitate este caducitatea instituirii contractuale facute in vederea casatoriei atunci cand aceasta nu se mai celebreaza.
Potrivit dispozitiilor art. 933 alin. 3 C. civ., in cazul instituirii contractuale facute prin contractul de casatorie, predecesul donatarului nu atrage caducitatea liberalitatii, asa cum ar fi fost normal (cum se intampla in dreptul francez conform prevederilor art. 1082 C. civ.), ci da doar dreptul instituantului sa-si revoce donatia . Predecesul instituitului in cazul donatiei de bunuri vitoare facute in timpul casatoriei, neintrand sub incidenta dispozitiilor art. 933 alin. 3 C. civ., atrage caducitatea acesteia.