Potrivit art. 7, aln. 1, Decretul 31/1954: “Capacitatea de folosinta incepe de la nasterea persoanei”. Potrivit aln. 2: “Drepturile copilului sunt recunoscute de la conceptie, insa numai daca el se naste viu”. Legea face distinctie intre persoana care s-a nascut si exista si persoana care este doar conceputa. r9m15mg
Capacitatea de folosinta se dobandeste din momentul nasterii. Nasterea este un fapt de stare civila, care se dovedeste prin actele de stare civila. Se apreciaza ca momentul dobandirii capacitatii de folosinta coincide cu data consemnata in actele de stare civila ca fiind data a nasterii. Aceasta nu inseamna ca o persoana care s-a nascut si exista, dar a carui nastere nu a fost inregistrata in actele de stare civila este lipsita de capacitate de folosinta. Dimpotriva, ea beneficiaza de aceasta capacitate, iar ca dovada este faptul ca ea poate sa intreprinda demersurile necesare pentru efectuarea inregistrarii in registrul de stare civila. Tot astfel, are capacitatea de folosinta si acela care a fost declarat mort prin hotarare judecatoreasca, dar care, in realitate, este in viata.
Persoana conceputa
Art. 7 din Decretul nr. 31/1954 vorbeste de dreptul copilului conceput, fara a face vreo distinctie, ceea ce inseamna ca suntem in prezenta unei dispozitii cu caracter general.
Codul civil face cateva aplicatii generale:
Art. 654, Cod civil: “Pentru a succede (mosteni) trebuie neaparat ca persoana ce succede sa existe in momentul deschiderii succesiunii”. In aln. 2 al aceluiasi articol se precizeaza ca: “Copilul conceput este considerat ca exista”, iar in aln. 3: “Copilul nascut este considerat ca nu exista”.
Art. 808, Cod civil: “Este capabil de a primi prin donatiune intre vii oricine este conceput in momentul donatiunii”. In aln. 2 se prevede ca: “Este capabil de a primi prin testament oricine este conceput in epoca mortii testatorului”.
Desi din cele citate din Codul civil rezulta ca celui conceput ii sunt recunoscute anumite drepturi, ceea ce a dus la aprecierea ca este vorba, in cazul copilului conceput, de o capacitate de folosinta anterioara nasterii, de o capacitate conditionata, drepturile sunt conditionate de nasterea copilului si de o capacitate limitata care priveste doar drepturile copilului nu si obligatiile sale.
Pentru recunoasterea acestei capacitati anticipate trebuie sa fie intrunite doua conditii:
1) Copilul sa se nasca viu. a) Vizeaza faptul nasterii copilului si este un aspect esential pentru ca numai in raport de momentul nasterii se poate stabili daca un copil era conceput sau nu la data cand se pune problema dobandirii anumitor drepturi.
Cum momentul conceperii este incert legea a stabilit ca necesitate un anumit timp legal al conceperii care este, potrivit art. 61 din Codul familiei, timpul cuprins intre a trei sutea si a o suta optzecea zi dinaintea nasterii copilului. b) Copilul trebuie sa se nasca viu, ceea ce inseamna ca, pe de o parte, acel copil care se naste mort este socotit ca n-a existat niciodata, prin urmare el nu a beneficiat si nu beneficiaza de nici un drept, iar pe de alta parte, copilul nu trebuie sa fie viabil. Legea nu cere ca el sa traiasca, pentru a i se putea recunoaste drepturi, legea nu cere ca el sa traiasca dupa nastere o perioada de timp ori sa nu prezinte afectiuni sau malformatii care in scurta vreme i-ar cauza moartea.
2) Copilul sa fie chemat la dobandirea anumitor drepturi. a) Art. 7, Decretul 31/1954 se refera, in general, la drepturile copilului, dar nu in intelesul de drepturi care le confera acestuia statutul de copil, cum ar fi dreptul la intretinere, ci in intelesul de drepturi subiective ce pot apartine unor persoane.
In acelasi timp, legea nu face distinctie intre dreptul patrimonial si nepatrimonial, insa pare vadit faptul ca dispozitiile art. 7 se refera doar la drepturile patrimoniale ale persoanei nu si la cele nepatrimoniale. b) Dispozitiile art. 7 exclude posibilitatea ca cel conceput sa dobandeasca, pe langa drepturi, si obligatii. S-a observat insa ca, in cazul mostenirii (succesiunii), cel chemat la mostenire dobandeste deopotriva atat bunurile, cat si obligatiile defunctului, de acestea din urma raspunzand, daca este cazul, chiar cu bunurile si mijloacele patrimoniale proprii.
Asa fiind, ar insemna ca si copilul conceput, contrar prevederilor art. 7, ar dobandi obligatiile defunctului, pe care il mosteneste. Insa, potrivit art. 19, Decretul nr. 32/1954: “Acceptarea mostenirii cuvenite unui minor, indiferent de varsta, sau unei persoane puse sub interdictie va fi socotita intodeauna ca fiind facuta sub beneficiu de inventar”. Dar daca minorul dobandeste intodeauna o mostenire sub beneficiul de inventar, cu atat mai mult copilul conceput va dobandi mostenirea tot astfel. Or, acceptarea mostenirii sub beneficiu de inventar da mostenitorului, potrivit art. 713, Cod civil, avantajul de a plati datoria succesiunii numai pana la concurenta valorii bunurilor pe care le-a primit.
Asa fiind, atunci cand un minor sau un copil conceput vine la mostenire acestia vor putea, eventual, sa nu primeasca nimic din activul mostenirii, adica in cazul in care pasivul este mai mare decat activul, dar in nici un caz ei nu vor fi obligati sa suporte pasivul (obligatiile mostenirii) din bunurile proprii.