e3h7hp
1.1. Notiune
Dupa cum am vazut, una dintre imprejurarile producatoare de efecte juridice independent de vointa omului, este curgerea timpului. In dreptul civil, curgerea timpului poate sa produca efecte contrare, in functie de domeniul si circumstantele in care se realizeaza:
• ea poate produce un efect achizitiv (cand du ce la doban direa de drepturi) sau
• un efect extinctiv (cand duce la stingerea unor drepturi).
In prima ipoteza, avem de a face cu prescriptia achizitiva sau uzucapiunea, prin care posesorul unui bun imobil poate sa dobandeasca dupa trecerea unui interval indelungat de timp dreptul de proprietate asupra bunului respectiv.
In cea de a doua ipoteza dreptul la actiune se poate stinge ca urmare a neexercitarii lui un anumit interval de timp de catre titular.
Definim prescriptia extinctiva ca fiind modalitatea de stingere a dreptului la actiune in sens material ca urmare a neexercitarii lui in termenul prevazut de lege.
Ø Spre exemplu, daca X (creditor) i-a imprumutat lui Y (debitor) o anumita suma de bani, el va putea pretinde restituirea acelei sume
incepand cu data la care imprumutul a ajuns la scadenta si pana la sfarsitul termenului de prescriptie extinctiva. Dupa ce a luat sfarsit acest termen (care este de trei ani in exemplul nostru), creditorul nu va mai putea apela la forta de constrangere a statului pentru a-l sili pe debitor sa-i restituie datoria. Cu alte cuvinte, creditorul nu va mai putea obtine o hotarare judecatoreasca prin care sa se dispuna executarea silita a debitorului.

Observam ca prescriptia extinctiva stinge dreptul material la actiune al creditorului. Trebuie insa facuta distinctia intre mai multe notiuni invecinate:
- dreptul procesual la actiune este posibilitatea de a intenta o actiune in fata instantelor judecatoresti. Acesta este imprescriptibil, in sensul ca, asemeni oricarui cetatean, creditorul are posibilitatea oricand sa se adreseze instantelor judecatoresti cu o actiune;
- dreptul la actiune in sens material reprezinta posibilitatea creditorului -; reclamant de a obtine castig de cauza in actiunea introdusa. Acest drept este prescriptibil, in sensul ca daca actiunea este introdusa dupa expirarea termenului de pr escriptie extinctiva, ea va fi respinsa de catre instanta ca prescrisa, fara a se mai trece la judecarea ei pe fond.
Asadar, dreptul la actiune in sens procesual nu trebuie confundat cu dreptul la actiune in sens material. Primul reprezinta posibilitatea reclamantului de a sesiza instanta de judecata, intr-o situatie concreta pentru apararea unui drept subiectiv incalcat sau contestat, in timp ce cel de al doilea rep rezinta posibilitatea obtinerii hotararii judecatoresti in baza careia sa se poata valorifica dreptul.
Dreptul la actiune in sens procesual este nelimitat in timp. Ceea ce se prescrie prin prescriptia extinctiva este numai dreptul la actiune in sens material, adica posibilitatea titularului dreptului subiectiv civil de a valorifica dreptul sau incalcat sau contestat de catre un tert;
- dreptul subiectiv rep rezinta prerogativa titularului de a pretinde subiectului pasiv sa aiba o anumita conduita. Ca si dreptul procesual, nici acest drept nu se stinge, ci subzista expirarii termenului de prescriptie extinctiva. Ca urmare, dupa cum am vazut atunci cand ne-am ocup at de clasificarea obligatiilor in obligatii perfecte si obligatii imperfecte
(naturale), daca debitorul isi executa totusi, de buna voie, obligatia, plata este considerata valabila. Dreptul subiectiv nu a incetat, doar ca si-a pierdut latura sanctionatorie, adica posibilitatea titularului sau de a-l constrange pe debitor sa ex ecute.
Prescriptia extinctiva trebuie delimitata de alte institutii care, de asemenea, presupun curgerea unui anumit interval de timp:

• Prescriptia achizitiva
Intr-adevar, desi ambele reprezinta sanctiuni de drept civil, efectul pe care il produc este opus: prescriptia achizitiva (uzucapiunea) conduce la dobandirea unui drept, in timp ce prescriptia extinctiva conduce la pierderea unui drept;
• Decaderea
Decaderea reprezinta acea sanctiune de d rept civil ce consta in stingerea dreptului subiectiv civil neexercitat in termenul prevazut de lege.
Ø Spre exemplu, in caz de ingratitudine din partea donatarului
(constand in “delicte, cruzimi si injurii grave”, in formularea
Codului civil), donatorul are la dispozitie un an pentru a revoca donatia. Daca nu o face inlauntrul termenului de decadere (care, spre deosebire de termenele de prescriptie extinctiva, nu poate fi nici suspendat, nici intrerupt), el nu o mai poate face; dreptul de revocare a fost pierdut definitiv.
Observam ca prescriptia extinctiva stinge doar dreptul material la actiune, in timp ce decaderea stinge insusi dreptul subiectiv;
• Termenul extinctiv
Termenul extinctiv este o modalitate a actului juridic, a carei
implinire conduce la stingerea dreptului subiectiv si a obligatiei corelative, spre deosebire de prescriptia extinctiva care este reglementata prin lege si are ca efect doar stingerea dreptului material la actiune.
1.2. Justificare
Ne putem pune intrebarea: pentru ce legiuitorul a optat pentru a limita in timp dreptul creditorului de a-l constrange (prin intermediul instantelor judecatoresti) pe debitor sa-si execute obligatia?
Reglementarea prescriptiei extinctive are mai multe justificari:
• mai intai prescriptia extinctiva reprezinta o prezumtie a
indeplinirii obligatiei de catre debitor. Daca creditorul nu a introdus actiunea impotriva debitorului sau pan a la capatul termenului de prescriptie extinctiva, cel mai probabil motiv

pentru care nu a facut-o este acela ca debitorul si-a indeplinit deja obligatia.
Prescriptia extinctiva dispenseaza debitorul care si-a indeplinit obligatia de sarcina de a pastra la nesfarsit chitanta liberatorie, adica dovada indeplinirii obligatiei. Ar fi, practic, imposibil sa pastram proba scrisa a indeplinirii de catre noi (si de catre toti cei pe care i-am mostenit) a tuturor obligatiilor contractuale, sub pericolul de a fi actionati in instanta de catre creditori (sau de catre urmasii creditorilor)! Prescriptia extinctiva este cea care pune punct acestei obligatii, limitand in timp sarcina pastrarii chitantelor;
• prescriptia extinctiva reprezinta si o sanctiune indreptata
impotriva creditorului neglijent, care nu se preocup a de ex ercitiul drepturilor sale. Pentru asigurarea securitatii circuitului civil, a certitudinii raporturilor juridice, neexercitarea
inlauntrul unui interval de timp a dreptului la actiune este sanctionata de lege prin pierderea acestui drept.
In circuitul civil, creditorul din cadrul unui raport juridic este (sau poate deveni) debitor in alt raport juridic. A nu-si valorifica creantele poate fi prejudiciabil pentru propriii lui creditori, astfel incat actionarea rapida, in instanta, a rau-platnicilor este in interesul tuturor subiectelor de drept, al tuturor participantilor la circuitul civil.
1.3. Reglementare
In prezent, prescriptia extinctiva cunoaste in dreptul nostru o reglementare gen erala, cuprinsa in Codul civil si in Decretul nr.
167/1958, precum si numeroase reglementari speciale, derogatorii. Ne aflam, prin aceasta, in perimetrul aplicarii principiului de interpretare
“legea speciala deroga de la legea generala”, in sensul ca, daca pentru introducerea unei anumite actiuni se prevede un termen special de prescriptie, atunci acest termen trebuie aplicat, nu cel prevazut in reglementarea generala.
Desi se ar e in vedere modificarea actelor normative care guverneaza prescriptia extinctiva, principiile functionarii acesteia si

mecanismele ei nu se vor schimba, astfel incat insusirea lor va fi utila, indiferent de eventualele modificari legislative.
In sfarsit, trebuie aratat ca in dreptul romanesc, ca si, in general, in dreptul Europei continentale, prescriptia extinctiva este reglementata si analizata ca institutie de drept substantial (material), spre deosebire de dreptul anglo-saxon, unde prescriptia este considerata o chestiune pur procedurala.
1.4. Efecte
Efectul principal al prescriptiei extinctive il constituie stingerea dreptului material la actiune. Alaturi de acesta, trebuie semnalate alte doua efecte, cu caracter subsidiar:
• o data cu stingerea dreptului la actiune privind un drept principal se stinge si dreptul la actiune privind drepturile accesorii.
Ø Spre ex emplu, daca pentru garantarea unei creante s-a constituit un drept de ipoteca, neexercitarea inlauntrul termenului de pr escriptie extinctiva a dreptului de creanta va atrage stingerea posibilitatii de executare a ipotecii. Daca X (creditor) i-a imprumutat lui Y
(debitor) o suma de bani si a constituit un drept de ipoteca asupra unui imobil aflat in proprietatea lui Y, dreptul de ipoteca va urma soarta dreptului principal. Cu alte cuvinte, daca la scadenta Y nu restituie suma datorata, X va avea la dispozitie trei ani pentru a pretinde executar ea obligatiei. Daca Y nu executa, X va putea vinde imobilul la licitatie publica, acoperindu-si din pretul obtinut creanta. Dar daca X lasa sa treaca cei trei ani fara a-si valorifica dreptul la actiune, nu va mai putea valorifica nici ipoteca, deoarece aceasta nu are o existenta de sine-statatoare, ci depinde de existenta dreptului principal.
• in cazul in care un debitor este obligat la prestatii succesive, dreptul la actiune se raporteaza la fiecare astfel de prestatie, indiferent de izvorul obligatiei.
Ø Spre exemplu, daca un locatar nu plateste chiria datorata in temeiul contractului de locatiune (de inchiriere), locatorul v a avea la dispozitie trei ani pentru a introduce actiunea in instanta, in vederea

valorificarii creantei. Pentru fiecare chirie neachitata incepe sa curga un nou termen de prescriptie extinctiva, astfel incat, daca presupunem ca in contract s-a prevazut obligativitatea platii lunare a chiriei, si timp de trei ani si jumatate nu s-a platit nimic, locatorul va putea valorifica, prin apel la forta de constrangere a statului, chiria datorata de chirias incepand cu luna a VII-a.