In optica foarte multor cercetatori nu este o doctrina, ci un spirit al politicii, un mod de a concepe societatea sub semnul ratiunii sau al rationabilitatii, pe baza carora elaboreaza o morala, o politica, o viziune asupra existentei in general. Din aceasta perspectiva extrem de larga, el apare in primul rand ca un corp de idei orientat spre protectia ordinii sociale, spre structuri care asigura stabilitatea unei societati (familie, comunitate), in general concepute ca un cadru al apararii omului real, concret fata de tendintele uniformizatoare manifestate de catre stat. k1g21gh
In acest sens, conservatorismul e un set de idei, credinte, valori, inclinatii, atitudini, care pornesc de la convingerea ca omul este totdeauna intr-o situatie, intr-o ordine sociala preexistenta lui, care are continuitate, traditie, care este un factor coaugulant prin el insusi si nu prin interventia unui element abstract, construit rational. Astfel, exista o ordine prestabilita, un echilibru care vine din istorie si care refuza revolutia.
Societatea este mai degraba o piramida a indatoririlor, decat un cadru al drepturilor. Societatea buna se intemeiaza pe respectul pentru diversitate, pe alegerea libera a oamenilor, pe spiritul de independenta, pe dorinta de intreprindere privata. De aici rezulta puternicul atasament al conservatorismului fata de proprietate.
Convingerea conservatorilor ca ordinea lumii e de sorginte divina si ca problemele reale ale societatii sunt cele religioase si cele morale. Oamenii sunt egali numai din punct de vedere religios si moral. O egalizare economica si politica a lor nu inseamna progres.
Gandirea conservatoare aduce un tip uman distinct, pentru care “a fi conservator inseamna a prefera familiarul -; necunoscutului, faptul -; misterului, realul -; posibilului, limitatul -; nemarginitului, ceea ce este aproape -; indepartatului, ceea ce este indeajuns -; supraabundentei, acceptabilul -; perfectului, legaturile si fidelitatile familiale -; seductiei unor atasamente mai profitabile, ceea ce s-a incercat -; neincercatului. Durerea unei pierderi va fi mai acuta decat atractia unei noutati”.
A fi conservator inseamna, pe potriva soartei pe care o ai, a te multumi cu acea nevoie de mai multa perfectiune, care este pe masura omului si a imprejurarilor in care traieste.
“Ori de cate ori stabilitatea este mai folosita decat imbunatatirea, certitudinea -; mai pretioasa decat speculatia, familiarul -; mai dorit decat perfectul, ori de cate ori o eroare ce intruneste consenul este de preferat unui adevar controversat, inclinatia de a fi conservator va fi mai potrivita decat oricare alta”.

Se pledeaza pentru trei valori de baza:
1) Traditie
2) Evolutie organica (prin ordine)
3) Libertatea care nu uniformizeaza

Traditionalismul
Traditio (lat.) = act de transmitere, de trecere
Traditia inseamna regulile, procedeele de transmitere a continutului si presupune ca cel ce primeste sa fie initiat, sa fie cuprins intr-un proces de invatare sau initiere in aceasta traditie.
Relatia traditie -; inovatie
Conservatorismul nu se opune ideii de progres, ci doreste pastrarea unui raport echilibrat intre traditie si inovatie, fiind ostil revolutiei.
Un aspect important este cel ce vizeaza caracterul coagulant al traditiilor. Acestea leaga o comunitate, asigurandu-i pastrarea identitatii. De aceea unele traditii se codifica, evitandu-se disolutia identitatii colective.
Supralicitarea rolului traditiei determina o societate sa ramana in stadiul traditional.
Prin etnic se determina un mod de a fi a unei societati, in care antropobiologicul este socializat. Etnia este un mod de a fi a unei societati, care are aceeasi origine de neam, convertita in elemente sociale de unitate (limba, obiceiuri, traditii, mod comun de a vedea si simti).

Nationalismul
Termenul prin care se desemneaza un mod de a promova specificul unei natiuni, identitatea ei. Identitatea unei natiuni este data de o serie de caracteristici, unele preluate de la societatea traditionala, altele structurate in epoca moderna. Natiunea tinde sa-si conserve identitatea, fiind un factor coagulant extrem de puternic.
N. Chauvin (Capitan al lui Napoleon) -; Sovinism
O data cu constituirea natiunilor s-a nascut si problema nationala. Acest lucru a fost specific imperiilor, dand nastere miscarilor de eliberare a popoarelor asuprite. Prabusirea imperiilor a marcat afirmarea natiunilor. Presedintele american Wilson: “Natiunile au dreptul sa-si afirme identitatea”.
Nationalismul, spune E. Gelluer, este un principiu politic, in numele caruia unitatea politica si cea nationala trebuie sa se supuna, fiind generatorul unui sentiment nationalist si a unei miscari nationaliste.
Sentimentul national este atacat din doua directii:
- Atunci cand statul nu reuseste sa cuprinda toti membrii natiunii.
- Atunci cand intr-un stat exista nationalitati.
Exista un nationalism etnic. Apare atunci cand in stat convietuiesc mai multe nationalitati. Pe glob sunt 8.000 de comunitati etnice si doar 200 de state, adica la un stat revin 40 de comunitati cu potential de irupere.