Definitie: Sunt anumite circumstante in care s-a comis infractiunea si care fac ca fapta comisa sa nu aiba trasatura esentiala a infractiunii numita vinovatie. g9g7gk
Aceste circumstante sunt cele prevazute in articolele 44 -; 51, cod penal.

1) Legitima aparare
Potrivit art. 44, cod penal o persoana nu raspunde penal, deci nu exista infracti-une, daca aceasta comite o fapta prevazuta de legea penala pentru a se apara in fata unui atac al altei persoane.
In cadrul legitimei aparari exista doua actiuni: actiunea persoanei care ataca si actiunea faptuitorului care se apara.
Conditiile de existenta a legitimei aparari:
I. Conditiile referitoare la atac: a) Atacul trebuie sa fie material, adica sa constea in acte de natura fizica, nu in acte de natura intelectuala sau morala. Astfel, insulta sau amenintarea nu sunt atacuri materiale. b) Atacul sa fie direct, adica sa puna in pericol nemijlocit persoana si drepturile acesteia, fara sa existe obstacole fizice intre atacator si atacat. c) Atacul sa fie imediat, adica sa fie in curs de desfasurare sau iminent. d) Atacul sa fie injust, adica sa constea intr-o fapta ilicita a faptuitorului. Nu poate fi vorba de legitima aparare atunci cand un infractor il ataca pe politistul care vrea sa-l aresteze.
Atacul unui animal nu constituie niciodata legitima aparare. Atacatorul trebuie sa fie o persoana si sa aiba discernamant. In cazul iresponsabililor, daca cel atacat stie ca se afla in fata unui atac al unei persoane iresponsabile, atunci nu este vorba de legitima aparare, ci eventual de o stare de necesitate. Daca nu stia ca este un atac al unei persoane iresponsabile, se considera ca atacul este injust si ne aflam in ipoteza unei legitime aparari. e) Atacul sa puna in pericol grav persoana celui atacat, viata si integritatea corporala a acestuia sau a altuia, drepturile sale, sau un interes obstesc.
Se pune problema in doctrina si in practica judiciara ce inseamna pericol grav. Gravitatea se apreciaza de la caz la caz, neexistand nici un fel de criteriu de departajare. Se considera ca, de lege ferenda, se impune abrogarea acestei conditii, deoarece pot fi comise abuzuri.
O alta problema este aceea daca exista legitima aparare atunci cand se ataca patrimoniul (daca victima prinde in flagrant infractorul care vrea sa-i fure un bun). In ultima perioada, instantele judecatoresti considera ca si atacul asupra patrimo-niului atrage legitima aparare.
De asemenea, s-a spus ca apararea trebuie sa fie fapta intentionata. Totusi, exista in jurisprudenta germana cazuri de aparare din culpa.
II. Conditii referitoare la aparare: a) Apararea sa vizeze persoana atacatorului. b) Apararea sa fie proportionala cu atacul. c) Apararea sa inceteze in momentul in care inceteaza atacul.
Depasirea limitelor legitimei aparari:
In cazul in care apararea este disproportionala fata de atac, pot exista doua implicatii juridice:
1. Daca depasirea limitelor legitimei aparari se datoreaza starii de temere sau tulburare in care s-a aflat faptuitorul, atunci potrivit art. 44 (3), cod penal (exces jusitificat de aparare), aceasta este asimilata legitimei aparari si inlatura caracterul penal al faptei.
Ex: Intr-o speta, cinci barbati il ataca pe faptuitor, insa fara intentia de a-l omori sau de a-i provoca o vatamare corporala grava. Acesta se sperie si il ataca pe unul din cei cinci cu cutitul, injunghiindu-l.
2. Daca depasirea legitimei aparari nu este datorata unei stari de temere sau tulburare, raspunderea penala nu este inlaturata, insa se va retine o circumstanta atenuanta.
Exista doua situatii speciale de legitima aparare: a) Atunci cand apararea consta intr-o fapta din culpa. In ultima perioada se considera a fi legitima aparare si atunci cand apararea este din culpa. b) Legitima aparare putativa -; Exista atunci cand faptuitorul crede ca se afla in fata unui atac si are motive intemeiate sa creada acest lucru, desi in realitate nu este asa. Are aceleasi efecte ca si legitima aparare.
Ex: Atacatorul are un pistol de plastic, insa faptuitorul nu stie si il impusca pe acesta.

2) Starea de necesitate
Potrivit art. 45, cod penal este in stare de necesitate acela care savarseste fapta pentru a salva, de la un pericol iminent si care nu putea fi inlaturat altfel, viata, integritatea corporala sau sanatatea sa, a altuia sau un bun important al sau sau al altuia, ori un interes obstesc.
Conditiile de existenta a starii de necesitate
I. Conditiile starii de pericol:
Starea de pericol este situatia care poate fi datorata unor actiuni umane, de cele mai multe ori din culpa, unor actiuni ale animalelor sau ale naturii si care pun in pericol una dintre valorile umane.
Exista unele diferente intre atac si starea de pericol:
- Atacul poate fi determinat doar de o actiune intentionata a omului, iar starea de pericol poate fi determinata si de o actiune produsa din culpa.
- Atacul vizeaza doar viata, sanatatea si integritatea corporala a persoanei, iar starea de pericol poate viza si un bun. a) Starea de pericol sa fie imediata, adica in curs de desfasurare sau pe cale de a se declansa. b) Sa puna in pericol valorile sociale enuntate expres in textul legii. c) Pericolul sa fie inevitabil, adica sa nu poata fi inlaturat altfel decat prin comiterea unor fapte prevazute de legea penala.
II. Conditiile actiunii de salvare: a) Sa fie necesara, adica pericolul sa nu fi putut fi inlaturat altfel, iar daca faptuitorul are la dispozitie mai multe variante este obligat sa o aleaga pe cea mai putin pagubitoare. Daca faptuitorul putea sa actioneze intr-un mod mai putin pagu-bitor, el va raspunde penal, dar se va retine o circumstanta atenuanta. b) Actiunea de salvare sa fie proportionala cu pericolul care exista, adica prin comiterea faptei prevazute de legea penala faptuitorul nu trebuie sa provoace un rau mai mare decat cel care s-ar fi produs daca nu intervenea. Nerespectarea acestei conditii duce la responsabilitatea penala si la retinerea unor circumstante atenuante.
Aceasta proportionalitate se analizeaza in raport de momentul comiterii faptei prevazuta de legea penala, in sensul ca, daca la momentul respectiv faptuitorul nu putea sa-si dea seama ca actiunea sa va produce consecinte mai grave decat daca nu intervine, va continua sa existe stare de necesitate.
Unele persoane nu pot sa invoce starea de necesitate pentru a se salva pe sine. In aceasta categorie intra politistii, pompierii, capitanii de nave si aeronave, militarii, medicii de ambulanta.
Diferente intre legitma aparare si starea de necesitate:
1) Ceea ce le determina. Astfel, legitima aparare o determina atacul, pe cand starea de necesitate e determinata de o stare de pericol. Notiunea de stare de pericol este mult mai larga decat cea de atac.
2) La starea de necesitate actiunea de salvare trebuie sa fie necesara, adica faptuitorul sa nu fi avut alta posibilitate, in timp ce aceasta conditie nu este ceruta la legitima aparare.
3) La legitima aparare faptuitorul trebuie sa actioneze, in mod obligatoriu, impotriva atacatorului, in timp ce la starea de necesitate actiunea e, de regula, indreptata impotriva altor valori.

3) Constrangerea morala si constrangerea fizica
Constrangerea morala sau psihica exista atunci cand, ca urmare a amenintarii unei persoane, faptuitorul este obligat sa comita fapta prevazuta de legea penala.
Persoana care comite acea fapta nu va raspunde penal, in timp ce persoana care ameninta va raspunde pentru instigare. Raul cu care se ameninta trebuie sa fie cel putin la fel de important ca si raul ce se cere a fi savarsit.
Constrangerea fizica sau forta majora presupune existenta unei forte de natu-ra fizica care determina comiterea faptei prevazute de legea penala de catre faptui-tor. Aceasta forta fizica ce determina constrangerea poate fi de natura animala, naturala sau umana.

De cele mai multe ori este vorba de infractiuni omisive. De exemplu, faptuito-rul trebuie sa se prezinte la recrutare, dar circulatia este paralizata in zona unde se afla, datorita conditiilor meteo nefavorabile. Se pot comite insa si infractiuni comisive.
Exista o constrangere fizica atunci cand faptuitorul nu are o alta posibilitate decat sa comita infractiunea. La starea de necesitate intotdeauna el are doua posibilitati, adica poate sa actioneze sau poate sa lase pericolul sa se produca.

4) Cazul fortuit
Reglementat in art. 47, cod penal, cazul fortuit este situat, din punct de vedere al gradului de vinovatie, acolo unde se termina culpa fara prevedere si din aceasta cauza exclude vinovatia penala.
Conditiile cazului fortuit:
1) Faptuitorul sa nu fi prevazut rezultatul si imprejurarile care l-au determinat.
2) Faptuitorul sa nu fi putut sa prevada nici rezultatul si nici imprejurarile care au determinat acest rezultat.
In practica judiciara se afirma in mod constant ca nu exista caz fortuit atunci cand faptuitorul actiona, la momentul interventiei cauzei imprevizibile, cu nerspec-tarea unor dispozitii legale. Exista caz fortuit atunci cand intre nerespectarea dispozitiilor legale si producerea rezultatului nu exista raport de cauzalitate.

5) Iresponsabilitatea
Este starea psihica a unei persoane care nu poate sa isi controleze actiunile sau nu poate sa conceapa efectele faptelor sale, datorita alienatiei mintale sau a altor situatii, cum ar fi somnambulismul.
Starea de iresponsabilitate trebuie sa existe in momentul comiterii infractiunii. Daca e vorba de o infractiune cu durata de executare trebuie ca iresponsabilitatea sa se mentina pe toata durata comiterii infractiunii.
Daca faptuitorul alterneaza momentele de iresponsabilitate cu momentele de luciditate atunci va raspunde doar pentru actele comise in stare lucida. Daca dupa momentul comiterii faptei persoana devine iresponsabila raspunderea penala va exista, insa procesul penal nu poate sa inceapa pana cand persoana nu redevine responsabila. Aceasta stare se mai numeste si imunitate psihica.
6) Betia
Clasificare: a) Betia completa -; Apare atunci cand autorul pierde controlul actiunilor sale. b) Betia incompleta -; Apare atunci cand autorul are controlul actiunilor sale. c) Betia voluntara -; Apare atunci cand autorul consuma intentionat alcool sau alte substante. d) Betia involuntara -; Apare atunci cand se datoreaza actiunii altei persoane sau unui caz fortuit, deci nu exista consimtamantul persoanei ce consuma substantele sau alcoolul.
Singurul caz cunoscut in practica de caz fortuit la betia involuntara este acela in care un angajat al unei fabrici de alcool s-a imbatat cu vapori de alcool rezultati dintr-o explozie a unui cazan.
Aspecte penale ale betiei:
- Betia involuntara completa e cauza ce inlatura caracterul penal al faptei.
- Betia voluntara, daca este produsa cu scopul ca faptuitorul sa prinda curaj, e circumstanta agravanta.
- Betia voluntara poate fi, uneori, circumstanta atenuanta.
- Betia voluntara este, uneori, element constitutiv al unei infractiuni.
Ex: conducerea in stare de ebrietate

7) Minoritatea
Potrivit art. 50, cod penal minorii care la data comiterii faptei nu implinisera 14 ani nu raspund penal. In cazul infractiunii cu durata de executare se va tine cont doar de actele comise dupa implinirea varstei de 14 ani.

8) Eroarea

Eroarea este reglementata in art. 51, cod penal si este de doua feluri:
1. Eroarea de drept -; Exista atunci cand faptuitorul nu cunoaste sau cunoaste in mod gresit o norma juridica de care depinde caracterul penal al faptei.
2. Eroarea de fapt -; Consta in necunoasterea sau cunoasterea gresita a unei stari, imprejurari sau situatii de care depinde caracterul penal al faptei.
Eroarea mai poate fi clasificata in:
3. Eroarea esentiala - Acea eroare care priveste unul din elementele constitu-tive ale infractiunii.
4. Eroarea neesentiala - Se refera la alte aspecte decat elementele infractiunii, adica un element de care nu depinde caracterul penal al faptei.

1. Eroarea de drept
Potrivit art. 51, cod penal numai eroarea de drept nepenal inlatura caracterul penal al faptei, in timp ce eroarea de drept penal nu poate fi invocata pentru a inlatura caracterul penal al faptei, deoarece ar contraveni principiului cunoasterii absolute a legilor penale. In legislatiile straine se incearca eliminarea acestui principiu, doarece poate duce la situatii absurde (unele legi devin aplicabile chiar inainte de a fi publicate).
2. Eroarea de fapt
Aceasta eroare inlatura caracterul penal al faptei doar atunci cand este esentiala (de exemplu, atunci cand o persoana ia din cuier o haina foarte asemanatoare cu a sa crezand ca este haina sa).
Este necesar ca eroarea sa nu se datoreze culpei faptuitorului. Asadar nu se admite eroarea atunci cand faptuitorul, in mod rezonabil, putea sa-si dea seama de situatia reala.
Exista trei situatii speciale de eroare de fapt: a) Eroare asupra persoanei - error in personam
Consta in cunoasterea gresita a identitatii victimei (atunci cand faptuitorul confunda victima). Intr-o astfel de situatie, pentru ca identitatea subiectului pasiv nu are relevanta pentru existenta infractiunii, se va retine o singura infractiune intentionata comisa impotriva persoanelor efectiv lezate. b) Aberatio ictus - ,,devierea loviturii”
Apare in situatia in care faptuitorul vrea sa lezeze o anumita persoana dar, din cauza executarii gresite a infractiunii, lezeaza o alta persoana.
In raport de solutia care se da intr-o astfel de situatie exista doua opinii:
Prima opinie, majoritara in doctrina si in practica judiciara, spune ca situatia e identica cu eroarea asupra persoanei, deci si incadrarea juridica va fi aceeasi ca la error in personam.
Cea de-a doua opinie, la care se raliaza si prof. Florin Streteanu, spune ca situ-atia nu este identica cu eroarea asupra persoanei, deoarece eroarea apare in momen-te diferite. In cazul erorii asupra persoanei faptuitorul greseste in momentul luarii rezolutiei, iar executarea acestei rezolutii gresite este corecta. In schimb, la aberatio ictus rezolutia este corecta, insa executarea este gresita. Rezulta, potrivit acestei opinii, ca si solutiile date trebuie sa fie diferite. Astfel, la aberatio ictus se va retine un concurs de infractiuni intre o fapta intentionata in forma de tentativa comisa impotriva persoanei vizate si o fapta consumata din culpa impotriva persoa-nei efectiv lezate. c) Aberatio delicti
Este situatia in care faptuitorul doreste lezarea unui obiect juridic dar, din cauza executarii gresite a actului de executare, lezeaza un alt obiect juridic. Solutia instantei se va da ca la aberatio ictus.
Va exista tentativa la infractiunea intentionata asupra obiectului vizat si infracti-une din culpa, consumata, asupra obiectului efectiv lezat.