Actul juridic civil -; Manifestare de vointa sau un acord de vointe, savarsit cu intentia de a produce efecte juridice. i9u17up
In functie de numarul vointelor care concura la formarea sa, se poate face distinctie intre actele unilaterale, care sunt rezultatul unei singure vointe si contractele, care sunt acte bilaterale sau multilaterale, intrucat se formeaza prin acordul de vointe a doua sau mai multor persoane.
Contractele se clasifica in contracte unilaterale si contracte bilaterale (sinalagmatice).
Contractul unilateral este, din punct de vedere al modului sau de formare, un act de structura bilaterala sau chiar multilaterala, insa este numit asa, deoarece da nastere la drepturi pentru una dintre partile contractante si la obligatii pentru cealalta parte contractanta.
Ex: Donatia
Contractele sinalagmatice -; Acelea care dau nastere la drepturi si obligatii reciproce pentru ambele parti contractante. Aceste drepturi si obligatii sunt corelative si interdependente, dreptului fiecaruia dintre parti corespunzandu-i o obligatie a celeilalte parti. Atunci cand una din partile contractului sinalagmatic cere celeilalte parti sa-si execute obligatiile, aceasta din urma va putea sa refuze executarea, pana in momentul in care cealalta parte se va arata dispusa sa execute la randul ei obligatiile ce-i revin. Atunci cand una din partile contractante isi executa obligatiile, in vreme ce cealalta parte refuza sa le execute, partea care a executat poate cere rezolutiunea (desfiintarea contractului) si restituirea prestatiilor executate.
Contractele oneoroase si contractele cu titlu gratuit
Si actele unilaterale (Ex: Legatele) pot fi cu titlu gratuit. a) Contractele oneoroase sunt acelea in care fiecare dintre parti urmareste sa realizeze un avantaj economic, dand in schimb un echivalent. b) Contractele cu titlu gratuit sunt acelea in care una dintre parti procura celeilalte parti un avantaj economic fara a primi in schimb un echivalent.
Distinctia intre cele doua categorii de contracte prezinta importanta datorita faptului ca legea reglementeaza mai riguros capacitatea de a face acte cu titlu gratuit, instituind o seama de incapacitati de a dispune cu titlu gratuit.
Raspunderea in contractul cu titlu oneros este mai exigent reglementat decat in cele cu titlu gratuit. Potrivit art. 1540, pentru culpa, cand mandatul este fara plata, raspunderea se aplica cu mai putina rigurozitate decat in caz contrariu.Atunci cand mandatarul este remunerat, el este raspunzator pentru orice culpa, oricat de usoara ar fi, iar atunci cand manatul este gratuit, mandatarul va raspunde pentru prejudiciile cauzate celeilalte parti cu intentie ori dintr-o culpa grava.
Contractele cu titlu oneros se clasifica in contracte comutative si contracte aleatorii.
Problema clasificarii unui contract ca fiind comutativ sau aleatoriu nu se pune in cazul contractului cu titlu gratuit si nici in cazul actelor cu titlu gratuit.
Contractele comutative sunt acele contracte in care partile isi cunosc chiar din momentul incheierii lor drepturile si obligatiile.
Contractele aleatorii sunt acelea in care partile sau una dintre ele nu cunosc/nu cunoaste, la data incheierii contractului, intinderea obligatiilor, aceasta depinzand de un eveniment viitor si nesigur numit risc, care creeaza pentru parti sanse de castig sau de pierdere. Un asemenea contract este intretinerea, deoarece intinderea obligatiilor intretinatorului depinde de durata vietii celui intretinut.
Distinctia dintre contractele cumulative si cele aleatorii prezinta importanta practica, deoarece problema leziunii ca viciu al consimtamantului se poate ridica doar in contractul cu titlu oneros.
Contractul cu titlu gratuit si actele unilaterale cu titlu gratuit se impart in liberalitati si dezinteresate. Caracteristic liberalitatilor este faptul ca o persoana, diminuandu-si patrimoniul, procura altei persoane un avantaj economic. Dezinteresatele sunt acelea prin care una dintre parti procura celeilalte un avantaj economic fara a-si diminua propriul patrimoniu.
Ex: mandatul gratuit, depozitul gratuit
In functie de efectele lor, putem face distinctie intre contractele constitutive si translative, pe de o parte si contractele si actele unilaterale declarative, pe de alta parte.
Contractele constitutive de drepturi -; Acelea prin care se constituie drepturi noi, inexistente anterior incheierii lor.
Ex: Contractul prin care se constituie o ipoteca, un drept de uzufruct ori un alt drept real.
Contractele translative -; Acelea prin care se transmit intre parti anumite drepturi.
Ex: Contractele de vanzare-cumparare, contractele de schimb etc.
Contractele si actele unilaterale declarative -; Acelea prin care nici nu se constituie, nici nu se transmit drepturi, ci se consolideaza anumite drepturi.
Ex: Conventia de impartire a unui bun comun, actul unilateral prin care se confirma un contract sau un alt act juridic sanctionat cu nulitate relativa.
Distinctia prezinta o importanta practica pentru ca actele declarative isi produc efectele retroactiv, respectiv nu de la data incheierii lor, ci de la data cand s-au nascut drepturi care se consolideaza prin intermediul lor.
De pilda, fostii coproprietari, dupa impartirea bunului comun sunt considerati ca au devenit proprietari exclusivi asupra partilor ce l-au primit din bunul comun de la data cand s-a nascut dreptul de proprietate, data care este anterioara conventiei de impartire a bunului comun.
Acte de conservare, de administrare si de dispozitie
Clasificare mai ampla, care are in vedere atat contractele, cat si actele unilaterale si unele acte cu caracter procesual.
Actele de conservare -; Acelea care au ca scop si rezultat evitarea pierderii unui drept.
De pilda, un act incepator de executare silita duce la intreruperea prescriptiei dreptului de a cere executarea silita si ca urmare evita stingerea acestui drept.
Actele de administrare -; Acelea prin care se urmareste o mai buna punere in valoare a unui bun sau chiar a unui patrimoniu.
Distinctia dintre actele de administrare a bunurilor si cele de administrare a patrimoniului prezinta importanta practica, deoarece actele de administrare a bunurilor nu au niciodata ca rezultat iesirea bunului din patrimoniul celui ce face actul. Un act tipic de instrainare este inchirierea, insa este de observat ca atunci cand aceasta are ca obiect imobile si se intinde pe o durata mai mare de 3 ani, ea se supune dispozitiilor legale privitoare la publicitatea instrainarilor si ca atare este privita ca un act de dispozitie.
Actele de administrare a patrimoniului au ca obiect o universalitate de bunuri, de drepturi si obligatii. Aceste acte pot avea, uneori, ca rezultat instrainarea anumitor bunuri.
De pilda, potrivit art. 129, aln. 2, Codul familiei: “Tutorele nu poate ca in numele minorului sa incheie acte ce depasesc dreptul de a administra”, dar potrivit aln. 4 din acelasi articol: “Tutorele poate instraina, fara prealabila incuviintare a autoritatii tutelare, bunurile supuse pieirii ori stricaciunii, precum si cele devenite nefolositoare pentru minor”. Aceasta inseamna ca, desi este vorba despre acte de instrainare, acestea sunt asimilate de legiuitor actelor de administrare.
Actele de dispozitie -; Acelea care au ca scop si rezultat instrainarea unui bun sau grevarea lui cu drepturi reale, in beneficiul unor terte persoane.
Distinctia dintre aceste trei categorii de acte prezinta importanta practica din trei puncte de vedere:
- In cazul bunurilor comune ale sotilor, acestia pot face acte de conservare si de administrare a bunurilor comune, indiferent daca acestea sunt mobile sau imobile, fara a avea nevoie de consimtamantul expres al celuilalt sot. In schimb, atunci cand se instraineaza sau se greveaza un teren sau o constructie este necesar consimtamantul ambilor soti.
- In cazul in care o persoana este reprezentat de catre un mandatar general, care poate fi si un curator, acesta poate sa incheie, in virtutea mandatului general doar acte de conservare si administrare in numele celui pe care-l reprezinta.
- Capacitatea ceruta pentru incheierea actelor civile difera in functie de categoria careia acestea ii apartin. Astfel, acte de conservare poate sa faca si cel lipsit de capacitate de exercitiu.
Acte de administrare poate sa faca si cel cu capacitate de exercitiu restransa, dar cu conditia ca acestea sa nu fie lezionare, iar atunci cand aceste acte se incheie de catre reprezentantul legal ori se incuviinteaza de catre ocrotitorul legal nu este necesara si incuviintarea autoritatii tutelare. In schimb, ocrotitorul legal are nevoie de incuviintarea prealabila a autoritatii tutelare atunci cand incheie sau incuviinteaza acte de dispozitie.
O seama de acte de dispozitie, cum sunt donatiile, nu pot fi incheiate de ocrotitorul legal, chiar daca ar exista si incuviintarea autoritatii tutelare.
Contractele numite (tipice) -; Acelea care au atat o denumire, cat si o reprezentare legala.
Contractele nenumite (atipice) -; Acelea pe care legea nu le reglementeaza nici macar prin dispozitii supletive, ele aparand ca o creatie exclusiva a partilor si o expresie a libertatii contractuale.
Categoria contractelor nenumite a ridicat, in practica, problema de a sti daca aceste contracte trebuie sa indeplineasca doar cerintele generale de valabilitate ale contractului si cerintele stabilite de catre parti sau daca trebuie sa indeplineasca si cerintele generale de valabilitate prevazute de lege pentru contractul cel mai apropiat.
In concret, problema s-a ridicat in legatura cu contractul de intretinere, care este un contract nenumit si contractul de renta viagera, care este un contract numit, asemanator cu cel de intretinere si pentru care Codul civil, in art. 1645, prevede o conditie speciala de valabilitate, dispunand ca un astfel de contract, incheiat in favoarea unei persoane afectate de o boala de care a murit in intervalul de 20 de zile de la data contractului, este nul.
In practica s-a apreciat ca aceasta cerinta speciala isi gaseste aplicabilitate doar in cazul rentei viagere nu si in cazul intretinerii, care, fiind un contract nenumit, se supune doar dispozitiilor legae care prevad condtiile generale de valabilitate a contractelor.
Contractele cu executare dintr-o data -; Acelea care se executa printr-o prestare unica.
Contractele cu executare succesiva -; Acelea care se executa fie printr-un sir de prestatii succesive (plata chiriei), fie printr-o prestatie continua (folosirea unor suporturi locative de catre chiriasi).
Importanta:
In cazul contractelor sinalagmatice cu executare dintr-o data, atunci cand una dintre parti nu-si executa obligatiile, cealalta parte poate sa ceara rezolutiunea (desfiintarea contractului cu efect retroactiv). In schimb, atunci cand un contract sinalagmatic produce efecte succesive pentru ambele parti el este supus rezilierii, adica desfacerii doar pentru viitor.
Nulitatea contractelor cu executare dintr-o data produce, de regula, efecte retroactive, in timp ce nulitatea contractelor cu executie succesiva produce efecte doar pentru viitor.
Numai in cazul contractelor cu executare succesiva, pentru fiecare prestatie curge un termen distinct de prescriptie, calculat din momentul in care aceasta prestatie era datorata.