Legislatia noastra civila nu reglementeaza abuzul de drept, iar potrivit unui vechi adagiu, cel care exercita un drept al sau nu poate vatama pe altul. Aceasta ar insemna ca drepturile subiective pot fi exercitate discretionar de catre titularul lor fara nici o ingradire. S-a observat ca, uneori, este posibil ca exercitarea unui drept de catre titularul sau sa cauzeze altuia anumite inconveniente sau chiar prejudicii materiale ori morale. Doctrina a elaborat teoria abuzului de drept, iar jurisprudenta a facut cateva aplicatii ale acesteia. p4u24ug
Pentru a fundamenta legal teoria abuzului de drept trebuie avute in vedere doua dispozitii legale:
- Dispozitiile art. 54, Constitutia Romaniei: “Drepturile si libertatile trebuie exercitate cu buna credinta astfel incat sa nu se incalce drepturile si libertatile altora”
- Dispozitiile Decretului 31/1954, art. 1 si 3: “Drepturile civile ale persoanelor fizice sunt recunoscute in scopul de a se satisface interesele personale materiale si culturale ale acestora”, “Drepturile civile pot fi exercitate doar potrivit cu scopul lor economic si social”.

Abuzul de drept -; Consta in exercitarea unui drept subiectiv cu rea-credinta si contrar scopului sau economic si social, exercitare care este de natura sa cauzeze unei alte persoane un inconvenient sau un prejudiciu.
Prin rezultatul sau, abuzul de drept se manifesta ca o fapta ilicita si ca urmare, el trebuie sanctionat.
Doctrinar si jurisprudential s-au promovat urmatoarele moduri de sanctionare a abuzului de drept.
1) Refuzul organului jurisdictional de a acorda ocrotire dreptului exercitat abuziv, in situatia in care persoana care se face vinovata de exercitarea abuziva a dreptului este aceea care se adreseaza organului jurisdictional.
2) Interzicerea exercitarii pe mai departe a dreptului care a fost exercitat abuziv.
3) Obligatia la plata de daune materiale sau morale a celui ce si-a exercitat abuziv dreptul, atunci cand rezultatul acestui exercitiu s-a concretizat intr-o dauna materiala sau morala.