p7g15gl

1.1. Notiunea de act juridic civil
Actul juridic civil reprezinta o manifestare de vointa facuta cu intentia de a produce efecte juridice, respectiv de a naste, modifica ori stinge un raport juridic civil concret.
Dupa cum stim, actele juridice sunt, ca si faptele juridice, izvoare ale rapo rtului juridic concret, dar, spre deosebire de acestea din urma, ele sunt savarsite chiar cu intentia ca un atare raport juridic sa ia nastere.
Autorul unui delict civil, bunaoara, nu urmareste prin savarsirea acestui fapt producerea de efecte juridice (care constau in obligarea la acoperirea prejudiciului cauzat), in schimb autorul unui testament urmareste tocmai producerea de efecte juridice (transmisiunea averii succesorale catre cel desemnat ca beneficiar).
Notiunea de act juridic” este utilizata in literatura juridica si in practica in doua intelesuri:
- act juridic civil in sens de negotium - desemneaza insasi manifestarea de vointa intervenita in scopul de a produce efecte juridice civile, operatiunea juridica in sine ( vanzare-cumparare, schimb, locatiune etc.);
- act juridic civil in sens de instrumentum se refera la inscrisul constatator al manifestarii de vointa (al operatiei juridice), documentul in care aceasta operatiune este consemnata.
1.2. Clasificari ale actelor juridice civile
1.2.1. Criteriul numarului partilor
Dupa criteriul numarului partilor, exista acte juridice civile unilaterale, bilaterale si multilaterale.

Actul juridic civil unilateral este rodul unei singure vointe, al vointei unei singure parti.
Ø Astfel sunt, de exemplu: testamentul, oferta, promisiunea publica de recompensa, acceptarea unei succesiuni, renuntarea la o mostenire, denuntarea unui contract, confirmarea unui act anulabil, recunoasterea unui copil etc.
Ø Oferta de a contracta este, de asemenea, un act juridic unilateral.
Ofertantul a decis sa vanda un imobil si formuleaza aceasta oferta unei alte persoane. Oferta sa va trebui mentinuta pana la sfarsitul termenului prevazut in aceasta sau, daca nu s-a prevazut nici un termen, un interval de timp rezonabil.
Asadar, indep endent de vreo acceptare, oferta de a contracta produce, prin ea insasi, efecte juridice: daca ofertantul nu o mentine
intregul interval de timp, se razgandeste si nu mai vrea sa vanda, el trebuie sa il despagubeasca pe destinatarul ofertei pentru toate cheltuielile pe care acesta le va fi facut cu evaluarea ofertei.
Intre ofertant si destinatarul ofertei s-a nascut un r aport juridic in care ofertantul este subiectul pasiv, avand obligatia de a mentine oferta pana la sfarsitul termenului, iar destinatarul ofertei este subiectul activ, avand dreptul de a pretinde mentinerea ofertei sau, in cazul in care aceasta este revocata inainte de expirarea termenului, de a pretinde despagubiri pentru cheltuielile facute (spre exemplu, pentru plata consultatiei unui evaluator, arhitect, designer, constructor etc.). Izvorul acestui raport juridic
il constituie actul unilateral al ofertantului.
Daca oferta va fi acceptata de catre destinatar, va lua nastere un raport juridic complet diferit; el va avea ca izvor intelegerea dintre parti,
intalnirea dintre oferta si acceptare, adica un act juridic bilateral. In cadrul acestui raport juridic atat ofertantul, devenit vanzator, cat si destinatarul ofertei, devenit cumparator, vor avea si drepturi si obligatii.
Actul juridic civil bilateral este rezultatul acordului de vointa a doua parti. El poarta denumirea de contract sau conventie.
Art. 942 din Codul civil defineste contractul ca fiind : ”acordul
intre doua sau mai multe persoane spre a constitui sau a stinge intre dansii un raport juridic”.

Este act juridic civil multilateral acela care rep rezinta rodul vointei a trei sau mai multe parti. De exemplu, contractul civil de societate.
In determinarea caracterului bi sau multilateral al unui act juridic, nu se va lua in considerare numarul persoanelor intre care s-a incheiat contractul, ci numarul partilor, deci al intereselor contractante. Ca urmare, un contract de vanzare-cumparare incheiat intre doi vanzatori si trei cumparatori ramane un act juridic bilateral. Tot astfel, contractele colective de munca sunt acte bilaterale.
Contractele (acte juridice bi sau multilaterale) se clasifica, la randul lor, in contracte unilaterale si bilaterale dupa criteriul continutului lor. Dar, ca acte juridice, toate contractele presupun un acord de vointe, deci nu pot avea caracter unilateral. Cele doua clasificari nu se confunda.
• Contractele unilaterale sunt cele in care numai una dintre parti are calitatea de creditor (este titular de drepturi) si do ar cealalta parte are calitatea de debitor (are obligatii).
Spunem ca ele se caracterizeaza prin aceea ca dau nastere la obligatii in sarcina uneia sin gure dintre parti.
Ø Un astfel de contract este, de exemplu, contractul de donatie.
• Contractele bilaterale sunt cele in cazul carora fiecare dintre parti are atat drepturi cat si obligatii civile.
Ele se caracterizeaza prin reciprocitatea obligatiilor ce revin partilor si prin interdependenta obligatiilor reciproce. Contractele bilaterale se mai numesc contracte sinalagmatice. Astfel sunt, spre exemplu, contractul de vanzare- cumparare, contractul de schimb, contractul de locatiune, contractul de prestari-servicii etc. In cazul fiecaruia dintre acestea, partile au atat calitatea de creditor, cat si calitatea de debitor.
a Bunaoara, prestatorul de servicii are obligatia de a p resta munca si dreptul de a primi indemnizatia prevazuta in contract pentru aceasta, iar beneficiarul ar e dreptul de a pretinde prestarea muncii si obligatia de a-l remunera pe prestator.
Ca efect al reciprocitatii si interdependentei obligatiilor partilor, contractele sinalagmatice produc o serie de efecte specifice. In sinteza, acestea sunt:
- exceptia de neexecutare a contractului. Aceasta consta in dreptul uneia dintre parti, in ipoteza in care cealalta parte nu isi

indeplineste obligatiile contractuale, de a nu si le executa nici ea.
a Spre exemplu, daca vanzatorul nu isi indeplineste obligatia de predare a bunului, cumparatorul are dreptul ca, invocand exceptia de neex ecutare, sa refuze plata pretului;
- riscul contractului. Daca una dintre parti nu isi indeplineste obligatiile contractuale fara culpa sa, (spre exemplu, dintr-o cauza de forta majora) in principiu cealalta parte nu va putea refuza sa si le ex ecute pe ale sale. Spunem ca riscul contractului este suportat de debitorul obligatiei imposibil de executat;
- rezilierea si rezolutiunea contractului. Daca un a dintre parti si a executat obligatiile, iar cealalta nu, cea dintai va putea pretinde instantei judecatoresti desfiintarea contractului si restituirea prestatiilor efectuate. Partile vor fi repuse in siuatia anterioara, ca si cum intre acestea nu s-ar fi incheiat nici un contract.
1.2.2. Criteriul scopului urmarit la incheierea lor
Dupa scopul urmarit la incheierea lor, actele civile pot fi: cu titlu oneros si cu titlu gratuit.
Actul juridic cu titlu oneros este acela in care, in schimbul folosului patrimonial procurat de o parte celeilalte, se urmareste obtinerea altui folos patrimonial. Astfel, Codul civil prevede: “ Contractul oneros este acela in care fiecare parte voieste a-si procura un avantaj“.
Ø Sunt, de exemplu, acte cu titlu oneros: contractul de vanzare cumparare, contractul de locatiune, contractul de antrepriza,
imprumutul cu dobanda etc.
Actul juridic cu titlu gratuit este acela prin care se p rocura un folos patrimonial, fara a se urmari obtinerea altui folos patrimonial in schimb. In definitia Codului civil, „Contractul gratuit sau de binefacere este acela in care una din parti voieste a procura, fara echivalent, un avantaj celeilalte”.
Ø Acte cu titlu gratuit sunt, de exemplu: donatia, mandatul gratuit,
imprumutul fara dobanda, d epozitul neremuner at etc.

Trebuie observat ca unele acte juridice au caracter oneros prin esenta lor: contractul de vanzare-cumparare, contractul de inchiriere, contractul de schimb. Daca asemenea contracte s-ar incheia cu titlu gratuit, aceasta ar schimba insasi calificarea lor.
Ø Spre exemplu, pretul constituie un element esential al contractului de vanzare -; cumparare; in absenta obligatiei de plata a pretului, contractul s-ar transforma intr-un contract d e donatie sau dar manual, dupa caz.
Similar, exista si contracte care prin esenta lor sunt gratuite, cum este, spre exemplu, contractul de comodat (imprumut de folosinta). Daca in schimbul folosintei bunului se percepe o remuneratie, contractul se va transforma in contract de inchiriere.
Alte contracte sunt gratuite numai prin natura lor; ele se incheie, de regula, cu titlu gratuit, dar pot fi totusi incheiate si cu titlu oneros.
Ø Spre ex emplu, contractul de mandat este indeobste incheiat cu titlu gr atuit, dar mandatarul poate percepe o indemnizatie pentru serviciul facut mandantelui, caz in care contractul incheiat intre cei doi este cu titlu oneros.
1.2.3. Subclasificarea actelor juridice incheiate cu titlu oneros
In functie de cunoasterea sau nu a intinderii exacte a obligatiilor partilor din momentul incheierii actului juridic, actele cu titlu oneros se subclasifica in acte comutative si acte aleatorii.
Este comutativ acel act cu titlu oneros la inch eierea caruia partile cunosc existen ta si intinderea obligatiilor lor.
Ø De exemplu: contractul de vanzare-cumparare, contractul de antrepriza, contractul de schimb etc.
La in cheierea unor asemenea contracte, fiecare parte stie exact care
ii sunt obligatiile: vanzatorul stie ca trebuie sa transfere drepul de proprietate exercitat cu privire la un anumit bun, cumparatorul stie ca trebuie sa plateasca pretul convenit etc. Contractul nu se considera incheiat pana cand nu sunt fixate toate aceste elemente.

Dimpotriva, este aleatoriu actul cu titlu oneros la incheierea caruia partile nu cunosc intinderea obligatiilor lor, stiind ca ex ista sansa unui castig sau riscul unei pierderi, ce depind de o imprejurare viitoare incerta.
Ø Astfel de contracte sunt: contractul de joc sau prinsoarea (p ariurile), contractul de asigurare, contractul de renta viagera etc. Spre exemplu, printr-un contract de renta viagera una dintre parti se obliga sa ii plateasca celeilalte, p eriodic, o anumita suma de bani pana la moartea acesteia din u rma. Debitorul nu cunoaste insa, de la momentul incheierii contractului, cat va avea de platit, deoarece nu cunoaste cand anume se va produce moartea creditorului rentei viagere.

1.2.4. Subclasificarea actelor juridice incheiate cu titlu gratuit
La randul lor, actele juridice cu titlu gratuit se subclasifica in liberalitati si acte dezinteresate.
Liberalitatile sunt actele cu titlu gratuit prin care dispunatorul isi micsoreaza patrimoniul cu folosul patrimonial procurat.
Ø Spre exemplu, in cazul donatiei, donatorul isi diminueaza patrimoniul cu valoarea bunului daruit, in timp ce donatarul isi mareste patrimoniul cu aceeasi valoare.
Actele dezinteresate sunt acele acte cu titlu gratuit prin care dispunatorul procura un avantaj patrimonial celeilalte parti fara a-si micsora prin aceasta patrimoniul.
Ø Spre exemplu, in cazul mandatului gratuit, mandatarul ii face un serviciu mandantului, prin aceea ca se ocupa de incheierea unui contract in numele acestuia. Prin acest serviciu, mandantul a primit un avantaj, dar mandatarul nu si-a diminuat patrimoniul.
Ne vom opri putin asupra distinctiei intre liberalitati si acte dezinteresate pentru a semnala sfera de aplicare a unei actiuni mostenite din dreptul roman: actiunea pauliana (revocatorie). Prin aceasta actiune, creditorii care se vad prejudiciati prin liberalitatile incheiate de debitorul lor cu intentia (frauduloasa) de a-si crea sau accentua o stare de insolvabilitate, pot sa anuleze aceste acte gratuite.

Ø Pentru a vedea cum poate fi folosita aceasta actiune, sa luam exemplul urmator: X ii datoreaza lui Y 50 milioane lei. X este proprietar al unui imobil in valoare de 75 milioane lei, astfel incat, la scadenta, daca nu si-ar plati datoria, Y ar avea posibilitatea de a executa silit acel imobil, adica de a-l vinde la licitatie publica, pentru ca din pretul obtinut sa isi acopere creanta. Dar Y face altceva: isi doneaza casa lui Z. Prin aceasta liberalitate, el inlatura posibilitatea lui Y de a-si recupera datoria, deoarece de vreme ce imobilul nu se mai afla in proprietatea lui, el nu mai poate fi executat silit de catre Y. Actiunea pauliana (care isi datoreaza numele jurisconsultului roman Paul, care a configurat-o pentru prima data) urmareste tocmai inlaturarea acestei posibilitati de fraudare a creditorului (Y) de catre debitor (X). Introducand actiunea pauliana, Y anuleaza liberalitatea facuta de X lui Z si readuce bunul la masa patrimoniala a lui X. Astfel executarea silita poate fi operata.
Actiunea pauliana nu poate fi introdusa cu privire la actele
incheiate cu titlu oneros (daca X ar vind e casa, Y nu ar putea anula actul de vanzare, ci si-ar acoperi creanta din pretul obtinut de catre X prin vanzarea casei) si nici cu privire la actele dezinteresate. Ea se circumscrie strict la sfera liberalitatilor.
1.2.5. Criteriul efectelor produse
Dupa efectele produse, actele civile pot fi: constitutive, translative si declarative.
Este constitutiv acel act juridic civil care da nastere unui drept subiectiv civil care n-a existat anterior.
Ø Constituie acte constitutive: constituirea unui uzufruct, constituirea unei ipoteci etc.
Este translativ acel act juridic civil ce are ca efect stramutarea
(transferarea) unui drept subiectiv civil dintr-un patrimoniu in alt patrimoniu.
Ø Astfel sunt: contractul de vanzare-cumparare, contractul de schimb, contractul de donatie etc.

Este declarativ actul juridic civil ce are ca efect consolidarea sau definitivarea unui drept subiectiv preexistent.
Ø Spre exemplu, partajul (succesoral sau intre intre soti) are caracter declarativ si produce efecte retroactive.
1.2.6. Criteriul importantei
Dupa importanta sau gravitatea lor, distingem acte juridice civile de conservare, d e administrare si de dispozitie.
Cu aceasta clasificare a actelor juridice ne-am inalnit deja, atunci cand am analizat domeniul capacitatii de exercitiu. Am vazut atunci ca actele de conservare sunt cele pe care le pot incheia singure si persoanele cu capacitate de exercitiu restransa sau chiar si persoanele lipsite de capacitate de exercitiu. Intr-adevar, actele de conservare au ca efect preintampinarea pierderii unui drept, astfel incat cu o cheltuiala mica sa se salveze (sa se conserve) un drept de o valoare mult mai mare, actul de conservare fiind deosebit de avantajos pentru autorul sau.
Ø Un exemplu de act de conservare este intreruperea unei prescriptii extinctive. Prin acest act, titularul dreptului iese din pasivitate si introduce actiunea impotriva debitorului sau, care nu si-a ex ecutat de bunavoie obligatia. Chiar daca o face in mod necorespunzator procedural, sau in fata unei instante necompetente teritorial, actul sau de iesire din pasivitate va conduce la intreruperea termenului de prescriptie (adica a termenului inlauntrul caruia actiunea sa este admisibila).
Prin actele de administrare se realizeaza o normala punere in valoare a unui bun sau a unui patrimoniu.
Ø Astfel de acte sunt, spre exemplu contractele de prestari-servicii
incheiate cu personalul de reparatie sau intretinere al unui imobil, contractele de asigurare d e bunuri etc.
Sunt acte de dispozitie acele acte juridice care au ca rezultat iesirea din patrimoniu a unui bun sau a unui drept sau grevarea unui bun cu o sarcina (gaj, ipoteca).
Ø Contractul de vanzare-cumparare, in principiu, este un act de dispozitie. Calificarea lui ca atare se va raporta insa la intregul

patrimoniu. Spre exemplu, proprietarul unui tablou care cumpara o rama pentru acesta face un act de administrare, nu de dispozitie.
1.2.7. Criteriul continutului
In functie de continutul lor, actele juridice civile pot fi patrimoniale si nepatrimoniale.
Actele patrimoniale sunt acele acte juridice civile ce au un continut evaluabil in bani.
Ø De regula, fac parte din aceasta categorie actele care privesc drepturi reale si de creanta (contractul de donatie, contractul de vanzare-cumparare, imprumut etc.).
Actele nepatrimoniale au un continut neevaluabil in bani.
Ø De exemplu, este un act nep atrimonial inteleger ea parintilor unui copil din afara casatoriei in sensul ca acesta sa ia numele de familie al unuia dintre ei.
1.2.8. Criteriul formei de incheiere
Dupa forma de incheiere, actele juridice civile pot fi consensuale, solemne si reale.
Actele juridice civile consensuale sunt cele care se incheie prin simpla manifestare de vointa a partilor (sau autorului lor). In dreptul nostru civil este consacrat principiul consensualismului, potrivit caruia, pentru formarea valabila a unui act juridic civil, este suficienta simpla manifestare de vointa.
Ca urmare, ori de cate ori legea nu prevede nimic cu privire la modalitatea de incheiere a unui act juridic, tragem concluzia ca pentru
incheierea lui este suficient simplul acord de vointe, indiferent de forma de ex primare a acestuia.
Actele juridice solemne reprezinta o exceptie de la acest principiu, pentru incheierea lor v alabila fiind necesara, pe langa manifestarea de vointa, si respectarea unor cerinte de forma, prevazute anume de lege. Cu alte cuvinte, manifestarea vointei juridice nu este producatoare de efecte daca nu imbraca o anumita forma.

Aceasta forma poate consta in intocmirea unui inscris (cum este cazul la incheierea contr actului de ipoteca), a unui inscris autentificat la notariat (spre exemplu, in cazul contractului de donatie ori a contractului de vanzare -; cumparare a unui teren), a unui inscris fie autentic fie olograf, scris, semnat si datat de mana autorului (cazul testamentului) etc. In toate aceste situatii, absenta formei echivaleaza cu absenta actului juridic.
Spunem ca forma este ceruta ad validitatem (pentru insasi validitatea actului juridic).
Actele juridice solemne nu trebuie confundate cu actele juridice consensuale pentru probarea carora este necesara redactarea unui inscris. In cazul acestora din urma spunem ca forma scrisa este ceruta ad probationem
(pentru dovedirea actului juridic). Intr-adevar, nu se confunda ipoteza in care actul juridic nu exista cu cea in care el exista dar, in caz de litigiu, nu poate fi probat.
Cea mai frecventa forma ceruta de lege pentru validitatea sau pentru probarea actelor juridice este cea scrisa. Fara a intra in detalii, trebuie sa aratam doar ca inscrisurile sunt de doua feluri:
• Inscrisuri autentice. Potrivit Codului civil, actul autentic este acela care s-a facut cu solemnitatile cerute de lege, de catre un functionar public competent. Din acest punct de vedere, inscrisurile autentice pot fi, la randul lor, inscrisuri notariale sau inscrisuri autentice emise de autoritatile publice centrale sau locale in raport cu competentele lor legale.
Pe langa ipotezele in care inscrisul autentic este cerut chiar d e lege, partile unui act juridic civil de multe ori recurg la forma autentica a actelor
incheiate pentru o mai temeinica siguranta, inscrisurile autentice bucurandu-se de prezumtia legala de validitate. Intr-adevar, pana la proba contrara - declararea falsului - inscrisul autentic face dovada deplina a continutului sau.
• Inscrisurile sub semnatura privata. Acestea sunt inscrisurile
intocmite de catre parti fara con cursul unui functionar public ori al unui organ al statului si semnate de partile in cauza. Semnatura de pe inscris este conditia esentiala a validitatii acestuia ca mijloc de proba, indiferent ca actul, este scris de mana, dactilografiat, litografiat, imprimat etc.

In unele situatii, legea impune anumite conditii speciale pentru
inscrisurile sub semnatura privata, precum "multiplul exemplar" sau mentiunea "bun si aprobat".
Astfel, conform regulii multiplului exemplar, in cazul contractelor bilaterale este obligatorie redactarea unui numar de ex emplare cel putin egal cu numarul partilor cu interese contrare care incheie actul. De asemenea, pentru evitarea “semnaturilor in alb”, partea care subscrie un act scris de mana altuia, dactilografiat etc., va trebui ca, inainte de a semna actul, sa scrie personal "bun si aprobat", dupa care sa indice in cifre si litere suma la care se obliga si in continuare sa semneze.
Inscrisurile sub semnatura privata, comparativ cu inscrisurile autentice, prezinta mai putine garantii in raporturile juridice civile. Uneori partile semnatare ale inscrisului sub semnatura privata nu isi mai recunosc semnatura, fiind nevoie de probe suplimentare, precum expertiza grafologica.
Si actele juridice reale constituie o exceptie de la regula consensualismului, pentru incheierea lor valabila fiind necesara, pe langa manifestarea de vointa, predarea sau remiterea bunului care formeaza obiect al actului.
Ø Spre exemplu, contractul de depozit nu se considera incheiat in momentul acordului de vointe intre deponent si depozitar, ci abia in momentul in care deponentul preda efectiv bunul in depozit depozitarului.
Predarea bunului poate fi efectiva (inmanarea bunului care formeaza obiect al contractului de imprumut) sau simbolica (cum ar fi
inmanarea cheilor autoturismului lasat in gaj).
Unii autori, considerand r emiterea (predarea) bunului ca o conditie legala la incheierea contractelor reale, socotesc ca putem vorbi, in realitate, numai de doua categorii de acte juridice, dupa criteriul modului de
incheiere: acte juridice consensuale (pentru incheierea carora este necesar si suficient acordul de vointe al partilor) si acte juridice formale (la
incheierea carora legea pretinde, in afara manifestarii de vointa, si alta conditie, constand fie intr-o anumita forma de incheiere, fie in remiterea bunului).

1.2.9. Criteriul momentului producerii efectelor
In functie de momentul producerii efectelor lor, actele juridice civile sunt acte intre vii si acte pentru cauza de moarte.
Actul juridic intre vii este actul care isi produce efectele neconditionat de moartea autorului sau autorilor lui. Marea majoritate a actelor juridice civile intra in aceasta categorie.
Actul incheiat pentru cauza de moarte este actul juridic care nu isi produce efectele decat la moartea autorului sau. Legatul testamentar, fundatia testamentara s.a. sunt acte pentru cauza de moarte.
1.2.10. Criteriul raportului existent intre ele
Dupa raportul existent intre ele, actele juridice civile pot fi principale si accesorii.
Actele juridice principale sunt actele care au o existenta de sine statatoare, independenta. Marea majoritate a actelor juridice civile sunt acte principale.
Actele juridice civile a ccesorii sunt acele acte care nu au o existenta de sine statatoare, soarta lui juridica depinzand de soarta altui act juridic, principal.
Ø Din aceasta categorie face parte, sp re exemplu, contractul de ipoteca conventionala. El depinde de ex istenta contractului de
imprumut. De indata ce acesta din urma isi inceteaza efectele (prin plata sau prin alt mod de stingere a obligatiei), vor lua sfarsit si efectele contractului de ipoteca. Tot astfel, daca actul juridic principal este anulat, si contractul de ipoteca va fi anulat, pe cale de consecinta.
1.2.11. Criteriul reglementarii si denumirii lor legale
Dupa reglementarea si denumirea lor legala, actele juridice civile pot fi numite sau nenumite.
Actele juridice numite sunt cele care au o denumire stabilita de lege si o reglementar e proprie.
Actele juridice nenumite sunt cele care nu se bucu ra de o reglementare si o denumire proprii. Ele sunt rodul creativitatii partilor care,

in virtutea libertatii de vointa juridica, pot configura noi acte juridice, conforme intereselor lor. Practic, singura limita o constituie normele imperative ale legii; daca acestea nu sunt incalcate, participantii la viata juridica isi pot crea singuri propriile acte juridice.
Ø Un exemplu foarte frecvent astazi este vanzarea cu clauza de
intretinere, contr act nereglementat de lege ci creat de parti.
O problema o constituie regulile aplicabile: din moment ce aceste acte nu sunt reglementate de lege, care este regimul lor juridic? Doua sunt raspunsurile posibile: aplicabilitatea regulilor celui mai asemanator act juridic numit sau aplicabilitatea regulilor generale de drept civil. Intre acestea, practica judecatoreasca si doctrina opteaza pentru a dou a varianta, aplicand regula de interpretare potrivit careia “ex ceptiile sunt de stricta interpretare”.

1.2.12. Criteriul modului de executare
Din punctul de veder e al modului de executare, actele juridice civile pot fi acte cu executare dintr-o data si acte cu executare succesiva.
Actele cu executare dintr-o data sunt actele juridice a caror executare implica o singura prestatie din partea debitorului. Ele se mai numesc si acte cu executare instantanee.
Ø Contractul de vanzare-cumparare este, in principiu, un astfel de act.
Actele cu executare succesiva sunt actele juridice a caror executare implica mai multe prestatii, esalonate in timp.
Ø Astfel, daca vanzarea unui bun este un act cu executare dintr-o data,
inchirierea lui sau vanzarea cu plata pretului in rate sunt acte cu executare succesiva.
Daca una dintre parti nu isi indeplineste obligatiile asumate printr un contract cu executare dintr-o data, cealalta parte va putea solicita executarea silita sau, daca doreste sa desfiinteze contractul incheiat, va putea solicita rezolutiunea contractului.
Rezolutiunea reprezinta desfiintarea cu efecte retroactive a unui contract, la solicitarea uneia dintre parti, ca urmare a neexecutarii obligatiilor asumate de catre cealalta parte. Spre deosebire de nulitate (care

are si ea efecte retroactive), rezolutiunea este o sanctiune aplicabila pentru neexecutare.
Ø Spre exemplu, daca o persoana a platit pretul unui bun, dar bunul nu i-a fost livrat, ea va putea solicita executarea silita a vanzatorului sau va putea solicita instantei rezolutiunea contractului, cu consecinta restituirii pretului platit.
Daca una dintre parti nu isi indeplineste obligatiile asumate printr un contract cu executare succesiva, cealalta parte va putea, de asemenea, sa solicite instantei desfiintarea contractului. Dar aceasta desfiintare, denumita reziliere, nu are efecte decat pentru viitor. Ceea ce s-a prestat, nu se mai restituie.
Ø Spre exemplu, daca locatarul (chiriasul) unei case, dupa ce a platit chiria casei in care locuieste o perioada de timp, nu si-o mai plateste, va putea fi sanctionat cu rezilierea contractului de locatiune, adica in cetarea acestuia pentru viitor (cu consecinta evacu arii). Ceea ce s-a prestat deja (chiria platita pentru trecut) nu se mai restituie.
1.2.13. Criteriul legaturii cu modalitatile
Dupa legatura lor cu modalitatile, actele juridice civile se impart
in acte pure si simple si acte afectate de modalitati.
Actul juridic pur si simplu este actul care nu cuprinde o modalitate
(termen, conditie sau sarcina). Unele acte juridice civile sunt chiar incompatibile cu modalitatile, cum sunt, de exemplu, actul de recunoastere a filiatiei, actul de optiune succesorala sau contractul de munca.
Actul afectat de modalitati este actul juridic civil care cuprinde o modalitate (termen, sarcina, conditie). In capitolul urmator ne vom referi pe larg la modalitatile care pot afecta un act juridic.
Intrebari si teste
Care este regimul juridic aplicabil actelor juridice nenumite?
Argumentati raspunsul.
Donatia este:

a) un act juridic unilateral; b) un act juridic bilateral; c) un contract unilateral; d) un contract bilater al.
Actele juridice reale sunt: a) acte juridice autentice; b) acte juridice care se incheie prin predarea bunului; c) acte juridice care se ex ecuta prin predarea bunului; d) acte consensuale.
Neexecutarea culpabila a unui contract de furnizare de curent electric atrage: a) rezilierea contractului; b) rezolutiunea contractului; c) nulitatea absoluta a contractului; d) nulitatea relativa a contractului.
Calificati contractul de imprumut utilizand toate criteriile de clasificare a actelor juridice pe care le cuno asteti.
Actiunea pauliana poate fi introdusa in vederea anularii: a) unui contract de imprumut fara dobanda; b) unui contract de mandat incheiat cu titlu gratuit; c) unui contract de mandat incheiat cu titlu oneros; d) unui contract de don atie; e) unui contract de vanzare - cumparare; f) unui contract de d ar manu al.
Unele contracte unilaterale incheiate cu titlu gratuit se transforma in contracte bilaterale (sinalagmatice) atunci cand se
incheie cu titlu oneros, in timp ce altele isi mentin caracterul unilateral indiferent daca sunt incheiate cu titlu gratuit sau oneros. Din care categorie fac parte: contractul de mandat, contractul de imprumut, contr actul de depozit? Argumentati.
Contractul de depozit este un act juridic:

a) prin natura lui cu titlu oneros; b) prin esenta lui cu titlu oneros; c) prin natura lui cu titlu gratuit; d) prin esenta lui cu titlu gratuit.
Contractul de mandat este un act juridic: a) prin natura lui cu titlu oneros; b) prin esenta lui cu titlu oneros; c) prin natura lui cu titlu gratuit; d) prin esenta lui cu titlu gratuit.
Contractul de donatie este un act juridic: a) prin natura lui cu titlu oneros; b) prin esenta lui cu titlu oneros; c) prin natura lui cu titlu gratuit; d) prin esenta lui cu titlu gratuit.
Contractul de inchiriere este un act juridic: a) prin natura lui cu titlu oneros; b) prin esenta lui cu titlu oneros; c) prin natura lui cu titlu gratuit; d) prin esenta lui cu titlu gratuit.
Actele juridice declarative: a) preintampina un viitor litigiu; b) pun capat unui litigiu inceput; c) transfera un drept real de la un titular la altul; d) constituie un drept ce nu preexista.
Bibliografie
HAMANGIU, C.
ROSETTI BALANESCU, I.
BAICOIANU, Al.
Tratat de drept civil roman, vol. I, Bucur esti,
Editura ALL, 1996, p. 76 - 79;
BOROI, G. Drept civil. Teoria generala, Bucuresti, Editura
ALL, 1997, p. 89 -; 102;

BELEIU, Gh. Drept civil roman. Introducere in dreptul civil roman. Subiectele dreptului civil roman,
Bucuresti, Casa de Editura si Presa “Sansa”
S.R.L., 1994, p. 117 -; 127;
UNGUREANU, O. Manual de Drept civil. Partea generala,
Bucuresti, Editura ALL -; BECK, 1999, p. 87 -; 98;
STATESCU, C.
BIRSAN, C.
Tratat de drept civil. Teoria generala a obligatiilor, Bucuresti, Editura Academiei,
1981, p. 44 -; 56;
VOICA, I. Capitolul IV -; “Actul juridic civil”, sectiunea
1, p. 105 -118, in Drept civil, vol.I, Bucur esti,
Editura Lumina Lex, 2000, coordonator -; R. Dimitriu;
URS, I.
ANGHENI, S.
Drept civil. Partea generala. Persoanele,
Bucuresti, Editura Oscar Print, 1998, p. 119 -; 122;
COJOCARU, A. Drept civil. Partea generala, Bucuresti, Editura
Lumina Lex, 2000, p. 155 -174.