Notiunea sistemului dreptului

Complexitatea domeniilor, a situatiilor in care intervine reglementarea juridica, dinamica schimbarilor de situatie, de necesitati creeaza dificultati si disfunctionalitati in reglementarea si aplicarea dreptului. Dreptul statului este unitar, fiindca el provine de la un sistem unitar de organisme si este reglat de asa natura incat intregul organism social sa functioneze corect. Din aceasta perspectiva, sistemul dreptului ne apare ca un "ansamblu organizat si logic" ce implica relatia intreg-parte specifica oricarui sistem si care consta in prezenta obligatorie a unei structuri comune, ce reuneste elementele.

Sistemul dreptului sau sistemul juridic cuprinde rezultanta unitatii ramurilor si institutiilor de drept. Normele juridice nu exista izolat. Ele se regasesc grupate pe institutii si ramuri de drept, ceea ce denota ca norma juridica reprezinta elementul de baza al sistemului dreptului, al sistemului juridic. Sistemul dreptului scoate in evidenta unitatea dreptului si structurarea, diferentierea sa pe ramuri si institutii.

Ramura de drept este definita ca totalitatea normelor juridice ce reglementeaza acele relatii sociale care au un grad ridicat de asemanare, ce intrunesc anumite principii comune si au un specific calitativ apropiat. In cadrul fiecarei ramuri de drept, normele juridice se grupeaza in structuri normative mai restranse, denumite institutii juridice.

Institutia juridica poate fi definita ca un ansamblu de norme juridice care reglementeaza relatii sociale apropiate; exemplu: institutia casatoriei din ramura dreptului familiei, institutia dreptului de proprietate, a prescriptiei, a nulitatii etc.

 

 

Diviziunea dreptului

Dreptul pozitiv se grupeaza in doua mari categorii de norme juridice, ce dau nastere la doua diviziuni, si anume:

1. dreptul public
2. dreptul privat, sau, asa cum spuneau romanii, "jus publicum" si "jus privatum".

Aceasta mare structurare a dreptului priveste atat dreptul intern cat si dreptul international.

Diviziunile dreptului public intern se regasesc prin urmatoarele ramuri de drept: dreptul consitutional; dreptul administrativ; dreptul financiar; dreptul penal; dreptul procesural penal si civil.

Diviziunilor dreptului privat intern ii apartin urmatoarele ramuri; dreptul civil; dreptul comercial; dreptul afacerilor; dreptul muncii etc.

O enumerare a caracteristicilor pentru fiecare din aceste ramuri de drept se impune astfel:

 

Dreptul consitutional cuprinde totalitatea normelor juridice ce stabilesc principiile fundamentale de structura a organelor statului, sistemul si organizarea statului, drepturile si indatoririle fundamentale ale cetatenilor. Raporturile de drept constitutional sunt acele raporturi care apar in procesul organizarii si exercitarii puterii de stat, intre autoritatile statului, pe de o parte si cetateni, pe de alta parte.

Principalul izvor de drept il reprezinta Constitutia, legea electorala si alte acte normative.

Dreptul administrativ este ansamblul regulilor juridice derogative de la dreptul comun, care reglementeaza activitatea administratiei, sau, altfel spus, ansamblul normelor juridice ce stabilesc si reglementeaza drepturile si obligatiile administratiei statului, anume: ale guvernului si organelor ce formeaza aparatul administrativ, inclusiv ale Presedintelui Tarii ca putere executiva¹. In raporturile juridice administrative, ca de altfel si in cele de drept constitutional, cel putin una din parti este o autoritate publica, purtatoare de drepturi si obligatii ce formeaza competenta unui organ al statului, ca titulara a puterii de stat.

Raporturile ce se nasc, de regula, in cadrul dreptului administrativ sunt raporturi de subordonare ierarhica sau raporturi de autoritate ierarhica, deoarece in virtutea detinerii puterii publice, administratia ca parte in raportul juridic impune o anumita conduita, modifica, creeaza, desfiinteaza o situatie existenta, dand nastere unei situatii juridice noi. Normele de drept administrativ au caracter imperativ.

Dreptul financiar cuprinde totalitatea normelor juridice, care reglementeaza activitatea financiara a statului, intocmirea bugetului public si adoptarea ei, raporturile de percepere de impozite si taxe etc.

Ramura dreptului financiar mai este denumita si drept financiar bancar, drept financiar si drept fisca.

Caracteristica principala a celor trei ramuri de drept public, expusa mai sus este:

	toate apartin dreptului public,
	in toate aceste ramuri, pentru formarea unui raport juridic, este necesar ca cel putin unul dintre subiecti sa fie o autoritate a statului investita cu forta puterii de stat, cu forta publica.

Aproape in exclusivitate, raporturile juridice specifice celor trei ramuri sunt raporturi de subordonare sau de autoritate, ce denota o inegalitate de tratament juridic pentru partile din raport.

Dreptul civil este definit, aproape unanim, ca fiind acea ramura de drept ce cuprinde normele juridice care reglementeaza raporturile patrimoniale si nepatrimoniale, stabilite intre persoane fizice si persoane juridice, aflate pe pozitie de egalitate juridica.

In dreptul civil, partile sunt egale in drepturi, au o pozitie juridica de egalitate. Spre exemplu, in cazul unui raport juridic de vanzare-cumparare, fiecare dintre parti, atat vanzatorul, cat si cumparatorul, isi stabileste asa cum doreste, clauzele contractului, in limitele permise de lege, si fiecare dintre parti este in masura sa aprecieze daca sa incheie sau nu contractul respectiv. Deci, o egalitate nedisimulata a partilor.

Dreptul comercial este acea ramura a dreptului, derivata din dreptul civil, ce cuprinde normele juridice speciale, care se aplica activitatii de comert. prof. Mircea Djuvara, analizand principiile si cuprinsul ramurilor dreptului, referindu-se la dreptul comercial, arata ca acesta este un drept de exceptie in domeniul privat, pentru ca dreptul comun ramane dreptul civil. El studiaza mai intai pe comerciant, aratand cum este caracterizat, apoi defineste sfera actiunilor comerciantului, anume, actele de comert si fondul de comert asupra caruia isi desfasoara activitatea. Deci, dreptul comercial este un drept special si acolo unde nu dispune legea comerciala, se vor aplica nelimitat regulile din dreptul civil. In ambele ramuri, civil si comercial, partile sunt egale juridic in cadrul unui raport juridic.