I N T R O D U C E R E
In stiinta si practica dreptului, un domeniu central il reprezinta
materia raspunderii juridice. Aceasta pentru ca raspunderea juridica este, in
esenta, o garantie a realizarii dreptului, un factor de eficienta a acestuia.
Conceputa a fi o componenta fundamentala a sistemului de drept, raspunderea
juridica este, in manifestarile ei concrete, o suma de forme de raspunderi
specializate, reglementate de institutii juridice distincte. z3d21dl
Atit formele de raspundere juridica, cit si institutiile care le
reglementeaza sunt rezultatul unui indelungat proces evolutiv. De-a lungul
timpului in cadrul diferitelor ramuri de drept s-au adoptat norme juridice
si s-au relevat principii si reguli specifice in materia raspunderii subiectelor
de drept pentru actele si faptele lor. Cercetarea acestor reguli si practici,
a particularitatilor de reglementare a condus in plan teoretic la fundamentarea
unor forme de raspundere distincte, intemeiate pe conceptii coerente si
unitare si caractrizate de trasaturi distincte.
Utilizarea teoriei generale a raspunderii ar accelera procesul de fundamentare
a unor noi forme de raspundere, a caror evolutie tinde spre consacrarea, asa
cum este si cazul raspunderii specifice dreptului comercial.
Raspunderea pentru fapta ilicita cauzatoare de prejudicii este o parte componenta
a raspunderii sociale ce revine fiecarei persoane pentru faptele sale.
Sfera raspunderii sociale este deosebit de larga si de cuprinzatoare. Ea include
raspunderea morala, raspunderea politica, raspunderea juridica, precum si diferite
alte modalitati sub care, intr-o forma sau alta, membrii societatii sint
chemati sa dea seama pentru modul in care se comporta in viata sociala.
Daca ne referim numai la raspunderea juridica, a carei caractristica esentiala
o constituie posibilitata aplicarii, in caz de nevoie a constringerii
de stat, vom retine, de asemenea, marea diversitate sub care aceasta raspundere
se poate manifesta.
Exista o raspundere civila, o raspundere penala, o raspundere contraventionala,
precum si diferite alte modalitati in care raspunderea juridica se poate
manifesta potrivit specificului diferitelor ramuri ale dreptului.
In lucrarea data ma voi referi la raspunderea civila dlictuala cit
si cea contractuala, raspunderea penala, raspunderea contraventionala.
Uneori, raspunderea civila poate sa apara singura. Alteori, ea se poate cumula,
poate fi dublata cu alte forme de raspundere juridica, de exemplu, cu raspunderea
penala, sau cu raspunderea administrativa, sau disciplinara etc. In contextul
acestui cumul de raspunderi, fiecare raspundere pastreaza caracterul de sine
statator si va actiona in formele sale specifice. De exemplu, daca fapta
ilicita cauzatoare de prejudicii intruneste elementele unei infractiuni,
in afara obligatiei de despagubire-manifestare a raspunderii civile-se
va aplica si pedeapsa prevazuta de Codul Penal-manifestare a raspunderii penale.
La fel este de conceput un cumul intre raspunderea civila si raspunderea
administrativa sau intre raspunderea civila si cea disciplinara.
1. Notiunea, trasaturile, subiectii raspunderii penale.
Principiile raspunderii penale sunt cuprinse in cadrul penal. Actul
acesta normativ, inscrie in economia sa notiunea de infractiune.
Conform Codului penal, infractiunea este o fapta care prezinta pericol social,
savirsita cu vinovatie si prevazuta de legea penala.
Infractiunea este unicul temei al raspunderii penale, al obligarii faptuitorului
la suportarea pedepsei. Conform Codului penal, legea penala apara, impotriva
infractiunilor, statul roman, suveranitatea, proprietatea, persoana si
drepturile acesteia, precum si intreaga ordine de drept.
Stabilind faptele penale, Codul penal si celelalte acte normative in materie,
se bazeaza pe cunoasterea si analiza infractiunii ca institutie juridica fundamentala.
Infractiunile sunt savirsite printr-o anumita desfasurare in timp
si in spatiu, denumita activitate infractionala. Infractiunea este formata
din mai multe etape, faze si fiecare cu semnificatii juridice proprii, atit
obiective, cit si subiective.
Infractiunea exprima trasaturile esentiale si comune oricarei infractiuni, trasaturi
prin care aceasta se distinge de faptele neincriminate, precum si de faptele
de pericol social prevazute de alte norme juridice decit cele penale.1
Conform Codului penal art. 1, numai legea prevede care fapta constituie infractiuni,
pedepse ce se aplica infractiunilor si masurile ce se pot lua in cazul
savirsirii acestor fapte.2
Simpla declarare prin lege a unor fapte ca infractiuni si savirsirea lor
cu vinovatie nu este suficienta pentru ca raspunderea penala sa devina posibila
fata de faptuitor. Mai este nevoie ca faptele savirsite sa includa atit
pericolul social, cit si importanta materiala a infractiunii. Conform
Codului penal nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, daca
prin atingerea minima adusa uneia din valorile aparate de lege si prin continutul
ei concret, fiind lipsita in mod vazut de importanta, nu prezinta gradul
de pericol social al unei infractiuni.3
Trasaturile infractiunii.
Conform Codului penal art.3, trasaturile principale ale oricarei infractiuni
sunt: a) pericolul social; b) vinovatia: c) prevederea faptei in legea penala.4
a) Pericolul social-exprima aspectul material, obiectiv al faptei. Pericolul
social rezulta din atingerea sau crearea posibilitatii obiective ca fapta sa
aduca atingere valorilor ocrotite de legea penala in urma savirsirii
ei.
Art.7 Codul penal prevede ca: fapta care prezinta pericol in intelesul
legii penale este orice actiune sau inactiune prin care se aduce atingerea uneia
dintre valorile aratate in art.1 si pentru sanctionare este necesara aplicarea
unei pedepse.5 Orice vatamare a valorilor sociale ocrotite prin normele juridice
prezinta pericol social, insa pericolul social al infractiunii este mai
mare, deoarece lezeaza mai grav cele mai importante valori.
Pericolul social este legal (generic sau abstract) fiind recunoscut prin lege
pentru fiecare infractiune in parte si exprimate in sanctiunea legala
speciala stabilita pentru aceasta, ca fel si limite.
Pericolul social al infractiunii este si concret, determinat de fapta concreta,
precum si de imprejurarile in care ea s-a comis, de persoana concreta
a faptuitorului. Daca pericolul generic este evaluat de legiuitor, pericolul
concret se evalueaza de catre instanta de judecata.
De gradul de pericol social al unei fapte, de gravitatea ei, depinde alegerea
felului pedepsei si buna individualizare a acesteia.6
Pentru stabilirea existentei unei infractiuni si pentru justa sanctionare a
unei fapte prevazute in partea speciala a Codului penal trebuie examinat
si gradul concret de pericol social al acesteia.
Nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala, daca prin atingerea
minima adusa uneia din valorile aparate de lege si prin continutul ei concret,
fiind lipsita in mod vadit de importanta, nu prezinta gradul de pericol
social al unei infractiuni.7
Conform modificarilor din Codul penal instanta poate dispune inlocuirea
raspunderii penale cu raspunderea care atrage o sanctiune cu caracter administrativ,
daca sunt indeplinite urmatoarele conditii: a) pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea savirsita este inchisoarea
de cel mult un an sau amenda; b) fapta, in continutul ei concret si in imprejurarile in
care a fost savirsita, prezinta un grad de pericol social redus si nu
a produs urmari grave; c) paguba pricinuita prin infractiune a fost integral reparata pina la
pronuntarea hotaririi; d) din atitudinea faptuitorului dupa savirsirea infractiunii rezulta ca
aceasta regreta fapta; e) sunt suficiente date ca faptuitorul poate fi indreptat fara a i se
aplica o pedeapsa.
Inlocuirea raspunderii penale nu se poate dispune daca faptuitorul a mai
fost anterior condamnat sau i s-au mai aplicat de doua ori sanctiuni cu caracter
administrativ.8 b) Vinovatia. Conform Codului penal vinovatia reprezinta o alta trasatura esentiala
a infractiunii.9 Vinovatia este elementul subiectiv principal in care
se exprima atitudinea constiintei si vointei fata de fapta si urmarile ei. Cind
se afirma despre o persoana care a savirsit o infractiune ca este vinovata,
inseamna ca ea a avut o anumita atitudine a constiintei si vointei fata
de fapta comisa si de urmarile acesteia, anume si-a dat seama despre fapta si
a voit urmarile sau nu si-a dat seama, dar putea si era obligata sa-si dea seama.
In aceasta si consta continutul vinovatiei.
De aici rezulta ca vinovatia este atitudinea constiintei si vointei infractorului
fata de fapta si urmari, sintetizata in pozitia psihica cu care se savirseste
o fapta periculoasa pentru societate.
Codul penal prevede ca vinovatia exista cind fapta care prezinta pericol
este savirsita cu intentie sau din culpa. Fapta este savirsita cu
intentie cind infractorul: a) prevede rezultatul faptei sale urmarind producerea lui prin savirsirea
acelei fapte; b) prevede rezultatul faptei sale si nu-l urmareste, accepta posibilitatea producerii
lui.
Fapta este savirsita din culpa cind infractorul: a) prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l accepta, considerind fara
temei ca el nu se va produce; b) nu prevede rezultatul faptei sale, desi trebuia si putea sa-l prevada.10
Fapta constind intr-o actiune savirsita din culpa constituie
infractiune numai atunci cind in lege se prevede in mod expres
aceasta.
Fapta constind intr-o actiune constituie infractiune fie ca este
savirsita cu intentie, fie din culpa, afara de cazul cind legea
sanctioneaza savirsirea ei cu intentie.
In sistemul legislatiei noastre penale, aproape toate faptele prevazute
ca infractiuni au ca element subiectiv intentia si deci, ori de cite ori
aceste fapte sunt savirsite cu intentie constituie infractiuni.
Deci faptele prevazute de Codul penal si celelalte dispozitii penale au ca forma
obisnuita de vinovatie intentia.
Vinovatia, desi priveste procese subiective, atitudini de constiinta, are o
existenta obiectiva, este o realitate. Deliberarea si luarea hotaririi
ca si prevederea ori urmarirea rezultatului faptei sunt procese psihice si manifestari
psihice care exista in realitate si in mod obiectiv. Ele se exteriorizeaza
in acte si rezutate concrete. In dispozitiile legii se prevede ca
vinovatia trebuie sa fie constatata si dovedita, acest lucru facindu-se
cu ajutorul elementelor de fapt in care ea si-a gasit exteriorizarea.
Dispozitiile, privind vinovatia au o deosebita importanta in intelegerea
si aplicarea tuturor textelor legale de incriminare. Acestea stabilind
formele si modalitatile de vinovatie, servesc nu numai la constatarea existentei
infractiunii si la incadrare juridica, ci si la justa gradare a raspunderii
penale si la individualizarea pedepsei.11
c) Prevederea faptei in legea penala.
Conform Codului Penal art.7, pentru ca o fapta care prezinta pericol social
si care a fost savirsita cu vinovatie sa constituie infractiune trebuie
ca aceea fapta sa fie prevazuta de legea penala.12
Intr-adevar, o fapta care prezinta pericol social chiar daca a fost savirsita
cu vinovatie nu poate fi considerata si calificata drept infractiune decit
daca este prevazuta si sanctionata de lege.
Dupa Codul penal, legea prevede care fapte constituie infractiuni, pedepsele
ce se aplica infractorilor si masurile ce se pot lua in cazul savirsirii
acestor fapte. Ea exprima principiul legalitatii incriminarii.
Fapta prevazuta de legea penala nu este prin ea insasi infractiune, ci
doar daca prezinta pericol social si este comisa cu vinovatie.
O fapta este prevazuta de legea penala atunci cind legea penala determina
continutul acelei fapte.
Fapta prevazuta de legea penala nu este infractiune si nu poate fi sanctionata
cu o pedeapsa decit atunci cind ea a fost savirsita cu vinovatie
si nu exista vre-o situatie in care legea exclude existenta pericolului
social al faptei.13
Legea in care fapta este prevazuta poate fi Codul penal sau orice lege
care, --inscrie dispozitii cu caracter penal. Fapta poate fi prevazuta
in intregul ei intr-o dispozitie sau mai multe, din imbinarea
carora rezulta trasaturile esentiale ale faptei prevazute de lege.
Intreaga parte a II-a a Codului penal denumita “speciala“14
nu este decit un ansamblu sistematizat de dispozitii care prevad fapte
pe care legiuitorul le-a considerat ca in general prezinta pericol social.
Alte infractiuni sunt prevazute in legile speciale care contin dispozitii
penale.15
Subiectii infractiunii.
Infractiunea fiind o fapta a omului, numai activitatea acestuia poate primi
calificativul de fapta infractionala. Nici o alta fapta daca nu provine de la
om, nu poate fi caracterizata infractiune.16
In teoria dreptului exista o deosebire intre subiectul activ si
subiectul pasiv al infractiunii.
Subiectul activ este persoana fizica ce savirseste nemijlocit si direct
fapta sau participa in calitate de instigator sau complice la savirsirea
ei. Subiectul activ al infractiunii nu se egaleaza cu subiectul raspunderii
penale. Nu tot timpul cel care savirseste infractiunea ajunge sa fie pedepsit.
In dreptul nostru penal subiectul activ al infractiunii nu poate fi decit
o persoana fizica. Persoana juridica sau morala (exemplu o societate comerciala)
nu poate fi subiect al infractiunii in conformitate cu legislatia penala
in vigoare, deoarece nu are vointa si constiinta proprie. Iar daca totusi
in cadrul unei societati comerciale se savirseste o infractiune
ea este opera unei persoane fizice, a unui om si nu a societatii comerciale.
O persoana fizica poate fi subiect activ al infractiunii numai daca include
trei conditii:
- sa aiba o anumita functie;
- sa fie responsabil;
- sa aiba libertatea de hotarire si actiune.
Conform legii penale art. 10 17 se cere ca subiectul activ al infractiunii sa
aiba cel putin virsta de 16 ani. Dar in Codul penal al Romaniei
pentru ca un minor intre 14-16 ani sa raspunda penal se mai cere sa se
dovedeasca ca el a comis fapta cu discernamint. Subiectul activ al infractiunii
poate fi numai persoana fizica responsabila. Dar nu constituie infractiune fapta
prevazuta de legea penala care este savirsita de o persoana iresponsabila.
Prin persoana responsabila se intelege persoana care are capacitatea psihica
de a-si da seama de ceea ce face, de caracterul admis sau interzis al faptelor
sale. Subiectul activ al infractiunii nu poate fi deci o persoana care are libertate
de hotarire si actiune.
Subiectii activi se clasifica in subiecti directi si indirecti. Subiectul
direct este persoana care savirseste in mod nemijlocit fapta prevazuta
de legea penala. Ea se numeste autor (art.17). Subiectii activi indirecti sunt
instigatorul si complicele.18
Instigator este o persoana care, cu intentie, determina pe o alta persoana sa
comita o fapta prevazuta de legea penala.19
Complice este persoana care, cu intentie, inlesneste sau ajuta in
orice mod la savirsirea unei fapte prevazute de legea penala. Mai este
complice persoana care promite, inainte sau in timpul savirsirii
faptei, ca va tainui bunurile provenite din aceasta sau ca va favoriza pe faptuitor,
chiar daca dupa savirsirea faptei promisiunea nu este indeplinita.
Instigatorul si complicele la o fapta prevazuta de legea penala savirsita
cu intentie, se sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru autor, tinindu-se
seama de contributia efectiva a fiecaruia.20
Circumstantele sau imprejurarile privitoare la persoana unui participant
nu se rasfring asupra celorlalti. Dimpotriva, cele referitoare la fapta
se rasfring asupra participantilor, numai in masura in care
acestia le-au cunoscut sau le-au prevazut.
Daca actele savirsite pina in momentul impiedicarii
constituie o alta fapta prevazuta de legea penala, participantului i se aplica
pedeapsa pentru aceasta fapta.
Determinarea, inlesnirea sau ajutarea, in orice mod, cu intentie,
la savirsirea din culpa de catre o alta persoana, a unei fapte prevazute
de legea penala, se sanctioneaza cu pedeapsa pe care legea o prevede pentru
fapta comisa cu intentie. Tot astfel, determinarea, inlesnirea sau ajutarea,
in orice mod, cu intentie, la savirsirea unei fapte prevazute de
legea penala, de catre o persoana, care comite acea fapta fara vinovatie, se
sanctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru acea infractiune.
Societatile comerciale nu pot fi subiecti activi ai infractiunilor. In
schimb patronii sau functionarii, administratorii sau alti salariati sunt cei
care decid, hotarasc, nu respecta sau nu aduc la indeplinire anumite dispozitii
care privesc activitatea societatilor comerciale. Dar cind asemenea persoane
comit fapte prevazute, ca fiind infractiuni, ele vor rasunde individual conform
legii, raspunderea penala fiind personala.
Deci, subiectii activi, autori ai infractiunilor privitoare la activitatea societatilor
comerciale pot fi:
- fondatorii;
- administratorii;
- directorii;
- cenzorii;
- comanditarii;
- actionarii;
- lichidatorii;
- asociatii;
- particularii.
Subiectul pasiv este cel care sufera o vatamare penala de pe urma unei infractiuni.
Subiectul pasiv general sau mediat, este statul ca reprezentant al societatii,
comunitatii ale carei interese sunt intotdeauna pereclitate prin savirsirea
de infractiuni.
Subiect pasiv special sau imediat-in cazul nostru-este societatea comerciala
vatamata direct prin comiterea infractiunii. Societatea comerciala este un subiect
pasiv calificat, deoarece are o anumita calitate ca victima a infractiunii.21
3.2. Infractiuni care pot privi activitatea comerciala.
Se considera infractiune fapta (actiune sau inactiune) social-periculoasa,
care atenteaza la viata si sanatatea persoanei, la drepturile si libertatile
cetatenilor, la proprietate, la orinduirea de stat, la sistemul politic
si economic, precum si alte fapte social-periculoase prevazute de legea penala.22
La etapa actuala infractiunile penale stabilite pentru anumite activitati comerciale
constituie un ansamblu de incriminari de mare importanta pentru ocrotirea economiei
nationale, pentru buna desfasurare a activitatii agentilor comerciali de toate
categoriile ca si pentru apararea intereselor comerciale ale fiecarui cetatean
al tarii.
Avind in vedere insemnatatea acestor valori sociale, legiuitorul
a instituit un sistem de protectie a lor, chiar si prin prevederile constitutionale.
Astfel, potrivit art.127, titlul 4 din Constitutia Republicii Moldova, “statul
este obligat sa ia masuri de dezvoltare economica si de protectie sociala, de
natura sa asigure cetatenilor un nivel de trai decent”. De asemenea, 128
in Constitutie se arata ca economia Moldovei este o economie de piata,
si se precizeaza ca statul trebuie sa asigure: a) - libertatea comertului;
- protectia concurentei loiale;
- crearea cadrului favorabil pentru valorificarea tuturor factorilor de productie;
b) - protejarea intereselor nationale in activitatea comerciala, financiara
s.a.; c) refacerea si ocrotirea mediului inconjurator, precum si mentinerea
echilibrului ecologic; d) crearea conditiilor necesare pentru cresterea calitatii vietii.23
Toate aceste prevederi isi gasesc reflectarea si in dispozitiile
legii penale care incrimineaza principalele fapte prin care se aduc pagube valorilor
sociale ocrotite si in normele constitutionale.
Tot in baza prevederilor constitutionale, legiuitorul a adoptat si o serie
de legi speciale cu dispozitii penale, pentru tot ansamblu de dispozitii penale
care ocrotesc valorile sociale din domeniul comertului.
Infractiuni din Codul penal care pot privi activitatea comerciala:
1. Sustragerea prin escrocherie din avutul proprietarului (art. 122 C.P.).
Potrivit alin. 1 al art. 122 C.P., escrocheria ca forma a delapidarii constituie
insusirea avutului proprietarului prin inselaciune sau abuz de incredere.
Metoda de insusire a avutului proprietarului prin escrocherie consta in
faptul ca vinovatul inseala proprietarul sau persoanele carora acesta
le-a incredintat averea sa si ele, fiind induse in eroare, transmit
binevol vinovatului averea; considerind ca vinovatul are dreptul legitim
de a o primi. Potrivit p.8. al hotaririi Plenului din 6 iulie 1992, trebuie
tinut cont ca de drept indiciu al escrocheriei este faptul ca victima transmite
benevol infractorului bunurile sau dreptul asupra averii sub influenta inselaciunii
sau a abuzului de incredere.
Primirea bunurilor cu conditia indeplinirii unui angajament poate fi calificata
drept escrocherie numai in cazul cind infractorul inca la
momentul intrarii in posesia acestor bunuri avea drept scop insusirea
lor si nu avea de gind sa indeplineasca angajamentul asumat.
Exista doua varietati de savirsire a delapidarii prin escrocherie:
1) insusirea avutului proprietarului prin inselaciune;
2) insusirea avutului proprietarului prin abuz de incredere.
Insusirea avutului proprietarului prin inselaciune.
In dreptul comercial inselaciunea ca element al escrocheriei se
poate manifesta prin prezentarea unor date false sau prin ascunderea unor informatii
a caror anuntare era obligatorie. Datele false anuntate de vinovat in
scopul insusirii averii proprietarului se pot referi atit la personalitatea
infractorului sau a altor persoane, cit si la unele obiecte, fenomene.
Actele de inselaciune comerciala pot fi infaptuite pe cale verbala,
in scris, precum si in mod concludent.
Insusirea averii proprietarului prin inselaciune se intilneste
cel mai des in practica judiciara sub forma prezentarii actelor false.
Persoana oficiala care a eliberat actul fals poarta raspundere pentru ajutorul
acordat in vederea savirsirii escrocheriei (art.17 si art.122 C.P.),
si pentru falsificarea actelor publice (art. 189 C.P.).
Inselaciunea ca element al escrocheriei se poate manifesta si prin savirsirea
diferitelor actiuni cu scopul de a schimba forma, infatisarea si calitatea
unor obiecte prin a caror prezentare vinovatul insuseste averea proprietarului.
De exemplu, vinovatul vinde unui muzeu o opera de arta plastica falsificata
de dinsul.
Drept escrocherie trebuie calificate si cazurile de primire sistematica a mijloacelor
de la stat sau de la organizatii obstesti ca rezultat al greselii comise de
persoane oficiale.
Insusirea avutului proprietarului prin abuz de incredere.
Abuzul de incredere este o forma a inselaciunii. Prin abuz de incredere
se poate insusi averea proprietarului de persoana careia i-a fost incredintata
(de ex. obiectele luate in chirie etc.). Profitind de increderea
proprietarului, vinovatul se comporta fata de averea lui ca si fata de a sa
proprie, neavind intentie de a o intoarce.
Abuzul de incredere ca forma a escrocheriei consta in faptul ca
vinovatul, folosind unele relatii de serviciu sau contractuale cu persoanele
carora le-a fost incredintata averea publica sau privata, si-o insuseste
fara a o intoarce proprietarului. De ex., vinovatul nu achita pentru obiectele
cumparate in rate. Prin abuz de incredere este insusita si
averea proprietarului, “imprumutata“ de catre vinovat fara
a face formele legale.
In practica judiciara escrocheria se intilneste concomitent
sub ambele sale forme: inselaciune si abuz de incredere.
Escrocheria se consuma din momentul cind averea a fost insusita
si infractorul are posibilitatea de a se folosi sau a dispune de ea la dorinta
sa.
Legislatia penala in vigoare evidentiaza trei categorii de escrocherii
comerciale:
1) Escrocheria fara circumstante agravante, care in dreptul comercial
se pedepseste cu privatiunea de libertate pe un termen de pina la trei
ani si cu sau fara o amenda in marime de la treizeci la saptezeci de salarii
minime.
2) Escrocheria savirsita in mod repetat, care in dreptul comercial
se pedepseste cu privatiunea de libertate pe un termen de la doi pina
la sase ani cu sau fara confiscarea averii, ori cu o amenda in marime
de la cincizeci la o suta de salarii minime.
3) Escrocheria care a pricinuit pagube mari proprietarului. In dreptul
comercial se pedepseste cu privatiunea de libertate pe un termen de la sapte
pina la cincisprezece ani cu confiscarea averii sau cu o amenda in
marime de la saptezeci la o suta cincizeci de salarii minime.24
Potrivit articolului 122/1 fabricarea sau punerea in circulatie a hirtiilor
de valoare false, in dreptul comercial se pedepseste cu privatiunea de
libertate pe un termen de la zece la douazeci si cinci ani, cu sau fara confiscarea
averii.
Art. 122/2-confectionarea, desfacerea sau folosirea cardurilor si a altor documente
de plata false in dreptul comercial se pedepseste cu privatiunea de libertate
de la trei la sase ani, cu sau fara confiscarea averii.25
Cu privatiunea de libertate pe un termen de la opt la cincisprezece ani si cu
sau fara confiscarea averii se mai pedepseste o organizatie criminala sau un
recidivist deosebit de periculos, in urma actiunii savirsite.
Nota. Prin carduri si alte documente de plata, ce nu constituie hirtii
de valoare, se inteleg acele instrumente de plata, care au calitatile
unui document de plata ce confirma, stabileste ori atribuie drepturi sau obligatii
patrimoniale.26
2. Sustragerea din avutul proprietarului prin insusire, delapidare sau
abuz de serviciu (Art.123 C.P.).
Potrivit p.11 al hotaririi Plenului din 6 iulie 1992, drept insusire
sau delapidare trebuie calificate actiunile persoanelor care, conform functiilor
lor de raspundere, raporturilor contractuale sau insarcinarii speciale
a proprietarului, infaptuiesc in privinta bunurilor incredintate
imputernicirile de dispunere, administrare sau pastrare (depozit, vinzator,
casier s.a.).
In atributiile de serviciu a gestionarului, intra primirea bunurilor ce
i se incredinteaza prin operatii de inregistrare si evidenta, depozitare,
conservarea si asigurarea securitatilor, precum si eliberarea (predarea) destinatarului.
Aceste imputerniciri usureaza sustragerea ilegala a averii, inlesnesc
ascunderea urmelor infractiunii. De acea atare circumstante marturisesc despre
pericolul sporit al infractiunii comerciale si maresc masura de pedeapsa pentru
savirsirea ei.27
Prin sustragerea din avutul proprietarului pe calea insusirii se intelege
scoaterea ilicita a bunului din sfera patrimoniala a proprietarului urmata sau
insotita de trecerea lui in stapinirea efectiva a faptuitorului
sau a altei persoane. Este necesar ca persoana sa dispuna de un oarecare bun
ca un adevarat proprietar, de ex., sa aiba posibilitatea de a-l consuna, folosi
sau instraina. Lipsa averii in momentul controlului, reviziei inca
nu marturiseste despre faptul insusirii ei. Ea poate lipsi din cauza imprumutului,
pierderii sau degradarii etc. Pentru componenta infractiunii e necesar a stabili
faptul insusirii ilegale de catre vinovat a averii incredintate
lui.
Sustragerea din avutul proprietarului prin delapidare sau irosire (folosire,
cheltuire) se manifesta prin consumarea si alienarea (cedarea) averii ilegal
insusite.
Averea proprietarului delapidata este consumata, cheltuita, daruita sau transmisa
de catre vinovat altor persoane fara restituirea echivalentului ei. Sustragerea
din avutul proprietarului prin delapidare este o prelungire a sustragerii prin
insusire, deoarece nu poate fi consumata, cheltuita sau facuta cadou averea
proprietarului care, mai intii, n-a fost insusita ilegal.
Averea delapidata in acest mod, ca si la insusire, se gaseste in
posesia legala a vinovatului, si el, profitind de aceasta, o consuma dupa
dorinta sa.
Sustragerea din avutul proprietarului prin abuz de serviciu-presupune ca o persoana
oficiala, folosind intentionat atributiile sale, contrar obligatiilor de serviciu,
sustrage averea proprietarului pentru a folosi in scop de profit. Spre
deosebire de insusire si irosire, sustragerea averii prin abuz de serviciu
se infaptuieste de catre persoana, careia, de obicei, nu-i este incredintata
aceasta avere.
Faptuitorul, profitind insa de dreptul sau de gestionare administrare
a acestei averi, prin subalternii sai obtine pe cale ilicita averea proprietarului.
Metodele sustragerii averii proprietarului prin abuz de serviciu, pot fi diferite:
Intocmirea diferitelor acte false, darea indicatiilor ilegale, trecerea
la pierderi a averii etc. Principalul este ca in toate cazurile faptuitorul,
sustragind averea, foloseste intentionat atributiile sale, contrar obligatiilor
de serviciu.
Potrivit p.12 al hotaririi Plenului din 6 iulie 1992, abuzul de serviciu
savirsit de catre o persoana oficiala, care consta in acapararea
ilegala cu scop de profit a averii proprietarului in folosul ei sau in
folosul altor persoane, trebuie considerat drept o delapidare si calificat in
baza art. 123 C.P.
La delimitarea delapidarii prin abuz de serviciu, e necesar a reiesi din faptul
ca infractiunea trebuie calificata in baza art.123 C.P. numai in
cazurile cind utilizarea de catre persoana cu functie de raspundere a
serviciului a servit drept mijloc de sustragere ilegala a averii posesorului
in proprietatea sa sau a altor persoane. Daca abuzul de serviciu a fost
savirsit din motive de profit, dar n-a avut drept scop sustragerea averii,
actiunea trebuie calificata in baza art. 184 C.P. (abuzul de putere sau
abuzul de serviciu).
Infractiunea se socoate consumata, indiferent de forma delapidarii (insusire,
irosire sau abuz de serviciu), din momentul cind vinovatul a obtinut posibilitatea
de a se folosi de aceasta avere ca si de a sa ori a consumat-o.28
In dreptul penal insusirea sau delapidarea avutul proprietarului,
incredintat celui vinovat sau care se afla in administrarea lui,
precum si sustragerea avutului proprietarului de catre o persoana oficiala (imputernicita)
prin abuz de serviciu, - se pedepseste cu privatiunea de libertate pe un termen
de pina la cinci ani ori cu o amenda in marime de la cincizeci la
o suta de salarii minime cu sau fara privarea de dreptul de a ocupa anumite
posturi sau de a exercita o anumita activitate.
Aceste actiuni, savirsite in mod repetat sau in urma intelegerii
prealabile de catre un grup de persoane, in dreptul comercial se pedepseste
cu privatiunea de la trei la sapte ani, cu sau fara confiscarea averii, cu sau
fara privarea de dreptul de a ocupa anumite functii sau de a exercita o anumita
activitate de la doi pina la cinci ani, ori cu o amenda in marime
de la saptezeci la o suta douazeci de salarii minime.29
3. Divulgarea secretului comercial (art. 155 C.P.)
Divulgare informatiilor - constituie secret comercial de catre o persoana careia
aceste informatii i-au fost incredintate sau i-au devenit cunoscute in
legatura cu serviciul sau munca sa.
Se cunoaste faptul ca in fiecare tara exista date si informatii cu caracter
comercial, care, desi nu constituie secrete de stat, nu sint destinate
publicitatii. Pastrarea secretului acestora constituie o obligatie morala, patriotica
si juridica atit din partea persoanelor care le cunosc, cit si din
partea oricaror persoane care au ajuns sa cunoasca in orice mod astfel
de date sau informatii.
Divulgarea unor asemenea date si informatii prezinta un pericol social care
justifica incriminarea si sanctionarea lor in legea penala.
Prin incriminare acestei fapte ca infractiune se urmareste apararea atit
a avutului public, cit si a celui privat (fapta sa fie de natura sa produca
pagube a avutului public sau privat).30
Conditii preexistente.
A. Obiectul infractiunii. a) Obiectul juridic generic este comun cu cel al tuturor infractiunilor comerciale. b) Obiectul juridic special al infractiunii de divulgare a secretului comercial
este constituit din relatiile sociale care asigura normala desfasurare a activitatii
agentilor comerciali, prin apararea secretului datelor si informatiilor comerciale. c) Aceasta infractiune are si un obiect material daca fapta de divulgare priveste
un document care contine date si informatii nedestinate publicitatii. In
acest caz obiectul material este insusi documentul.
B. Subiectii infractiunii. a) Subiectul activ. La varianta agravata infractiunea prevazuta de art. 155.,
subiectul activ este circumstantiat de catre lege, el fiind salariatul unei
societati comerciale. Intr-o societate comerciala poate sa existe un numar
mai mare sau mai mic de salariati care lucreaza, prin natura atributiilor de
serviciu, cu date si informatii care sint considerate a fi secrete de
serviciu. Oricare din acestia intrunesc conditia legala si daca divulga
aceste date si informatii devin subiecti activi ai infractiunii prevazuta de
art. 155 C.P. Dar subiecti activi pot fi si alti salariati care nu lucreaza
permanent cu asemenea date, dar le pot cunoaste in indeplinirea
unor indatoriri temporare. In aceasta categorie intra inspectorii
financiari si altii care fac parte din organele de control.
In varianta atenuata a infractiunii subiect activ al infractiunii poate
fi orice persoana fizica, indiferent de modul in care a ajuns in
posesia datelor sau informatiilor pe care le divulga.
Infractiunea este susceptibila a fi realizata in toate formele participatiei. b) Subiect pasiv al infractiunii este societatea comerciala a carei activitate
este perturbata prin divulgarea secretelor de catre alte persoane.
Continutul constitutiv.
A. Latura obiectiva. a) Elementul material al laturii obiective a infractiunii se realizeaza printr-o
actiune de divulgare a unor date si informatii, fie de catre o persoana care
le detinea in virtutea atributiilor, fie de catre orice persoana. Pentru
existenta infractiunii, in lege se cere ca aceste date si informatii sa
nu fi fost destinate publicitatii.
Nu intereseaza persoana catre care s-a facut divulgarea datelor sau informatiilor.
Prin divulgare se intelege darea in vileag a datelor sau informatiilor
catre o alta persoana care nu este capabila sa le cunoasca. Aceasta comunicare
se poate face in diverse modalitati faptice si cu diferite mijloace. De
asemenea, divulgarea se poate realiza atit prin actiuni cit si prin
inactiuni (de ex., o persoana nu incuie usa biroului in care se
afla date si documente nedestinate publicitatii, stiind ca altcineva va intra
si le va consulta).
Nu prezinta relevanta daca divulgarea s-a facut de catre o persoana sau mai
multe si nici daca s-a facut in totalitate sau numai partial.
Pentru existenta elementului material, legea cere a fi indeplinita cerinta
ca divulgare sa fie de natura sa produca pagube avutului public sau privat.
Aceasta cerinta va fi indeplinita in cazul in care se va stabili
ca, datorita naturii datelor si informatiilor divulgate, exista posibilitatea
reala a producerii unor pagube pentru avutul public sau privat.
Legea nu cere sa se fi produs un prejudiciu efectiv, ci reies la posibilitatea
ca fapta sa fie de natura sa-l produca. b) Urmarea imediata consta din savirsirea uneia din faptele incriminate
si producerea prin aceasta a unei stari de pericol pentru avutul public sau
privat. c) Legatura de cauzalitate rezulta implicit din actiunea de divulgare.
B. Latura subiectiva.
Infractiunea de divulgare a secretului comercial se savirseste cu intentie
directa sau indirecta.
Intentia faptuitorului rezulta din aceea ca el trebuie sa stie ca divulga date
nedestinate publicitatii si ca prin aceasta actiune creeaza o stare de pericol
pentru avutul public sau privat.
In situatia in care divulgarea unor asemenea date sau informatii
s-a facut din vina de catre cel ce le cunostea prin natura atributiilor de serviciu,
va constitui, dupa caz, infractiunea de neglijenta in serviciu sau o abatere
disciplinara.
Forme. Sanctiuni.
A. Forme.
Desi infractiunea este susceptibila a fi savirsita in toate formele
imperfecte, legea nu sanctioneaza nici actele pregatitoare si nici tentativa.
Infractiunea se consuma in momentul in care actiunea de divulgare
a datelor sau informatiilor nedestinate publicitatii a fost dusa pina
la urma, adica au intrat in posesia persoanei neindreptatite a le
cunoaste.
Desi infractiunea este de consumare imediata, in practica, de cele mai
multe ori, ea se savirseste in mod continuat, in baza aceleiasi
rezolutii infractionale. In asemenea situatii, epuizarea infractiunii
va avea loc in momentul realizarii ultimului act de divulgare.
Conditii preexistente.
A. Obiectul infractiunii. a) Obiectul juridic generic al infractiunii este comun cu cel al tuturor infractiunilor
la regimul stabilit pentru anumite activitati comerciale. b) Obiectul juridic special al infractiunii il constituie relatiile sociale
ale caror formare, normala desfasurare si dezvoltare depind de respectarea regulilor
privind diferite operatii, care au la baza o operare de masurare.
Infractiunea de inselarea clientilor are si un obiect juridic secundar,
referitor la apararea intereselor materiale ale agentilor comerciali si persoanelor
particulare. c) Avind in vedere ca infractiunea de inselare a clientilor
poate fi conceputa fara un obiect material asupra caruia se efectueaza aceasta
operatie, acesta va fi constituit din bunurile aflate in circuitul comercial
care sunt susceptibile a fi masurate.
Aceste bunuri pot fi atit din cele destinate consumului cit si cele
cu caracter productiv.
B. Subiectii infractiunii. a) Subiectul activ al acestei infractiuni poate fi orice persoana fizica, pentru
ca el nu este circumstantiat in vreun fel de catre lege. El poate fi un
salariat al unei societati comerciale (cu capital de stat, mixt sau privat)
sau orice particular care efectueaza activitati comerciale.
In prima categorie de “salariati ai unor societati comerciale”
pot fi insusi sefii si lucratorii din depozitele de bunuri materiale,
cei care se ocupa cu activitatea comerciala.
Infractiunea de inselarea clientilor poate fi savirsita si prin
actiunea concertata a mai multor persoane, care vor fi participanti (coautori,
instigatori sau complici). b) Subiect pasiv al infractiunii poate fi atit agentul comercial pagubit
cit mai ales cumparatorul - consumator al bunurilor cumparate din comert.
Tot ca subiect pasiv poate fi chiar si un alt salariat (gestionar, merceolog
etc.) care este inselat atunci cind se ocupa de operatiuni de aprovizionare
din depozite cu bunuri pentru institutia in care lucreaza.
Continutul constitutiv.
A. Latura obiectiva. a) Elementul material consta din actiunea de inselare, de inducere in
eroare, cu prilejul vinzarii, repartizarii ori remiterii unor produse
sub cantitatea solicitata.
In activitatea comerciala se foloseste tot mai frecvent sistemul de preambalare
a marfurilor pe care in mod obligatoriu trebuie sa se specifice cantitatea
cuprinsa in ambalaj. Desigur, daca cei inselati la rindul
lor cu cintarirea acestor marfuri in depozite vor pune produse mai
putine decit cantitatea indicata pe ambalaj, se vor face vinovati de infractiunea
de inselare la masurat. b) Urmarea imediata a infractiunii (indiferent de modalitatea care a fost realizata)
consta in producerea prin inselaciune a unui prejudiciu, a unei
pagube materiale persoanelor (fizice sau juridice) vatamate si crearea prin
aceasta a unui pericol pentru relatiile sociale comerciale ocrotite intre
actiunea frauduloasa si urmarea imediata, trebuie sa existe o legatura de cauzalitate.
B. Latura subiectiva.
Infractiunea se savirseste numai ca intentie, intrucit faptuitorul
stie ca aparatul de masura este inexact (si-l foloseste ca atare) sau foloseste
aparatul exact in mod de inselaciune. De asemenea, faptuitorul realizeaza
asemenea activitati de inselare cu un anumit scop (de a imbogati
pe sine ori pe altul) care, desi nu este evidentiat in mod expres de lege,
are relevanta pentru existenta infractiunii, el poate fi dedus din expresiile
“inselare” si “folosirea inselarii”. Inselarea
clientilor nu poate fi savirsita din culpa.
Forme. Modalitati. Sanctiuni.
A. Forme. Modalitati.
Desi este susceptibila de toate formele imperfecte, legea nu pregateste actele
pregatitoare.
Tentativa la infractiunea de inselare a clientilor este pedepsita potrivit
art. 160/2. Exista tentativa - de ex., daca faptuitorul este surprins de catre
victima sau alta persoana in timpul operatiei de inselare sau victima
observa ca a fost inselata, refuza sa primeasca marfa si anunta organele
de control pentru a constata aceste fapte. Momentul consumarii coincide, in
principiu cu cel al acceptarii si primirii produselor de catre victima.
Infractiunea este unica si atunci cind cu aceeasi rezolutie infractionala,
faptuitorul realizeaza doua sau mai multe acte de inselare a clientilor,
in aceeasi modalitate sau in ambele modalitati.
Repetarea unor asemenea actiuni la intervale mai mari de timp, constituie, dupa
caz, concurs de infractiuni sau o infractiune continuata, in functie de
existenta uneia sau mai multor rezolutii infractionale din partea autorului.
Infractiunea se epuizeaza in momentul cind s-a efectuat ultimul
act delictuos.32
B. Sanctiuni.
Infractiunea de inselare a clientilor este pedepsita cu amenda in
marime, de pina la o suta cincizeci de salarii minime, fie cu privarea
de dreptul pe un termen de la doi pina la cinci ani, de a ocupa posturi
in intreprinderile de deservire sociala a populatiei si ale gospodariei
comunale.
Aceleasi actiuni, savirsite fie in urma unei intelegeri prealabile
de un grup de persoane, fie in proportii mari, fie de o persoana anterior
condamnata pentru o infractiune similara-se pedepsesc cu privatiunea de libertate
pe un termen de la doi la sapte ani cu sau fara confiscarea averii si cu interdictia
pe un termen de la doi pina la cinci ani de a ocupa anumite posturi in
intreprinderile de deservire sociala a populatiei si ale gospodariei comunale.33
Continutul legal.
Prin savirsirea unor asemenea fapte, tot mai frecvente in domeniul
producerii si comercializarii bunurilor materiale, necesare vietii cotidiene,
consumatorii nu primesc produsele solicitate si in care au incredere,
ci altele, de calitate inferioara, fiind in acest mod inselati,
inselati nu numai in buna lor credinta - crezind ca primesc
bunurile dorite - dar si din punct de vedere material (intrucit
ofera preturi mai mari pentru bunurile de calitate inferioara).
Pericolul social al acestor fapte este evident, ceea ce justifica incriminarea
lor in legea penala.
Conditii preexistente.
A. Obiectul infractiunii. a) Obiectul juridic generic este comun cu cel al tuturor infractiunilor la regimul
stabilit pentru anumite activitati comerciale. b) Obiectul juridic special al acestor infractiuni constituie relatiile sociale.
Existenta lor depinde de respectarea normelor referitoare la calitatea marfurilor
sau a oricaror alte produse destinate consumului productiv sau industrial. c) Obiectul material al infractiunii este format din marfurile sau orice alte
produse atit in cazul falsificarii sau substituirii, precum si in
situatiile in care au fost expuse spre vinzare sau au fost vindute
efectiv.
Dupa cum observam, legiuitorul nu limiteaza sfera obiectului material al infractiunii,
cu toate acestea trebuie avute in vedere acele marfuri sau produse care
sunt susceptibile de a fi falsificate sau substituite.
B. Subiectii infractiunii. a) Subiectul activ poate fi orice persoana.
Subiectul activ este un angajat al unei societati comerciale, un comeciant particular
sau un producator agricol.
Infractiunea este susceptibila de a fi savirsita in toate formele
de participatie (coautor, instigare sau complicitate). b) Subiect pasiv al infractiunii este, in primul rind, consumatorul
inselat cu privire la calitatea marfii pe care o primeste. De asemenea,
subiect pasiv poate fi unitatea comerciala unde lucreaza subiectul activ si
pe care a compromis-o prin activitatea delictuoasa desfasurata, pagubind-o.33
Continutul constitutiv.
A. Latura obiectiva. a) Elementul material consta in actiunea de inselare care se poate
realiza prin una sau mai multe modalitati prevazute de lege: falsificarea, substituirea,
expunere sau vinzare de bunuri falsificate sau substituite.
- Actiunea de falsificare priveste contrafacerea sau denaturarea calitatii produselor
prin amestecarea lor cu substante de valoare inferioara. De asemenea, falsificarea
se poate realiza si prin amestecarea in produsul de baza a unor substante
prin care sa le mareasca perioada de fermentatie, aciditate, etc. si prin care
se obtin produse de o calitate inferioara (de ex. la bauturile racoritoare).
- Prin substituire se intelege inlocuirea unor produse de calitate
superioara cu altele de aceeasi natura, dar de calitate inferioara.
- Actiunea de expunere spre vinzare se comite de cei ce efectueaza contrafacerea
sau substituirea marfurilor sau produselor, dar si de cei care se ocupa in
mod direct de vinzare.
Acestia din urma se vor face vinovati de savirsirea infractiunii numai
daca stiau ca produsul este substituit sau falsificat.
- Prin vinzarea marfurilor. Nu intereseaza forma vinzarii si nici
locul unde se efectueaza. Pentru existenta infractiunii este suficient ca numai
una din aceste modalitati sa se realizeze de catre faptuitor. Daca insa
acesta, de ex., falsifica produsul si il pune apoi la vinzare, nu
se va retine in sarcina sa decit o infractiune unica si nu un concurs
de infractiuni.
Din analiza laturii obiective rezulta ca de fapt activitatea de inselare
a clientului se realizeaza doar cu prilejul actiunii de vinzare a produsului
falsificat sau substituit de catre faptuitor. In raport cu acest concept
de inselare, celelalte activitati apar ca niste acte pregatitoare, pe
care insa legiuitorul le-a incriminat ca activitati infractionale de sine
statatoare. b) Urmarirea imediata consta din savirsirea uneia din faptele incriminate
si din crearea prin aceasta a unei situatii prejudiciabile pentru agenti comerciali
si pentru persoanele fizice.34
In cazul savirsirii infractiunii prin vinzare, urmarea imediata
consta din crearea unui prejudiciu material persoanelor care au cumparat marfurile
sau produsele.
B. Latura subiectiva.
Infractiunea de inselaciune cu privire la calitatea marfurilor se savirseste
cu intentie directa sau indirecta. Textul de lege nu prevede vre-o cerinta in
legatura cu scopul urmarit de faptuitor, desi in fapt acesta urmareste
obtinerea unui folos material pentru el sau pentru altul.
Forme. Modalitati. Sanctiuni.
A. Forme.
Desi aceste doua infractiuni sunt realizate in toate formele imperfecte,
legea nu pedepseste actele pregatitoare ci numai tentativa.
Infractiunile se consuma in momentul cind actiunea de falsificare,
substituire, expunere spre vinzare sau vinzarea au fost comise.
Consumarea este realizata chiar daca s-a comis numai una din modalitatile normative
incriminate.
Activitatea de vinzare a bunului falsificat sau substituit nu se poate
concepe fara consimtamintul cumparatorului iar in functie de aceasta
situatie se poate spune ca cel mai frecvent infractiunea se consuma in
momentul in care cumparatorul a preluat bunul in posesia sa si a
constatat ca este falsificat sau substituit.
Consumarea se realizeaza chiar si daca cumparatorul a respins marfa imediat
ori nu a pus mina pe bunul respectiv, deoarece contractul de vinzare
- cumparare se realizeaza intre vinzator si cumparator chiar daca
bunul n-a fost preluat si pretul nu a fost platit.
B. Modalitati.
Savirsirea infractiunii de falsificarea produselor si producerea sau comercializarea
produselor necalitative, necomplete sau neconforme standardelor poate fi realizata
in cele patru modalitati normative corespunzatoare celor patru actiuni
care constituie elementul material al laturii obiective a infractiunii. Fiecare
dintre aceste doua modalitati normative ii poate corespunde o varietate
de modalitati faptice.
Fata de alte infractiuni la care apar situatii agravante pedepsite mai sever,
in cazul falsificarii produselor si producerea sau comercializarea produselor
necalitative, urmarite mai grave duc la schimbarea incadrarii juridice
a faptei care va constitui, in acest caz o alta infractiune.35
C. Sanctiuni.
Falsificarea produselor (marfurilor), folosirea ilicita a emblemei comerciale
straine, daca aceste actiuni au fost savirsite dupa aplicarea unei sanctiuni
administrative pentru incalcari similare sau in proportii mari,
- se pedepsesc cu amenda in marime de la cinci sute la o mie de salarii
minime, cu confiscarea produselor (marfurilor) ce constituie obiectul infractiunii.
Aceleasi actiuni savirsite fie in proportii mari, fie in repetate
rinduri - se pedepsesc cu privatiune de libertate pe un termen de la trei
la sapte ani sau cu amenda de la doua mii la trei mii de salarii minime, cu
confiscarea produselor (marfurilor) ce constituie obiectul infractiunii.70
Potrivit art.159 C.P. producerea sau comercializarea produselor (marfurilor)
necalitative, necomplete sau neconforme standardelor, daca aceste actiuni au
fost comise dupa aplicarea unei sanctiuni administrative pentru aceleasi incalcari
sau in proportii mari, - se pedepseste cu privatiune de libertate pe un
termen de la trei pina la cinci ani sau cu o amenda in marime de
pina la o suta de salarii minime cu confiscarea produselor (marfurilor)
ce constituie obiectul infractiunii.36
3. Sanctiunile de drept penal.
Sanctiunea de drept penal este o masura de constringere prevazuta de
legea penala in cazul incalcarii dispozitiilor cuprinse in
norma de incriminare de a se abtine de la savirsirea unei anumite fapte,
sau, dimpotriva, de a avea un anumit comportament pozitiv. Unele sanctiuni au
un caracter preponderent represiv (pedepsele), atele au un caracter preventiv
(masurile de siguranta) care se aplica pentru a preveni savirsirea de
fapte prevazute de legea penala prin inlaturarea unei stari de pericol.
Dupa cum se observa, impotriva infractiunilor se duce lupta nu doar printr-o
singura sanctiune de drept penal. Intre aceste sanctiuni, pedeapsa ocupa
un loc special, ca fiind sanctiunea de baza si cea mai complexa, ea indeplinind
multe functii.
Pedepsele - constituie masuri de constringere si mijloc de indreptare
a celor care savirsesc infractiuni. Scopul pedepsei este prevenirea savirsirii
de noi infractiuni, atit de catre oricare alta persoana (preventia generala).37
Pedeapsa constituie nu numai o osinda pentru infractiunea savirsita,
ci are drept scop si corectarea si reeducarea condamnatilor in spiritul
atitudinii cinstite fata de munca, executari stricte a legilor, precum si prevenirea
savirsirii de noi infractiuni atit din partea condamnatilor, cit
si altor persoane.
Potrivit art.20 al Codului penal, pedeapsa nu urmareste scopul de a cauza suferinte
fizice sau injosirea demnitatii omului.38
Persoanelor, care au savirsit infractiuni economico-financiare, li se
pot aplica atit pedepse principale, cit si pedepse complimentare.
Ca pedeapsa economico-financiara principala poate fi:
- privatiunea de dreptul de a ocupa anumite functii sau de a exercita o anumita
activitate;
- amenda.
In afara de pedepsele principale, condamnatilor li se pot aplica si pedepse
complementare, asa ca de exemplu:
- confiscarea averii.
Privarea de dreptul de a ocupa anumite functii sau de a exercita o anumita activitate,
destituirea din functie si amenda pot fi aplicate atit ca pedepse principale,
cit si ca pedepse complementare.39
Conform art. 28 C.P. privatiunea de dreptul de a ocupa anumite functii sau de
a exercita o anumita activitate poate fi stabilita de instanta de judecata ca
pedeapsa principala sau complementara pe un termen de la un an pina la
cinci ani.
Aceasta pedeapsa poate fi aplicata in cazurile cind, dupa caracterul
infractiunilor savirsite de cel vinovat, in timpul indeplinirii
functiunii sale sau in timpul exercitarii unei anumite activitati, instanta
gaseste ca este imposibil ca el sa-si mentina dreptul de a ocupa anumite functii
sau de a exercita o anumita activitate.
Termenele de executare a pedepsei sub forma de privatiunea de dreptul de a ocupa
anumite functii sau de a exercita o anumita activitate se calculeaza in
modul prevazut de Regulamentul cu privire la modul si conditiile de executare
in Republica Moldova a pedepselor penale, care nu sint legate de
aplicarea masurilor de inriurire corectionala prin munca asupra
condamnatilor, aprobat de legislatia in vigoare.40
Amenda - este o sanctiune baneasca ce se aplica de instanta de judecata in
cazurile si in limitele prevazute de Codul penal.
Potrivit art. 29 C.P. marimea amenzii se stabileste in dependenta de caracterul
si gravitatea infractiunii savirsite, luindu-se in considerare
situatia materiala a celui vinovat, in limitele de la douazeci si cinci
la cinci sute de salarii minime, iar pentru infractiuni cu scop de profit in
limita de pini la cinci mii de salarii minime, luindu-se ca
baza marimea salariului minim la momentul savirsirii infractiunii. La
stabilirea pedepsei sub forma de amenda, instanta de judecata poate decide,
luind in considerare persoana ceui condamnat si situatia lui materiala,
achitarea amenzii in rate, indicind in acest caz in
sentinta termenul concret de achitare. Pentru condamnatii care nu au domiciliu
stabil in Republica Moldova, achitarea amenzii in rate nu se permite.
In caz de eschivare cu rea-vointa a condamnatului de la achitarea amenzii
fixate ca pedeapsa principala, instanta de judecata poate sa inlocuiasca
suma neachitata a amenzii printr-o pedeapsa sub forma de privatiune de libertate,
calculindu-se o luna de privatiune de libertate pentru trei salarii minime,
insa pe un termen nu mai mare decit termenul maxim, stabilit de
Codul penal pentru infractiunile, de comiterea carora persoana a fost declarata
vinovata.
Inlocuirea privatiunii de libertate prin amenda nu se admite.41
O alta sanctiune a infractiunii economico-financiara este confiscarea averii.
Confiscarea averii consta in trecerea fortata si gratuita in proprietatea
statului a bunurilor condamnatului destinate sau folosite la savirsirea
infractiunilor sau dobindite de el ca urmare a savirsirii infractiunii,
precum si a veniturilor obtinute prin folosirea bunurilor si valorilor dobindite
pe cale criminala.
Banii si cadourile primite nelegitim se confisca, iar valoarea serviciilor primite
nelegitim se percepe prin hotarire a instantei de judecata, iar daca ele
nu au fost gasite, instanta incaseaza de la condamnat suma de bani echivalenta,
pornind de la valoarea acestora la momentul savirsirii infractiunii.
Confiscarea averii poate fi dispusa numai in cazurile, prevazute de legislatia
Republicii Moldova iar pentru infractiuni, comise in interes material-si
in cazurile prevazute de Partea speciala a Codului penal.
Instanta de judecata este obligata sa indice in sentinta, daca se confisca
toata averea vinovatului sau numai o parte din ea; in ultimul caz instanta
este obligata sa arate, ce parte din avere se confisca, sau sa enumere obiectele,
ce urmeaza sa fie confiscate.
Nu pot fi confiscate unele obiecte necesare condamnatului si persoanelor aflate
in intretinerea lui.
In caz de confiscare a averii condamnatului statul nu raspunde pentru
datoriile si obligatiile condamnatului, daca ele au luat nastere dupa ce organele
de cercetare prealabila, de ancheta penala sau instanta de judecata au luat
masuri de asigurare a averii si daca s-a actionat fara consimtamintul
acestor organe.
In privinta pretentiilor, care urmeaza a fi satisfacute din contul averii
confiscate, statul raspunde numai in limitele activului. Ordinea de satisfacere
a acestor pretentii se stabileste de Codul de procedura civila.43
I N C H E I E R E
Fiecare stat are dreptul exclusiv si obligatia de a apara relatiile sociale
de o importanta vitala si de a cere oricarei persoane sa se abtina de la orice
manifestari care ar putea dauna efectiv sau numai a pereclita aceste interese.
O conditie necesara pentru formarea unui stat bazat pe drept o constituie lupta
pentru intarirea legalitatii, ordinii publice si ocrotirea drepturilor
cetatenilor. Acest sarcini stau in fata tuturor organelor de stat, in
special a organelor judecatoresti.
Mecanismul de baza care asigura apararea sociala, respectarea legislatiei si
a drepturilor fundamentale ale omului este legislatia.
In lucrarea data am facut referire la raspunderea juridica in dreptul
comercial si felurile ei:
- civila (delictuala si contractuala);
- penala;
- contraventionala.
In studiul efectuat s-a facut trimiteri la literatura de specialitate
in acest domeniu, la legislatia in vigoare, si cadrul normativ al
altor state (Romaniei).
Ideea principala a acestei lucrari este transmiterea catre destinatar a tuturor
informatiilor ce se refera la materia raspunderii persoanelor participante la
raporturile de drept penal.
Punind in evidenta notiunile de baza sa facut un pas spre cunoasterea
elementelor principale privind raspunderea juridica.
