Referat, comentariu, eseu, proiect, lucrare bacalaureat, liceu si facultate
Top referateAdmitereTesteUtileContact
      
    

 


Ultimele referate adaugate

Adauga referat - poti sa ne ajuti cu un referat?

Politica de confidentialitate






Ultimele referate descarcare de pe site
  CREDITUL IPOTECAR PENTRU INVESTITII IMOBILIARE (economie)
  Comertul cu amanuntul (economie)
  IDENTIFICAREA CRIMINALISTICA (drept)
  Mecanismul motor, Biela, organe mobile proiect (diverse)
  O scrisoare pierduta (romana)
  O scrisoare pierduta (romana)
  Ion DRUTA (romana)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  Starea civila (geografie)
 

Ultimele referate cautate in site
   domnisoara hus
   legume
    istoria unui galban
   metanol
   recapitulare
   profitul
   caract
   comentariu liric
   radiolocatia
   praslea cel voinic si merele da aur
 
despre:
 
Principiile dreptului
Vizite: ? Nota: ? Ce reprezinta? Intrebari si raspunsuri
 

Notiunea de principii ale dreptului

Prin principiu intelegem un element fundamental, idee, lege de baza pe care o intemeiaza o teorie stiintifica, un sistem politic, juridic, o norma de conduita sau totalitatea legilor si a notiunilor de baza ale unei discipline, element de baza, punct de plecare, convingere etc.

Cat priveste principiile de drept, acestea reprezinta acele idei calauzitoare ce se regasesc in continutul normelor juridice. Ele reprezinta tocmai ce se regasesc in continutul normelor juridice. Ele reprezinta tocmai manifestarea convingerilor legiuitorului asupra cerintelor obiective ale societatii. Aceste convingeri a doua elemente importante: traditia, statornicia in timp a unor reguli dupa care s-au adoptat normele juridice, verificate ulterior cu valoare de eficienta in viata societatii, precum si tendinta continua de inovatie, de schimbare profunda.

Un principiu se poate prezenta sub forma unei deductii, axiome, ca o generalizare de fapte experimentate.

In stiintele sociale, deci si in stiintele juridice practica reprezinta unul din principiile esentiale de verificare a unei norme juridice. Deci, principiile fundamentale ale dreptului cuprind un mare numar de cazuri concrete. Prof. Mircea Djuvara remarca urmatoarele: "Suntem foarte usor inclinati a comite eroarea de a crede ca un principiu de drept sau de justitie este un produs al unei pure speculatii si ca ar apare in mintea noastra inaintea unei experiente… De aceea, nu pot exista principii de drept indiscutabile, care sa valoreze pentru orice timp si orice loc". Asadar, potrivit autorului citat, toate principiile de drept reprezinta rezultatul unor observatii continue si necesare ale nevoilor societatii.




In procesul de creare a dreptului, deci de legiferare, aceste principii sunt luate in calcul pentru ca prin normele juridice ce se vor adopta sa se raspunda la nevoile de viata, la cerintele imediate si de perspectiva ale societatii. Respectand anumite principii consacrate ale dreptului, in procesul de legiferare se asigura unitatea, coerenta, omogenitatea, continuitatea sistemului juridic. Renuntarea la anumite principii de dragul schimbarii nu este benefica, pentru ca, asa cum au mai amintit, unul din elementele de baza ale principiilor dreptului il reprezinta traditia, care-si pune amprenta asupra gandirii juridice a societatii, a atasamentului membrilor societatii la ideea de legalitate si justitie.

Un principiu general de drept se construieste in timp, pe baza unei experiente, a verificarii practice a unor idei, concepte, puncte de vedere. Tocmai existenta acestor idei si concepte, a unor categorii juridice sau morale, a unor conduite de viata si verificarea practica poate duce la elaborarea unui principiu. Aceste categorii si concepte juridice sunt rezultatul comensurarii actiunilor omenesti, raportat la sistemul de drept existent si coroborat cu idealurile de justitie, de echitate si morala ale societatii. Nimic nu este mai pagubitor pentru o societate decat a lua dintr-un alt sistem de drept principii si norme juridice ce nu-si regasesc aderenta la idealurile societatii noastre, ce nu au nimic comun cu preocuparea sociala a acesteia, cu mentalitatea istorica a poporului. Intr-o astfel de situatie, normele juridice ori vor fi nesocotite de majoritatea cetatenilor, ori vor fi produse mari daune societatii.

Un exemplu elocvent, in sensul afirmatiilor de mai sus, il constituie preluarea, dupa anul 1948, din sistemul sovietic, a principiilor de organizare a vietii societatii romanesti, cu restrangerea pana la disparitie a unor institutii, concepte juridice traditionale, precum dreptul de proprietate. Acestea s-au dovedit ca fiind straine de traditia si gandirea poporului roman, fiind abandonate pe parcurs, pana la excludere.

Astfel de "imprumuturi" ale unor concepte, idei pot crea un pericol pentru stiinta dreptului, care, in loc sa lucreze cu concepte si categorii legate de realitate, va lucra cu astfel de elemente generatoare de confuzie si inaderenta la scopurile societatii.

Rolul esential al principiilor dreptului il reprezinta punerea de acord, corelarea sistemului juridic cu transformarile sociale, "Principiile dreptului au valoare explicativa, ele continand temeiurile existentei, evolutie isi transformarii dreptului".

Existenta omenirii este strans legata de doua idei fundamentale – egalitatea oamenilor si libertatea lor. De aici, conceptele juridice asupra egalitatii si libertatii ce se transforma in principii ale dreptului.

Importanta teoretica si practica a studierii principiilor de drept consta in legatura dintre aceste principii cu ansamblul conditiilor sociale, cu situatia concreta din societate. Societatea se dezvolta lent, iar principiile au si ele o evolutie lenta, conservatoare in general.

Sistemul juridic al unei societati se dezvolta in stransa corelare cu dezvoltarea a insasi societatii respective, iar principiile de drept nu fac altceva decat sa creioneze linia calauzitoare pentru acest sistem juridic. Pe baza acestor principii, legiuitorul se orienteaza catre o anumita reglementare juridica, judecatorul in aplicarea dreptului are in vedere aceste principii, sa aplice legea nu numai in litera ei, deci o interpretare "literala", dar si in spiritul ei, al acelor concepte, idei ce s-au desprins in timp din ratiune, din logica societatii, corespondenta dreptului cu cerintele si valorile societatii. Mai mult, in drept, principiile de drept tin loc, in cazuri determinate, de norma de reglementare, in cauzele civile si comerciale, judecatorul solutionand cauza in temeiul principiilor generale de drept. Ca o consacrare juridica a afirmatiei anterioare facem urmatoarea trimitere din legea civila cu valoare de principiu de drept: astfel, art. 3 din Codul civil dispune: "Judecatorul care va refuza de a judeca, sub cuvant ca legea nu prevede, sau ca este intunecata sau neindestulatoare, va putea fi urmarit ca culpabil de denegare de dreptate".

 

Prezentarea principiilor dreptului

    1. Asigurarea bazelor legale de functionare a statului
    2. Statul este creator de drept dar, in acelasi timp, cu ajutorul dreptului, statul isi asigura baza legala, legitimitatea puterii si functionarii sale.

      Astfel, Statul de drept sau de legalitate, nu poate fi privit decat prin existenta unor norme juridice care sa reglementeze functionarea atat a statului, a intregului sau organism, cat si drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor. Dar aceste norme juridice trebuie adoptate de statul care a cucerit puterea legal, are o legitimitate si exercita aceasta putere in concordanta cu cerintele legalitatii. In statul de drept, intinderea puterii trebuie compensata de scurtimea duratei, a mandatului celor ce o detin, izvorul oricarei puteri politice sau civile trebuie sa fie vointa suverana a poporului, iar aceasta trebuie sa-si gaseasca formule juridice potrivite de exprimare, in asa fel incat puterea poporului sa poata functiona in mod real ca o democratie.

      Acest lucru presupune ca prin norme juridice sa se realizeze un echilibru al puterii, eliminandu-se astfel posibilitatile incurajarii abuzului, a unor decizii discretionare de catre anumite structuri de putere, un control reciproc intre puterile statului, dar si un control asupra statului din partea societatii civile prin institutia Avocatului poporului si alte autoritati, anume create.

    3. Principiul libertatii si egalitatii
    4. Limitele libertatii de miscare ale individului trebuiesc stabilite prin norme juridice, in asa fel incat ele sa corespunda idealului de viata al societatii existent la un moment dat. Aceste garantii limita ale libertatii individului trebuie sa fie nu numai teoretice, ele sa poata fi aparate, sa poata fi reprimata orice abuz de limitare sau de eliminare a acestor drepturi de catre o structura sau alta a statului. Egalitatea oamenilor d.p.d.v. juridic este naturala, toti oamenii sunt egali in fata legii, insa aceasta egalitate este concretizata prin norme juridice.

      Egalitatea nu poate fi inteleasa, exercitata, decat intre oameni liberi. Insusi normele juridice nu ar putea avea sens la un moment dat, daca ele nu ar asigura libertatea persoanelor. Deci, substanta dreptului se afla in libertate.

      Fiecare individ are dreptul la viata, la libertate, la siguranta personala, la miscare etc. Egalitatea si libertatea duc la echilibrul vietii; capacitatea oamenilor de a se manifesta in plenitudinea fiintei lor, de a actiona fara restrictii in limitele nealterarii egalitatii si libertatii celorlalti. Libertatea si egalitatea sunt strans legate intre ele, fiecare deprinzand de cealalta. Astfel, despre doua persoane nu putem spune ca sunt egale daca una este libera iar cealalta nu. Libertatea, considera Montesquieu, este "dreptul de a face tot ceea ce ingaduie legile", insa aceste legi la care ne raportam trebuie sa cuprinda idealurile de egalitate si libertate ale umanitatii si ale societatii in cauza. Libertatea este una singura, iar manifestarea ei are multiple variante: avem din acest punct de vedere o libertate a cuvantului, a convingerilor religioase, de alegere a unei profesii, a unui crez politic, libertate de miscare etc. Libertatea in formele ei cele mai variate se manifesta prin recunoasterea de catre stat, prin lege, a unor drepturi, a unor garantii. Din totdeauna, omul a dorit sa fie liber iar limitele acestei libertati au cunoscut in timp restrangeri sau nemarginire, in raport cu conditiile date de societatea respectiva, de regimul politic etc. Libertatea exprimata prin "drepturi" nu poate fi inteleasa deplin fara existenta in compensatie a dreptului de proprietate, care reprezinta fundament al libertatii si sigurantei persoanei.

    5. Principiul responsabilitatii
    6. Responsabilitatea este un fenomen social, ea reprezinta gradul de angajare al individului in cadrul societatii, in procesul integrarii acestuia in colectivitate. Responsabilitatea revine numai omului liber care are libertatea de a actiona, de a-si angaja constient comportamentul, de a rationa in orice domeniu al socialului. Perceperea rolului si locului individului in cadrul societatii presupune o angajare, o implicare mai mare sau mai restransa a acestuia in societate. Numai un individ constient, care realizeaza propria sa valoare, precum si valoarea celorlalti din jurul sau poate fi responsabil. Aceasta nu exclude angajarea raspunderii individului in cazul in care comportamentul sau este neresponsabil, de nesocotirea valorilor sociale perene consacrate in decursul timpului si, mai mult, fiecare act al individului trebuie sa presupuna o comensurare a gradului de angajare si a implicatiilor sale, deci, a rezultatelor demersului sau. Ea se raporteaza pe de o parte la actiunea angajanta a persoanei, iar pe de alta parte la sistemul normelor sociale consacrat, al normelor etice, religioase, politice si juridice. "Responsabilitatea unui subiect nu decurge din proprietati care i-ar fi lui inerente, ci din situatia in care se gaseste angajatul". Angajarea responsabila a persoanei cunoaste dimensiuni din ce in ce mai largi, pe masura ce omul devine tot mai constient de rolul sau in societate, de interactiunea umana intr-un grup, de egalitatea si echitatea ce trebuie sa caracterizeze pe oameni si nu in ultimul rand de sporirea gradului de cunoastere si de ratiune.

      In conditiile legii, manifestarea neresponsabila poate atrage o raspundere juridica in paralel cu alte genuri de raspundere, morala, politica. Spre exemplu, A, care indeplineste o functie de decizie si a carui obligatie morala este sa fie un exemplu pentru subordonati, savarseste anumite fapte, nesocotind comandamentele morale, normele juridice, politice etc. Deci A, ca urmare a comportamentului sau neresponsabil va fi supus unei raspunderi morale prin expunerea oprobiului subalternilor, a sefilor ierarhici, cat si unei raspunderi juridice care se poate concretiza fie printr-o sanctiune disciplinara, fie chiar o raspundere juridica penala. Daca acesta este si angajat politic, tinand seama ca fiecare partid politic urmareste sa fie cat mai "curat" in ochii electoratului, al publicului, persoana A poate da fie exclusa din partid sau sa i se aplice alte masuri specifice raspunderii politice. Deci, responsabilitatea neangajata poate conduce la raspunderea juridica, etica, politica.

    7. Principiul echitatii si justitiei

Cuvantul echitate desemneaza dreptate, nepartinire, cinste, omenie, justitie (conform Dictionarului explicativ al limbii romane, op. cit.). Echitatea si justitia sunt intr-o legatura desavarsita, fiindca una se explica prin cealalta. discutiile purtate in timp asupra acestor notiuni cu valoare de principiu de drept sunt nenumarate. Astfel, Cicero considera echitatea ca fiind "drept egal pentru toti cetatenii", Celsus definea dreptul ca "o actiune a binelui si a echitatii" etc.

 

Principiul echitatii isi gaseste aplicatie atat in activitatea ;legiuitorului, cat si in a celui care aplica dreptul. Din principiul echitatii, deducem notiunea de justitie ca stare generala ideala a societatii, pentru asigurarea fiecarui individ in parte si pentru toti impreuna a satisfacerii drepturilor si intereselor legitime ale oamenilor. Din acest punct de vedere, se poate trage concluzia ca justitia reprezinta unul din factorii esentiali de consolidare a celor mai importante relatii sociale, intrucat ea intruchipeaza virtutea morala fundamentala, menita a asigura armonia si pacea sociala, la a carei realizare contribuie deopotriva regulile religioase, morale, juridice La romani, justitia se fundamenta pe principiul moral al dreptului, acesta fiind la baza justitiei, regula "honeste vivere" (a trai cinstit, onest).

Trecand peste o multitudine de idei, de concepte, de puncte de vedere exprimate de marii ganditori, in decursul timpului, o concluzie este limpede, echitatea si justitia reprezinta comandamentul de ordine, echilibrul onestitatii, tolerantei si respectul aproapelui, altfel spus, o victorie absoluta asupra egoismului, o subordonare fata de o ierarhie de valori.

Pornind de la aceasta enumerare a principiilor generale ale dreptului, se desprinde concluzia ca pentru intelegerea si cunoasterea unui sistem de drept, trebuie pornit intotdeauna de la principiile calauzitoare ale acestui sistem. Aceste principii generale sunt foarte mult influentate de conditiile sociale, de transformari mai lente sau mai dinamice din societate. Nu trebuie insa uitat ca in epoca contemporana, legaturile dintre state, cooperarea acestora, cunoaste o puternica dezvoltare, au loc interferente intre normele juridice interne ale unui stat cu normele juridice ale altuia si, in consecinta, elaborarea stiintifica a principiilor dreptului nu mai poate fi realizata izolat, fara sa se tina seama de situatia globala sau zonala in domeniul juridic si social. principiile generale ale dreptului se regasesc in detaliu in cadrul unor norme de drept. Astfel, stiintele juridice de ramura au elaborat de o seama de principii de ramura care isi regasesc obiectivitatea in timp, precum in dreptul penal, unde functioneaza principiul "nullum crimen sine lege" in dreptul international public, principiul respectarii tratatului (pacta sunt servanda) etc.











Comentarii:

Nu ai gasit ce cautai? Crezi ca ceva ne lipseste? Lasa-ti comentariul si incercam sa te ajutam.
Esti satisfacut de calitarea acestui referat, eseu, cometariu? Apreciem aprecierile voastre.

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)


Noteaza referatul:
In prezent referatul este notat cu: ? (media unui numar de ? de note primite).

2345678910

 
Copyright 2005 - 2020 | Trimite referat | Harta site | Adauga in favorite