e2p16pb

Notiunea si efectul prescriptiei extinctive.
Prescriptia extinctiva nu este definita in legea civila totusi Decretul 167 / 1958 in art. 1, alin. 1, consacra efectul prescriptiei extinctive “ Dreptul la actiune avand un obiect patrimonial, se stinge prin prescriptie, daca nu a fost executat in termenul stabilit de lege ”.
Putem defini prescriptia extinctiva din dreptul civil ca fiind stingerea dreptului la actiune neexercitat in termenul de prescriptie.
Reglementarea prescriptiei extinctive din dreptul civil.
Actele normative in vigoare, in care se gasesc normele ce formeaza institutia prescriptiei extinctive, sunt urmatoarele:
- Decretul nr. 167 / 1958, privitor la prescriptia extinctiva care este “legea generala” sau ”dreptul comun” in materie;
- Codul civil (in special titlul XX -; “Despre prescriptie din cartea a III a”) in masura in care a suferit modificari sau abrogari;
- Alte acte normative, izvoare de drept civil, ca exemplu amintim Legea nr. 29 / 1990, privind contenciosul administrativ, Legea 105 / 1992, privind raporturile de drept international privat.
Caracterul normelor care reglementeaza prescriptia extinctiva.
O problema strans legata de “reglementarea prescriptiei extinctive, este aceea a caracterului -; imperativ sau dispozitiv -; al normelor ce formeaza aceasta institutie”.
Prescriptia extinctiva este calificata ca o institutie de ordine publica.
Totusi problema care se ridica, ( de lege ferenda) este aceea de a sti daca este bine, sau nu, sa se pastreze caracterul imperativ al normelor prescriptiei extinctive si in viitoarea reglementare.
Se considera ca solutia potrivita (opinia profesorului Belein) este aceea de a reveni la sistemul codului civil: prescriptia trebuie aplicata daca cel interesat (de regula paratul) o invoca.
Natura juridica si delimitarea prescriptiei extinctive.
Prescriptia extinctiva este cunoscuta de toate ramurile de drept, si de aici drept consecinta: natura juridica a prescriptiei extinctive trebuie stabilita in cadrul fiecarei ramuri de drept.
Din dreptul civil face parte prescriptia dreptului la actiune (in sens material), si pentru a stabili natura juridica a prescriptiei extinctive inseamna a raspunde la intrebarea ce este, pentru dreptul civil, prescriptia dreptului la actiune?
Pentru a raspunde la intrebare este necesar sa stabilim ce efect produce prescriptia extinctiva asupra dreptului subiectiv civil si, pe cale de consecinta, asupra obligatiei civile corelative.
Din chiar definitia data prescriptiei extinctive rezulta ca, actiunea intentata de subiectul activ, dupa actiunea prescriptiei extinctive, va fi respinsa ca prescrisa, ceea ce echivaleaza cu refuzul concursului fortei de constrangere a statului.
Putem intelege efectul prescriptiei extinctive daca amintim prevederea art. 20, alin. 1, din Decretul nr. 167 / 1958: Debitorul care a executat obligatia, dupa ce dreptul la actiune al creditorului s-a prescris, nu are dreptul sa ceara inapoierea prestatiei chiar daca la data executarii nu stia ca termenul prescriptiei era implinit.
Concluzia ce se desprinde este urmatoarea: prescriptia extinctiva nu stinge nici dreptul subiectiv nici obligatia civila corelativa.
Totusi se realizeaza o transformare ori o schimbare juridica:
1. dreptul subiectiv civil nu mai este aparat pe cala ofensiva a actiunii in justitie, ci numai pe cale defensiva a exceptiei, daca debitorul si-a executat voluntar obligatia sa.
2. obligatia civila corelativa nu mai poate fi adusa la indeplinire pe calea executarii silite, dar este permisa executarea sa voluntara, adica de bunavoie.
Prescriptia extinctiva transforma dreptul subiectiv civil si obligatia civila corelativa din perfecte (asigurate prin “actiune”), in imperfecte (naturale, asigurate pe cale de exceptie).
Sub aspectul naturii sale juridice, prescriptia dreptului la actiune este un mod de transformare a continutului raportului juridic civil.

Delimitarea prescriptiei extinctive a) Prescriptia extinctiva si prescriptia achizitiva (sau uzucapiune)
Asemanari:
- ambele sunt concepte sau institutii de drept civil,
- pentru titularii drepturilor subiective civile inactivi, ambele apar ca sanctiuni de drept civil,
- ambele presupun termene.
Deosebiri:
- exista deosebiri din punctul de vedere al sediului materiei,
- termenele de prescriptie extinctiva sunt mai scurte si mai multe (3 ani, 2 ani, 1 an, 6 luni), cele de prescriptie achizitiva sunt mai lungi si mai putine (30 ani, 10-20 ani)
- efectul prescriptiei extinctive consta in stingerea dreptului la actiune (in sens material), iar prescriptia achizitiva conduce la dobandirea unui drept real principal,
- pe langa reguli comune privind calculul termenelor, fiecare prescriptie are reguli proprii de suspendare si intrerupere, iar “repunerea in termen” este proprie numai prescriptiei extinctive b) Prescriptia extinctiva si decaderea.
Decaderea (ca sanctiune de drept civil) este stingerea dreptului subiectiv civil neexercitat in termenul de decadere
Asemanari:
- ambele presupun termene
- ambele sunt institutii de drept civil
- ambele au efect extinctiv
Deosebiri:
- prescriptia extinctiva stinge numai dreptul material la actiune, iar decaderea stinge insusi dreptul subiectiv,
- prescriptia extinctiva presupune “termene de prescriptie”, care sunt mai lungi si mai numeroase, decaderea presupune ”termene de decadere”, care sunt mai scurte si mai putine.
- Prescriptia extinctiva are reguli proprii privind intreruperea, suspendarea si repunerea in termen, pe cand decaderea nu cunoaste o asemenea reglementare. c) Prescriptia extinctiva si termenul extinctiv.
Asemanari:
- ambele presupun efectul extinctiv,
- ambele sunt concepte de drept civil
Deosebiri:
- ca izvor: termenele de prescriptie sunt numai legale, termenul extinctiv este dupa caz conventional, legal ori jurisdictional,
- ca efecte: prescriptia extinctiva stinge dreptul la actiune (in sens material); termenul extinctiv stinge si dreptul subiectiv si obligatia civila corelativa,
- termenul extinctiv poate fi modificat prin acordul partilor actului juridic, termenul de prescriptie nu poate fi modificat,
- suspendarea, intreruperea si repunerea in termen sunt proprii numai prescriptiei extinctive.

Efectul prescriptiei extinctive
Prin prescriptia extinctiva se stinge numai dreptul la actiune (in sens material).
Argumentele in favoarea acestei opinii sunt: a) argumentul de interpretare gramaticala a art. 1 din Decretul 167 / 1958 (vezi definitia): textul nu foloseste termenul dreptul ori expresia dreptul obiectiv, ci formula “dreptul la actiune”, b) art. 20 alin. __ din decretul mentionat prevede: debitorul care a executat obligatia dupa ce dreptul la actiune al creditorului s-a prescris, nu are dreptul sa ceara inapoierea prestatiei chiar daca la data executarii nu stia ca termenul prescriptiei era implinit. Deci, daca s-ar fi stins dreptul subiectiv, debitorul ar putea cere restituirea prestatiei.
Consecintele stingerii prin prescriptie a dreptului la actiune in sens material
Acestea sunt:
- supravietuirea dreptului subiectiv civil, ca si a obligatiei civile corelative (acestea se transforma devenind imperfecte, din perfecte),
- imprescriptibilitatea dreptului la actiune in sens procesual; titularul dreptului la actiune poate sesiza organul de jurisdictie.

Principiile prescriptiei extinctive
Efectul prescriptiei extinctive este carmuit de doua principii consacrate in:
- art. 1 alin 2 din Decretul 167 / 1958 “Odata cu stingerea dreptului la actiune privind un drept principal se stinge si dreptul la actiune privind si drepturile accesorii”. In esenta acest principiu este o aplicatie a principiului de drept: accesoriune sequitur principale.
In Jurisprudenta s-a hotarat ca: “Dobanda fiind un accesoriu al creantei principale, prescriptia dreptului la actiune in realizarea acestuia, atrage si prescriptia dreptului la actiune pentru plata dobanzilor, fiind de principiu ca accesoriul este supus acelorasi consecinte ca si principalul”,
- art. 12 din acelasi act normativ: “In cazul cand un debitor este obligat la prestatiuni succesive, dreptul cu privire la fiecare dintre aceste prestatii se stinge printr-o prescriptie deosebita”; Acest principiu isi gaseste aplicatia ori de cate ori debitorul este tinut fata de creditor la prestatii succesive indiferent de izvorul obligatiei, precum: chirii, dobanzi, etc.

Cap. II Domeniul prescriptiei extinctive
Determinarea “domeniului prescriptiei extinctive” inseamna a stabili drepturile subiective civile ale caror actiuni cad sub incidenta acestei institutii, pentru a le deosebi de cele imprescriptibile extinctive.
Formeaza domeniu al prescriptiei extinctive, numai acele drepturi subiective civile ale caror actiuni sunt prescriptibile extinctive.
Criteriile pe care le avem in vedere vizeaza aceste drepturi civile.
Primul criteriu de determinare este reprezentat de natura drepturilor subiective civile, dupa care distingem:
- domeniul prescriptiei extinctive in categoria drepturilor patrimoniale;
- domeniul prescriptiei extinctive in categoria drepturilor nepatrimoniale.
Alt criteriu este acela al actului normativ care reglementeaza prescriptia, potrivit caruia avem:
- domeniul prescriptiei extinctive guvernat de Decretul 167 / 1958;
- domeniul prescriptiei extinctive caruia i se aplica codul civil;
- domeniul prescriptiei extinctive care rezulta din aplicarea altor acte normative, izvoare de drept civil(codul familiei, Legea 31 / 1990, etc)

Domeniul prescriptiei extinctive in categoria drepturilor patrimoniale
1) Prescriptia extinctiva si drepturile de creanta.
In principiu, drepturile de creanta sunt prescriptibile extinctive, indiferent de izvorul lor.
Exceptii de la principiu:
- actiunea in restituirea depunerilor la Casa de Economii si Consemnatiuni (CEC)
- actiunea avand ca obiect partea cuvenita din rezerva de prime in asigurarile facultative de persoane.
2) Prescriptia extinctiva si drepturile reale principale. a) Actiuni reale imprescriptibile extinctive.
In intelegerea domeniului prescriptiei extinctive in categoria drepturilor reale principale trebuie sa tinem seama de dispozitia, de principiu, cuprinsa in art. 2 din Decretul 167 / 1958: “Dispozitiile decretului de fata nu se aplica dreptului la actiune privitor la drepturile de proprietate, uzufruct, uz, abitatiune, servitute si superficie”
Sunt considerate imprescriptibile extinctive:
- actiune in revendicare imobiliara; care desi imprescriptibila extinctiv, aceasta actiune poate fi paralizata prin invocarea uzucapiunii,
- actiunea in revendicare -; imobiliara si mobiliara -; intemeiata pe dreptul de proprietate publica,
- actiunea confesorie, prin care se urmareste apararea unui drept de superficie b) Actiuni reale prescriptibile extinctive.
Sunt de mentionat urmatoarele:
- actiunea in revendicare mobiliara, intemeiata pe dreptul de proprietate privata,
- actiunea in revendicare imobiliara (in cazurile prevazute de art. 428 Codul civil, art. 561 alin 1 Cod procedura civila )
- actiunea confesorie -; prin care se urmareste apararea dreptului de uzufruct.

Domeniul prescriptiei extinctive in cadrul drepturilor nepatrimoniale

Principiul in aceasta materie este ca drepturile nepatrimoniale sunt imprescriptibile extinctive.
Existenta principiului rezulta pe de o parte din interpretarea per a contrario a art. 1, alin 1 din Decretul 167 / 1958 “Dreptul la actiune, avand un obiect patrimonial se stinge prin prescriptie daca n-a fost exercitat in termenul stabilit de lege”, inseamna ca “Dreptul la actiune, avand un obiect nepatrimonial nu se stinge prin prescriptie”.
Pe de alta parte principiul poate fi dedus si din imprejurarea ca legea stabileste, expres, exceptiile de la acest principiu.
Principalele actiuni, avand un obiect nepatrimonial, care sunt prescriptibile, sunt:
- actiunea in anulabilitate (adica, in nulitate relativa -; termenul general de prescriptie este de 3 ani)
- actiunea in nulitate relativa a casatoriei (art 21 Codul familiei)
- actiunea in tagada paternitatii (art. 55 alin 1 Codul familiei)
- actiunea in stabilirea paternitatii (art. 60 alin 1 Codul familiei)

Termenele de prescriptie extinctiva
Notiune.
Prin termen de prescriptie extinctiva se intelege intervalul de timp, stabilit de lege, inauntrul caruia trebuie exercitat dreptul la actiune in sens material, sub sanctiunea pierderii acestui drept.
Termenul de prescriptie este, esentialmente un termen legal, deoarece numai prin lege se poate stabili un astfel de termen.

Clasificarea termenelor de prescriptie extinctiva.
Cea mai importanta clasificare este -; dupa criteriul sferei de aplicare:
- termene generale
- termene speciale

Termenul general de prescriptie
Termenul general de prescriptie este acel termen care-si gaseste aplicatie practica ori de cate ori nu-si gaseste aplicatie un termen special de prescriptie.
Termenul general de prescriptie este de 3 ani (art. 3 alin 1 Decretul 167 / 1958)
Acest termen este general in sensul aplicarii lui tuturor actiunilor “personale” (intemeiate pe drepturi de creanta) cu exceptia cazurilor pentru care exista termene speciale de prescriptie, indiferent de izvorul concret al raportului obligational: act juridic (unilateral sau bilateral ori fapt juridic stricto sensu)
Termenul general de prescriptie este de 30 de ani.
Acest termen este stabilit de art 1890 Cod civil: “Toate actiunile atat reale cat si personale, pe care legea nu le-a declarat neprescriptibile si pentru care n-a definit un termen de prescriptie se vor prescrie prin 30 de ani”
Trebuie sa reamintim ca ”Dispozitiile decretului de fata nu se aplica dreptului la actiune privitor la drepturile de proprietate, uzufruct, uz, abitatie, servitute si superficie” (art. 21 Decretul 167 / 1958)
Acest termen este general, deoarece isi gaseste aplicatie ori de cate ori nu exista un termen special.
Acest termen se obtine prin “scaderea”, din totalul actiunilor reale, a:
1) actiunilor reale imprescriptibile extinctive si
2) actiunilor reale supuse unor termene speciale ale prescriptiei.
Termenul de 30 de ani se aplica:
1) actiunii de revendicare mobiliara intemeiata pe dreptul de proprietate privata,
2) actiunii confesorii.

Termenele speciale de prescriptie
Termenele speciale de prescriptie sunt: a) aplicabile actiunilor personale nepatrimoniale.
- termenul de 6 luni, aplicabil actiunii in anulabilitatea casatoriei. (art. 21, alin. 2 Codul familiei),
- termenul de 6 luni, aplicabil actiunii in tagada paternitatii copilului din casatorie. (art. 55, alin. 1 Codul familiei),
- termenul de 1 an, aplicabil actiunii de stabilire a paternitatii copilului din afara casatoriei. b) aplicabile actiunilor personale, intemeiate pe drepturi de creanta.
- termenul de 2 ani, aplicabil unor raporturi de asigurare,
- termenul de 6 luni, aplicabil actiunii in raspundere pentru viciile ascunse fara viclenie,
- termenul de 3 ani, aplicabil unor sume aflate “in depozit”.

Inceputul prescriptiei extinctive
Regula generala: potrivit art. 7, alin. 1 “Prescriptia incepe sa curga de la data cand se naste dreptul la actiune …”, iar potrivit art. 1886 Cod civil : “Nici o prescriptie nu poate incepe a curge mai inainte de a se naste actiunea supusa acestui mod de stingere”.
In concluzie : regula generala, este aceasta: prescriptia incepe sa curga la data nasterii dreptului la actiune.
Regulile speciale privind inceputul prescriptiei dreptului la actiune:
- pentru dreptul pur si simplu, prescriptia dreptului la actiune incepe sa curga de la data nasterii raportului juridic (art. 7, alin. 2, din Decretul 167 / 1958)
- pentru dreptul afectat de un termen suspensiv ori de o conditie suspensiva, prescriptia dreptului la actiune incepe sa curga de la data implinirii termenului ori realizarii conditiei (art. 7, alin. 3, din Decretul 167 / 1958)
- in cazul actiunii in raspundere pentru paguba cauzata prin fapta ilicita si in cazurile asimilate, prescriptia incepe sa curga de la data cand pagubitul a cunoscut sau trebuia (ori putea) sa cunoasca paguba si pe cel care raspunde de ea, sau de la expirarea termenului prevazut de lege (art. 8, din Decretul 167 / 1958 si art. 12, din Legea 11 / 1991)

- prescriptia actiunii in anulabilitate incepe sa curga din momente diferite, in functie de cauza de nulitate relativa (art. 9, din Decretul 167 / 1958)
- prescriptia dreptului la actiune privind viciile ascunse ale unui lucru, ale unei lucrari ale unei constructii incepe sa curga de la data descoperirii viciilor, insa cel mai tarziu de la implinirea termenului de garantie pentru aceste vicii (art. 11, din Decretul 167 / 1958)

Suspendarea prescriptiei extinctive
Definitie:
Prin suspendarea prescriptiei extinctive se intelege acea modificare a cursului acestei prescriptii care consta in oprirea, de drept, a curgerii termenului de prescriptie, pe timpul cat dureaza situatiile, limitative prevazute de lege, care il pun in imposibilitate de a actiona pe titularul dreptului la actiune.
Caracterele cauzelor de suspendare sunt:
- legale,
- limitative.
Cauzele de suspendare sunt enumerate in Decretul 167 / 1958, art. 13 -; 14.
Potrivit art. 13: “cursul prescriptiei se suspenda: a) cat timp cel impotriva caruia ea curge este impiedicat de un caz de forta majora sa faca acte de intrerupere; b) pe timpul cat creditorul sau debitorul face parte din fortele armate ale Romaniei, iar acestea sunt puse pe picior de razboi; c) pana la rezolvarea reclamatiei administrate facute de cel indreptatit cu privire la despagubiri sau restituiri, in temeiul unui contract de transport sau prestare a serviciilor de posta si telecomunicatii, insa cel mai tarziu pana la expirarea unui termen de trei luni socotit de la inregistrarea reclamatiei”
Potrivit art. 14: Intre parti sau tutore si cei ce se afla sub ocrotirea lor, intre curator si acei pe care ii reprezinta precum si intre orice alta persoana care, in temeiul legii sau al hotarari judecatoresti, administreaza bunurile altora si cei ale caror bunuri sunt astfel administrate, prescriptia nu curge cat timp socotelile nu au fost date si aprobate.
In legatura cu cazul de forta majora, apare necesar definirea acesteia:
- forta majora este un eveniment imprevizibil si insuportabil precum: cutremurul de pamant, inundatia si altele.

Efectele suspendarii prescriptiei.
Potrivit art. 15, alin. 1: “Dupa incetarea suspendarii, prescriptia isi reia cursul socotindu-se si timpul scurs inainte de prescriptie.”
Pentru perioada anterioara cauzei, suspendarea nu produce nici un efect juridic, socotindu-se si timpul scurs inainte de suspendare.
Pe durata cauzei de suspendare , efectul produs consta in oprirea curgerii prescriptiei, pe toata aceasta perioada; prin urmare, durata cauzei de suspendare nu intra in calculul termenului de prescriptie.
Ulterior cauzei de suspendare, efectul care se produce consta in reluarea cursului prescriptiei, din momentul in care produce consta in reluarea cursului prescriptiei, din momentul in care el fusese blocat, oprit; este efectul precizat de art. 15 alin. 1 in termenii “Dupa incetarea suspendarii prescriptia isi reia cursul…”
Efectul special al suspendarii este reglementat de art. 15 alin. 2 astfel: “Prescriptia nu se va implini totusi inainte de expirarea unui termen de 6 luni, socotit de la data incetarii cauzei de suspendare, cu exceptia prescriptiilor mai scurte de 6 luni care nu se vor implini decat dupa expirarea unui termen de 1 luna de la suspendare”.
Efectul special al suspendarii prescriptiei consta, in esenta, in prorogarea momentului implinirii termenului de prescriptie extinctiva, in asa fel incat, intre momentul incetarii cauzei de suspendare si momentul implinirii termenului de prescriptie sa se asigure 6 luni ori 1 luna, dupa cum termenul de prescriptie aplicabil este mai mare ori mai mic de 6 luni.

Intreruperea prescriptiei extinctive
Definitie:
Intreruperea prescriptiei extinctive poate fi definita ca modificarea cursului acesteia care consta in inlaturarea prescriptiei scursa inainte de aparitia unei cauze intreruptive si inceperea unei alte prescriptii extinctive.
Cauzele de intrerupere sunt:
Potrivit art. 16 din Decretul 167 / 1958 :
”Prescriptia se intrerupe: a) prin recunoasterea dreptului a carui actiune se prescrie, facuta de cel in folosul caruia curge prescriptia, - aceasta cauza presupune de catre debitor, a pozitiei sale de impotrivire fata de dreptul subiectiv corelate in formularea aceasta: recunoasterea dreptului a carui actiune se prescrie facuta de cel in folosul caruia curge prescriptia.
Recunoasterea la care se refera textul trebuie sa fie neindoielnica. b) Cererea de chemare in judecata. Pentru a produce efectul intreruperii se cere ca:

- actiunea in justitie sa fie efectiva. (adica cu scopul de a fi admisa); retragerea ori perimarea demonstreaza neandeplinirea acestei conditii
- actiunea sa fie admisa, printr-o hotarare definitiva; retragerea ori anularea actiunii dovedeste neandeplinirea conditiei”

Efectele intreruperii prescriptiei extinctive.
Efectele prescriptiei extinctive sunt stabilite de art. 17 astfel:
“Intreruperea sterge prescriptia inceputa inainte de a se ivi imprejurarea care a intrerupt-o.”
Dupa intrerupere incepe sa curga o noua prescriptie.
Intreruperea prescriptiei extinctive produce urmatoarele doua efecte :
- anterior datei intreruperii, prescriptia este stearsa, adica inlaturata
- posterior intreruperii, efectul care se produce consta in inceperea altei prescriptii.
Ca si in cazul suspendarii, efectele intreruperii prescriptiei extinctive se produc in temeiul legii (deplin drept), organului de jurisdictie neramanandu-i decat sa constate producerea lor.

Repunerea in termenul de prescriptie.
Notiunea de repunere in termen.
Potrivit art. 19 din Decretul 167 / 1958: “Instanta judecatoreasca sau organul arbitral poate, in cazul in care constata ca fiind temeinic justificate cauzele pentru care termenul de prescriptie a fost depasit, sa dispuna chiar din oficiu judecarea sau rezolvarea actiunii, ori sa incuviinteze executarea silita”.
Definitie:
Repunerea in termen, reprezinta beneficiul acordat delege titularului dreptului la actiune care, din motive temeinice nu a putut formula actiunea in justitie inauntrul termenului de prescriptie, astfel ca organul jurisdictional este indreptatit sa solutioneze in fond, cererea de chemare in judecata, desi a fost introdusa dupa implinirea termenului de prescriptie.
In esenta, repunerea in termenul de prescriptie extinctiva este un beneficiu al legii si, totodata, o piedica in calea producerii efectelor prescriptiei, nejustificat.

Domeniul, termenul si efectul repunerii in termenul de prescriptie.
In literatura de specialitate s-a precizat ca prin “cauze temeinic justificate” trebuie sa se inteleaga numai acele imprejurarii, care, fara a avea gravitatea fortei majore (care determina suspendarea), sunt exclusive pentru culpa.
Asemenea imprejurarii, sunt piedici relative nu absolute (ca forta majora).
Domeniul repunerii in termen a fost conturat astfel: “Repunerea in termen este o notiune care exclude si forta majora si culpa.”
Domeniul ei incepe unde inceteaza culpa si inceteaza unde incepe forta majora.
Exemple considerate de jurisprudenta.
- existenta unor imprejurari speciale in care s-a gasit mostenitorul, care l-au impiedicat sa afle despre deschiderea unei mosteniri la care era chemat
- spitalizarea indelungata
- parasirea minorului
Termenul de repunere in termenul de prescriptie.
Potrivit art. 19, alin. 2 “Cererea de repunere in termen va putea fi facuta numai in termen de 1 luna de la incetarea cauzelor care justifica depasirea termenului de prescriptie.”
Efectul repunerii in termen.
Efectul consta in socotirea prescriptiei ca neindeplinita, desi termenul de prescriptie a expirat.
Efectul aratat permite organului de jurisdictie sa treaca la judecata, in fond, a cauzei (nerespectandu-se actiunea ca prescrisa)

Implinirea (calculul) prescriptiei extinctive
Definitie
Prin implinirea prescriptiei extinctive intelegem determinarea momentului in care expira termenul de prescriptie
Calculul termenului de prescriptie stabilit pe ani si pe luni
- Potrivit art. 100, alin. 3 si 4 din Codul de procedura civila, cand termenul este stabilit pe ani sau pe luni, el se va implini in ziua corespunzatoare din ultimul an ori ultima luna; daca ultima luna nu are o zi corespunzatoare (cum este februarie), termenul se socoteste implinit in ultima zi a acestei luni
Exemplu: o termenul general de prescriptie de 3 ani, inceput sa curga la 22 mai 1991 se va implini la 22 mai 1996 o iar termenul special de 6 luni care a inceput sa curga la 10 iunie 1993, se va implini la 10 decembrie 1993
Calculul termenului de prescriptie stabilit pe zile
Art. 1887 Cod civil prevede ca “Termenul prescriptiei se calculeaza pe zile si nu pe ore.”
Ziua in cursul careia prescriptia incepe nu intra in acel calcul.
Art. 1889 dispune ca “Prescriptia nu se socoteste castigata, decat dupa implinirea celei dupa zile a termenului definit prin lege”. Acest sistem de calcul se numeste “intermediar”, pentru ca se plaseaza intre “sistemul termenului exclusiv” (adica pe zile libere), in care nu se iau in calcul nici prima si nici ultima zi ale termenului si “sistemul termenului inclusiv” (numit si pe zile pline), in care intra in calcul atat prima cat si ultima zi a termenului.