Definitie: pluralitatea de infractiuni este situatia in care o persoana savarseste doua sau mai multe infractiuni. Astfel exista un singur infractor si mai multe infractiuni savarsite de acesta. d7d7dq
Pentru a fi in prezenta pluralitatii de infractiuni nu intereseaza daca infractiunile au fost definitiv judecate, daca sunt fapte intentionate sau din culpa si nici momentul savarsirii acestor fapte. Toate aceste elemente sunt importante pentru delimitarea formelor pluralitatii de infractiuni.
Formele pluralitatii de infractiuni: potrivit art. 32 Cod Penal, pluralitatea de infractiuni constituie, dupa caz, concurs de infractiuni sau recidiva. Acest enunt este criticabil, deoarece formele pluralitatii de infractiuni nu se limiteaza in realitate la concurs si recidiva. Astfel, chiar Codul Penal reglementeaza in art. 40 o alta forma a pluralitatii care nu e nici concurs si nici recidiva si pe care doctrina a numit-o pluralitate intermediara.
Exista si alte forme de pluralitate nereglementate expres in Codul Penal si care nu constituie nici concurs, nici recidiva si nici pluralitate intermediara. De exemplu, cand un infractor, dupa executarea pedepsei pentru o infractiune comisa din culpa, savarseste o alta infractiune din culpa. In acest caz nu avem nici una din cele trei pluralitati mentionate mai sus.

Concursul de infractiuni

Definitie: concursul de infractiuni este situatia in care o persoana savarseste doua sau mai multe infractiuni inainte de a fi definitiv condamnata pentru vreuna din ele.
Conditiile de existenta a concursului de infractiuni: pentru a exista concurs trebuiesc indeplinite cumulativ conditiile:
1. Sa existe acelasi infractor, adica toate infractiunile sa fie savarsite de aceeasi persoana; asta nu inseamna ca faptele nu pot fi comise in participatie, sau ca autorul nu-si poate schimba calitatea in care participa la comiterea infractiunilor (el poate fi o data autor, apoi instigator, apoi complice etc.).
2. Savarsirea de catre infractor a doua sau mai multe infractiuni: este necesar ca el sa fi comis cel putin doua fapte care intrunesc cele trei conditii pentru a fi infractiuni. In acest sens nu vor constitui concurs de infractiuni faptele comise sub incidenta art. 181 sau cele comise in legitima aparare. Insa, poate intra in structura concursului o infractiune sanctionata de Codul Penal.
Aceste prime doua conditii sunt comune tuturor formelor pluralitatii de infractiuni
3. Infractiunile sa fi fost savarsite inainte de condamnarea definitiva pentru vreuna dintre ele (aceasta conditie e caracteristica doar concursului). Pentru a verifica indeplinirea acestei conditii trebuiesc avute in vedere doua momente:
? Momentul in care o hotarare de condamnare ramane definitiva: acest moment se determina potrivit art. 416, 4161 si 417 din Codul de Procedura Penala.
? Momentul savarsirii infractiunii: acesta se determina in functie de natura infractiunilor:
- infractiunile formale se savarsesc in momentul in care are loc actul de executare;
- infractiunile de rezultat se savarsesc in momentul in care se produce rezultatul;
- infractiunile cu durata de consumare se savarsesc in momentul in care are loc ultimul act de executare, atunci cand inceteaza actiunea sau inactiunea. In aceste cazuri, daca infractiunea se consuma inainte de ramanerea definitiva a hotararii de condamnare atunci sunt intrunite conditiile concursului de infractiuni. Daca se consuma dupa aceasta data va fi recidiva sau pluralitate intermediara.

furt hotararea definitiva de condamnare

infractiunea continua concurs recidiva, pl. intermediara

O situatie aparte este atunci cand a existat o hotarare de condamnare definitiva care ulterior a fost desfiintata. In acest caz se ia in considerare data noii hotarari definitive, care ii ia locul celei desfiintate.

furt hotararea def. desfiintata noua hotarare def.

infractiunea continua concurs recidiva, pl. intermediara

O hotarare definitiva este susceptibila de a fi atacata printr-o cale extraordinara de atac: revizuire, contestatie in anulare, recurs in anulare. Se sustine in doctrina ca mai exista si alte cai extraordinare de atac: recurs in interesul legii si recurs extraordinar. Insa, in cazul primei cai de atac, aceasta nu duce la modificarea deciziei luate, iar cea de-a doua cale era posibila doar pana in 1993. Pentru a avea efect in legatura cu pluralitatea de infractiuni, calea extraordinara de atac trebuie sa se indrepte impotriva acelei parti din hotararea judecatoreasca ce se refera la condamnare. Deci, in caz de atac pentru cheltuieli de judecata, pentru onorariul avocatului acestea nu conteaza in raport cu pluralitatea de infractiuni si, deci, se tine cont de data primei hotarari definitive de condamnare.
4. Cel putin doua dintre infractiuni sa atraga condamnarea faptuitorului (aceasta conditie este formulata de unii autori prin posibilitatea de judecare a faptuitorului, insa prof. Florin Streteanu considera ca trebuie sa atraga condamnarea acestuia).
In realitate aceasta nu este o conditie de existenta a concursului ci o conditie pentru aplicarea tratamentului sanctionator prevazut de lege pentru concurs. Insa ratiunea pentru care s-a reglementat institutia concursului rezida tocmai in instituirea unui tratament sanctionator specific. Daca nu se poate aplica acest tratament sanctionator, concursul de infractiuni, desi existent, nu prezinta nici o importanta (cazul in care un infractor savarseste infractiunile de furt si insulta; daca pentru insulta, persoana vatamata nu depune plangere, el nu poate fi condamnat pentru acesta fapta si, in concluzie, nu e nici concurs de infractiuni). De aceea aceasta ultima conditie de existenta se analizeaza alaturi de celelalte conditii de existenta a concursului de infractiuni, desi se refera la tratamentul sanctionator.
Situatiile in care o infractiune nu atrage condamnarea:
- atunci cand punerea in miscare a actiunii penale se face numai la plangerea prealabila a partii vatamate sau cu sesizarea ori autosesizarea organelor competente (la infractiunile pe calea ferata, actiunea se pune in miscare doar sa sesizarea C.F.R., la infractiunile militare actiunea este pusa in miscare la sesizarea comandantului Unitatii Militare)
- atunci cand pentru una dintre fapte a intervenit prescriptia sau amnistia
- atunci cand pentru una dintre fapte opereaza o cauza de nepedepsire, cum ar fi o tentativa urmata de desistare sau de impiedicarea producerii rezultatului.

Formele concursului de infractiuni: concursul de infractiuni poate fi clasificat dupa mai multe criterii:
I. Dupa numarul actiunilor sau inactiunilor care stau la baza infractiunilor concurente:
1. Concurs real: atunci cand o persoana savarseste doua sau mai multe infractiuni prin actiuni sau inactiuni diferite, inainte de a fi definitiv condamnata pentru vreuna dintre ele. Concursul real cunoaste doua modalitati:
1) Concursul real simplu, care se caracterizeaza prin aceea ca intre faptele concurente nu exista o alta legatura, cu exceptia legaturii in personam data de identitatea subiectului infractiunilor.
2) Concursul real calificat sau caracterizat sau cu conexitate, care presupune savarsirea unei infractiuni pentru a inlesni sau ascunde o alta infractiune. La randul sau, concursul caracterizat cunoaste doua modalitati:
? Concurs real cu conexitate etiologica: se caracterizeaza prin aceea ca o infractiune este comisa pentru inlesnirea savarsirii altei infractiuni. Acest tip de concurs prezinta doua caracteristici principale: - ambele infractiuni sunt comise cu intentie directa
- Rezolutia infractionala privind savarsirea infractiunii scop trebuie sa ia nastere anterior savarsirii infractiunii mijloc
Rezulta din cele de mai sus ca exista in cazul concursului real cu conexitate etiologica doua tipuri de infractiuni, una scop(uciderea unei persoane) si una mijloc(procurarea armei cu care a fost ucisa victima).

Daca se cere sa se faca diferenta intre concursul de infractiuni si infractiunea complexa se tine cont daca infractiunea mijloc e necesara mereu in abstracto pentru savarsirea infractiunii scop. Daca este necesara e infractiune complexa, iar daca nu, e concurs de infractiuni.
? Concurs real cu conexitate consecventiala sau consecventionala: se caracterizeaza prin aceea ca infractorul savarsesteo infractiune pentru a ascunde o alta infractiune savarsita anterior. Particularitatile acestui tip d econcurs:
- Prima infractiune poate fi comisa atat cu intentie cat si din culpa; in schimb, cea de-a doua e intotdeauna comisa cu intentie directa, pentru ca are un scop special, constand in ascunderea primei infractiuni
- Hotararea privind savarsirea celei de-a doua infractiuni poate lua nastere atat inainte cat si dupa savarsirea celei dintai (printr-o infractiune de delapidare infractorul sustrage niste bunuri din gestiune si apoi da foc depozitului- ideea incendierii poate fi luata inaite de furt, sau dupa furt).
Prin exceptie, hotararea privind comiterea celei de-a doua infractiuni ia nastere intotdeauna dupa comiterea primeia, in doua situatii: a) Atunci cand prima infractiune este comisa din culpa (hotararea de a parasi locul accidentului de circulatie comis din culpa) b) In ipoteza in care cea de-a doua infractiune este susceptibila sa o absoarba pe prima (tatal, enervat de comportamentul fiului sau, l-a lovit in stomac, comitand infractiunea de vatamare corporala; apoi, pentru a ascunde aceasta infractiune, tatal isi arunca fiul in rau si acesta se ineaca; dupa parerea prof. Florin Streteanu vatamarea corporala se absoarbe in infractiunea de omor). Pentru a avea in astfel de situatii concurs cu conexitate consecventiala trebuie sa avem date ca infractorul ia o noua hotarare, diferita de cea initiala (A hotaraste sa comita o talharie asupra lui B, insa acesta il recunoaste si il ameninta pe infractor ca-l va denunta; atunci A ia hotararea de a-l omori pe B, pentru a nu fi demascat).
2. Concurs ideal sau formal: atunci aceasi actiune sau inactiune, datorita imprejurarilor in care s-a savarsit sau urmarilor pe care le-a produs, intruneste elementele constitutive a doua sau mai multe infractiuni. De exemplu, infractorul conduce neatent si loveste trei pietoni. Vor exista trei capete de acuzare de vatamare corporala din culpa , deci vor fi trei infractiuni (daca cei trei ar fi decedat ar fi fost o singura infractiune de omor). In mod similar vor exista mai multe infractiuni de ultraj atunci cand infractorul a injurat o patrula de politie (atatea infractiuni cati politisti erau in componenta patrulei).
Delimitarea in practica dintre concursul real si cel ideal: vom exemplifica prin speta in care infractorul, care nu poseda permis de conducere, conduce in stare de ebrietate pe drumurile publice. Este evident ca sunt doua infractiuni: conducere fara permis si conducere in stare de ebrietate. In speta de fata este un concurs ideal, deoarece avem o singura actiune, aceea de a conduce masina pe drumurile publice. In absenta acestei actiuni, cele doua fapte nu constituie infractiuni.
Din cele de mai sus rezulta ca criteriul de delimitare este urmatorul: se inlatura actiunea si, daca in urma acestei operatiuni nu mai avem nici o infractiune, inseamna ca suntem in prezenta unui concurs ideal. Daca in urma inlaturarii actiunii avem totusi o infractiune, inseamna ca suntem in prezenta unui concurs real.

II. Dupa natura infractiunilor:
1. Concurs omogen: cand infractiunile savarsite sunt de acelasi fel (doua violuri)
2. Concurs eterogen: cand infractiunile comise sunt de natura diferita (un furt si o insulta). Importanta acestei clasificari: concursul omogen ridica probleme sub aspectul delimitarii lui de infractiunea continuata.

Sanctionarea concursului de infractiuni: de-a lungul timpului au fost implementate mai multe sisteme de sanctionare:
1. Sistemul cumulului aritmetic: este un sistem traditional, care presupune ca pentru fiecare din infractiunile savarsite instanta stabileste o pedeapsa, iar infractorul trebuie sa execute suma pedepselor. Acest sistem cunoaste doua variante: a) Cumulul nelimitat, potrivit caruia inculpatul trebuie sa execute suma pedepselor stabilite, indiferent care ar fi aceasta; este aplicat in unele state din S.U.A., in Africa de Sud, Australia b) Cumulul limitat, potrivit caruia inculpatul va executa o pedeapsa egala cu suma pedepselor stabilite, insa fara a depasi o anumita limita. Aceasta limita se poate stabili fie prin indicarea unui maxim general, fie prin raportarea la pedeapsa cea mai grea.

2. Sistemul absorbtiei: inculpatul va executa doar pedeapsa stabilita pentru infractiunea cea mai grava, considerandu-se ca aceasta le absoarbe pe cele mai putin grave. Si acest sistem are doua variante: a) Instanta judeca toate infractiunile comise, stabilind cate o pedeapsa pentru fiecare dintre ele si apoi dispune sa se execute doar pedeapsa cea mai grea. b) Instanta judeca doar infractiunea susceptibila sa atraga pedeapsa cea mai grea.
Acest sistem prezinta marele inconvenient de a-i conferi infractorului care a comis o infractiune grava inpunitate pentru orice alte infractiuni mai putin grave pe care le-ar savarsi ulterior.
Sistemul absorbtiei este aplicat in numeroase coduri penale in materia concursului ideal.
3. Sistemul cumulului juridic: se aplica pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporita in anumite limite prevazute de lege. Aplicarea sporului poate fi obligatorie sau facultativa, iar sporul poate fi variabil sau fix.
Legislatia romana a consacrat sistemul cumulului juridic cu spor facultativ si variabil. Sistemul este aplicabil in cazul ambelor forme ale concursului, lucru extrem de rar.
In dreptul nostru sanctionarea concursului de infractiuni presupune parcurgerea mai multor etape:
1. Stabilirea pedepsei pentru infractiunile concurente: fiecare dintre infractiunile comise este judecata si pentru fiecare se stabileste o pedeapsa, facand abstractie de existenta celorlalte infractiuni
2. Aplicarea pedepsei pentru pluralitatea de infractiuni. Aceasta a doua etapa cunoaste mai multe momente:
? Alegerea pedepsei de baza: pedeapsa de baza este pedeapsa cea mai grea dintre cele stabilite pentru infractiunile concurente.
Modul de stabilire a pedepsei cele mai grele: in primul rand se are in vedere specia de pedeapsa. Astfel, detentiunea pe viata este mai grea decat inchisoarea, care e mai grea decat amenda. Daca pedepsele sunt de aceeasi specie se are in vedere durata sau cuantumul acestor, fiind mai grea cea cu durata sau cuantumul mai mare. Daca pedepsele sunt de aceassi specie si au aceeasi durata sau acelasi cuantum, pedeapsa de baza va fi cea care are maximul special cel mai ridicat.
? Instanta va proceda la majorarea pedepsei de baza. Trebuie precizat ca aceasta majorare este facultativa si va fi facuta doar daca instanta considera ca pedeapsa de baza nu este suficienta pentru indreptarea infractorului. Tocmai in acesta consta avantajul acestui sistem, si anume faptul ca el poate permite atingerea limitei de pedeapsa stabilita prin sistemul absorbtiei, dar si atingerea limitei stabilite prin sistemul cumulului aritmetic.
Majorarea pedepsei de baza se face in doua etape: a) Instanta poate ridica aceasta pedeapsa pana la maximul special prevazut pentru pedeapsa de baza. Nu este obligatoriu ca aceasta pedeapsa sa atinga maximul special, ea poate fi majorata si pana la o limita mai mica decat acest maxim. b) Adaugarea unui spor de pana la 5 ani, daca pedeapsa majorata anterior nu e suficienta.
Aici se incheie stabilrea pedepsei pentru concursul de infractiuni si aceasta va fi pedeapsa rezultanta care va fi executata de infractor.
In literatura de specialitate s-a discutat mult in legatura cu posibilitatea aplicarii sporului inainte de a se atinge maximul special, fiind diferite opinii contradictorii. Oricum, nerespectarea ad literam a celor doua etape nu atrage nelegalitatea deciziei luate. Ceea ce conteaza in acest sens este ca pedeapsa rezultanta sa nu depaseasca maximul special al pedepsei de baza adunat la sporul de 5 ani.

Ipoteze de sanctionare a concursului in raport de specia pedepselor aplicabile pentru infractiunile concurente(art. 34 Cod Penal)
1. Cand pentru una dintre infractiuni s-a stabilit detentiunea pe viata, iar pentru celelalte pedeapsa cu inchisoarea sau amenda, potrivit art. 34 lit. a), se aplica doar detentiunea pe viata. Numai in acest caz este consacrat sistemul absorbtiei in legislatia romana. Exista totusi o diferenta intre tratamentul sanctionator la detentiunii pe viata pentru concurs de infractiuni si cel al detentiunii pe viata pentru o infractiune singulara. Cel pentru concurs este evident mai sever, infractorul neputand beneficia de unele facilitati, cum ar fi eliberarea conditionata sau altele.

2. Cand pentru toate infractiunile s-a stabilit pedeapsa cu inchisoarea, potrivit art. 34, lit. b), se alege pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporita pana la maximul special, iar daca nu e indestulator se mai poate adauga un spor de pana la 5 ani.
3. Cand pentru toate infractiunile concurente s-au stabilit pedepse cu amenda, se va aplica pedeapsa cea mai mare, care poate fi majorata pana la maximul ei special, iar daca e neindestulator, se poate adauga un spor de pana la jumatate din acest maxim( art. 34, lit. c)).
4. Cand pentru o infractiune s-a stabilit pedeapsa cu inchisoarea, iar pentru alta o pedeapsa cu amenda, se va aplica pedeapsa inchisorii la care instanta poate adauga amenda in tot sau in parte( art. 34, lit. d)).
5. Cand s-au stabilit mai multe pedepse cu inchisoarea si mai multe pedepse cu amenda, se va aplica pedeapsa rezultanta obtinuta prin contopirea intre ele a pedepselor de aceeasi specie, iar apoi contopirea rezultantelor partiale astfel obtinute( art. 34, lit. e)).

Limitele pedepsei rezultante aplicabile pentru concursulu de infractiuni
Exista trei limitari principale:
1. Niciodata pedeapsa rezultanta nu poate depasi totalul aritmetic al pedepselor stabilite pentru infractiunile concurente
2. Pedeapsa rezultanta nu va putea depasi maximul special al pedepsei de baza adunat la sporul de 5 ani.
3. Art. 80 Cod Penal precizeaza ca atunci cand pentru niciuna dintre faptele concurente maximul special nu depaseste 10 ani, pedeapsa rezultanta nu poate depasi 25 de ani, indiferent de cauzele de agravare.
Daca pentru cel putin una dintre faptele concurente legea prevede o pedeapsa mai mare de 10 ani, pedeapsa rezultanta nu paote depasi 30 de ani, deoarece acesta este maximul general al pedepsei inchisorii.

Aplicarea pedepsei in cazul judecarii separate a infractiunilor concurente
De regula, infractiunile concurente se judeca impreuna de catre aceeasi instanta. Totusi, prin exceptie, se poate ca infractiunile concurente sa fie judecate separat, fie datorita competentei instantei, fie datorita descoperirii la date diferite a infractiunilor.
In cazul judecarii separate este necesara aplicarea pedepsei in asa fel incat situatia infractorului sa fie precum ar fi fost in cazul judecarii impreuna a infactiunilor.
In art. 36 Cod Penal e reglementata institutia contopirii pedepselor aplicate prin hotarari de condamnare diferite. Exista doua ipoteze reglementate de acest articol si una nereglementata de catre Codul Penal:
1. Situatia in care, dupa condamnarea definitiva pentru o infractiune, infractorul e judecat pentru o alta infractiune concurenta. Imtr-un asemenea caz instanta va proceda la stabilirea pedepsei pentru cea de-a doua infractiune si apoi o va contopi potrivit art. 34, cu pedeapsa aplicata anterior pentru prima fapta. Aceasta prima pedeapsa se bucura de autoritate de lucru judecat, astfel ca instanta nu va putea sa o modifice.
2. Ambele infractiuni concurente au fost definitiv judecate, dar prin hotarari distincte. In acest caz instanta care face contopirea va trece peste prima etapa( cea a stabilirii pedepselor pentru faptele concurente), si va proceda la contopirea acestora.
3. Nereglementata expres de cod e situatia contopirilor partiale, adica ipoteza in care infractiunile concurente au fost judecate in grupe de catre doua sau mai multe, prin hotarari distincte. In acest caz nu se va proceda la contopirea celor doua rezultante partiale, ci la contopirea celor patru, sau mai multe, pedepse stabilite pentru infractiunile concurente.
Autoritatea de lucru judecat al sporului aplicat cu ocazia contopirilor partiale: sporul trebuie mentinut, sau poate fi majorat atunci cand pedeapsa de baza ramane aceeasi ca la contopirea partiala. Daca pedeapsa de baza s-a schimbat instanta poate sa mentina sporul, sa-l majoreze, sa-l diminueze sau sa-l inlature. In realitate ceea ce se bucura de autoritate de lucru judecat este pedeapsa rezultanta aplicata cu ocazia contopirii partiale, caci rezultanta finala nu poate fi mai mica decat rezultantele partiale.