c6h12hs

Sediul materiei -; art. 33 Charta O.N.U.

Clasificarea mijloacelor pasnice de solutionare a diferendelor internationale
I. Mijloace pasnice
• nejurisdictionale / diplomatice: tratative, bune oficii, mediatiunea, ancheta internationala, concilierea.
• jurisdictionale: arbitrajul international, justitia internationala.
II. Mijloace pasnice
• nejurisdictionale
• jurisdictionale
• organizatii internationale
• alte mijloace

Tratativele, ca mijloc pasnic de solutionare a diferendelor internationale, au prioritate fata de orice alt mijloc pasnic, consacrandu-se chiar principiul anterioritatii in timp a tratativelor.
Prin diferend international, in sensul cel mai larg, se inteleg conflictele dintre subiectele de drept international.

Categorii de diferende internationale
• de natura politica
• de natura juridica
• interpretarea unui tratat
• orice problema de drept international
• existenta unui fapt care daca ar fi stabilit ar insemna incalcarea unei obligatii internationale
• natura si intinderea obligatiilor internationale

Caracteristicile diferendelor internationale.
• Declaratie facuta de partea reclamanta
• Protest din partea statului caruia i se adreseaza aceasta declaratie.
• Raspunsul la acest protest, facut tot de statul reclamant
• Ia nastere intre subiectele de D.I.P.
Exceptii:
? 1962 Biroul Curtii Permanente de Arbitraj International de la Haga a creat o instanta arbitrara si o procedura de negociere in care puteau fi implicate si persoane fizice.
? In cadrul O.N.U. functioneaza tribunale administrative care solutioneaza anumite litigii izvorate din raporturile de munca ale functionarilor internationali si organizatiile cu care acestia au avut raporturi de munca.
Principiul libertatii de alegere a mijloacelor pasnice prin care se solutioneaza un diferend.
Principiul anterioritatii in timp a tratativelor.
Asemanari si deosebiri intre mijloacele diplomatice si cele jurisdictionale:
• Ambele sunt mijloace pasnice
• Primele sunt mijloace diplomatice iar urmatoarele sunt mijloace jurisdictionale.
• Mijloacele diplomatice propun solutii neobligatorii pentru parti in timp ce mijloacele jurisdictionale se finalizeaza printr-o hotarare ce are putere de lucru judecat.
• Atat arbitrajul cat si justitia internationala au caracter conventional, aspect care e strain mijloacelor diplomatice.

Caracteristicile tratativelor diplomatice:
• Prompte si flexibile
• Directe. Intre parteneri de pe pozitii de egalitate, care au posibilitatea sa controleze evolutia acestor mijloace pasnice oricand si oriunde.
• Sunt compatibile cu o gama larga de ....
• Sunt eficace si rapide
• Sunt economicoase si lesnicioase
• Participa doar partile in conflict.

In raport cu celelalte mijloace pasnice, tratativele sunt prioritare.
Derivate ale tratativelor:
• Un soi de tratative pe care nu le gasim in art. 33 din Charta O.N.U. dar le gasim in cele 2 Conventii de la Viena 1978, 1983 si in alte conventii internationale. Ele presupun tatonari.
• Schimburile de vederi

Procedura tratativelor
• Faza initiala
• Faza propriu zisa a purtarii tratativelor
Felurile tratativelor:
• Bilatarale -; 2 parti
• Multilaterale -; conferinte
• Colatarale -; organizatii internationale
Durata negocierilor -; in functie de circumstante exista conventii care stabilesc un termen limita in care se stabilesc tratative.
Buna credinta e esentiala in purtarea tratativelor. Daca tratativele sunt purtate de pe pozitii de forta ele se numesc dictate.

Bunele oficii si mediatiunea -; activitate spontana sau solicitata implicand interventia unui tert care are misiunea de a concilia o anumita situatie. Ambele procedee se caracterizeaza prin faptul ca pot fi oferite sau solicitate si au caracter facultativ, daci nu impun drepturi si obligatii partilor si nici nu implica tertii. Au un caracter interschimbabil.
Bunele oficii sunt un mijloc care nu duce la solutionarea diferendelor ci isi propune determinarea partilor litigante sa reia tratativele, de aceea au mai fost numite si mijloace auxiliare de solutionare a unui diferend, intervenind atunci cand tratatul ajunge intr-un punct mort si venind in sprijinul tratatului. Au efectul unui catalizator.
Caracterul interschimbabil al bunelor oficii -; pot fi oferite de un stat sau un grup de state, de o persoana sau un grup de persoane.
In cadrul ONU se recurge la bunele oficii.
Mediatiune -; presupune interventia unui tert care va examina fondul diferendului si va cauta o solutie care sa stinga conflictul. Are un rol preventiv. Se poate recurge la un mediator inainte de aparitia conflictului dar are si rol de solutionare a diferendului, cu precizarea ca nu e obligatoriu. Mediatiunea poate fi spontana sau ceruta. Are un caracter nonconformist si confidential.

Ancheta internationala -; e un mijloc de investigare cu privire la starea de fapt care a dus la diferend.

Concilierea internationala -; mijloc pasnic care asociaza elementele anchetei cu cele ale mediatiunii. In cadrul acestei proceduri partile la diferend recurg la sprijinul unui tert care se bucura de increderea lor comuna si care examineaza diferendele din toate punctele de vedere tinand seama de punctele de vedere ale partilo0r si in final conciliatorul propune o solutie care e facultativa pentru parti.
Ca mijloc de reglementare apare in sec. XX, se leaga de Societatea Natiunilor care printr-o rezolutie adoptata in 1922 un numar de state au decis sa-si supuna diferendele spre solutionare unor comisii de conciliere. In 1961 sub auspiciile Institutului de Drept International a fost adoptat Regulamentul privind Procedura Concilierii Internationale.
Permanenta comisiilor de conciliere, care rezulta din caracterul in genere prestabilit al acestor comisii, prin derogare pot fi constituite si comisii ad-hoc dupa ce a fost derogat conflictul.

Mijloace jurisdictionale
Arbitrajul international -; din sec. XVIII are un loc de sine statator in dreptul international.
Tratatele de arbitraj dintre SUA si Anglia din 1794 Jay
Cele 2 conventii de la Haga prevad ca arbitrajul international se desfasoara prin intermediul arbitrilor, alesi de catre parti, si care trebuie sa se faca cu respectarea dreptului. Acordul partilor se realizeaza printr-un compromis. Prin compromis partile stabilesc cine vor fi arbitri, care va fi dreptul aplicat.
Compromisul este actul prin care partile supun un diferend arbitrilor. Partile pot sa detalieze cine vor fi arbitrii, care va fi dreptul dupa care se va solutiona litigiul dar pot si sa se limiteze la o stabilire de principiu.
Art. 52 Conv. de la Haga prevede ca un compromis trebuie sa cuprinda:
• Obiectul litigiului
• Termenul pentru numirea arbitrilor
• Procedura de urmat
• Modul de numire al arbitrilor si puterile care se acorda arbitrilor
• Sediul tribunalului arbitrar
• Sumele care se vor plati cu titlu de avans
• Orice alta conventie stabilita de catre parti
Compromisul intra in vigoare dupa semnarea lui.