525. Optiunea succesorala, afara de cazul acceptarii pure si simple (Sectiunea I), fiind un act unilateal, presupune indeplinirea unor forme riguroase in cazul acceptarii sub beneficiu de inventar (Sectiunea II) si al renuntarii la mostenire (Sectiunea III).

Sectiunea I

ACCEPTAREA PURA SI SIMPLA

526. Notiune. Din dispozitiile art. 689 C. civ. rezulta ca acceptarea pura si simpla a mostenirii este actul juridic prin care succesibilul chemat la mostenirea celui decedat isi insuseste, daca vrea, calitatea de erede pe care o are inca de la data deschiderii mostenirii, consolidand astfel transmisiunea succesorala care a operat la acest moment prin simplul fapt al decesului, dobandind drepturile succesorale (activul succesiunii) odata cu obligatia de plata a datoriilor succesorale (pasivul succesiunii) chiar si peste limitele activului succesoral daca acesta se dovedeste insuficient (ultra vires hereditatis) . De aceea, conform dispozitiilor art. 688 C. civ., „efectul acceptarii se suie pana la ziua deschiderii mostenirii”. n3k4ky
Drepturile si obligatiile acceptantului nu rezulta asadar din actul acceptarii, cum se intampla in cazul raporturilor juridice contractuale, ci direct din calitatea sa de mostenitor pe care a dobandit-o la deschiderea succesiunii si pe care doar a confirmat-o prin acest act. De aceea, se afirma ca acceptarea pura si simpla nu este altceva decat renuntarea la dreptul de a renunta sau de a accepta mostenirea sub beneficiu de inventar .
Acceptarea pura si simpla a mostenirii este irevocabila, afara de cazul in care succesibilul si-a manifestat vointa sub imperiul unui viciu de consimtamant . Odata exercitata aceasta optiune, succesibilul decade din dreptul de a renunta sau accepta mostenirea sub beneficiu de inventar, ceea ce reprezinta o aplicare a maximei semel heres, semper heres .
Lasand de o parte acceptarea fortata a mostenirii despre care am vorbit deja (supra nr. 498), acceptarea pura si simpla a mostenirii poate fi expresa (§ 1) sau tacita (§ 2).

§ 1. Acceptarea expresa

527. Necesitatea unui inscris. Art. 689 fraza a II-a C. civ. dispune ca acceptarea este expresa „cand se insuseste titlul sau calitatea de erede intr-un act autentic sau privat”.
Act juridic unilateral, acceptarea expresa a mostenirii nu putea fi lasata de legiuitor sub incidenta regulii consensualismului aplicabila in materie contractuala, unde, ca o consecinta a autonomiei de vointa, consimtamantul poate fi exprimat in orice forma, chiar si verbal, fiind precedat de discutii intre parti, deoarece lipsa formei, pe de o parte, ar prezenta in acest caz grave pericole, consimtamantul fiind exprimat fara o suficienta reflectie, iar pe de alta parte intrucat nu s-ar putea distinge prea bine ceceea ce a fost cu adevarat dorit de ceea ce reprezinta doar un simplu proiect .
Pentru a prezenta garantiile necesare, consimtamantul succesibilului care doreste sa accepte expres mostenirea trebuie sa fie exprimat in scris. Inscrisul fiind cerut in acest caz ad validitatem, iar nu doar ad probationem , inseamna ca o simpla acceptare verbala este lipsita de orice valoare juridica.
In schimb, forma ceruta de lege este foarte supla, consimtamantul putand fi exprimat in orice inscris, autentic sau sub semnatura privata, special destinat acceptarii sau unei alte finalitati , cum ar fi: opozitia la vanzarea silita a unui imobil succesoral , declaratia facuta la organele fiscale prin care succesibilul indica compunerea masei succesorale si calitatea sa de mostenitor ori chiar declaratia facuta in acest sens intr-o scrisoare misiva .
Este important ca insusirea calitatii de mostenitor acceptant al mostenirii sa rezulte in mod neechivoc din inscris, acesta exprimand vointa succesibilului, iar nu a unui tert care actioneaza fara stirea lui .
Acceptarea expresa poate fi facuta si prin mandatar, mandatul trebuind sa fie dat in forma scrisa .
Daca acceptarea este continuta intr-un act sub semnatura privata, data acestuia este inopozabila tertilor, afara de cazul in care a devenit certa in conditiile prevazute la art. 1182 C. civ. .

§ 2. Acceptarea tacita

528. Notiune. Conform dispozitiilor art. 689 fraza a II-a C. civ., acceptarea „este tacita cand eredele face un act, pe care n-ar putea sa-l faca decat in calitatea sa de erede, si care lasa a se presupune neaparat intentia de acceptare”.
Rezulta asadar ca acceptarea mostenirii poate fi nu numai expresa, ci si implicita, dedusa din indeplinirea de catre succesibil a unor acte juridice si materiale din care rezulta vointa sa de a a accepta mostenirea pur si simplu .
Actele de acceptare trebuie sa fie neechivoce in sensul insusirii calitatii de mostenitor, cele echivoce (care dau nastere la interpretari diferite) nu pot fi luate in considerare ca atare .
Acceptarea tacita a mostenirii poate fi facuta nu numai in cazul mostenirii legale, ci si a celei testamentare, dar in acest din urma caz ea nu poate fi facuta decat daca beneficiarul testamentului cunoaste existenta si continutul acestuia, nefiind de conceput o insusire a titlului de mostenitor de catre o persoana care nu cunoaste vocatia pe care i-o confera legatul .
Actele de acceptare tacita pot fi facute nu numai personal de succesibili, ci si prin reprezentantii legali, in cazul minorilor sau interzisilor judecatoresti , sau prin mandatari, in cazul persoanelor care au capacitate de exercitiu deplina .
Pornind de la unele texte legale, tipologia acestor acte a fost conturata de doctrina si de jurisprudenta.
Exista acte a caror indeplinire implica in genere intentia de acceptare a mostenirii (A) si acte conservatorii, a caror indeplinire nu implica intentia de acceptare (B).
Trebuie subliniat faptul ca uneori diferentierea intre aceste doua categorii de acte este o operatiune delicata, caci aceasta nu tine numai de natura actului, care este un element obiectiv, ci si de intentia care a stat la baza acestuia, adica de un element subiectiv .

A. Actele a caror indeplinire implica in genere acceptarea tacita

529. Codul civil nu reglementeaza sistematic actele de acceptare tacita, rezumandu-se doar sa prevada in art. 690 ca actele de conservare, de ingijire si administrare provizorie nu constituie prin ele insele acte de primire a mostenirii, iar in art. 691 ca actele de dispozitie juridica asupra drepturilor succesorale constituie acte de acceptare. De aceea, conturarea sferei actelor de acceptare tacita s-a facut de catre doctrina si jurisprudenta.
Conform acestora, se includ in aceasta categorie: actele de dispozitie juridica asupra bunurilor succesorale (a), actele de dispozitie juridica asupra drepturilor succesorale (b), actele de dispozitie materiala asupra bunurilor succesorale (c), actele de administrare definitiva si de folosinta (d) si actele care au ca finalitate atribuirea in tot sau in parte a succesiunii (e).

a. Actele de dispozitie juridica asupra bunurilor succesorale

530. Acceptarea tacita a mostenirii rezulta din orice act de dispozitie juridica privitor la un bun succesoral, indiferent daca acesta este mobil sau imobil, corporal sau incorporal, de gen sau individual determinat. Succesibilul nu poate dispune de un bun decat daca in prealabil a acceptat mostenirea.
Prin acte de dispozitie juridica se inteleg actele de instrainare, cu titlu oneros sau gratuit, de constituire a unor garantii (gaj sau ipoteca) sau de dezmembrare a proprietatii prin constituirea unor drepturi reale accesorii (uzufruct, uz, abitatie, servitute, superficie).
De asemenea, prin asemanare, sunt considerate ca atare si acte ca: remiterea de datorie privitor la o creanta succesorala , tranzactia cu privire la datoriile succesiunii , imputernicirea unui mandatar de a vinde bunurile succesorale sau perceperea unor creante succesorale ocazionale (daune, restituirea unui imprumut etc.) .
Plata datoriilor succesorale din veniturile proprii, in sine, nu constitie un act de acceptare a mostenirii, intrucat aceasta, din varii considerente, poate fi facuta legal si de un tert, dar, in schimb, constituie un asemenea act plata facuta din veniturile succesiunii, intrucat este un act de dispozitie asupra bunurilor succesorale .

531. Ceea ce este important nu este actul de dispozitie in sine, ci intentia pe care o evidentiaza, astfel incat daca succesibilul dispune de un bun pe care il considera ca facand parte din succesiune, dar care in realitate nu apartine succesiunii, este vorba de o acceptare tacita, iar daca, din contra, dispune de un bun pe care il crede al sau, dar care in realitate apartine succesiunii, acceptarea tacita este exclusa .
In acest sens, manifestarea intentiei de a instraina, chiar daca nu a fost ulterior concretizata, poate valora acceptare tacita .
De asemenea, soarta juridica a actului este indiferenta, acesta valorand acceptare tacita chiar daca ulterior acel act este declarat nul, anulat sau rezolutionat .
Nu constituie act de acceptare tacita vanzarea bunurilor succesorale perisabile sau a caror conservare ar fi prea oneroasa facuta de succesibil cu autorizarea justitiei in temeiul dispozitiilor art. 707 C. civ., acesta fiind considerat un act de administrare provizorie in sensul dispozitiilor art. 690 C. civ. .

b. Actele de dispozitie juridica asupra drepturilor succesorale

532. Actele de dispozitie facute de succesibili pot avea ca obiect nu numai bunurile facand parte ca atare din masa succesorala, ci chiar partea lor succesorala, adica cota-parte ce le revine din mostenire.
Facand acte de dispozitie asupra cotei-parti ce le revine din mostenire, succesibilii accepta implicit mostenirea, caci numai asa pot dispune de ea. Art. 690 alin. 1 C. civ. prevede aceasta in mod expres.
Tot astfel, conform art. 690 alin. 2 C. civ., constituie acte de acceptare tacita a mostenirii, pe de o parte, renntarea gratuita a unuia dintre succesibili la mostenire in favoarea unora dintre coerezii sai, dar nu a tuturor , iar pe de alta parte, renuntarea cu titlu oneros a unuia dintre succesibili in favoarea tuturor celorlalti. In realitate, ceea ce textul mentionat numeste renuntari la mostenire sunt cesiuni de drepturi succesorale, caci succesibilul nu face altceva decat sa transmita cu titlu gratuit sau oneros unor persoane agreate de el ceea ce a mostenit de la defunct.

c. Actele de dispozitie materiala asupra bunurilor succesorale

533. Valoreaza act de acceptare tacita a mostenirii actele de dispozitie materiala indeplinite de succesibili asupra bunurilor succesorale, cum ar fi cele de demolare, construire sau reparatii neurgente efectuate asupra imobilelor succesorale, intrucat demonstreaza un comportament de proprietar .

d. Actele de administrare definitiva si de folosinta asupra bunurilor succesorale

534. Categorie intermediara intre actele de dispozitie si cele de conservare, actele de administrare definitiva (numite astfel pentru a le deosebi de actele de administrare provizorie la care face referire art. 690 C. civ.), cunoscute si sub denumirea de acte de folosinta, sunt greu de definit.
Actele de folosinta a averii succesorale , ca si cele de luare in detentie a unor bunuri succesorale in calitate de succesor, iar nu in alta calitate (cum ar fi cea de proprietar pe un alt temei decat mostenirea sau de executor testamentar cu sezina), care prin cantitatea si valoarea lor exclud ideea de preluare cu titlu de amintiri de familie , constituie si ele acte de acceptare tacita. Detinerea si utilizarea bunurilor succesorale asupra carora succesibilul este coproprietar cu defunctul nu constutie act de acceptare tacita, faptul in sine fiind echivoc, neputandu-se sti daca succesibilul stapaneste acele bunuri in calitatea lui de coproprietar sau in calitatea lui de mostenitor, acceptarea mostenirii in acest caz trebuind sa fie dedusa din alte manifestari de vointa ale succesibilului coproprietar
Actele de administrare definitiva, in marea lor majoritate, sunt echivoce prin ele insele, in sensul ca pot fi la fel de bine ale unui stapan al patrimoniului succesoral (prin preluarea acestuia in propriile maini) ca si ale unui simplu gerant al afacerilor curente (asigurand expedierea afacerilor curente pentru evitarea unor pagube, fara intentia de a-si insusi calitatea de mostenitor) . Revine instantelor de judecata sarcina ca, de la caz la caz, sa stabileasca in fiecare caz concret in parte daca actul respectiv trebuie considerat intr-un fel sau in altul .
In categoria actelor de administrare sau de folosinta se includ acte ca: incheierea unui contract de locatiune ca si perceperea fructelor sau veniturilor bunurilor succesorale, afara de cazul existentei unei urgente , plata datoriilor succesorale care nu reclama urgenta , incheierea intre succesibili, dupa moartea lui de cujus, a unei conventii cu privire la administrarea bunurilor succesorale etc.

e. Actele care au ca finalitate atribuirea in tot sau in parte a succesiunii

535. Valoreaza acceptare tacita actele prin care succesibilul solicita atribuirea in tot sau in parte a succesiunii, cum este cazul introducerii unei actiuni in petitie de ereditate, a unei actiuni in partaj, a unei cerei de predare sau trimitere in posesie a unui legatar ori de trimitere in posesie a unui mostenitor legal nesezinar , a unei cereri de raport sau reductiune a unei donatii .

Cererea adresata de un succesibil notarului public pentru deschiderea procedurii succesorale notariale nu constituie un act de acceptare tacita a mostenirii, cum s-a sustinut in mod straniu , ci unul de acceptare expresa, vointa de acceptare fiind in acest caz manifestata in scris in mod direct, iar nu implicit.
Cererile de predare a socotelilor, de inventariere ori de evaluare a bunurilor succesorale nu constituie nici ele acte de accepare tacita asa cum eronat s-a decis in practica noastara judiciara , fiind simple acte de informare asupra continutului succesiunii, iar nu acte neechivoce de insusire a calitatii de mostenitor in mod irevocabil .

B. Actele conservatorii, a caror indeplinire nu implica acceptarea tacita

536. Asa cum am vazut, conform dispozitiilor art. 690 C. civ., actele de conservare, de ingrijire si de administrare provizorie nu constituie acte de acceptare tacita a mostenirii.

a. Actele de conservare

537. Toate aceste acte se caracterizeaza, pe de o parte, prin urgenta lor, iar pe de alta parte prin faptul ca sunt utile tuturor, asigurind conservarea, adica pastarea intacta a patrimoniului succesoral .
Aceste acte pot fi simple acte materiale, cum sunt efectuarea unor reparatii urgente necesitate de bunurile succesorale, sau acte juridice, cum sunt: punerea sau ridicarea pecetilor; intocmirea unui inventar; intreruperea unei prescriptii; reinoirea sau inscrierea unei ipoteci; exercitarea actiunilor posesorii cu privire la un bun succesoral etc. .
Mutarea vremelnica a unui succesibil intr-un imobil succesoral pentru asigurarea pastrarii acestuia, fara intentia insusirii calitatii de mostenitor constituie si ea un act de conservare .
Simpla aparare a unui succesibil contra unei actiuni in responsabilitate indreptate contra succesiunii constituie un act de conservare din care nu se poate deduce acceptarea tacita a mostenirii de catre acel succesibil .

b. Actele de administrare provizorie

538. Actele de administrare provizorie sunt reclamate si ele de situatii de urgenta, neangajandu-l pe succesibilul care le face ca mostenitor al defunctului.
In aceasta categorie se includ efectuarea unor cheltuieli pentru ultima boala sau pentru inmormantarea defunctului , culegerea unor fructe perisabile ajunse la maturitate, cum este cazul culegerii unei vii , sau vanzarea in temeiul dispozitiilor art. 707 C. civ. a unor bunuri perisabile sau a caror conservare ar fi prea costisitoare.

Sectiunea II

ACCEPTAREA SUB BENEFICIU DE INVENTAR

539. Notiune. Intre acceptarea pura si simpla a mostenirii si renuntarea la mostenire, art. 685 C. civ. prevede posibilitatea unei optiuni intermediare, aceea a acceptarii mostenirii sub beneficiu de inventar. Aceasta permite succesibilului care o adopta sa dobandeasca mostenirea punandu-se la adapost de pericolul obligarii sale la plata pasivului succesoral cu bunurile sale personale, dincolo de limitele activului succesoral, asa cum se intampla in cazul acceptarii pure si simple a mostenirii. Este vorba asadar de o acceptare, deci de o insusire a calitatii de mostenitor, dar care nu obliga pe acceptant decat intra vires successionis.
Datorita consecintelor sale asupra creditorilor succesiunii (al caror gaj general se restrange doar la bunurile succesorale), acestia trebuie, pe de o parte, sa fie informati asupra acestei optiuni, de unde necesitatea unei declaratii exprese a succesibilului beneficiar, iar pe de alta parte protejati, de unde necesitatea intocmirii unui inventar, a unui act oficial care sa determine consistenta patrimoniului succesoral .
Spre deosebire de acceptarea pura si simpla a mostenirii, care poate fi si tacita, acceptarea sub beneficiu de inventar nu poate fi decat expresa, necesitand indeplinirea unor formalitati ad solemnitatem (§ 1). Urmeaza sa analizam apoi efectele beneficiului de inventar (§ 2), iar in final incetarea beneficiului de inventar (§ 3).
Acceptarea sub beneficiu de inventar este la libera apreciere a succesibililor, afara de cazul minorilor si interzisilor judecatoresti (art. 19 din Decretul nr. 31/1954), precum si al mostenitorilor succesibilului decedat inaintea exercitarii optiunii succesorale intre care exista neintelegeri asupra optiunii succesorale ce trebuie adoptata, care nu pot accepta mostenirea decat sub beneficiu de inventar (art. 693 C. civ.).

§ 1. Formele cerute de lege

540. Declaratia expresa facuta in fata notarului public. Necesarmente expresa, acceptarea sub beneficiu de inventar impune ad validitatem indeplinirea unor formalitati, si anume, pe de o parte, o declaratie de acceptare, iar pe de alta parte intocmirea unui inventar (art. 704-705 C. civ.).
Declaratia de acceptare sub beneficiu de inventar poate fi facuta numai in fata notarului public, fiind opozabila creditorilor succesiunii din momentul inscrierii in registrul special in care se inscriu si renuntarile la mostenire, tinut de biroul notarial desemnat conform legii pentru circumscriptia judecatoriei in raza careia s-a deschis mostenirea (art. 704 C. civ., 76 alin. 4 si 80 alin. 1 din Legea nr.36/1995).
Este vorba de o formalitate instituita in scopul asigurarii publicitatii fata de terti, iar nu pentru protejarea consimtamantului acceptantului, astfel incat formalitatea poate fi legal indeplinita si de un mandatar imputernicit printr-un act sub semnatura privata .
Declaratia de acceptare este ceruta si are ratiune in cazul tuturor succesibililor cu vocatie la universalitatea succesorala sau la o cota-parte din aceasta (mostenitorii legali, legatarii universali sau cu titlu universal), nu si in cazul legatarilor particulari, care, nefiind tinuti de lege la plata pasivului mostenirii, nu au interesul sa accepte mostenirea sub beneficiu de inventar.
Cererea de intocmire a inventarului mostenirii, singura, fara declaratia de acceptare expresa, nu intruneste conditiile de forma cerue de lege pentru acceptarea mostenirii sub beneficiu de inventar, putand fi facuta doar pentru informarea completa a succesibililor in vederea execitarii optiunii succesorale intr-un sens sau altul .
Din punct de vedere al momentului la care poate fi facuta in raport cu intocmirea inventarului cerut de lege, asa cum rezulta din dispozitiile art. 705 C. civ., declaratia de acceptare poate fi facuta atat inainte, cat si dupa intocmirea acestuia, cu conditia de a se situa in interiorul termenului de 6 luni prevazut de lege pentru exercitarea optiunii succesorale.

541. Inventarul. Declaratia de acceptare a mostenirii sub beneficiu de inventar nu produce efecte decat daca a fost precedata sau urmata de intocmirea unui inventar al bunurilor succesorale in forma notariala (art. 705 C. civ. si art. 70-71 din Legea nr. 36/1995) .
Este indiferent faptul daca inventarul s-a facut la cererea succesibilului care a facut declaratia de acceptare a mostenirii sub beneficiu de inventar sau la cerea unei alte persoane .
Inventarul trebuie sa fie „fidel si exact”, prevenind confuziunea patrimoniului succesoral cu acela al succesibililor, pentru a se cunoaste bunurile din care isi pot indestula creantele creditorii succesiunii. Este vorba de o formalitate obligatorie de care de cujus nu ii poate dispensa pe succesibili prin vointa sa .
Omisiunea voluntara a declararii unor bunuri de catre succesibili la intocmirea inventarului duce la acceptarea pura si simpla a mostenirii cu titlu de sanctiune, conform dispozitiilor art. 703 si 712 C. civ. (supra nr. 493 si urmat.), cei vinovati fiind decazuti din dreptul acceptarii beneficiare a mostenirii: Omisiunea involuntara a unor bunuri la inventar poate fi indreptata printr-un supliment de inventar, fara pierderea beneficiului .
Desi din dispozitiile art. 706 alin.1 C. civ. pare a rezulta ca inventarul trebuie facut in termen de trei luni de la data deschiderii succesiunii, in realitate, asa cum rezulta din dispozitiile art. 711 C. civ., succesibilii pastreaza aceasta facultate si dupa expirarea termenului de trei luni (si, eventual, a celui acordat de instanta de judecata conform art.709 C. civ.), atata timp cat termenul de 6 luni pentru exercitarea optiunii succesorale nu s-a scurs, pierzand doar drepul de a invoca exceptia dilatorie pe care i-o pune la dispozitie art. 706 C. civ. (supra, nr 515). Daca termenul de optiune succesorala s-a scurs, declaratia de acceptare a succesiounii sub beneficiu de inventar „n-are efect” (art. 705 C. civ.), succesibilul fiind considerat renuntator .
Declaratia de acceptare singura (fara inventar) nu poate valora acceptare pura si simpla a mostenirii, asa cum sustin unii autori , deoarece nu corespunde vointei autorului ei, intrucat acesta si-a manifestat vointa de acceptare sub beneficiu de inventar, adica conditionat, dar neindeplinind formalitatile impuse de lege care dau eficienta unei asemenea manifestari de vointa, aceasta ramane fara efecte, neputand fi asimilata asumarii pure si simple (neconditionate) a mostenirii cu consecinta obligarii sale la plata pasivului succesoral ultra vires hereditatis. Doar in cazul in care, dupa expirarea termenului de trei luni si patruzeci de zile prevazut de art. 706 C. civ., succesibilul urmarit de creditorii succesorali nu indeplineste formele de acceptare sub beneficiu de inventar, se poate pune problema condamnarii acestuia ca acceptatnt pur si simplu, dar numai in raport cu creditorul urmaritor, pastrandu-si insa libertatea de optiune pana la expirarea termenul de prescriptie de 6 luni (art. 711 C. civ.).

§ 2. Efectele beneficiului de inventar

542. Ca si acceptarea pura si simpla, acceptarea sub beneficiu de inventar nu face decat sa confirme pe succesibil in calitatea de mostenitor al defunctului pe care a dobandit-o de la data deschiderii mostenirii (supra nr. 526).
Acceptarea sub beneficiu de inventar nu este o acceptare sub conditia ramanerii unui aciv dupa plata pasivului, ci una pura si simpla, definitiva . Dupa acceptarea mostenirii sub beneficiu de inventar, succesibilul nu mai poate renunta la mostenire, ci doar la beneficiu, devenind acceptant pur si simplu (infra nr. 552).

Daca formele certe de lege sunt indeplinite, beneficiul de inventar, pe de o parte, face sa opereze o separatie de patrimonii intre cel succesoral si cel al acceptantului in aceasta forma (A), iar pe de alta parte, duce la limitarea puterilor acceptantului beneficiar asupra activului mostenirii (B). Oricand acceptantul are facultatea de a abandona succesiunea (C).

A. Separatia patrimoniului succesoral de cel al acceptantului

543. Formalitatile acceptarii mostenirii sub beneficiu de inventar asigura izolarea patrimoniului mostenit de succesor de la defunct de restul patrimoniului sau. Ca o consecinta a acestui fapt, acceptantul beneficiar nu numai ca este tinut la plada datoriilor succesorale numai in limita valorii bunurilor pe care le-a mostenit (art. 713 pct. 1 C. civ.), dar nici nu poate fi urmarit pentru aceste datorii decat cum viribus, adica doar asupra bunurilor succesorale, nu si asupra celor proprii . De asemenea, in mod simetric invers, nici creditorii personali ai acceptantului beneficiar nu pot urmari decat bunurile acestuia, nu si pe cele succesorale .
Din separatia patrimoniului succesoral de cel al acceptantului beneficiar decurg si alte consecinte secundare :
- in cazul existentei unor creante intre succesorul beneficiar si defunct, acestea nu se sting prin confuziune, cum se intampla in cazul reunirii asupra aceleiasi persoane atat a calitatii de creditor, cat si de debitor, intrucat reunirea trebuie sa se realizeze in acelasi patrimoniu, or, beneficiul de inventar face ca, prin exceptie de la regula caracterului unitar al patrimoniului persoanei fizice, aceeasi persoana sa detina doua patrimonii; de aceea, datoriile dintre cele doua patrimonii nu se sting, ci trebuie executate (art. 713 pct. 2 C. civ.);
- daca exista drepturi reale accesorii (uzufruct, servitute) care greveaza unul din cele doua patrimonii in favoarea celuilalt, acestea nu se sting prin consolidare;
- mostenitorul beneficiar poate dobandi drepturi noi asupra patrimoniului succesoral, cum este cazul adjudecarii unui bun succesoral scos la licitatie publica;
- mostenitorului beneficiar care urmareste valorificarea unor drepturi din patrimoniul propriu nu i se pot opune exceptiile pe care cei actionati le puteau opune defunctului. De pilda, mostenitorului care revendica un bun al sau instrainat de defunct unui tert nu i se poate opune de catre acesta din urma exceptia de garantie pentru evictiune;
- daca mostenitorul beneficiar este creditorul unui tert care, la randul sau, este creditor al defunctului, tertul nu poate opune compensatia mostenitorului care urmareste executarea creantei sale intrucat raportul juridic nu este leagat intre doua patrimonii care au creante reciproce, cum se cere in cazul compensatiei, ci intre trei (tertul este debitor al patrimoniului personal al succesorului si creditor al unui alt patrimoniu, cel succesoral) .

B. Puterile conferite de lege acceptantului beneficiar asupra bunurilor succesorale

544. Generalitati. In principiu, acceptantul sub beneficiu de inventar devine proprietar al patrimoniului succesoral, ca si acceptantul pur si simplu. Ca proprietar, acceptantul sub beneficiu de inventar se bucura de toate atributele acestui drept, inclusiv de dreptul de dispozitie asupra bunurilor succesorale.
Avandu-se insa in vedere faptul ca, de regula, acceptarea sub beneficiu de inventar se face in cazul mostenirilor a caror solvabilitate este dubioasa, obligatia succesorului acceptant de plata a pasivului succesoral fiind limitat doar la valoarea activului si la bunurile succesorale, in ideea protejarii intereselor creditorilor succesorali si a legatarilor, care isi vad astfel limitat gajul general, prin lege (art. 714-723 C. civ.) s-au instituit anumite obligatii in sarcina mostenitorului beneficiar.
Potrivit dispozitiilor art. 714 alin. 1 C. civ., „eredele beneficir administreaza bunurile succesiunii”, dar face aceasta in calitatea sa de proprietar al mostenirii, iar nu de mandatar al creditorilor succesiunii, aica de administrator al bunurilor altuia .
Desi in mod firesc mostenitorul acceptant are interesul de a lichida patrimoniul succesoral pentru a vedea daca ramane sau nu un activ de care sa poata profita, legea nu reglementeaza decat modul in care este obligat sa gestioneze patrimoniul succesoral pana la lichidare.
Obligatiile stabilite de lege in sarcina acceptantului beneficiar sunt de stricta interpretare, iar nerespectarea acestora nu afecteaza validitatea actelor facute de acesta, fiind actele unui proprietar deplin, atragand doar sanctiunea decaderii din beneficiul de inventar, devenind acceptant pur si simplu (infra nr. 553-554).
Ca administrator cu titlu gratuit al bunurilor succesorale, acceptantul beneficiar nu raspunde decat de „greseli grave” (art. 715 C. civ.), cum ar fi aceea de a lasa sa se prescrie o creanta succesorala contra lui insusi , iar ca depozitar al bunurilor succesorale nu raspunde decat pentru deteriorarea sau deprecierea acestora din neglijenta sa (art. 716 alin. 2 C. civ.).

545. Limitarea puterii de a instraina bunurile succesorale. Potrivit dispozitiilor art. 717 C. civ.si art. 669-671 C. pr. civ., acceptantul beneficiar nu poate instraina imobilele succesorale decat cu autorizarea justitiei si numai prin licitatie publica, asigurandu-se astfel garantia unui pret loial stabilit.
In ceea ce priveste bunurile mobile, acestea pot fi instrainate fara autorizarea justitiei, dar numai prin licitatie publica (art. 716 alin. 1 C. civ.). Se excepteaza totusi instrainarea fructelor si produselor perisabile, care pot fi instrainate fara licitatie .

546. Obligatia de a da socoteala. Liber sa administreze bunurile succesorale dupa cum crede de cuviinta, acceptantul beneficiar, sub sanctiunea urmaririi sale ca acceptant pur si simplu al mostenirii, are totusi obligatia de a da socoteala creditorilor succesiunii si legatarilor despre actele indeplinite de el in aceasta calitate (art. 714 alin. 1 C. civ.).
Conform dispozitiilor art. 718 C. civ., acceptantul beneficiar, la cererea creditorilor succesorali sau a legatarilor, are obligatia de a da o „cautiune solvabila” pentru plata creantelor succesorale, pana la concurenta valorii bunurilor mobile aratate in inventar si a portiunii valorii imobilelor ramasa neipotecata, in caz contrar, creditorii si legatarii fiiind in drept sa ceara vanzarea bunurilor succesorale in scopul asigurarii sumelor necesare platii creantelor lor.

547. Ordinea platii datoriilor succesorale. Afara de cazul creditorilor ipotecari,carora trebuie sa le fie delegata plata pretului imobilului ipotecat (art. 718 C. civ.), plata creditorilor chirografari si a legatarilor se va face conform dreptului comun, in ordinea prezentarii lor la plata (art. 719 alin. 2 C. civ.).
Daca activul mostenirii este inferior activului, primii solicitanti raman bine platiti, in timp ce ultimii raman perdanti, chiar daca cei platiti mai intai sunt creditori chirografari, iar cei din urma creditori privilegiati .
Dat fiind insa ca legatarii, conform regulii nemo liberalis nisi liberatus, nu pot fi platiti in detrimentul creditorilor, chiar daca au fost platiti inaintea creditorilor care au ramas neplatiti datorita epuizarii activului, acestia din urma se pot indrepta impotriva legatarilor prin exercitarea unei actiuni recursorii care se prescrie in trei ani de la data predarii socotelilor si platii relicvatului (distribuirea ultimelor sume rezultate din lichidarea bunurilor succesorale) de catre acceptantul beneficiar (art. 720 si 719 C. civ.) .
Cand acceptantul beneficiar are motive temeinice sa estimeze ca activul succesoral nu va ajunge pentru plata creantelor succesorale, poate refuza legatarilor plata chiar daca s-au prezentat la plata inaintea creditorilor .
Conform dispozitiilor art. 719 alin. 1 C. civ., daca unii creditori sau legatari (textul vorbeste doar de creditori, dar se admite ca se aplica si legatarilor) fac opozitie, acceptantul beneficiar nu poate plati creantele decat conform ordinii. Opozitia la care face referire textul de lege mentionat consta in orice act care aduce la cunostinta acceptantului beneficiar existenta unei creante sau a unui legat, fiind un mijloc prin care plata creantelor si legatelor nu se va face dupa hazardul ordinii cererilor, ci dupa ordinea corespunzatoare ierarhizarii celor interesati, si anume acordand preferinta creditorilor fata de legatari, a creditorilor privilegiati fata de cei chirografari, precum si plata egala (proportionala cu numarul lor) a legatarilor intre ei si a creditorilor chirografari intre ei . Este considerata opozitie chiar si simpla cunoastere personala a creantelor si legatelor de catre succesorul acceptant .
Opozitia nu are efecte retroactive, platile anterioare ramanand valabile .
Nesocotirea de catre acceptantul beneficiar a platii creantelor si legatelor conform ordinii stabilite in urma opozitiei da dreptul opozantilor, pe de o parte, la o actiune recursorie contra mostenitorului pentru a-i despagubi pe cei prejudiciati cu bunurile sale proprii (art. 721 C. civ.), fara ca acesta sa fie decazut din beneficiul de inventar, iar pe de alta parte la o actiune recursorie contra celor care au primit mai mult decat li se cuvenea .

C. Facultatea de a abandona mostenirea

548. Reglementare. Conditii. Legea (art. 713 pct. 1 C. Civ.) permite acceptantului sub beneficiu de inventar care nu doreste sa preia administrarea patrimoniului succesoral si sa faca plata creditorilor succesorali si a legatarilor „de a se scuti… de plata datoriilor, predand toate bunurile succesiunii creditorilor si legatarilor”.
Abandonul trebuie sa priveasca toate bunurile succesorale, iar nu doar unele dintre acestea.
Din punct de vedere formal, desi legea nu prevede, succesorul trebuie sa faca o declaratie in fata notarului public in acest sens si sa notifice pe fiecare creditor si legatar despre aceasta .

549. Efecte. Creditorii si legatarii se substituie mostenitorului in administrarea si lichidarea mostenirii, dobandind posesia bunurilor succesorale, cu aceleasi drepturi si obligatii ca si acceptantul beneficiar .
Abandonul priveste numai administrarea si lichidarea mostenirii, nu si proprietatea acesteia, care ramane la acceptantul beneficiar, astfel incat daca ramane un rest dupa lichidarea datoriilor succesorale acesta revine mostenitorului .

Mostenitorul poate reveni asupra abandonului, reluand administrarea bunurilor succesorale, fara a fi decazut din beneficiul de inventar .

§ 3. Incetarea beneficiului de inventar

550. In principiu, beneficiul de inventar inceteaza in mod firesc prin epuizarea efectelor sale specifice odata cu lichidarea averii succesorale si plata creditorilor si legatarilor.
Beneficiul de inventar poate inceta insa si inainte de a-si produce efectele prin renuntarea la beneficiul de inventar (a) si prin decaderea acceptantului din beneficiul de inventar (b).

a) Renuntarea la beneficiul de inventar

551. Conditii. Succesibilul care accepta mostenirea sub beneficu de inventar nu mai poate opta pentru renuntarea la mostenire, dar poate renunta expres sau tacit la beneficiul de inventar. Este vorba de un avantaj, iar renuntarea la un avantaj este unanim admisa. Pentru aceasta renuntatorul trebuie sa fie major, adica sa aiba deplina capacitate de exercitiu.
Renuntarea la beneficiul de inventar trebuie sa fie neechivoca. Simplul fapt al mentionarii intr-un act intocmit de acceptant doar a calitatii sale de mostenitor fara precizarea ca este „acceptant beneficiar” sau „acceptant sub beneficiu de inventar” nu echivaleaza cu o a asemenea renuntare .
Renuntarea tacita la beneficiul de inventar nu poate rezulta dintr-un simplu act de proprietar, care ar fi valabil ca act de acceptare tacita (cum ar fi cererea de partaj a averii succesorale), sau, cu atat mai putin, din simpla tacere ori inactiune (dupa acceptarea sub beneficiu de inventar a mostenirii), ci numai dintr-un act incompatibil cu separatia de patrimonii, cum este cazul dispozitiei cu titlu gratuit de bunurile succesorale, al darii in plata a unui bun succesoral pentru plata unei datorii personale sau cazul constituirii unei servituti asupra bunurilor succesorale .

552. Efecte. Fata de mostenitorul beneficiar renuntarea produce efecte retroactive, acesta fiind considerat acceptant pur si simplu al mostenirii de la data deschiderii acesteia, operand confuziunea de patrimonii si fiind obligat la plata pasivului ultra vires hereditatis.
In privinta creditorilor succesiunii si a legatarilor, separatia de patrimonii sbsecventa beneficiului de inventar fiind un drept castigat, ramane sa produca efecte, avand dreptul de a-si satisface creantele din bunurile succesorale cu prioritate fata de creditorii personali ai mostenitorului care a renuntat la beneficiul de inventar .

b. Decaderea din beneficiul de inventar

553. Conditii. Decaderea din beneficiul de inventar este prevazuta expres de lege, si anume, in cazul mostenirorului care ascunde obiecte ale succesiunii sau cu rea-credinta omite sa le treaca in inventar (art. 712 C. civ.), precum si in cazul instrainarii bunurilor succesorale fara respectarea formelor cerute de lege (art. 716 si 717 C. civ.).
Decaderea este atrasa numai daca ascunderea, omisiunea sau nerespectarea formelor de instrainarea bunurilor succesorale au fost facute in mod fraudulos .
Fiind vorba de o pedeapsa civila, pe de o parte, poate fi aplicata numai celui vinovat, iar pe de alta parte, nu poate fi atrasa decat de faptele anume prevazute de lege, orice alte incalcari ale obligatiilor acceptantilor beneficiari neputand atrage decat raspundrea acestora, iar nu decaderea din beneficiul de inventar .

554. Efecte. Efectele decaderii sunt identice cu cele ale renuntarii la beneficiul de inventar pe care le-am prezentat mai sus (supra nr. 552).

Sectiunea III

RENUNTAREA LA MOSTENIRE

§ 1. Actul de renuntare

555. Prezentare. Succesibilii, asa cum am vazut, au dreptul de a opta intre insusirea titlului de mostenitor -; acceptand pur si simplu sau sub beneficiu de inventar mostenirea -; si respingerea acestuia, renuntand la mostenire.
Renuntarea la mostenire este o manifestare de vointa unilaterala . Ea poate fi tacita (implicita), atunci cand succesibilul lasa sa treaca termenul de prescriptie prevazut de lege fara a face acte de acceptare a mostenirii , sau expresa, atunci cand rezulta dintr-un act facut in forma ceruta de lege din care rezulta vointa de a repudia mostenirea.
Prin renuntarea la mostenire, succesibilul pierde dreptul la activul succesoral, fiind eliberat totodata si de obligatia de plata a pasivului succesoral.
Ca si acceptarea sub beneficiu de inventar, renuntarea la mostenire trebuie facuta cu respectarea unor conditii de forma.

556. Conditiile de forma. Conform dispozitiilor art. 76 alin. 4 din Legea nr. 36/1995 si art. 80 din Regulamentul de aplicare a acesteia, renuntarea la mostenire se face printr-o declaratie facuta in fata notarului public si inscrierea acesteia in registrul special tinut de notarul public desemnat din circumscriptia judecatoriei unde defunctul si-a avut ultimul domiciliu.
Declaratia poate fi data si in fata altui notar decat cel care tine registrul special de renuntari, dar aceasta trebuie trimisa pentru a fi inscrisa in registru (art. 80 alin. 2 din Regulament).
Renuntarea la mostenire este asadar un act solemn si nu poate fi decat expresa. Se admite insa ca ea poate fi facuta si in fata instantelor de judecata cu ocazia judecarii cauzelor succesorale, caz in care o copie de pe incheierea prin care s-a luat act de renuntare se trimite notarului public care tine registrul special de renuntari . Declaratia de renuntare poate fi valabil consemnata de notar si direct in certificatul de mostenitor .
Declaratiile verbale de renuntare la mostenire sau consemnate intr-un inscris sub semnatura privata nu sunt valabile.
Inscrierea declaratiei de renuntare la mostenire in registrul special completeaza formele cerute de lege. Omisiunea inscrierii declaratiei in registrul special nu afecteaza insa validitatea renuntarii la mostenire, aceasta fiind o formalitate ceruta doar pentru realizarea opozabilitatii actului fata de terti (art. 80 alin. 1 din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 36/1995) .

557. Efecte. Potrivit dispozitiilor art. 696 c. civ., „eredele ce renunta este considerat ca nu a fost niciodata erede”, adica strain de mostenire cu efecte retroactive, de la data deschiderii mostenirii. Pe cale de consecinta, pe de o parte, acesta este lipsit de orice drept asupra activului mostenirii, iar pe de alta parte este degrevat de orice obligatie de plata a datoriilor succesorale.
Partea de mostenire care ar fi revenit renuntatorului daca ar fi acceptat mostenirea revine comostenitorilor sau mostenitorilor subsecventi, dupa caz, care au acceptat mostenirea (art. 697 C. civ.). Acestia sunt avanzi-cauza ai defunctului, iar nu ai renuntatorului .
Renuntatorul nu poate fi reprezentat de descendentii sai, acestia putand veni la mostenire doar in nume propriu atunci cand sunt intrunite conditiile cerute de lege (art. 698 C. civ.) .
Obligatia de raport a donatiilor nu mai subzista pentru renuntator, acesta putand pastra obligatliberalitatile primite in limitele cotitatii disponibile a mostenirii (art. 752 C. civ.).
Trebuie precizat ca renuntarea la mostenire afecteaza doar drepturile si obligatiile succesorale cu continut patrimonial, renuntatorul pastrand legaturile de rudenie cu defunctul, calitate in care isi mentine prerogativele extra-patrimoniale, care ii dau dreptul, de pilda, sa actioneze pentru apararea numelui si memoriei defunctului .
In dreptul francez, s-a admis, de asemenea, ca descendentul renuntator poate fi obligat chiar si la plata cheltuielilor de inmormantare ale parintelui sau defunct, cheltuieli care, desi reprezinta obligatii facand parte din pasivul succesiunii, pot fi puse in sarcina renuntatorului, in functie de veniturile acestuia, cu titlu de obligatie alimentara (privita nu numai ca obligatie de a asigura cele necesare traiului parintilor, dar si cele necesare inmormantarii decente a acestora la incetarea din viata) daca activul mostenirii nu permite acoperirea acestora .

§ 2. Retractarea renuntarii

558. Fundament. Spre deosebire de acceptarea mostenirii care este intotdeauna irevocabila, renuntarea la mostenire poate fi retractata (revocata) in anumiete conditii (art. 701 C. civ.). Ratinea este aceea de a evita ca succesiunea sa ramana vacanta.

559. Conditii. Din dispozitiile art. 701 C. civ. rezulta ca retractarea renuntarii poate surveni numai daca :
1°) nu s-a implinit in raport cu renuntatorul termenul de prescriptie a dreptului de optiune succesorala prevazut de art. 700 C. civ.;
2°) succesiunea nu a fost acceptata de alti mostenitori. Retractarea nu poate opera daca mostenirea a fost acceptata de alti succesibili, inainte sau dupa renuntarea la mostenire, fiind indiferent daca aceasta acceptare a fost expresa sau tacita, daca emana de la un coerede sau de la un mostenitor subsecvent, oricare ar fi rangul in care acesta vine la mostenire (imediat dupa rentator sau in alt grad), ori daca apartine unui mostenitor legal sau testamentar .
In ipoteza legatelor cu titlu universal, daca dupa acceptare ramane o cota-parte de mostenire vacanta, iar renuntatorul are vocatie la aceasta, retractarea ramane posibila .
Daca renuntarea la mostenire apartine mai multor mostenitori, primul dintre acestia care retracteaza este considerat ca a acceptat mostenirea, celilalti fiind astfel pusi in situatia de a nu mai putea retracta .
Retractarea renutarii nu este supusa nici unei conditii de forma, ea putand fi atat expresa, cat si tacita.

560. Efecte. Ca urmare a retractarii renuntarii, efectele renuntarii sunt inlaturate cu efecte retroactive (de la data deschiderii mostenirii) ca si cand nu ar fi avut niciodata loc, succesorul fiind acceptant al mostenirii.
Dupa unii autori, retractantul nu poate fi decat acceptant pur si simplu, fiind lipsit de posibilitatea de a mai accepta sub beneficiu de inventar , in timp ce alti autori nu exclud aceasta posibilitate .
Prin exceptie de la regula retroactivitatii retractarii, conform dispozitiilor art. 701 fraza a II-a, vor fi mentinute drepturile dobandite de terti, in perioada de la data renuntarii si pana la retractarea acesteia, prin prescriptie achizitiva asupra bunurilor succesorale sau prin actele juridice incheiate cu custodele sau curatorul succesiunii numiti in conditiile art. 72 din Legea nr. 36/1995 pe perioada vacantei succesorale.