I. Exercitarea actiunii penale u3k13ki
Actiunea penala este actiunea principala si apartine, de regula, statului. Cu toate acestea, in toate sistemele juridice se remarca o tendinta inedita de privatizare a pro-cesului penal. Procedura penala contemporana este preocupata de ea pentru ca o mare parte din atributiile statului sunt preluate de actorii privati ai procesului penal si, in special, de persoane lezate prin infractiuni (persoanele vatamate). In unele sis-teme de procedura (francez, anglo-american), au aparut chiar societati si asociatii profesionale care preiau unele dintre atributiile Ministerului Public.
In sistemul nostru de procedura penala, in mod exceptional, actiunea penala poate fi pusa in miscare si exercitata de catre persoana vatamata, insa numai cu pri-vire la anumite infractiuni, enumerate expres in art. 279 (2), c.pr.pen., situatii in care nu exista urmarire penala, ci actiunea penala se pune in miscare direct prin plangere prealabila. In aceasta situatie, faptuitorul dobandeste direct calitatea de in-culpat, fara sa fie necesar ca, in prealabil, sa se inceapa urmarirea penala. Odata pusa in miscare, actiunea penala trebuie exercitata.
In procedura comuna, exercitarea actiunii penale de catre Ministerul Public se realizeaza in doua modalitati:
1) In faza de urmarire penala, prin intocmirea rechizitoriului
2) In faza de judecata, prin participarea procurorului la sedintele de judecata si prin punerea de concluzii, atat in legatura cu actiunea penala, cat si in legatu-ra cu actiunea civila, atunci cand este cazul.
In desfasurarea actiunii penale, pot interveni anumite cauze de impiedicare a pu-nerii in miscare a actiunii penale sau a exercitarii actiunii penale, dupa caz. Ele pot interveni in orice moment, in orice stadiu al procedurilor, adica fie inaintea inceperii urmaririi penale, cand persoana interesata este faptuitorul, fie dupa inceperea urma-ririi penale, dar inainte de punerea in miscare a actiunii penale, cand persoana intere-sata este inculpatul. Daca aceste cauze intervin inainte de inceperea urmaririi penale, ele impiedica insasi inceperea urmaririi penale, adica sunt cauze de impiedicare a inceperii urmaririi penale. Daca intervin dupa inceperea urmaririi penale, ele sunt cauze de impiedicare a punerii in miscare a actiunii penale, iar daca intervin dupa punerea in miscare a actiunii penale, impiedica exercitarea actiunii penale. Cu aceeasi consecinta procesuala (inchiderea dosarului) aceste cauze sunt prevazute de un singur text de lege: art. 10, c.pr.pen.
Art. 10, c.pr.pen.cuprinde doua mari categorii de cauze de impiedicare:
1) Cauze care fac ca actiunea penala sa fie lipsita de temei
2) Cauze care fac ca actiunea penala sa fie lipsita de obiect

1) Cauze care lipsesc actiunea penala de temei
Sunt acele cauze in care fie lipseste insusi temeiul actiunii penale, care este iden-tic cu cel al raspunderii penale si care este chiar infractiunea, fie in care este exclusa raspunderea penala. Aceste cauze sunt prevazute de art. 10, lit. a-h, c.pr.pen. a) Fapta nu exista -; Cand fapta lispeste in materialitatea ei b) Fapta nu este prevazuta de legea penala -; Cand fapta exista, insa ea nu este prevazuta de Codul penal sau de o lege speciala. c) Fapta nu prezinta pericolul social al unei infractiuni -; Cand lipseste una dintre trasaturile infractiunii si anume pericolul social. d) Fapta nu a fost savarsita de invinuit sau inculpat -; Cand, in urma efectuarii actelor premergatoare sau de urmarire, se constata ca fapta este savarsita de o alta persoana. e) Faptei ii lipseste unul dintre elementele constitutive ale infractiunii -; Orice fapta presupune un continut constitutiv. Atunci cand lipseste un element de care este conditionata insasi existenta infractiunii, fapta nu va constitui infractiune. f) Exista una dintre cauzele care fac ca fapta sa nu fie infractiune -; Aceasta este situatia in care avem una dintre cauzele ce inlatura caracterul penal al faptei (art. 44-51, c.pen.), precum si cele prevazute de legile speciale (Ex: Proba veritatii, in caz de insulta sau calomnie).
O parte dintre aceste cauze opereaza in rem (situatia de la litera a), altele operea-za si in rem si in personam.
2) Cauze care lipsesc actiunea penala de obiect
Sunt acele cauze in care este inlaturata sau inlocuita raspunderea penala, precum si acele cauze in care lipseste o conditie de procedura ceruta de lege pentru punerea in miscare sau pentru exercitarea actiunii penale. Acestea sunt prevazute in art. 10, lit. f-g, c.pr.pen., la care se adauga si cauzele de nepedepsire prevazute in Codul penal sau in alte legi speciale: a) Lipseste plangerea prealabila a persoanei vatamate, autorizarea sau sesizarea organului competent sau o alta conditie prevazuta de lege pentru punerea in miscare sau pentru exercitarea actiunii penale. Plangerea prealabila a persoanei vatamate este prevazuta fie in Codul penal, fie in legi speciale pentru anumite categorii de infracti-uni, ca o conditie de punere in miscare si de exercitare a actiunii penale, cum este cazul infractiunii de lovire sau de alte violente, de vatamare corporala din culpa, de furt intre soti, de tulburare de posesie, de viol in forma simpla, de amenintare sau in-fractiunea de concurenta neloiala, pentru care se cere conditia plangerii prealabile, prevazute de Legea nr. 11/1991.
Plangerea prealabila se poate adresa fie organului de urmarire penala, in cazurile prevazute de art. 279, lit. b) si c), c.pr.pen. fie direct instantei de judecata, in condi-tiile art. 279 (2), lit. a), c.pr.pen. Ea este nu numai un mod special de sesizare a organului de cercetare penala, ci si o conditie de procedura astfel incat absenta ei, atunci cand este prevazuta expres de lege, face sa lispeasca insusi cadrul legal proce-sual de punere in miscare sau de exercitare a actiunii penale. In afara plangerii prea-labile, legea mai pretinde autorizarea sau sesizarea organului competent in alte situatii:
- Infractiunile savarsite in strainatate impotriva sigurantei Statului Roman sau impotriva vietii, sanatatii sau integritatii corporale a unui cetatean roman de catre un cetatean strain sau o persoana fara cetatenie, aflata in strainatate;
- Infractiunile contra reprezentantului unui stat strain, pentru care este necesara exprimarea dorintei Guvernului strain;
- Infractiunile contra circulatiei pe Caile Ferate, pentru care se cere sesizarea or-ganelor Cailor Ferate;
- Infractiunile contra ordinii si disciplinei militare, pentru care se cere sesizarea comandantului UM;
- Infractiunile comise de magistrati si de notarii publici, pentru care se cere avi-zul ministrului Justitiei;
- Infractiunile comise de presedintele, vicepresedintele si judecatorii CSJ, pentru care se cere autorizarea presedintelui Romaniei. b) Intervine amnistia sau prescriptia, care inlatura raspunderea penala sau dece-sul faptuitorului, care impiedica punerea in miscare a actiunii pentru ca este o acti-une personala. c) A intervenit retragerea plangerii prealabile sau impacarea partilor.
Retragerea plangerii prealabile a persoanei vatamate, atunci cand plangerea pre-alabila este o conditie de punere in miscare sau exercitare a actiunii penale are ca efect impiedicarea punerii in miscare sau a exercitarii actiunii penale. Pentru a pro-duce aceste efecte, retragerea trebuie sa fie totala si neconditionata.
Impacarea partilor impiedica punerea in miscare sau exercitarea actiunii penale, atunci cand legea penala prevede expres ca inlatura raspunderea penala. Pentru a fi valabila trebuie sa aiba loc in fata autoritatii judiciare competente care presupune prezenta ambelor parti. Trebuie sa fie totala si neconditionata, pentru ca, potrivit art. 132, c.pen. “impacarea este personala si produce efecte numai daca intervine pana la ramanerea definitiva a hotararii”. d) Atunci cand s-a dispus inlocuirea raspunderii penale cu o raspundere adminis-trativa, conform modificarilor prevazute de Legea nr. 104/1992. e) Atunci cand a intervenit autoritatea de lucru judecat. Hotararile ramase defini-tive intra in puterea de lucru judecat, in baza legii. Acesta produce doua efecte:
- Efectul pozitiv -; Consta in posibilitatea punerii in executare a hotararii penale definitive.
- Efectul negativ -; Consta in impiedicarea unei noi puneri in miscare a actiunii penale pentru aceeasi fapta (Regula: Non bis in idem).

In situatia in care legea conditioneaza punerea in miscare sau exercitarea actiunii penale de o autorizare sau de o sesizare din partea organului competent, o noua acti-une penala poate fi pusa in miscare si exercitata, daca ulterior este indeplinita condi-tia prevazuta de lege, ceea ce reprezinta o derogare de la regula “Non bis in idem”. f) A intervenit una dintre cauzele de impunitate:
- Desistarea sau impiedicarea producerii rezultatului (art. 22, c.pen.);
- Denuntarea faptei de trafic sau consum de droguri inaintea inceperii urmaririi penale (art. 15, Legea 143/2000);
- Denuntarea faptei inainte de inceperea urmaririi penale;
- Inlesnirea arestarii faptuitorilor dupa inceperea urmaririi penale, in cazul infrac-tiunii de trafic de persoane, prevazuta de Legea 678/2001 privind prevenirea si com-baterea traficului de persoane;
Desi cauzele de impunitate nu sunt prevazute expres in art. 10, c.pr.pen. ele conduc la acelasi efect, pentru ca, in realitate, inlatura raspunderea penala, adica impiedica punerea in miscare sau exercitarea actiunii penale.
In literatura de specialitate se recunoaste existenta unei contraactiuni, menita a paraliza procedura de punere in miscare si exercitare a actiunii penale care se mater-ializeaza in dreptul la aparare.
Stingerea unei actiuni penale poate avea loc in urmatoarele moduri: a) Prin condamnare -; Confirmarea invinuirii sau acuzarii, care reprezinta atribu-tul exclusiv al instantei penale si care se poate dispune atunci cand exista o fapta, cand fapta este infractiune si cand persoana trimisa in judecata este vinovata. b) Prin constatarea intervenirii unuia din cazurile de impiedicare a punerii in miscare sau a exercitarii actiunii penale, prevazute de art. 10, c.pr.pen. sau de nepe-depsire. Atunci cand aceste cauze intervin inainte de inceperea urmaririi penale, procurorul competent potrivit legii, dispune, dupa caz:
- Neinceperea urmaririi penale, daca a efectuat, nemijlocit, urmarirea penala;
- Confirmarea propunerii de neincepere a urmaririi penale, daca s-au efectuat cercetari penale de catre organele de cercetare penala, iar procurorul a efectuat su-pravegherea cercetarilor penale;
- Cand aceste cauze au intervenit dupa inceperea urmaririi penale sau dupa pune-rea in miscare a actiunii penale, sunt posibile urmatoarele rezolvari:
A. In faza de urmarire penala, procurorul poate dispune:
1) Clasarea -; Poate fi dispusa daca sunt indeplinite cumulativ doua conditii: a) Sa fie prezent oricare dintre cazurile de impiedicare, prevazute in art. 10, c.pr.pen.; b) Sa nu fi existat invinuit in cauza;
Desi legea nu face nici o distinctie, clasarea nu poate opera decat “in rem”, pentru ca exclude existenta unui inculpat. Pentru a opera clasarea se cere sa nu existe invinuit, adica fie urmarea socialmente periculoasa nu se datoreaza unei acti-uni omenesti, ci are cauze naturale, fie persoana faptuitorului nu este cunoscuta. Aceasta reglementare pleaca de la regula dupa care, spre deosebire de punerea in miscare a actiunii penale, inceperea urmaririi penale poate avea loc si “in rem”, adica inainte ca persoana sa fie descoperita. In cazul clasarii este exclusa orice per-soana. Dintre toate cauzele prevazute in art. 10, c.pr.pen. pot duce la clasare doar acele cazuri care au loc “in rem” (cele de la lit. a, b, d, g).
2) Scoaterea de sub urmarire penala -; Trebuie sa fie indeplinite cumulativ doua conditii: a) Sa fie prezent unul dintre cazurile prevazute de art. 10, lit. a)-e), c.pr.pen., care inseamna ca fie nu exista fapta, fie lipseste vinovatia; b) Sa existe invinuit sau inculpat in cauza, deci persoana acestuia trebuie sa fie cunoscuta;
3) Incetarea urmaririi penale -; Poate fi dispusa daca sunt indeplinite cumula-tiv doua conditii: a) Sa fie prezent unul dintre cazurile prevazute de art. 10, lit. f)-g), c.pr.pen. sau unul dintre cazurile de nepedepsire. In aceasta situatie, nu inseamna ca nu exista o infractiune sau o vinovatie, ci inseamna ca exista o cauza de inlaturare a raspunderii penale sau ca lipseste o conditie de forma ceruta de lege pentru punerea in miscare sau exercitarea actiunii penale. b) Sa existe un invinuit sau un inculpat in cauza;
B. In faza de judecata se poate dispune de catre instanta, dupa caz:
1) Achitarea -; Daca sunt indeplinite cumulativ doua conditii: a) Sa fie prezent unul dintre cazurile prevazute de art. 10, lit. a)-e), c.pr.pen.; b) Sa existe un inculpat in cauza;
Achitarea corespunde scoaterii de sub urmarire penala.
2) Incetarea procesului penal -; Se va face daca sunt indeplinite cumulativ doua conditii: a) Sa fie prezent unul dintre cazurile prevazute de art. 10, lit. f)-g), c.pr.pen.; b) Sa existe un inculpat in cauza;
Incetarea procesului penal corespunde incetarii urmaririi penale.
3) Condamnarea -; Poate fi dispusa daca instanta penala constata ca s-a savarsit o fapta prevazuta de legea penala, ca fapta este infractiune si ca sunt indeplinite con-ditiile raspunderii penale, iar persoana trimisa in judecata se face vinovata de comi-terea infractiunii.

II. Exercitarea actiunii civile
Aceasta actiune are un caracter accesoriu fata de actiunea penala. Daca actiunea civila se declanseaza si se exercita in cadrul procesului penal, ea devine o institutie a procedurii penale. Spre deosebire de actiunea penala, ea nu apartine statului, ci, de regula, persoanelor private, persoanelor prejudiciate prin infractiune, care pot fi o persoana fizica sau una juridica. Pentru ca se exercita in cadrul procesului penal, ac-tiunea dobandeste trasatura de oficialitate. Astfel, in cazurile prevazute de art. 17, 18, c.pr.pen., actiunea civila se exercita din oficiu, daca persoana prejudiciata este o unitate dintre cele enumerate in art. 145, c.pen. sau o persoana fizica, fara capacita-te de exercitiu sau cu capacitate de exercitiu restransa.

Exista situatii in care, in afara acestor cazuri, repararea se face, intotdeauna, obli-gatoriu, din oficiu, de catre instanta penala, cum este cazul reparatiilor in natura constand din restituirea lucrurilor, restabilirea situatiei anterioare sau desfiintarea totala sau partiala a unui inscris. Regula este cea a disponibilitatii si divizibilitatii ac-tiunii civile. Pe de o parte, titular al actiunii civile ramane, intotdeauna, persoana prejudiciata prin infractiune, iar pe de alta parte, persoana care a suferit un prejudi-ciu prin infractiune are aptitudinea de a formula actiuni civile, putandu-se indrepta doar impotriva unora dintre persoanele responsabile.
Punerea in miscare si exercitarea actiunii civile in procesul penal este supusa urmatoarelor conditii:
1) Sa existe un prejudiciu -; Acesta poate fi material sau moral. Prejudiciul trebuie sa fie cert si sa fie direct, deoarece in procesul penal, conform art. 1086, c.civ. nu pot fi reparate decat consecintele directe si necesare ale unei fapte prevazu-te de legea penala.
2) Prejudiciul trebuie sa izvorasca dintr-o infractiune -; Este vorba despre o infractiune pentru care inculpatul este trimis in judecata, pentru ca, intotdeauna, acti-unea civila este, in procesul penal, de competenta instantei penale. Aceasta inseamna ca nu pot fi reparate in procesul penal prejudiciile care rezulta din alte fapte pentru care nu a fost intocmit rechizitoriul sau pentru care nu s-a facut plangerea prealabila sau pentru care nu a avut loc extinderea procesului penal.
3) Sa existe o legatura cauzala intre prejudiciu si infractiunea ce formeaza obiectul judecatii, dupa regulile art. 317, c.pr.pen.
4) Persoana prejudiciata prin infractiune sa se fi constituit ca parte civila in procesul penal
Exceptie: In caz de exercitare din oficiu a actiunii civile din art. 17, c.pr.pen.

Modalitati de rezolvare a actiunii civile
Actiunea civila este guvernata de urmatoarele reguli privind repararea prejudi-ciului produs prin infractiune:
1) Repararea in natura -; Constituie regula de baza si opereaza in urmatoarele situatii: a) Restituirea lucrurilor -; Poate avea loc in mod provizoriu ca masura procesu-ala atat in cursul urmaririi penale, cat si in cursul judecatii, daca se constata ca bunu-rile aflate la invinuit sau inculpat ori la persoana care le-a primit de la acesta spre pastrare, apartin persoanei vatamate.
In afara persoanei vatamate, oricare alta persoana poate revendica un drept de proprietate asupra acestui bun. In aceasta ipoteza, restituirea lucrurilor poate fi dis-pusa ca masura procesuala inca din cursul urmaririi penale, cu conditia ca ele sa nu fie distruse sau instrainate pana in momentul ramanerii definitive a hotararii judeca-toresti. In mod exceptional, in cursul urmaririi penale, procurorul poate dispune res-tituirea in mod definitiv, atunci cand dispune, dupa caz, scoaterea de sub urmarire penala sau incetarea urmaririi penale. In celelalte cazuri, daca restituirea nu s-a dis-pus anterior, se va dispune prin sentinta, de catre instanta penala. b) Restabilirea situatiei anterioare -; Are loc ori de cate ori se constata o modi-ficare in realitate, ca urmare a infractiunii.
Ex: Tulburarea de posesie se repara prin repunerea in posesie. c) Desfiintarea totala sau partiala a unui inscris -; Are loc in toate cazurile in care se constata comiterea unor infractiuni de fals. Desfiintarea este obligatorie si are loc din oficiu. d) Orice alta modalitate

2) Echivalentul banesc -; Are loc numai in ipoteza in care nu se poate realiza se-paratia in natura (Ex: bunul a disparut) ori atunci cand reparatia in natura nu asigura reparatia integrala a prejudiciului, pentru ca, intotdeauna, in procesul penal se urma-reste reparatia integrala si atunci echivalentul banesc se va stabili doar cu privire la diferenta ramasa neacoperita din prejudiciu.
In privinta prejudiciului moral, practica penala a decis ca reparatia nu se poate face decat prin obligarea la despagubiri banesti, cu toate ca s-a stabilit ca prejudiciul moral nu poate fi evaluat in bani si ca el, in principiu, nu poate fi reparat, pentru ca nimic nu ar putea acoperi suferintele fizice si psihice cauzate de o infractiune. Doc-trina si practica imbratiseaza teza caracterului compensator al prejudiciului moral, despagubirile banesti pentru daunele morale fiind doar de natura sa compenseze pre-judiciile morale cauzate prin infractiune. Nu exista o definitie a prejudiciului moral si nici criterii de stabilire a despagubirilor banesti pentru daune morale.
In ultimul timp, practica penala pretinde dovedirea prejudiciului, precum si a cuantumului despagubirilor banesti astfel incat, la baza acordarii acestora, trebuie sa existe un suport probator. In orice caz, se considera ca prejudiciul moral ar putea consta in orice atingere adusa drepturilor personale nepatrimoniale: dreptul la nume, la onoare, la reputatie etc.
Exista prejudicii corporale ca forme a prejudiciilor morale, cauzate prin suferinte fizice si psihice cauzate de infractiune, sub toate formele, inclusiv sub forma preju-diciului de agrement sau estetic sau a prejudiciului de afectiune.

Exercitarea actiunii civile -; Este guvernata, de regula, de asa-numitul drept de optiune a persoanei prejudiciate prin infractiune. Persoana care a suferit un preju-diciu prin infractiune are dreptul de a opta cu privire la calea de valorificare a pre-tentiilor. Astfel, ea va putea opta fie pentru calea penala (va face constituirea de parte civila), fie pentru calea civila (se va adresa instantei civile).

Dreptul la optiune al persoanei prejudiciate de o infractiune are caracter irevoca-bil. Daca a optat pentru o cale, persoana prejudiciata nu va putea renunta la aceasta, sub sanctiunea decaderii din dreptul de a mai obtine repararea prejudiciului.
Exista doua exceptii: a) Situatia in care poate parasi calea penala, putandu-se indrepta spre instanta ci-vila, in urmatoarele cazuri:
- Daca s-a dispus suspendarea procesului;
- Daca s-a dispus, in cursul urmaririi penale, scoaterea de sub urmarire sau ince-tarea urmaririi penale; b) Poate parasi calea civila, putandu-se indrepta spre calea penala, daca:
- Ulterior inregistrarii actiunii civile la instanta civila, s-a dispus punerea in mis-care a actiunii penale;
- Daca s-a dispus reluarea cauzei, in urma suspendarii ori a scoaterii de sub ur-marire penala sau incetarea urmaririi penale;

Exercitarea actiunii civile in fata instantei penale -; Consta in dovedirea preju-diciului, a provenientei acestuia, precum si a cuantumului despagubirilor solicitate. Are loc in ipoteza constituirii de parte civila sau in absenta constituirii, in caz de exercitare din oficiu a actiunii civile.
Solutionarea actiunii civile se face de instanta penala, prin aceeasi hotarare jude-catoreasca, prin sentinta care se dispune si asupra actiunii penale. Solutiile pot fi:
1) Admiterea actiunii civile in urmatoarele cazuri: a) Atunci cand se dispune condamnarea b) Atunci cand se dispune acitarea pe urmatoarele temeiuri: art. 10, lit. b1, d, e, c.pr.pen. c) Atunci cand s-a dispus incetarea procesului penal pe urmatoarele temeiuri: art. 10, lit. g-i, c.pr.pen.
In ceea ce priveste prevederile de la art. 10, lit. h), c.pr.pen. ne gasim in situatia unei inadvertente din partea legiuitorului, pentru ca, in cazul retragerii plangerii pre-alabile, nu poate fi admisa actiunea civila, pentru ca odata retrasa plangerea preala-bila lipseste cadrul legal de solutionare a actiunii civile. Intr-o asemenea situatie, ac-tiunea civila nu poate fi nici admisa, nici respinsa. Instanta trebuie sa constate retra-gerea plangerii, sa dispuna incetarea procedurii penale, actiunea civila fiind indrep-tata la instanta civila.
In cazul impacarii insa, legea prevede (art. 132, c.pen.) ca se stinge atat actiunea penala, cat si cea civila astfel incat, in cazul impacarii, instanta penala nu poate dis-pune admiterea actiunii civile, ci trebuie sa dispuna respingerea ei. Ca urmare a res-pingerii actiunii civile, persoana prejudiciata nu se va mai putea adresa ulterior ins-tantei civile, pe calea actiunii civile separate.
2) Respingerea actiunii civile -; Poate avea loc in urmatoarele cazuri: a) Daca dispune achitarea pe urmatoarele temeiuri: art. 10, lit. a, c, c.pr.pen. b) Daca nu sunt indeplinite conditiile raspunderii civile delictuale. Respingerea actiunii civile se va dispune pe motiv de netemeinicie.
3) Instanta penala lasa nesolutionata actiunea civila in urmatoarele cazuri:
Daca dispune achitarea pentru ca:
- Fapta nu este prevazuta de legea penala
- Incetarea procesului penal pentru motivele prevazute de art. 10, lit. f, j, c.pr.pen.
In toate aceste cazuri in care legea prevede expres ca instanta penala lasa nesolu-tionata actiunea civila, instanta penala va dispune respingerea actiunii civile. In mod exceptional, exercitarea actiunii civile poate avea loc pe calea unei actiuni civile se-parate, in fata unei instante civile, in urmatoarele cazuri: a) Daca nu s-a pus in miscare actiunea penala -; Daca ulterior se pune in miscare actiunea penala si inca nu s-a pronuntat o hotarare in prima instanta, in mod obliga-toriu se va dispune suspendarea judecatii, in vederea solutionarii actiunii penale, dupa regula “Penalul tine in loc civilul”, urmand ca dupa solutionarea actiunii pe-nale, actiunea civila sa fie reluata in fata instantei civile. Hotararea instantei penale produce efectul puterii de lucru judecat asupra instantei civile cu privire la existenta infractiunii, persoana faptuitorului si vinovatia acestuia, urmand ca instanta civila sa se ocupe doar de intinderea prejudiciului, cuantumul despagubirilor si modalitatile de reparare. b) Ipoteza in care, dupa exercitarea din oficiu a actiunii civile in fata instantei pe-nale, in cazul aratat de art. 17 si 18, c.pr.pen., daca ulterior se constata, prin probe, ca prejudiciul a fost reparat partial in fata instantei penale, pentru restul ramas nereparat, persoana prejudiciata se va indrepta catre instanta civila, pe calea unei actiunii civile separate.
Ne gasim in situatia in care actiunea civila se gaseste exercitata din oficiu, partial in cadrul unui proces penal, partial in fata instantei civile (printr-un proces civil). c) Ipoteza in care, in afara cazului de exercitare din oficiu a actiunii civile, uleri-or solutionarii actiunii civile in cadrul procesului penal, s-au nascut ori au fost des-coperite prejudicii noi sau necunoscute instantei penale, cum ar fi situatia devalori-zarii monetare, ca efect al inflatiei. In aceasta situatie, actiunea civila poate fi inain-tata instantei civile.