Document, comentariu, eseu, bacalaureat, liceu si facultate
Top documenteAdmitereTesteUtileContact
      
    


 


Ultimele referate adaugate

Adauga referat - poti sa ne ajuti cu un referat?

Politica de confidentialitate



Ultimele referate descarcare de pe site
  CREDITUL IPOTECAR PENTRU INVESTITII IMOBILIARE (economie)
  Comertul cu amanuntul (economie)
  IDENTIFICAREA CRIMINALISTICA (drept)
  Mecanismul motor, Biela, organe mobile proiect (diverse)
  O scrisoare pierduta (romana)
  O scrisoare pierduta (romana)
  Ion DRUTA (romana)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  COMPORTAMENT PROSOCIAL-COMPORTAMENT ANTISOCIAL (psihologie)
  Starea civila (geografie)
 

Ultimele referate cautate in site
   domnisoara hus
   legume
    istoria unui galban
   metanol
   recapitulare
   profitul
   caract
   comentariu liric
   radiolocatia
   praslea cel voinic si merele da aur
 
despre:
 
EXECUTIUNEA TESTAMENTARA
Colt dreapta
Vizite: ? Nota: ? Ce reprezinta? Intrebari si raspunsuri
 
357. Notiune. Istoric. Executorul testamentar este persoana desemnata prin testament pentru a-l reprezenta post-mortem pe testator, asigurand aducerea la indeplinire a ultimelor dorinte ale acestuia manifestate cu respectarea formelor si conditiilor de fond testamentare. o1b24bn
In mod obisnuit, aducerea la indeplinire a dispozitiilor testamentare este asigurata de erezii defunctului si legatarii universali.
Facultativ, cand crede de cuviinta, testatorul poate insa desemna in acest scop una sau mai multe persoane (art. 910 C. civ.) in care are incredere, fie ca este vorba de unul sau altul dintre succesorii sai legali sau testamentari, fie de persoane straine de mostenire.
Reglementarea actuala a executiunii testamentare din Codul civil francez si Codul civil roman (care o reproduce pe prima) este tributara conditiilor istorice in care a fost adoptata, tradand o anume reticenta din partea legiuitorului . Ignorata de romani, institutia s-a dezvoltat in Evul Mediu sub influenta Bisericii, cand pentru salvarea sufletului s-a extins practica legatelor pioase, a caror aducere la indeplinire a fost incredintata de dispunatori unor persoane de incredere. De la aceste legate, practica a fost extinsa si la legatele obisnuite. Incepand din secolele al XIII-lea sau al XIV-lea, s-au recunoscut executorului testamentar puteri proprii, cum ar fi sezina (preluarea) bunurilor succesorale. Ulterior, in dorinta de a nu aduce atingere drepturilor mostenitorilor legali, care in regiunile de drept cutumiar erau cu totii rezervatari, puterile executorului testamentar au fot reduse. Revolutia franceza a privit si ea cu reticenta institutia intrucat intra in conflict cu regulile mostenirii legale, contribuind la devolutiunea bunurilor contrar noii ordini. De aceea, Codul civil francez, din care s-a inspirat si legiuitorul roman, a acoradat puteri relativ restranse executorului testamentar. Astfel se explica actuala configuratie a reglementarii, pe care insa practica judiciara si doctrina, asa cum vom vedea, incearca sa o modifice, recunoscand executorului testamentar puteri sporite, fara a contraveni, desigur, principiilor de drept incidente.




358. Natura juridica si caracterele specifice. Executorul testamentar exercita anumite puteri, dar nu pentru sine ci pentru altul. De aceea, in mod obisnuit se recunoaste executiunii testamentare natura juridica a unui mandat . Executorul testamentar este mandatarul defunctului, iar nu al mostenitorilor legali sau testamentari, aducand la indeplinire vointa acestuia .
Uneori, executorul testamentar se poate confunda cu legatarul universal fara emolument, care este tinut la plata unor legate particulare care absorb in intregime activul succesoral, dar confuzia trebuie evitata, caci in timp pe legatrul universal are vocatie la universalitatea succesorala, beneficiind de ineficacitatea legatelor (supra nr. 346), executorul testamentar este lipsit de aceasta vocatie . Dat fiind ca atat executorul testamentar, cat si legatarul universal pot fi desemnati nu numai explicit, ci si implicit , se pot pune probleme de interpretare a vointei reale a defunctului, putandu-se chiar intampla ca sub denumirea de executor testamentar sa fie desemnat in realitate un legatar universal sau invers, importanta fiind si in aceste cazuri vointa defunctului, iar nu termenii utilizati de acesta .
Ca si mandatul de drept comun, executiunea testamentara:
-este intuitu personae, ceea ce inseamna ca in cazul in care este refuzata de cel desemnat sau acesta decedeaza inaintea deschiderii mostenirii, survine caducitatea , iar daca executorul decedeaza dupa deschiderea mostenirii, dar inaintea indeplinirii misiunii, puterile acestuia nu trec la mostenitorii sai (art. 917 C. civ.);
-este in principiu gratuita, executorul avand dreptul doar la rambursarea cheltuielilor facute pentru indeplinirea misiunii sale, sarcina ce revine succesiunii (art. 919 C. civ.). Prin exceptie, executorul poate fi gratificat pentru serviciile facute cu un legat remuneratoriu de valoare modica, numit „diamant” sau „legatul diamantului”;
-pune in sarcina executorului obligatia de a da socoteala de gestiunea sa (art. 916 alin. 5 C. civ.).
Executiunea testamentara este insa un mandat aparte, care prezinta unele caractere diferite de ale mandatului comun, care ii confera un specific inconfundabil. Astfel:
-executorul testamentar este desemnat printr-un act unilateral, fiind „numit” de testator in una din formele testamentare (art. 910 C. civ.), iar nu printr-un contract. Acceptarea executiunii din partea executorului, care poate fi facuta in orice forma (expresa sau tacita), nu are semnificatia unui acord de vointe de natura contractuala , ci una identica celei a acceptarii legatelor . Pe timpul vietii testatorului, executorul testamentar poate fi revocat oricand de testator, fie expres printr-un nou testament sau act autentic distinct (supra nr. 307 si 308), fie tacit (supra nr. 309 si urmat.);
-mandatul obisnuit se refera in principiu la incheierea de acte juridice, in timp ce executiunea testamentara poate include sau sa aiba exclusiv ca obiect indeplinirea unor acte materiale, cum ar fi distrugerea unor documente ale defunctului ;
-mandatul obisnuit inceteaza in principiu prin moartea mandantului (art. 1552 pct. 3 C. civ.), in timp ce executiunea testamentara incepe sa produca efecte la data decesului testatorului, fiind un act juridic mortis causa;
-mandatul obisnuit poate fi revocat oricand de mandant (art. 1553 C. civ.), in timp ce executiunea testamentara este irevocabila dupa data deschiderii mostenirii, succesorii defunctului neputand revoca unilateral mandatul incredintat de defunct executorului testamentar, avand doar dreptul de a cere in justitie destituirea acestuia daca a comis fapte culpabile in executarea misiunii sale ;
-in timp ce mandatar conventional poate fi desemnata si o persoana lipsita de capacitate de exercitiu, executor testamentar nu poatde e fi decat o persoana cu capacitate exercitiu deplina (art. 913 si 915 C. civ.), care se apreciaza in raport cu data deschiderii mostenirii, iar nu cu data testamentului. Aceasta se explica pe de o parte prin faptul ca spre deosebire de mandatar, executorul testamentar nu poate fi supravegheat si revocat de testator, mandatul sau fiind irevocabil, iar pe de alta parte intrucat administrarea sa poate compromite interese succesorale importante, nefiind indicata conferirea sa unor persoane lipsite de capacitate .

359. Pluralitatea de executori testamentari. Testatorul poate numi nu numai un singur executor, ci doi sau mai multi (art. 918 C. civ.).
In cazul pluralitatii de executori, fiecare dintre acestia are puteri depline si poate indeplini ca si cand ar fi singur orice act specific executiunii testamentare (art. 918 alin. 1 C. civ.), afara de cazul in care testatorul a prevazut altfel, fie dispunand sa lucreze impreuna, fie atribuind fiecaruia o gestiune anume .

360. Feluri. Evocare. Puterile conferite difera dupa cum executiunea testamentara este fara sezina (a) sau cu sezina (b). Dincolo de litera legii, dar fara a contraveni spiritului acesteia, practica judiciara si doctrina au recunoscut anumite puteri sporite executorului testamentar (c). Incetarea executiunii va fi analizata in ultima parte a acestui capitol (d).

a) Executorul fara sezina

361. Rolul executorului testamentar fara sezina (fara dreptul de a prelua bunurile succesorale) este redus, rezumandu-se doar la supravegherea si cotrolul executarii dispozitiilor testamentare de catre cei tinuti la aceasta (mostenitorii legali sau legatri). In pofida denumirii sale, executorul fara sezina nu are asadar puterea de a executa el insusi legatele facand plata acestora .

El poate initia masuri conservatorii pentru evitarea delapidarii sau deturnarii bunurilor succesorale, scop in care poate cere punerea pecetilor, daca exista mostenitori minori, interzisi sau absenti (art. 916 alin. 1 C. civ.) sau sa ceara inventarierea bunurilor succesorale de catre notar in prezenta erezilor (art. 916 alin. 2 C. civ.).
In lipsa sumelor pentru plata legatelor, poate cere vanzarea bunurilor mobile succesorale (art. 916 alin. 3 C. civ.), fie direct erezilor, fie, daca acestia se opun, instantei pentru a dispune vanzarea prin licitatie publica, fara a avea insa dreptul sa incaseze pretul , nefiind in drept sa faca plata legatelor.
Executorul testamentar are dreptul de a se ingiji ca testamentul sa se execute (art. 916 alin. 4), sens in care poate actiona in justitie contra erezilor sau legatarilor pentru a aduce la indeplinire dispozitiile patrimoniale sau nepatrimoniale (de pilda, cele referitoare la inmormantarea defunctului) . De asemenea, in cazul contestarii executarii dispozitiilor testamentare, poate interveni pentru a sustine validitatea lor in justitie(art.916 alin. 4).

b) Executorul cu sezina

362. Atribuirea si intinderea sezinei. Executiunea testamantara fara sezina constituie „dreptul comun” in materie, iar puterile conferite de aceasta revine oricarui executor testamentar desemnat de testator. Acestea fiind insa restranse, legea (art. 911 C. civ.) permite testatorului sa dea puteri sporite executorului, conferindu-i sezina (posesia) tuturor sau a unei parti din bunurile mobile succesorale, chiar daca exista mostenitori rezervatari . Executorul testamentar nu dobandeste sezina de plin drept, ci numai daca ii este conferita de testator, fie expres, fie tacit, putand fi dedusa din ansamblul dispozitiilor testamentare .
Executorul testamentar nu poate primi decat sezina bunurilor mobile, nu si a celor imobile si nici a fructelor sau veniturilor acestor bunuri .
Sezina nu are sens decat in cazul in care testamentul contine dispozitii de plata a unor legate avand ca obiect sume de bani, constituind in esenta o garantie reala, „un fel de drept de retentie exercitat de un tert in profitul legatarilor de sume de bani”, care poate fi opus si mostenitorilor rezervatari atata timp cat nu au facut plata legatelor .

363. Durata. Sezina poate fi conferita executorului pentru o durata de timp care nu poate depasi un an (art. 911 C. civ.). Testatorul poate scurta aceasta perioada, dar nu o poate prelungi, lucru pe care nu il poate face nici chiar instanta de judecata .
Erezii defunctului pot determina incetarea sezinei inaintea termenului, facand dovada asigurarii resurselor necesare platii legatelor de bunuri mobile sau facand dovada platii acestora (art. 912 C. civ.).
Evident, indeplinirea misiunii executorului inaintea termenului limita atrage si ea incetarea sezinei.
Dupa incetarea sezinei, executorul testamentar poate continua functiile sale ca executor fara sezina .

364. Efectele executiunii testamentare cu sezina. Sezina executorului testamentar consta in dreptul de a prelua detentia (stapanirea materiala) mobilelor corporale si de a incasa creantele succesorale, in vederea platii legatelor mobiliare de sume de bani . El poate, de asemenea, sa provoace vanzarea la licitatie a mobilelor succesorale sau, din imputernicirea testatorului ori cu acordul erezilor defunctului, sa le vanda direct, in acelasi scop -; asigurarea resurselor necesaresume de bani platii legatelor .
Bunurile mobile incorporale, cum este cazul titlurilor negociabile, vor fi si ele administrate de executorul testamentar pana la incetarea sezinei .
Sezina executorului testamentar da dreptul acestuia sa intre de la deschidera succesiunii, fara nici un fel de formalitate in posesia mobilelor succesorale si sa se opuna predarii acestora erezilor defunctului.
Prin natura functiei sale, executorul testamentar este un detentor cu puteri speciale, caci el nu stapaneste bunurile pentru sine, ci pentru erezii defunctului sau legatari, asemenea unui administrator sechestru . De aceea, „posesiunea” executorului cu sezina despre care vorbeste art. 911 C. civ., nu se confunda cu „posesiunea” mostenitorilor sezinari si a celor care o obtin prin „trimiterea in posesie” (art. 653, 889, 895 si 899 alin. 2 C. civ.), singurul element comun, care atrage si sinonimia , fiind dreptul de a prelua si mentine stapanirea materiala a unor bunuri succesorale. Diferenta esentiala este insa ca, in timp ce mostenitorii cu sezina (indiferent daca aceasta decurge direct din lege sau este consecinta dobandirii ei ulterioare in conditiile legii), fiind detinatori de drepturi succesorale proprii, au calitatea de a fi subiecte active sau pasive ale actiunilor sanctionand drepturile succesorale (infra nr. 579 si urmat.), executorul testamentar cu sezina (si cu atat mai putin cel fara sezina) nu au aceasta calitate, neavand drepturi succesorale proprii. Prin urmare, executorul nu poate actiona in judecata impotriva debitorilor succesorali, dar nici nu poate fi actionat pentru plata datoriilor succesorale .

Cele doua sezine (a executorului testamentar si a mostenitorilor) nu se exclud, ci coexista, cea a executorului testamentar restrangand puterea mostenitorilor „printr-un soi de vase comunicante” .

365. Obligatia de a da socoteala. La sfarsitul misiunii sale, ca orice mandatar, executorul testamentar are obligatia de a da socoteala erezilor defunctului despre gestiunea bunurilor succesorale (art. 916 alin. 4 C. civ.), ceea ce presupune sa prezinte utilizarea data bunurilor succesorale si sa le restituie pe cele care, eventual, au ramas. Executorul testamentar este raspunzator de faptele sale culpabile comise pe timpul sezinei, conform regulilor de la mandat (art. 1540 C. civ.) .
Conform dispozitiilor art. 918 alin. 2 C. civ., in cazul in care au fost numiti mai multi executori, prin derogare de la dreptul comun, raspunderea acestora este solidara, afara de cazul in care testatorul a separat functiile acestora, iar executorii au respectat aceasta separare.
Unii autori admit ca, in lipsa mostenitorilor rezervatari, testatorul poate scuti pe executor de oligatia de a da socoteala, ceea ce echivaleaza cu instituirea acestuia ca legatar asupra relicvatului (restul ramas dupa plata legatelor) , dar altii contesta aceasta posibilitate pe motiv ca i-ar scuti de responsabilitate, ceea ce este inadmisibil .

c) Admiterea „pretoriana” a extinderii puterilor executorului cu sezina si limitele acesteia

366. Pornind de la constatarea ca puterile executorului testamentar, chiar si cu sezina, sunt destul de limitate, in ideea de a asigura cat mai deplin posibilitatea aducerii la indeplinire a vointei testatorului, practica judiciara si doctrina au admis valabilitatea unor clauze testamentare menite sa suplineacsa aceste limite, fara insa a se putea contraveni dispozitiilor impertive ale legii. Astfel, s-a recunoscut valabilitatea clauzelor prin care executorul este imputernicit:
- sa plateasca datoriile succesiunii , ceea ce, asociat cu conferirea deptului de a incasa creantele succesorale, il poate transforma intr-un veritabil lichidator al mostenirii ;
- sa vanda imobilele succesorale, cu conditia de a nu exista mostenitori rezervatari, in vederea obtinerii sumelor necesare platii legatelor , fara sa poata insa poseda aceste bunuri intrucat s-ar contraveni dispozitiilor art. 911 C. civ..

d) Incetarea executiunii

367. Incetarea executiunii nu se confunda cu incetarea sezinei, aducerea la indeplinire a ultimelor dorinte ale defunctului poate continua sub supravegherea executorul testamentar si ulterior incetarii sezinei.
In mod firesc, misiunea executorului testamentar inceteaza atunci cand toate dispozitiile testamentare au fost aduse la indeplinire. Ea poate inceta insa si inaintea indeplinirii dorintelor defunctului pentru:
1°) Decesul sau survenirea incapacitatii executorului. Art. 917 C. civ. prevede expres ca „dreptul executorului testamentar nu trece la erezii sai”. Este o consecinta a caracterului intuitu personae. Cand insa executorul a fost numit prin referire la o anumita functie (de exemplu, notarul public din localitate, acolo unde exista unul singur), lucru admis ca posibil, caracterul intuitu personae se estompeaza, astfel incat misiunea poate fi continuata de succesorul celui aflat in functie la data deschiderii mostenirii .
Desi incetarea executiunii pentru survenirea incapacitatii executorului nu este expres prevazuta de lege, ea se deduce in mod firesc din dispozitiile art. 913 si 915 C. civ., conform carora nu pot fi executori testamentari decat persoanele cu capacitate deplina de exercitiu. Or, daca nu pot fi executori testamentari de la inceput persoanele lipsite de capacitate de exercitiu, inseamna ca nici cei care isi pierd aceasta capacitate pe parcursul executiunii nu mai pot continua misiunea inceputa.
2°) Demisia executorului. Asumarea executiunii testamentare de catre cel desemnat de testator nu este obligatorie pentru acesta, dar daca a acceptat-o, nu mai poate renunta la ea fara a raspunde pentru aceasta decat prin exceptie, atunci cand ii cauzeaza un prejudiciu, a devenit pre impovaratoare (art. 1556 C. civ.) sau este imposibil de indeplinit (pentru motive de sanatate, de pilda) .
3°) Destituirea executorului, care poate surveni prin hotarare judecatoreasca, la cererea erezilor defunctului, atunci cand comite fapte culpabile grave, care afecteaza drepturile succesorilor defunctului. Se admite ca destituirea poate fi ceruta si de un alt executor testamentar .
In caz de destituire, se va angaja raspunderea executorului testamentar pentru pagubele pricinuite erezilor defunctului.


Colt dreapta
Creeaza cont
Comentarii:

Nu ai gasit ce cautai? Crezi ca ceva ne lipseste? Lasa-ti comentariul si incercam sa te ajutam.
Esti satisfacut de calitarea acestui document, eseu, cometariu? Apreciem aprecierile voastre.

Nume (obligatoriu):

Email (obligatoriu, nu va fi publicat):

Site URL (optional):


Comentariile tale: (NO HTML)


Noteaza documentul:
In prezent fisierul este notat cu: ? (media unui numar de ? de note primite).

2345678910

 
Copyright© 2005 - 2024 | Trimite document | Harta site | Adauga in favorite
Colt dreapta