u5e16eg

4.1. Notiune
Scopul pentru care se incheie un act juridic este, prin definitie, tocmai producerea d e efecte juridice. Care sunt aceste efecte, ce consecinte are incheierea unui act juridic? Asupra cui se vor putea face simtite aceste efecte? Sunt ele facultative sau obligatorii? Pot fi ele modificate de catre parti sau incheierea actului juridic conduce implacabil la producer ea efectelor prestabilite? Acestea sunt intrebarile la care vom raspunde in acest capitol.
Prin efectele actului juridic civil se inteleg drepturile subiective si obligatiile civile la care acesta da nastere, pe care le modifica sau le stinge.
Efectele actului juridic civil sunt guvernate de trei principii, in functie de care se stabileste cum si fata de cine se produc aceste efecte: principiul fortei obligatorii, principiul irevocabilitatii si principiul relativitatii.
4.2. Principiul fortei obligatorii
Principiul fortei obligatorii a actului juridic este consacrat de art.
969 alin. 1 din Codul civil, conform caruia “Conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante. Ele se pot revoca prin consimtamantul mutual sau din cauze autorizate de lege”.
Intr-adevar, actul juridic civil este obligatoriu si nu facultativ.
Trebuie sa ne conformam dispozitiilor actelor juridice pe care le-am
incheiat in aceeasi masura in care ne conformam legilor. Principiul fortei obligatorii reprezinta, in fond, reflectarea in plan juridic a obligativitatii

respectarii cuvantului dat, pentru ca incheierea unui act juridic nu este decat promisiunea, imbracata in forma juridica, a unei anumite conduite.
In ceea ce priveste actele bilaterale (contractele), acest principiu se ex prima si prin sintagma “contractul este legea partilor“. Ele (si, in principiu, numai ele) trebuie sa execute intocmai obligatiile pe care, in deplina libertate, si le-au asumat contractual. Libertatea contractuala presupune, asa cum deja stim, posibilitatea partilor de a incheia orice contract, in functie de interesele lor, si de a conferi contractului incheiat orice continut doresc, in limitele prevazute de lege. Dar od ata incheiat, in conditii de consimtamant neviciat, de obiect si cauza licite si morale etc., contractul trebuie respectat cu aceeasi strictete si exigenta cu care este respectata insasi legea.
Pe langa considerentele de ordin moral, principiul fortei obligatorii este impus de necesitatea asigurarii stabilitatii raporturilor juridice generate de actele juridice civile si, prin aceasta, a sigurantei circuitului civil.
Exceptiile de la principiul fortei obligatorii a actului juridic civil sunt acele situatii in care efectele actului nu se produc asa cum au intentionat partile la incheierea lui si asa cum s-au inteles; aceste efecte sunt fie mai restranse, fie mai intinse decat cele prevazute si dorite de parti.
• Constituie cazuri de restrangere a fortei obligatorii acele ipoteze in care actul juridic civil inceteaza inainte de termen, din cauza disparitiei unui element al sau.
Ø Spre exemplu:
- incetarea contractului de mandat prin moartea sau insolvabilitatea uneia dintre parti;
- desfiintarea contractului de locatiune ca urmare a pieirii lucrului.
In astfel de situatii executarea contractului nu mai poate continua din motive obiective, independente de vointa partilor.
• Constituie cazuri de extindere a fortei obligatorii acele ipoteze
in care actul juridic civil este prorogat (prelungit) prin lege sau cazul suspendarii efectelor actelor cu executare succesiva, ca urmare a unui caz de forta majora.
Ø Spre exemplu, printr-un contract de prestari-servicii, prestatorul s-a angajat la zugravirea unei case, lucrare ce trebuie finalizata in

decurs de o luna de la inch eier ea contractului. Dar, daca un caz de forta majora a impiedicat lucrul pentru o saptamana, contractul se va prelungi (desi partile n-au dorit-o) cu inca o saptamana.
4.3. Principiul irevocabilitatii actului juridic civil
4.3.1. Continut
Principiul irevocabilitatii actului juridic civil este prevazut expres, de art. 969 alin 2 din Codul civil, dar numai in ceea ce priveste actele bilaterale. Pentru actele unilaterale, principiul este consacrat implicit.
Potrivit principiului irevocabilitatii, actului bilateral nu i se poate pune capat prin vointa uneia singure dintrei parti, iar actului unilateral nu i se poate pune capat prin simpla manifestare de vointa a autorului actului.
Putem spune ca principiul irevocabilitatii actului juridic este un corolar al principiului fortei obligatorii a actului juridic civil. Intr-ad evar, din moment ce incheierea unui act juridic naste obligatia de respectare a acestuia in aceeasi masura in care trebuie respectate insesi legile, fireste ca cel care il incheie nu se poate pur si simplu razgandi, optand pentru a nu-l mai respecta. Daca actul incheiat este bilateral, desfiintarea va presupune acordul celeilate parti, iar daca este unilateral desfiintarea este, ca regula, imposibila.
Staruim putin asupra cazului contractelor, in care, cum am vazut, desfiintarea este posibila, daca ambele parti sunt de acord. Aceasta raspunde asa-numitului “principiu al simetriei”: un contract legat prin
intelegere, prin consimtamantul mutual al partilor va putea fi dezlegat, in mod simetric, prin consimtamantul mutual in sens contrar al partilor.
Ø Spre ex emplu, daca debitorul si creditorul unei rente decid de comun acord sa puna capat contractul de r enta, acordul lor de vointa conduce la incetarea efectelor contractuale in acelasi fel si cu aceleasi conditii (consimtamant neviciat, obiect, cauza etc.) cu care acordul lor initial de vointe condusese la nasterea acestor efecte.
De la principiul irevocabilitatii exista unele exceptii, intre care vom distinge dupa cum sunt:

- exceptii de la irevocabilitatea actelor bilaterale (sau multilaterale) sau
- exceptii de la irevocabilitatea actelor unilaterale.
4.3.2. Exceptiile de la irevocabilitatea contractelor
Exceptiile de la irevocabilitatea contractelor apar in situatiile in care contractul isi inceteaza efectele prin voia uneia singure dintre parti.
Ele sunt expres reglementate de lege si au motivatii diferite, in functie de categoria de interese pe care legiuitorul a urmarit sa o protejeze prin prevederea respectivei derogari de la regula. Astfel:
- orice donatie realizata intre soti, in timpul casatoriei, este revocabila. Intr-adevar, daca s-ar permite sotilor sa-si faca, unul altuia, donatii irevocabile, s-ar putea eluda (ocoli) normele
Codului familiei privind comunitatea de bunuri.
Daca se ajunge la partaj (cand este de presupus ca partile nu se mai afla in relatii atat de bune ca atunci cand au incheiat donatiile). donatorul
isi poate solicita inapoi bunurile daruite sotului/sotiei pe parcursul casatoriei;
- contractul de locatiune fara termen poate inceta prin manifestarea de vointa a oricareia dintre parti.
De observ at ca, dimpotriva, daca s-a prevazut un termen in contractul de locatiune, acesta va trebui respectat si numai acordul partilor va face cu putinta incetarea anticipata a contractului;
- depozitul se restituie de indata ce s-a pretins restituirea.
Intr-adev ar, chiar daca s-ar fi prevazut un termen pentru depozit, si cu atat mai mult daca nu s-a prevazut, depozitarul (cel la care bunul este lasat in depozit) trebuie sa-i restituie bunul deponentului, in orice moment l-ar cere acesta;
- stingerea mandatului, in anumite imprejurari.
Potrivit Codului civil, “mandatul se stinge:
1. prin revocarea mandatarului;
2. prin renuntar ea mandatarului la mandat”.
Observam ca mandatul se poate stinge, asadar, prin manifestarea de vointa a oricareia dintre parti. Mandantul nu poate fi silit sa fie reprezentat

in continuare de catre manadatar, daca nu mai doreste, dupa cum mandatarul nu poate fi silit sa-l reprezinte pe mandant in continuare.
Aceasta prevedere de exceptie se explica prin faptul ca mandatul este un contract incheiat intutu personae (cu luarea in considerare a calitatilor celeilalte parti) si presupune un anume grad de incredere reciproca a partilor. Daca aceasta incredere inceteaza, nici contractul nu mai poate fi mentinut.
Incetarea manadatului la initiativa oricareia dintre parti este admisibila indiferent daca mandatul s-a incheiat cu titlu gratuit sau cu titlu oneros. Daca insa incetarea contractului a fost decisa in mod unilateral de catre una dintre parti in conditii pagubitoare pentru cealalta parte, se vor putea stabili despagubiri.
Ø Spre exemplu, X, in calitate de mandant, a emis o procura prin care
il numeste pe Y reprezentant (mandatar) al sau la incheierea unui contract de v anzare. In mijlocul unor negocieri esentiale pentru
incheierea contr actului de vanzar e, Y renunta sa il mai reprezinte pe
X, punand astfel in pericol vanzarea. Y va raspunde pentru prejudicier ea intereselor mandantului, dar nu va putea fi constrans sa continue negocierea.
4.3.3. Exceptiile de la irevocabilitatea actelor unilaterale
Exceptiile de la irevocabilitatea actelor unilaterale sunt cazurile in care actul juridic unilateral este desfiintat prin manifestarea de voin ta, in sens contrar, a celui care l-a incheiat:
- testamentul este esentialmente revocabil, potrivit art. 922 din
Codul civil.
Aceasta insemna ca testatorul isi poate modifica testamentul de cate ori doreste; va fi valabil ultimul testament incheiat.
Trebuie totusi sa pastram in minte rezerva ca, atunci cand vorbim despre principiul irevocabilitatii actelor juridice avem in vedere acte cu o minima eficienta juridica, acte care au intrat deja in viata juridica, care au produs sau au dev enit apte sa produca efecte juridice. Or, testamentul nu are o asemenea valoare. Pana la moartea testatorului el nu poate p roduce

nici un efect. Abia dupa moartea testatorului testamentul intra, propriu-zis,
in viata juridica si atunci el, prin forta imprejurarilor, nu mai este revocabil!
- renuntarea la mostenire este revocabila.
Avem in vedere un mostenitor care a renuntat la succesiune si care, ulterior, se razgandeste, si doreste sa o accepte. Aceasta este posibil, daca sunt indeplinite doua conditii: mostenirea sa nu fi fost acceptata, intre timp, de catre alt mostenitor si de la data deschiderii succesiunii sa nu fi trecut 6 luni.
Trebuie notat ca, dimpotriva, acceptarea mostenirii nu este revocabila. O persoana car e a acceptat mostenirea nu v a putea, ulterior (de exemplu, pentru ca descopera ca mostenirea cuprinde multe datorii) sa se razgandeasca si sa nu o mai accepte;
- oferta de a contracta po ate fi revocata, pana in momentul ajungerii ei la destinatar.
Dupa ce a ajuns la destinatar, revocarea o fertei poate duce la obligarea ofertantului de a acoperi prejudiciile produse astfel destinatarului.
4.4. Principiul relativitatii efectelor actului juridic civil
4.4.1. Continut
Consacrarea legala a principiului relativitatii efectelor actului juridic civil este cuprinsa in art. 973 din Codul civil. Conform acestui principiu actul juridic civil produce efecte numai fata de autorii sau autorul lui, neputand sa avantajeze tertii sau sa dauneze tertilor.
Intr-adevar, potrivit principiului obligativitatii efectelor actului juridic civil, suntem datori sa respectam actele pe car e le incheiem. Dar numai pe cele pe care le incheiem noi insine (sau care sunt incheiate in numele nostru), nu si pe care le incheie altii. Conform principiului relativitatii, actul juridic are efecte relative (de la “relatie”) adica nu-i poate afecta decat pe cei care il incheie.
Intelegerea acestui principiu presupune clarificarea a trei notiuni esentiale: parti, avanzi-cauza si terti; in raport cu un anumit act juridic,

toate subiectele de drept civil pot fi incluse in una dintre aceste trei categorii.
• Prin parte se intelege persoana ce incheie (personal sau prin reprezentare) actul juridic civil.
In patrimoniul acestei persoane sau fata de aceasta perso ana se produc efectele actului juridic civil, in virtutea principiului relativitatii.

Se numeste “parte“ si autorul actului unilateral, precum si fiecare din partile actului bi sau multilateral;
• Tertii sunt persoanele care nu au incheiat nici personal, nici prin reprezentare, actul juridic.
Prin aplicarea principiului relativitatii, asupra lor nu se pot produce nici un fel de efecte, nici favor abile nici defavorabile, ale incheierii actului juridic;
• Avanzii-cauza sunt acele persoane care nu sunt nici parti, nici terti si care suporta efecte ale actului juridic civil din cauza legaturii existente intre ei si parti.
4.4.2. Avanzii-cauza
Exista urmatoarele trei categorii de avanzi-cauza: succesorii universali si succesorii cu titlu universal; succesorii cu titlu particular; creditorii chirografari. a) Succesorii universali si succesorii cu titlu universal fac parte,
impreuna, din prima categorie de avanzi-cauza.
Succesorul universal este persoana fizica sau juridica ce dobandeste un patrimoniu, o universalitate patrimoniala (intreaga aver e a celui pe care
il mosteneste) la decesul altei persoane fizice respectiv reorganizarea altei persoane juridice. El ia, in viata juridica, locul celui pe care il mosteneste.
Sunt succesori universali: mostenitorul unic (stabilit de lege sau testament) si persoana juridica dobanditoare a unui patrimoniu prin efectul comasarii
(prin fuziune sau absorbtie).
Succesorul cu titlu universal este persoana fizica sau juridica ce dobandeste o fractiune dintr-un patrimoniu la decesul altei persoan e fizice, respectiv reorganizarea altei persoane juridice.

Ø Spre exemplu, daca exista trei frati mostenitori unici ai averii tatalui lor, fiecare va avea dreptul, in principiu, la o treime din averea succesorala.
Sunt succesori cu titlu universal: mostenitorul (stabilit prin lege sau testament), atunci cand ex ista mai multi mostenitori, precum si persoana juridica dobanditoare a unei parti din patrimoniul altei persoane juridice divizate (total sau partial).
Succesorii universali si cei cu titlu universal preiau, in principiu, toate drepturile si obligatiile autorului lor, respectiv o parte a lor.
Deosebirea dintre succesorii universali si succesorii cu titlu universal este numai una cantitativa: primii dobandesc o universalitate (intregul partimoniu al unei persoane fizice sau juridice) in timp ce cei din a doua categorie mostenesc doar o fractiune dintr-o universalitate.
Regimul lor juridic este insa identic - succesorii universali si cei cu titlu universal ocupa exact locul ocupat de cel pe care il mostenesc, continua drepturile si obligatiile acestuia. Ca urmare, ei vor fi afectati de actele juridice incheiate de catre acesta.
Ø Spre exemplu, prin actele incheiate pe parcursul vietii unei persoane, aceasta isi poate mari sau diminua patrimoniul, ceea ce se va repercuta asupra cuantumului averii succesorale. Mostenitorii vor avea mai mult sau mai putin de mostenit.
In concluzie, desi nu au luat parte la actele incheiate de autorul lor
(de catre cel pe care il mostenesc), aceste acte ii vor avantaja sau dezavantaja pe succesor.
Cu toate acestea, principiul relativitatii este respectat, d eoarece succesorii sunt continuatorii autorului lor, in patrimoniul lor transmitandu se direct dr epturile si obligatiile acestuia. b) Cea de a doua categorie de avanzi-cauza o formeaza succesorii cu titlu particular. Acestia sunt persoane ce dobandesc un anumit drept individual. Uneori, alaturi de efectele actului juridic incheiat, efecte pe care le suporta in virtutea calitatii de parte, subiectul respectiv de drept poate fi
in situatia de a suporta efecte ale unor acte juridice incheiate de fostii titulari ai dreptului respectiv.

Ø Spre exemplu, cumparatorul unui bun imobil inchiriat va trebui sa respecte contractul de inchiriere incheiat de vanzator cu chiriasul.
Desi cumparatorul nu a participat la incheierea contractului de
inchiriere, el va suporta efectele acestuia, in sensul ca nu il va putea evacu a pe chirias mai inainte de expirarea contractului de
inchiriere.
Asadar, succesorii cu titlu particular, in actul juridic prin care dobandesc acel drept au calitatea de parte, dar in raport cu alte acte ale autorului lor (ale celui care le-a transmis dreptul, de exemplu ale vanzatorului), anterioare, incheiate cu alte persoane, ei au calitatea de avanzi-cauza. c) A treia categorie de avanzi-cauza este formata din creditorii chirografari. Ei sunt creditorii care nu dispun decat de o chitanta scrisa de mana. De altfel, denumirea de “chirografari” provine din punct de vedere etimologic din alaturarea cuvintelor grecesti: cheir, cheiros (= mana) si grapein (= a scrie).
Creditorii chirografari nu dispun de o garantie r eala (ipoteca, gaj) pentru creanta lor. Ei nu si-au constituit nici un drept de ipoteca sau de gaj asupra vr eunui bun al debitorului lor, ceea ce inseamna ca, la scadenta, daca debitorul nu plateste, nu vor avea prioritate fata de alti creditori in recuperarea sumei.
Totusi, nici creditorii chirografari nu sunt in imposibilitatea de a-si acoperi creanta, chiar daca debitorul nu plateste de buna-voie la scadenta.
Ei vor putea cere executarea silita a bunurilor debitorului, pentru ca, din pretul obtinut prin vanzarea la licitatie publica a acestora, sa-si vada acoperita creanta.
Care bunuri vor putea fi executate silit? In principiu, oricare. Art.
1718 din Codul civil dispune: „Oricine este obligat personal este tinut de a
indeplini indatoririle sale cu toate bunurile sale, mobile si imobile, prezente si viitoare.”
Aceasta inseamna ca intreg patrimoniul debitorului poate fi pus la dispozitia creditorilor chirografari, in caz de neplata a datoriei, pentru a le acoperi creanta. De aceea, spunem ca patrimoniul debitorului este gajul general al cr editorilor chirografari.

In pofida acestui drept, situatia creditorilor chirografari este mai putin avantajoasa decat a celor ipotecari sau gajisti. Aceasta pentru ca ei nu au certitudinea ca, la scadenta, vor putea executa silit un anumit bun, deoarece nu pot ex ecuta decat bunurile care se afla in patrimoniul debitorului. Daca debitorul a instrainat un anumit bun, el nu va mai putea fi executat silit. Asadar, creditorii chirografari au de suportat efectele actelor juridice incheiate de debitorul lor, ceea ce ii include in categoria avanzilor cauza.
Intr-adevar, ca avanzi-cauza, creditorul chirografar suporta influenta actelor patrimoniale incheiate de debitor cu alte persoane, acte care pot mari sau micsora activul patrimonial; dar creditorul chirografar nu poate interveni in actele debitorului sau. El poate doar intenta actiunea pauliana, pe care am intalnit-o cand am analizat clasificarea actelor
incheiate cu titlu gratuit in liberalitati si acte dezinteresate. Am vazut atunci ca actiunea pauliana poate fi intentata pentru anularea liberalitatilor
incheiate de debitor in frauda creditorilor sai chirografari.
4.4.3. Exceptii aparente de la principiul relativitatii efectelor actelor juridice civile
De la principiul relativitatii exista insa o serie de exceptii. Sunt astfel de exceptii acele cazuri in care actul juridic civil produce efecte si fata de alte persoane decat partile, ca o consecinta a vointei partilor ce au
incheiat actul.
Unele situatii nu constituie insa propriu-zis exceptii de la principiul relativitatii efectelor actului juridic. Pentru ca numai la prima vedere par ca se abat de la principiul relativitatii, in realitate efectele actului subordonandu-se acestui principiu, aceste exceptii se numesc aparente.
Constituie exceptii aparente de la principiul relativitatii efectelor actelor juridice civile:
• Situatia avanzilor-cauza. Dupa cum am vazut, succesorii universali si cei cu titlu universal sunt, practic, “continuatori” ai autorilor lor; pentru succesorii cu titlu particular, dobandirea calitatii de avand-cauza se face cu voia lor; pentru creditorii chirografari dreptul de a ataca actul fraudulos izvoraste din lege, si nu din actul incheiat intre debitor si tert.

Asadar, avanzii-cauza reprezinta o categorie intermediara de persoane, asupra carora efectele actului juridic se produc nu prin dero gare de la principiul relativitatii, ci tocmai in virtutea acestui principiu.

• Promisiunea faptei altuia este conventia prin care o parte
(denumita promitent) se obliga fata de cealalta parte sa determine un tert sa aiba o anumita conduita.
Ø Spre exemplu, X se obliga fata de Y sa-l convinga pe Z, un bun prieten al lui X, sa-i vanda automobilul lui Y, la un pret mai mic.
Avem de-a face cu o intelegere intre X si Y, dar care priveste conduita unui tert, a lui Z, care nu a participat nici personal, nici prin reprezentare la contractul incheiat intre X si Y. Suntem oare in prezenta unei ex ceptii de la principiul relativitatii? Sa decurga din contractul incheiat intre X si Y obligatii pentru Z?
Nu, in realitate, ceea ce se promite este fapta promitentului (a lui
X): aceea d e a depune staruinte p entru a determina tertul (pe Z) sa adere la un anumit act.
Daca Z nu va fi de acord sa-i vand a autoturismul lui Y la un pret mai mic, el nu va putea fi silit sa o faca. Nu se poate angaja raspunder ea unui tert, in temeiul unui contract la care nu a participat. In schimb, va raspunde X, pentru ca nu si-a indeplinit obligatia contractuala, aceea de a-l convinge pe Z sa actioneze intr-un anume fel. De observat ca obligatia lui
X este o obligatie de rezultat; ea se considera neindeplinita daca rezultatul urmarit de parti (adica convingerea lui Z de a vinde la un anumit pret) nu a fost indeplinit, indiferent daca X a depus sau nu staruinte in acest sens.
• Simulatia. Uneori partile unui act juridic civil nu doresc sa isi faca publice intentiile, nu doresc ca tertii sa cunoasca fie adevarata natura a actului incheiat, fie adevarata identitate a celor care il incheie. Ele simuleaza atunci incheierea unui act juridic, care este facut public, si
incheie in ascuns un alt act, care ramane necunoscut tertilor.
De multe ori simulatia ascunde o intentie de frauda.
Ø Spre exemplu, pentru a nu plati impozitele datorate corespunzator pretului imobilului vandut, vanzatorul si cumparatorul se inteleg sa
incheie doua acte: un prim contract de vanzare-cumparare public,

in care este trecut un pret mai mic, care va fi luat in calcul la stabilirea impozitului si un al doilea contract, ascuns, in car e este trecut pretul real.
Simulatia se utilizeaza si pentru fraudarea creditorilor.
Ø Spre exemplu, pentru a nu face posibila introducerea actiunii pauliene, care tinde sa anuleze liberalitatile incheiate de debitor, acesta din urma poate masca donatiile sub chipul unei vanzari.
Dar simulatia nu este, in sine, interzisa de lege. Nu intotdeauna partile sunt animate de intentia de frauda.
Ø Un caz de simulatie poate fi si acela care intervine atunci cand donatorul, spre exemplu, nu intentioneaza sa isi faca cunoscuta identitatea, dorind sa ramana anonim.
Asadar, simulatia este cladita pe doua operatii juridice: una sincera, dar secreta; alta publica, dar mincinoasa. Ca urmare, simulatia poate avea una din urmatoarele trei forme: a) actul fictiv (cand actul public este incheiat doar de forma, el fiind contrazis de actul secret, numit si “contrainscris“).
Ø Spre exemplu, X, dorind sa evite executarea silita a unui imobil al sau, i-l vinde lui Y printr-un contract facut public fata de terti, dar
incheie in ascuns cu Y un al doilea act, care il contrazice pe primul, si in care se arata ca d reptul de proprietate nu se transfera de la X la
Y, imobilul ramanand al acestuia din urma; b) actul deghizat (cand in actul public se vorbeste de un anumit act juridic, iar prin actul secret se arata adevaratul act dorit de parti).
a Spre exemplu, in dreptul nostru, o persoana nu isi poate lasa intrega avere mostenire unuia dintre copii, dezmostenindu-i pe ceilalti, deoarece fiii sunt “mostenitori rezervatari” (au o anumita fractiune din avere rezervata, pe care o vor mosteni obligatoriu). Ca sa favorizeze totusi unul dintre copii si sa-i dezmosteneasca pe ceilalti,
X incheie cu unul dintre fiii sai un contract de donatie a terenului, casei si celorlalte bunuri importante. In felul acesta, la deschiderea succesiunii lui X (la moartea lui X), aceste bunuri nu se vor mai

afla in masa succesorala, spre a fi impartite intre mostenitori. Intr-o asemenea situatie insa, legea permite mostenitorilor rezervatari sa cear a “raportul donatiilor”, adica readucerea la patrimoniul initial al lui X a bunurilor donate pe parcu rsul vietii acestuia, spre a putea fi
impartite intre mostenitori.
Raportul donatiilor poate fi evitat, daca X incheie o simulatie: un act public, care este contract de vanzare-;cumparare si un act secret cu fiul privilegiat, care este donatie. Contractul de vanzare-cumparare nu poate fi anulat de catre mostenitori, astfel incat scopul urmarit de X (dezmostenirea celorlalti fii) a reusit, afara doar daca acestia vor putea dovedi existenta actului secret; c) interpunerea de persoane, in situatia in care adevaratele parti rezulta doar din actul secret.
Ø Spre exemplu, societatea comerciala X isi scoate la v anzare unele bunuri imobile. Ea nu doreste sa i le vanda lui Y, care este o societate concurenta. Y incheie contractul prin interpunere de persoane, astfel incat in contractul public, de care are cunostinta X, apare in calitate de cumpar ator Z. Intre Y si Z s-a inch eiat insa un act secret in care se arata ca dreptul de proprietate se transfera lui
Y, care reuseste astfel sa cumpere bunuri pe care altminteri X nu i le-ar fi vandut.
Potrivit art. 1175 din Codul civil, referitor la simulatie, ”actul secret, care modifica un act public, nu poate avea putere decat intre partile contractante si succesorii lor universali; un asemenea act nu poate avea nici un efect in contra altor persoane”. Asadar, intre parti produce efecte actul adevarat, secret, real, dar, fata de tertul de buna credinta, produce efecte actul public. Daca insa tertul ia cunostinta despre actul secret, el va avea dreptul de a opta intre invocarea actului public si a celui secret.
Cu alte cuvinte, tertul (fie el creditor, mostenitor etc.) poate sa intenteze o actiune in instanta intemeiata pe un act juridic la care nu a luat parte: actul incheiat in secret de catre partile participante la simulatie, cel mai adesea in scopul fraudarii sale.
Dar este simulatia o exceptie de la principiul relativitatii efectelor actului juridic?

Nu, deoarece dreptul tertului de optiune intre actul public si actul secret izvoraste din lege si nu din conventia partilor participante la simulatie. Ca urmare, aceasta situatie se include in randul exceptiilor aparente de la principiul relativitatii.
• Reprezentarea. Reprezentarea constituie un procedeu juridic prin care o persoana (reprezentant) incheie un act juridic in numele si pe seama altei persoane (reprezentat), ef ectele actului respectiv producandu se direct in persoana r eprezentatului.
Dupa izvorul ei, reprezentarea poate fi: a) conventionala. In acest caz, ea izvoraste din vointa partilor, care au incheiat un contract de mandat. In temeiul acestuia, una dintre parti, denumita mand atar, se obliga sa incheie unul sau mai multe acte juridice pe seama unei alte persoane, denumita mandant, care ii da aceasta
imputernicire (procura) si pe care o reprezinta. Stim deja ca mandatul este un contract unilateral atunci cand se incheie cu titlu gratuit (iar gratuitatea este de esenta sa) si bilateral atunci cand se incheie cu titlu oneros. b) legala. In acest caz, ea izvoraste din lege.
Ø Spre exemplu, persoana lipsita de capacitate de exercitiu incheie acte juridice prin reprezentantul sau legal.
Observam ca reprezentatul nu participa personal la incheierea actului juridic respectiv. Totusi, efectele acestuia se produc in persoana sa,
in sensul ca va fi obligat sa execute obligatiile contractuale care decurg din acest act, si va beneficia de drepturile care decu rg din acesta. Pe de alta parte, reprezentantul, desi a incheiat propriu-zis actul juridic, nu va suporta consecintele acestuia. Cu toate acestea, reprezentarea nu constituie o derogare nici de la principiul relativitatii efectelor actului juridic, nici de la cel al obligativitatii acestora.
Reprezentarea este doar o exceptie aparenta de la principiul relativitatii deoarece, daca reprezentarea este conventionala, r eprezentatul este considerat parte a actului juridic civil. Prin incheierea contr actului de mandat, el si-a dat consimtamantul la a deveni titularul drepturilor si

obligatiilor care vor rezulta din actul juridic incheiat de mandatar in numele sau.
Ø Spre exemplu, X emite o procura pentru Y, prin care prevede ca Y
il va reprezenta la incheierea contractului de vanzare-cumparare a casei sale. Vanzarea casei este perfectata de Y, el este cel care negociaza incheierea contractului si tot el este cel care semneaza actul doveditor al acestuia. Dar suma obtinuta ca pret nu ii apartine lui Y, ci lui X; tot astfel, nu Y, ci X va avea obligatia de a elibera casa si de a o pune la dispozitia cumparatorului, ca si obligatia de a i garanta utila si linistita folosinta a acesteia.
X suporta aceste efecte nu ca exceptie de la principiul relativitatii, ci in virtutea propriei lui vointe contractuale; consimtamantul exprimat la
incheierea contractului de mandat este cel care il leaga de aceste efecte.
Daca reprezentarea este legala, reprezentatul (spre exemplu, minorul mai mic de 14 ani) devine in temeiul legii titular al drepturilor si obligatiilor care decurg din actul juridic incheiat in numele si pe socoteala sa de catre reprezentant.
• Actiunile directe. Uneori, cand exista doua contracte succesive, legea permite unei persoane care este parte in primul contract sa introduca actiune impotriva unei alte persoane, care este parte in cel de al doilea contract.
Ø Spre exemplu, Codul civil prevede ca “mandantul poate sa intenteze direct actiunea contra persoanei ce mandatarul si-a substituit”. Asadar, ipoteza este aceea in care mandatarul, la randul sau, emite o procura prin care imputerniceste o alta persoana sa
incheie actul juridic pentru care primise el insusi, initial, procura de la mandant pentru a-l incheia. Mandantul, daca este p rejudiciat, va putea actiona, direct, impotriva mandatarului sau, desi nu este parte decat la primul contract de mandat, dintre cele doua car e s-au
incheiat succesiv.
Si de aceasta data ne aflam in prezenta unei exceptii aparente de la principiul relativitatii, intrucat dreptul la actiune izvoraste din lege.

4.4.4. Stipulatia pentru altul
Stipulatia pentru altul constituie o exceptie reala de la principiul relativitatii efectelor actului juridic civil.
Stipulatia pentru altul este numita si contractul in favoarea unei a treia persoane si reprezinta acel contract prin care o parte, d enumita promitent se obliga fata de cealalta parte, denumita stipulant sa execute o prestatie in favoarea unui tert denumit tert beneficiar, care nu a participat la incheierea actului juridic.
Ø Spre exemplu, contractul de asigur are se incheie intre asigurat si societatea de asigurari. Dar intr-un asemenea contract se poate prevedea ca indemnizatia de asigurare se va plati, in cazul producerii cazului asigurat, nu asiguratului, ci unui tert. Concret, X
incheie cu societatea de asigurari Y un contract de asigurare in temeiul caruia societatea Y se obliga sa plateasca o anumita suma de bani (indemnizatia de asigurare) lui Z, daca va surveni decesul lui X. Z, tert in raport cu contractul de asigurare intervenit intre X si
Y, poate sa nici nu aib a cunostinta despre existenta contractului.
Totusi, la data decesului lui X, Z este beneficiarul sumei cuvenite, el o poate pretinde si chiar are posibiltatea de a introduce actiune in instanta pentru a constrange societatea de asigur ari Y sa plateasca.
Temeiul actiunii il va constitui un contract la care Z nu a participat nici personal, nici prin reprezentar e.
De observat insa ca exceptia de la principiul relativitatii efectelor actului juridic este limitata la posibilitatea prevederii de drepturi in favoarea tertului beneficiar. In nici o ipoteza nu s-ar putea prevedea, prin contractul incheiat intre doua parti, obligatii in sarcina celui de al treilea.
Categorii de subiecte de drept, in raport cu un anumit act juridic:
• Parti -; asupra lor se produc pe deplin efectele actului juridic
• Terti -; asupra lor nu se produc efecte ale actului juridic, cu exceptia stipulatiei pentru altul
Succesori universali
• Avanzi-cauza -; asupra lor se produc efectele Succesori cu titlu universal actului juridic intocmai ca asupra partilor: Succesori cu titlu p articular
Creditori chirografari

Intrebari si teste
X i-a inchiriat lui Y o camera in apartamentul sau fara sa precizeze termenul. Precizati: a) Daca si dupa cat timp partile au dreptul sa decida incetarea contractului; b) Daca si dupa cat timp Y (chiriasul) poate inceta unilateral contractul. Aratati daca mai are obligatia de plata a chiriei; c) Daca si dupa cat timp X (locatorul) poate inceta unilateral contractul. Aratati daca are dreptul de a cere evacuarea chiriasului.
Aratati care ar fi fost r aspunsurile daca contractul de inchiriere s-ar fi incheiat pe un termen de un an.
Singurul mostenitor al lui X este, in raport cu actele juridice
incheiate de X: a) parte, pentru ca preia drepturile si obligatiile asumate de X; b) tert, pentru ca nu a participat la incheierea actelor juridice in discutie; c) avand-cauza, prin exceptie de la principiul relativitatii; d) avand-cauza, pentru ca este continuatorul lui X in raporturile cu tertii, iar aceasta nu constituie o exceptie de la principiul relativitatii.
Explicati deosebirea dintre succesorii universali si succesorii cu titlu universal.
Explicati de ce este considerata simulatia o exceptie aparenta de la principiul relativitatii efectelor actului juridic. Dati exemple de situatii in care simulatia este folosita in scopul fraudarii tertilor.
Stipulatia pentru altul constituie: a) o exceptie de la principiul obligativitatii efectelor actului juridic;

b) o exceptie de la principiul irevocabilitatii efectelor actului juridic; c) o exceptie reala de la principiul relativitatii efectelor actului juridic; d) o exceptie aparenta de la principiul relativitatii efectelor actului juridic.
Intre X si Y s-a incheiat un contract de locatiune. In acesta partile au inserat o clauza in care se prevede ca “daca Y
(chirias) nu plateste chiria doua luni la rand, X (proprietar) are drepul de a revoca unilateral actul incheiat”. Aratati daca, in cazul dat, formularea “revocare unilaterala” este corecta. Daca nu, precizati car e ar fi fost formular ea corecta din punct de vedere ju ridic. Aratati daca suntem in prezenta: a) unui caz de aplicare a principiului obligativitatii; b) unui caz de aplicare a exceptiei de la principiul obligativitatii; c) unui caz de aplicar e a prin cipiului irevocabilitatii; d) unui caz de aplicare a exceptiei de la principiul irevocabilitatii.
Bibliografie
BELEIU, Gh. Drept civil roman. Introducere in dreptul civil roman. Subiectele dreptului civil roman,
Bucuresti, Casa de Editura si Presa “Sansa”
S.R.L., 1994, p. 166 -; 177;
HAMANGIU, C.
ROSETTI BALANESCU, I.
BAICOIANU, Al.
Tratat de drept civil roman, vol. I, Bucur esti,
Editura ALL, 1996, p. 107- 113;
BOROI, G. Drept civil. Teoria generala, Bucuresti,
Editura ALL, 1997, p. 153 -; 171;
RADUCAN, G.
MARAVELA, T.G.
Drept civil. Culegere de spete, Bucur esti,
Editura ALL BECK, 1998, p. 80 -; 84;
UNGUREANU, O. Manual de Drept civil. Partea generala,
Bucuresti, Editura ALL -; BECK, 1999, p. 148 -; 15;

MURESAN, M. Drept civil. Partea generala, Cluj -; Napoca,
Editura Cordial Lex, 1994, p. 175 -; 190;
URS, I.
ANGHENI, S.
Drept civil. Partea generala. Persoanele,
Bucuresti, Editura Oscar Print, 1998, p. 148 -; 157.
DEAK, F. Tratat de drept civil. Contracte speciale,
Bucuresti, Editura Actami, 1998, p. 268 -; 291;
378 -; 406;
COSMA, D. Teoria generala a actului juridic civil,
Bucuresti, Editura Stiintifica, 1969, p. 417 -; 433;
COJOCARU, A. Drept civil. Partea generala, Bucu resti,
Editura Lumina Lex, 2000, p. 251 -; 270;
TAMAS, T. Unele consideratii referitoare la revocarea unilaterala a contractelor, in revista
“Dreptul”, nr. 12/1999, p. 52 -; 58.