119. Notiune. Potrivit dispozitiilor art. 680 C. civ., „in lipsa de mostenitori legali sau testamentari, bunurile lasate de defunct trec in proprietatea statului”. Conform acestui text de lege, statul culege mostenirile ramase in desherenta, adica fara succesori care sa le poata culege, intrucat la data deschiderii mostenirii fie nu exista nici un succesor legal sau testamentar in viata, fie succesorii legali in viata la data deschiderii succesiunii sunt cu totii nerezervatari si au fost exheredati total de defunct, fie succesorii legali sau testamentari in viata renunta la mostenire sau sunt nedemni cu totii. z1s23sh
Fara indoiala ca mostenirea aflata in desherenta este vacanta. Desherenta nu se confunda insa cu vacanta succesorala intrucat exista situatii in care defunctul desi lasa mostenitori (legali sau testamentari), acestia nu au vocatie la intreaga mostenire, ci numai la o parte din aceasta, restul fiind deferit statului cu titlu de mostenire vacanta. Astfel, daca defunctul nu lasa mostenitori legali sau testamentari cu vocatie la intreaga mostenire, ci doar legatari particulari (care au vocatie doar la un anumit sau anumite bunuri din succesiune) sau legatari cu titlu universal (care au vocatie doar la o cota parte din mostenire), restul ramas dupa plata acestor legate revine statului cu titlu de mostenire vacanta .
In fine, mostenirea este vacanta chiar si in situatia in care exista legate cu titlu universal care acopera intreaga mostenire sau particulare care consuma tot emolumentul mostenirii, dat fiind ca predarea acestora, daca nu exista mostenitori legali sau testamentari cu vocatie la intreaga mostenire, nu poate fi ceruta decat statului ca ultim succesor cu vocatie la intregul patrimoniu succesoral (art. 680, 891 si 902 C. civ.) .

120. Fundamentul vocatiei succesorale a statului. Controversa. Asupra fundamentului vocatiei succesorale a statului la mostenirile vacante se confrunta doua teorii: teoria dreptului legal de mostenire (a) si teoria dreptului de suveranitate (b).
1°) Teoria dreptului legal de mostenire. Conform acestei teorii, statul este un succesor ca oricare altul, culegand succesiunile vacante cu titlu de mostenitor (iure hereditatis) . Instanta suprema s-a pronuntat in acest sens, statuand ca „in cazul succesiunii vacante statul are calitatea de mostenitor potrivit art. 652 C. civ.” .
Intr-adevar, art. 652 alin. 2 C. civ. pare a consacra teoria statului mostenitor, prevazand ca „in lipsa de sot (care in conceptia initiala a Codului civil venea la mostenire numai daca defunctul nu lasa rude in grad succesibil -; n. n.-D. C.), statul devine mostenitor”.
Aceasta conceptie este consacrata expres de art.1936 din Codul civil german (BGB), art. 586 din Codul civil italian, art. 956 din Codul civil spaniol si art. 466 din Codul civil elvetian.
Conceptia statului-mostenitor corespunde unei viziuni socializante si colectiviste, dreptul statului la mostenirile vacante fiind intemeiat pe aceleasi ratiuni ca si dreptul la mostenirea legala a familiei defunctului (supra nr.42) .
2°) Teoria dreptului de suveranitate. Dupa aceasta teorie, statul culege mostenirile vacante nu in calitate de mostenitor, ci de putere suverana tinuta in exercitarea functiilor sale de politie statala la prevenirea riscurilor de dezordine pe care le-ar crea existenta unor bunuri fara stapan ce ar tenta pe multi pentru a le dobandi prin ocupatiune in mod prioritar .
Aceasta teorie este traditionala in dreptul francez, iar in dreptul nostru pare a fi consacrata de art. 477 C. civ. care prevede ca „toate averile vacante si fara stapani, precum si ale persoanelor care mor fara mostenitori, sau ale caror mosteniri sunt lepadate, sunt ale domeniului public”, adica ale statului. Chiar daca se accepta ca fundamentul acestei transmisiuni este acela al unui drept de suveranitate, se constata totusi ca „mecanismul in care aceasta se insereaza este succesoral” .
Conceptia statului-suveran, spre deosebire de aceea a statului-mostenitor, este una individualista, care vede in dreptul statului de a culege mostenirile vacante o solutie ultima si exceptionala care functioneaza doar in lipsa oricarei pretentii din partea familiei defunctului .

121. Interesul practic al optiunii intre una sau alta din cele doua teorii. Interesul practic al optiunii intre una sau alta din cele doua teorii se evidentiaza din punctul de vedere al exheredarii tuturor mostenitorilor (1°), din punctul de vedere al revocarii renuntarii la mostenire a unui succesor al defunctului (2°) si din punctul de vedere al rezolvarii conflictelor de legi in cazul decesului unui cetatean al unui stat care lasa bunuri mobile pe teritoriul altui stat (3°).
1°) Daca defunctul exheredeaza printr-o dispozitie testamentara pe toti succesorii sai, in conceptia statului mostenitor, statul nefiind rezervatar, ar fi si el indepartat de la mostenire, ajungandu-se in asa zisa situatie de mana moarta, adica de imposibilitate de transmitere a bunurilor pe cale succesorala, pe care insa ordinea publica nu ar putea-o accepta. De aceea, in aceasta conceptie, o asemenea clauza trebuie considerata ca nevalabila, mostenirea revenind rudelor defunctului conform regulilor devolutiunii legale .
In conceptia culegerii mostenirii vacante cu titlu de drept de suveranitate, statul nu poate fi inclus in categoria mostenitorilor exheredati, astfel incat el va fi cel care va culege succesiunea, iar nu rudele defunctului. Solutia este aceeasi daca termenii in care este formulata exheredarea se refera si la stat, deoarece o asemenea clauza este nula intrucat o vointa privata nu poate inlatura un drept de suveranitate .
2°) Daca un mostenitor legal renunta la mostenire, iar ulterior, in interiorul termenului de optiune succesorala, retracteaza renuntarea, solutia, de asemenea, difera in functie de teoria adoptata. Astfel, in conceptia statului mostenitor, retractarea renuntarii este ineficace din moment ce statul a acceptat mostenirea (art. 701 C. civ.). In schimb, in conceptia culegerii mostenirii vacante cu titlu de drept de suveranitate, statul nefiind mostenitor, chiar daca a fost trimis in posesie, retractarea renuntarii este valabila, astfel incat mostenitorul defunctului va putea culege succesiunea acestuia . Aceasta din urma solutie, in opinia noastra, demonstreaza foarte bine justetea teoriei dreptului de suveranitate.
3°) In sistemul nostru de solutionare a conflictelor de legi in spatiu, imobilele vor fi supuse legii de la locul situarii lor, in timp ce bunurile mobile vor fi supuse legii ultimului domiciliu al celui decedat. In cazul in care un cetatean al unui stat decedeaza lasand bunuri mobile pe teritoriul altui stat, iar mostenirea este vacanta, daca se considera ca statul dobandeste mostenirea vacanta jure hereditatis, acestea vor reveni statului al carui cetatean este defunctul, iar daca se adopta teoria dreptului de suveranitate, acestea vor reveni statului pe al carui teritoriu se afla acele bunuri . Prin tratate bilaterale de asistenta juridica statele pot regla aceasta problema dupa cum cred de cuviinta.

122. Constatarea vacantei succesorale. Certificatul de vacanta succesorala. Constatarea faptului ca o succesiune este vacanta se face, de regula, prin eliberarea unui certificat de vacanta succesorala de catre notarul public de la locul deschiderii mostenirii. In acest sens, art. 85 din Legea nr. 36/1995 privind notarii publici si activitatea notariala precizeaza ca „in lipsa mostenitorilor legali sau testamentari, la cererea reprezentantului statului, notarul public constata ca succesiunea este vacanta, eliberand certificat de vacanta succesorala, dupa expirarea termenului legal de acceptare a succesiunii”. Declararea vacantei succesorale se va face cu citarea de catre notar a autoritatii publice ce urmeaza a prelua succesiunea (art. 75 alin. 3 din Legea nr. 36/1995). Pana la eliberarea certificatului de vacanta succesorala, notarul poate incredinta administrarea provizorie a bunurilor succesorale unui curator desemnat cu incunostiintarea autoritatii publice care urmeaza sa preia succesiunea (art.73 alin.3 din Legea nr. 36/1995).
Constatarea existentei succesiunii vacante si a componentei acesteia poate fi facuta insa si de catre instanta de judecata direct in cadrul procesului intentat de un tert succesiunii pentru stabilirea unui element pasiv al acesteia .
Vacanta succesorala poate fi constatata oricand, fara limita in timp, indiferent daca acesta se face de notar sau de instanta de judecata.
Certificatul de vacanta succesorala poate fi anulat in conditiile in care poate fi anulat si certificatul de mostenitor (art. 88 din Legea nr. 36/1995), daca ulterior eliberarii acestuia apare un mostenitor legal sau testamentar al defunctului care revendica succesiunea. Conform dispozitiilor art.14 C. pr. civ., competenta judecarii anularii certificatului de vacanta succesorala revine instantei locului ultimului domiciliu al defunctului, iar nu celei a situarii imobilelor succesorale . Practica judiciara considera actiunea in anularea certificatului de vacanta succesorala ca fiind personala si deci prescriptibila in termenul general de prescriptie de trei ani . Daca avem insa in vedere faptul ca actiunea in anulare a certificatului de vacanta succesorala nu poate fi exercitata independent, ci numai in corelatie cu actiunea in petitie de ereditate a succesorului care se pretinde mostenitor si ca natura juridica de actiune reala sau personala a petitiei de ereditate este controversata (infra nr 628), solutia mentionata mai sus poate fi pusa sub semnul intrebarii.

123. Efectele vacantei succesorale. Indiferent de teoria impartasita referitor la dobandirea de catre stat a succesiunilor vacante, acesta este un succesor universal, care dobandeste un patrimoniu continand atat elementele de activ, cat si elementele de pasiv .
Data dobandirii patrimoniului alcatuind succesiunea vacanta de catre stat este aceea a deschiderii mostenirii, indiferent de momentul constatarii vacantei succesorale sau de momentul la care, prin ipoteza, succesorii legali sau testamentari ai defunctului renunta la mostenire. De aceea, statul va raspunde de prejudiciile cauzate unui tert de ruina constructiilor facand parte din succesiune, chiar daca nu a cerut trimiterea in posesiune si nu s-au indeplinit formalitatile de constatare a vacantei succesorale .
In calitatea sa de titular al patrimoniului succesoral, statul are, pe de o parte, dreptul de a valorifica elementele de activ in interes propriu, iar pe de alta parte, are obligatia de a indeplini obligatiile facand parte din pasivul succesiunii ca si defunctul insusi. In aceasta ordine de idei, de pilda, s-a decis ca statul care a cules o mostenire vacanta este tinut sa despagubeasca pe concubina lui de cujus care a contribuit la ridicarea unei constructii facand parte din masa succesorala . In nici un caz insa statul nu poate fi tinut la indeplinirea obligatiilor facand parte din pasivul succesiunii dincolo de limita activului acesteia (intra vires hereditatis) . Cu alte cuvinte, statul dobandeste mostenirea vacanta sub beneficiu de inventar chiar daca nu s-a intocmit inventarul bunurilor succesorale conform dispozitiilor art.705 C. civ. .

124. Trimiterea in posesie a statului (sezina). Conform dreptului civil roman, succesorii legali ai defunctului dobandesc drepturile si obligatiile care fac parte din masa succesorala de la data deschiderii mostenirii. Dat fiind insa ca intre momentul deschiderii succesiunii si momentul stabilirii exacte in urma exercitarii dreptului de optiune succesorala a mostenitorilor care vin efectiv la succesiune se scurge un interval de timp in care exista anumite incertitudini in legatura cu persoanele care vor mosteni pe defunct, Codul civil (art. 653) confera unora dintre mostenitorii legali ai defunctului (descendentilor si ascendentilor) posesia de drept a mostenirii (sezina), adica exercitiul drepturilor succesorale si stapanirea bunurilor succesorale, fara nici o formalitate sau verificare (infra nr. ). Ceilalti mostenitori si statul beneficiar al succesiunii vacante trebuie insa sa ceara trimiterea in posesie, lucru ce implica indeplinirea unor formalitati si efectuarea unor verificari alte titlului de mostenitor al celui care cere acest lucru. Asadar, statul nu se bucura de sezina, motiv pentru care trebuie sa ceara punerea in posesie , lucru care, practic, se realizeaza prin eliberarea certificatului de vacanta succesorala .
Verificarile necesare trimiterii in posesie a statului se pot face insa si direct de instanta de judecata investita cu judecarea unei actiuni prin care statul actioneaza pentru valorificarea unui drept succesoral sau, simetric invers, prin care un tert actioneaza in judecata statul in calitate de beneficiar al succesiunii vacante pentru indeplinirea unei obligatii facand parte din patrimoniul succesoral .