Definitie: Notiunea de drept civil este folosita, de obicei, in doua acceptiuni: p3p14px
1. Drept subiectiv
2. Ramura de drept

1. Dreptul civil subiectiv este acea posibilitate, acea putere conferita de lege sau de contract unei persoane fizice sau juridice, in virtutea careia respectiva persoana poate ea insasi sa faca ceva ori poate sa ceara altuia sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva.
Este un drept civil subiectiv dreptul pe care proprietarul il are asupra bunului sau si in virtutea caruia el poate sa exercite asupra acestui bun atributul de posesie, de folosinta si de dispozitie. La fel este si dreptul vanzatorului de a cere si de a primi pretul bunului vandut.
Aceasta acceptiune este avuta in vedere atat in legislatia internationala (cazul pactului legat de drepturile civile si politice) cat si de legislatia interna (Art. 1 -; Decretul 31/1954: “Drepturile civile subiective ale persoanei fizice sunt recunoscute in scopul de a se satisface interesele personale, materiale si culturale”.)

2. Dreptul civil poate fi definit ca acea ramura a dreptului privat intern, care cuprinde normele juridice ce reglementeaza de drept comun existenta persoanelor fizice si juridice ca subiecte de drept, precum si continutul raporturilor juridice pe care partile le stabilesc, savarsind acte sau fapte juridice civile, in calitatea lor de de persoane fizice sau juridice, aflate pe pozitie de egalitate, raporturi care se fundamenteaza pe libertatea de vointa a partilor exprimata in limitele legii.