I.INTRODUCERE IN STUDIUL x9o3om
DREPTULUI CIVIL

I.1.NOTIUNEA SI OBIECTUL DREPTULUI CIVIL

OBIECTIVE

· Insusirea semanticii notiunii de ”drept” din perspectiva limbajului juridic.
· Intelegere locului si rolului dreptului civil, ca ramura, in sistemul dreptului romanesc.
· Cunoasterea si asimilarea de catre studenti a obiectului si metodei de reglementare a dreptului civil .
· Intelegerea caracterului normelor si a naturii sanctiunilor specifice dreptului civil.

I.1.1. Notiunea de drept
Limitandu-ne la domeniile de interes ale stiintelor juridice, trebuie sa retinem si sa distingem in principal trei mari sensuri ale notiunii de "drept" si anume:

· ansamblul (totalitatea) regulilor sau normelor juridice care reglementeaza conduita oamenilor intr-o colectivitate politiceste determinata - ele au o existenta obiectiva, in sensul ca norma de conduita exista ca atare independent de perceperea ei subiectiva sau de aplicarea ei practica de catre unul sau altul dintre subiectii de drept supusi reglementarii ei. ("dreptul obiectiv" sau "dreptul pozitiv".)

· facultate (posibilitate) recunoscuta de dreptul obiectiv unei persoane de a adopta o anumita conduita juridica (de a savarsi un act ori un fapt determinat, sau de a pretinde altei persoane indeplinirea unei obligatii determinate etc.). ("drept subiectiv") ,
· studiul sau stiinta dreptului, adica acea ramura a invatamantului si a cercetarii stiintifice care se ocupa de cunoasterea dreptului obiectiv si a drepturilor subiective, in contextul general al cunoasterii umane.

I.1.2.Ce este dreptul civil.
Dreptul pozitiv (dreptul obiectiv) este divizat in doua mari ramuri fundamentale:

· dreptul public, care reglementeaza raporturile dintre stat si particulari.
· dreptul privat care reglementeaza raporturile dintre particulari (intre ei).

In aceasta mare diviziune a dreptului obiectiv, dreptul civil face parte din marea ramura a dreptului privat.
1. Ca ramura a dreptului obiectiv, dreptul civil cuprinde totalitatea normelor juridice care reglementeaza, pe de o parte, acele raporturi juridice patrimoniale in care partile apar ca subiecti egali (nesubordonati unul altuia), iar pe de alta parte, acele raporturi personale (nepatrimoniale) in care se manifesta, fie individualitatea persoanei ca subiect de drept, fie conditia juridica a persoanelor fizice si a persoanelor juridice in calitatea lor de participanti la raporturile juridice civile .
2. Ca ramura a stiintei dreptului, dreptul civil studiaza :
· normele dreptului civil obiectiv, grupate in institutii juridice specifice.
· solutiile concrete pronuntate de instantele de judecata in rezolvarea litigiilor civile (jurisprudenta sau practica judiciara).
· doctrina sau teoria dreptului civil, adica opiniile, tezele si conceptiile formulate de oameni de stiinta (profesori si cercetatori) sau de alti juristi, in urma examinarii analitice si sintetice a normelor legale, a solutiilor jurisprudentiale si a altor opinii doctrinare.
(Evident, drepturile civile subiective ,ca si obligatiile corelative lor isi gasesc reflectarea corespunzatoare atat in normele dreptului obiectiv, cat si in solutiile jurisprudentiale si in opiniile doctrinare, ele constituind insusi continutul raporturilor juridice de drept civil.)

I.1.3.Obiectul si metoda de reglementare al dreptului civil.

Elementul de baza in definirea dreptului civil il constituie ceea ce am denumit "raporturile juridice" de drept civil, raporturi care constituie obiectul de reglementare al normelor de drept civil (si respectiv obiectul de studiu al stiintei dreptului civil).
Dreptul civil reglementeaza doua mari categorii de raporturi sociale:

- raporturi patrimoniale - care au un continut economic si o valoare exprimabila in bani (ca, de ex., raporturile de proprietate, de mostenire, de obligatii pecuniare etc.)

- raporturi extrapatrimoniale - acele raporturi sociale personale nepatrimoniale, lipsite de continut economic, in care se manifesta individualitatea persoanei (ca de ex. cele legate de numele persoanei, de starea sa civila, de capacitatea sa juridica etc.).

Metoda de reglementare utilizata de dreptul civil este egalitatea juridica a partilor (subiectilor) raporturilor juridice de drept civil - spre deosebire de inegalitatea partilor, care caracterizeaza modul de reglementare a raporturilor juridice de drept public, bazate pe subordonarea unui subiect fata de celalalt (de pilda, subordonarea cetateanului fata de stat, ori subordonarea organului administrativ inferior fata de cel superior, specifica raporturilor de drept administrativ; sau subordonarea angajatului fata de patron in ce priveste exercitarea atributiilor de serviciu, specifica raporturilor de dreptul muncii; etc.).

I.1.4.Caracterul normelor si natura sanctiunilor civile.

In ramura dreptului civil, o pondere insemnata au normele:
- dispozitive - de la care partile pot deroga prin vointa lor comuna si expresa
- supletive - cele care se aplica in mod obligatoriu numai atunci cand partile n-au reglementat ele insele, in alt fel, raporturile lor personale
(in majoritatea celorlalte ramuri de drept - normele cu caracter imperativ sunt net preponderente.)

Ramurii dreptului civil ii sunt specifice sanctiunile cu caracter preponderent reparator, asa cum este, de pilda, repunerea partilor in situatia anterioara incalcarii normei, repararea prejudiciului cauzat prin fapta ilicita si culpabila, inopozabilitatea actului intocmit cu nesocotirea dreptului sau intereselor legitime ale altei persoane etc. (ramurilor de drept public le sunt specifice sanctiunile cu caracter preponderent punitiv)

TEST DE VERIFICARE

1. In ce consta deosebirea dintre dreptul subiectiv si cel obiectiv (se cere deosebirea si nu prezentarea definitiilor).

2. Precizati care este sensul notiunii de “drept” utilizat in urmatoarele propozitii:
- Urmez dreptul in cadrul Universitatii V. Goldis Arad.
- Dreptul este sursa asezarii si intemeierii relatiilor sociale din cadrul societatii.
- Elementele dreptului de proprietate sunt posesia, folosinta si dispozitia .
- Contractul de vanzare -; cumparare naste in favoarea vanzatorului dreptul de a incasa pretul.
- Cursul de Drept civil.Parte generala se adreseaza studentilore de anul I.

II.IZVOARELE DREPTULUI CIVIL

OBIECTIVE

· Insusirea expresiei juridice de “izvor al dreptului”.
· Cunoasterea si insusirea de catre studenti a structurii si mecanismului sistemului izvoarelor formale ale dreptului civil.
· Asimilarea si intelegerea sensurilor notiunii de lege.

II.1.NOTIUNE, ENUMERARE, CLASIFICARE

II.1.1. Izvoare "materiale" si izvoare "formale". In cursurile si tratatele de drept civil (parte generala) se face distinctia intre:

Ø izvoarele materiale ale dreptului (in general, si ale dreptului civil in special) - care reprezinta "vointa clasei dominante" in societate, determinata de conditiile materiale de existenta sociala
Ø izvoarele formale ale dreptului, reprezentand formele specifice in care se exprima normele dreptului civil. Numai acest din urma aspect ne intereseaza in acest curs.

Prin izvor (formal) al dreptului civil intelegem forma specifica de exprimare a normelor juridice civile, adica a acelor reguli generale de conduita ce trebuie urmate si respectate de participantii la raporturile juridice civile (patrimoniale sau extrapatrimoniale). Cu alte cuvinte, sunt izvoare ale dreptului civil actele normative care cuprind norme juridice de drept civil.

II.1.2. Clasificare. Izvoarele formale ale dreptului civil pot fi clasificate dupa mai multe criterii. Astfel:

A. Dupa criteriul ierarhiei organului de stat care emite norma distingem: a) Legile (in sens restrans) adica actele normative adoptate de organul legiuitor al statului (astazi - Parlamentul).
La randul lor, legile pot fi clasificate in trei categorii:

Ø legi constitutionale - Constitutia si legile "de revizuire a Constitutiei".
Ø legi organice -; care reglementeaza domeniile prevazute in art.72 din Constitutie.
Ø legi ordinare - toate celelalte legi adoptate de Parlamentul tarii.

b) Hotararile si Ordonantele sunt acte normative adoptate de catre Guvern.

Ø Hotararile- se emit pentru organizarea executarii legilor.

Ø Ordonantele-se emit in temeiul unei legi speciale de abilitare, in limitele si conditiile prevazute de aceasta.

(Pot avea caracter de izvoare ale dreptului civil si Regulamentele adoptate de guvern in aplicarea legilor, in masura in care reglementeaza raporturi juridice de natura civila.)

c) Alte acte normative subordonate legii care pot constitui izvoare formale ale dreptului civil (in masura in care contin norme juridice de domeniul acestei ramuri a dreptului)

Ø actele emise de diferite organe centrale ale administratiei publice (ordine, instructiuni, regulamente, "norme" etc.) .

Ø actele emise de autoritatile administratiei publice locale (hotarari ale consiliilor locale, dispozitii ale primarilor, ordine ale prefectilor etc.).

d) Alaturi de toate aceste forme de exprimare a dreptului reglementate de legislatia actuala, mai sunt inca in vigoare - si deci constituie un izvor al dreptului civil - si o serie de acte normative emise de autoritatile anterioare:

Ø legi ale Marii Adunari Nationale,
Ø Decrete ale Consiliului de Stat,
Ø Hotarari ale Consiliului de Ministri (H.C.M.),
Ø ordine si instructiuni ale organelor centrale ale administratiei de stat, hotarari si alte acte ale organelor locale ale puterii si ale administratiei de stat anterioare etc.

e) O serie de norme de drept civil pot fi cuprinse chiar si in acte juridice de natura contractuala de exemplu, prevederile contractelor colective de munca, cele ale unor contracte-tip, ale contractelor de societate, ale statutelor diferitelor asociatii, cooperative, sindicate etc.

B. Dupa un alt criteriu de clasificare - acela al continutului si al intinderii domeniului lor de reglementare, izvoarele formale ale dreptului civil pot fi

Ø generale (asa cum este, de pilda, Codul civil, sau Legea din 1924 cu privire la persoanele juridice)
Ø speciale (asa cum este, de pilda, decretul care stabilea cuantumul dobanzii legale ).

C. Dupa criteriul fortei lor obligatorii, izvoarele dreptului civil pot fi grupate :

Ø imperative, care se impun tuturor subiectilor de drept care intra in raporturi juridice de natura celor la care se refera aceste norme, fara a se putea deroga de la ele . La randul lor, normele imperative pot fi subimpartite in norme:
¨ onerative, care impun o anumita conduita

EXEMPLU

De exemplu, potrivit art. 998 C. civ., "orice fapta a omului care cauzeaza altuia un prejudiciu, obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara";

¨ prohibitive, care interzic cu desavarsire anumite acte sau fapte.

EXEMPLU

De ex., potrivit art. 578 C. civ. (in materia servitutii legale de scurgere a apelor), "proprietarul inferior nu poate ridica stavile care sa opreasca aceasta scurgere" (alin. 2), "iar proprietarul superior nu poate face nici o lucrare spre agravarea servitutii fondului inferior" (alin. 3).

Ø dispozitive, de la care partile pot deroga prin vointa lor concordanta (comuna) sau individuala, dar care devin obligatorii daca partile n-au derogat de la ele. Normele dispozitive pot fi si ele subclasificate in:

¨ permisive, care ingaduie subiectilor de drept sa savarseasca un act sau un fapt juridic, daca acestia doresc.

EXEMPLU

De ex., potrivit art. 585 C. civ., "tot proprietarul isi poate ingradi proprietatea..." (afara de cazul cand trebuie sa sufere o servitute de trecere peste terenul sau, potrivit art. 616 C. civ.).

¨ supletive, care suplinesc vointa partilor, aplicandu-se in mod obligatoriu in raporturile dintre ele numai daca ele insele n-au stabilit, prin acordul lor de vointa, un alt mod de reglementare a acestor raporturi.

EXEMPLU

De ex., potrivit art. 1362 C. civ., "daca nu s-a determinat nimic in privinta aceasta prin contract, cumparatorul este dator a plati apretuli la locul si la timpul in care se face predarea lucrului".

II.1.3. Alte izvoare ale dreptului civil. S-a considerat - si se poate considera si astazi - ca in afara actelor normative (a normelor juridice exprese) - mai au caracterul de izvor de drept si
Ø principiile generale ale politicii economice, care - dupa unii autori ? trebuie sa se aplice in toate acele situatii care "reclama solutii in asa masura individualizate, incat nici o dispozitie cu caracter normativ nu ar avea putinta sa le prevada" . In perioadele de tranzitie, aceste principii ar putea fi invocate nu numai in completarea legii, dar si in inlocuirea unor norme juridice vechi (dar care n-au fost inca abrogate sau inlocuite), devenite incompatibile cu realitatile social-politice actuale. Totusi, intrucat aceasta posibilitate deschide larg calea, nu numai spre modernizare si innoire, dar si spre abuz, trebuie sa privim cu rezerva acest "izvor" de drept si sa apelam la el numai in cazuri temeinic justificate.

Ø regulile de convietuire sociala constituie si ele un izvor al dreptului, in completarea sau individualizarea aplicarii normelor juridice exprese.

EXEMPLU

Legea permite si reglementeaza donatia, dar regulile de convietuire sociala (morala, pudoarea) interzic donatia care ascunde o imoralitate, o mituire etc., justificand sanctiunea nulitatii actului.

Ø Obiceiul (sau cutuma) - regula de conduita statornicita de-a lungul vremii in practica vietii sociale - poate fi, uneori, considerata izvor de drept, in masura in care insasi legea face trimitere la ea.

EXEMPLU

Art. 600 C. civ., referindu-se la dreptul de ingradire, dispune ca "inaltimea ingradirii se va hotari... dupa obiceiul obstesc";
Art. 607 C. civ. interzice sadirea de arbori inalti la o departare fata de proprietatea vecinului, mai mica decat cea "hotarata... de obiceiurile consacrate si recunoscute"; etc.).

II.1.4. Izvoarele indirecte ale dreptului civil. Sunt considerate izvoare indirecte ale dreptului civil :

Ø jurisprudenta (practica judiciara)

Ø doctrina (stiinta dreptului),

care nu au competenta de a stabili norme obligatorii, dar care pot pronunta solutii ori enunta idei care se impun prin puterea lor de convingere si a caror incalcare sau nesocotire poate atrage, de pilda, casarea unei hotarari judecatoresti de catre instanta superioara pentru "gresita aplicare a legii".

TEST DE VERIFICARE

1. Face distinctia intre izvoarele directe si cele indirecte.
2. Precizati specificul cutumei.
3. Care sunt principalele criterii de de clasificare a normelor
4. In ce consta deosebirea dintre norma onerativa si cea prohibitiva
5. Distingeti intre norma imperativa si cea dispozitiva
6. Ce este jurisprudenta
7. Care este sensul in care este folosita notiunea de “lege” in urmatoarele propozitii:
- Legea trebuie respectata de toti cetatenii.
- Fostele intreprinderi socialiste au fost transformate in societati comerciale prin Legea 15/1990.
8. Precizati caracterul normelor exprimate in textele de mai jos:
- Potrivit art. 1429 C. civ. - in materia contractului de inchiriere - "locatarul...trebuie sa plateasca pretul locatiunii la termenele statornicite".
- Potrivit art. 571 C. civ. (in materia dreptului de uz) "uzuarul nu poate ceda nici inchiria dreptul sau altuia" (spre deosebire de uzufructuar, care - potrivit art. 534 C. civ. - "se poate bucura el insusi, sau inchiria altuia, sau ceda exercitiul dreptului sau").
- Potrivit art. 616 C. civ., "proprietarul al carui loc este infundat, care nu are nici o iesire la calea publica, poate reclama o trecere pe locul vecinului sau, pentru exploatarea fondului...".
- Potrivit art. 1317 C. civ., "spesele (cheltuielile) predarii sunt in sarcina vanzatorului si ale ridicarii in sarcina cumparatorului, daca nu este stipulatiune contrarie

II.2.APLICAREA LEGII CIVILE IN TIMP,
IN SPATIU SI ASUPRA PERSOANELOR

OBIECTIVE

· Insusirea de catre studenti a notiunilor elementare si esentiale legate de cunoasterea posibilitatilor teoretice de aplicare a legii civile in timp.

· Intelegerea de citre studenti a solutiei date de catre legiuitorul roman cu privire la conflictul temporal de legi: principiul neretroactivitatii si principiul aplicarii imediate a legii noi
· Cunoasterea principiului teritorialitatii si a exceptiilor sale
· Cunoasterea principiului egalitatii si a generalitatii aplicarii legii asupra persoanelor.

II.2.1. Aplicarea legii civile in timp
II.2.1.1 Notiuni generale.
Ø Din punct de vedere al aplicarii in timp, legea noua poate produce, teoretic,
¨ efecte imediate (operand ca atare in prezent),
¨ efecte retroactive (aplicandu-se si asupra trecutului) sau efecte
¨ ultraactive (aplicandu-se si asupra viitorului, adica unor fapte sau situatii juridice ivite dupa abrogarea legii).

Ø Din punct de vedere al corelarii temporale dintre lege si situatiile juridice, distingem:
¨ facta praeterita - faptele din trecut (atunci cand, fie constituirea, fie si producerea efectelor si chiar stingerea situatiei juridice s-au produs anterior legii noi);
¨ facta pendentia - cele din prezent, in curs de a-si produce efectele ;
¨ facta futura - cele din viitor, adica survenite dupa abrogarea legii. Situatiile complexe si pluridependente pot fi supuse fragmentar unor legi succesive: constituirea lor e supusa legii vechi, efectele - legii prezente; stingerea - unei legi subsecvente etc.

II.1.1.2. Principiile fundamentale in materia aplicarii legii civile in timp sunt doua si anume:

a) Principiul neretroactivitatii este formulat in chiar primul articol al Codului civil, potrivit caruia "Legea dispune numai pentru viitor; ea nu are putere retroactiva". Cu alte cuvinte, o lege noua se poate aplica numai situatiilor juridice ivite dupa intrarea ei in vigoare, neputandu-se aplica faptelor sau actelor juridice petrecute anterior (facta praeterita).
In prezent, principiul neretroactivitatii legii civile a fost considerabil intarit, prin consacrarea sa expresa in noua Constitutie a Romaniei din noiembrie 1991: potrivit art. 15 alin. 2 al acestei Constitutii, "Legea dispune numai pentru viitor, cu exceptia legii penale mai favorabile". Asa fiind, nici chiar legiuitorul nu mai poate dispune ca o lege nou adoptata sa se aplice retroactiv.

b) Principiul aplicarii imediate a legii noi este regula care cere ca legea noua sa se aplice tuturor faptelor pendente si celor viitoare, caci tot ce se petrece sub legea noua trebuie sa i se supuna. Daca nasterea unei situatii juridice presupune reunirea unor conditii sau elemente ce se realizeaza succesiv in timp (de ex., autorizatia prealabila si incheierea actului in forma autentica; sau consimtamantul partilor si publicitatea; etc.), atunci actul care da nastere situatiei juridice respective va putea fi considerat valabil numai in conditiile legii in vigoare la ultimul moment al formarii sale succesive.
Ca o exceptie de la principiul aplicarii imediate a legii noi, este, uneori, permis ca efectele viitoare ale unei situatii juridice anterioare sa ramana supuse legii sub care situatia s-a constituit. Solutia (supravietuirea legii vechi, sau ultraactivitatea ei) se aplica mai ales la situatiile juridice voluntare (constituite prin contract), in masura in care normele legii noi isi pastreaza caracterul dispozitiv (lasand partilor libertatea de a deroga prin conventia lor de la prevederile legii). Legea noua poate exclude insa, in mod expres, ultraactivitatea legii vechi. Chiar si in lipsa unei dispozitii exprese in acest sens a legii noi, efectele situatiilor juridice constituite anterior nu se vor mai putea produce in viitor, daca ele ar contraveni unor dispozitii imperative (de ordine publica) ale legii noi. Daca noua lege are caracter imperativ, ea se va aplica si efectelor viitoare ale situatiilor juridice nascute sub imperiul legii vechi.

APLICATII ALE PRINCIPIULUI NERETROACTIVITATII
1. Sub imperiul Legilor nr. 58 si nr. 59 din 1974, dobandirea terenurilor se putea face numai prin mostenire legala, fiind interzisa dobandirea lor prin acte juridice si prin uzucapiune, s-a admis totusi in mod unanim ca atunci cand termenul prescriptiei achizitive s-a implinit inainte de intrarea in vigoare a acestor legi, dobandirea ramanea valabila (chiar daca actiunea in constatarea uzucapiunii se introdusese abia ulterior).

2. Tot in aplicarea principiului neretroactivitatii legii civile se admite ca toate efectele situatiilor juridice, care s-au produs ori s-au epuizat inainte de intrarea in vigoare a legii noi raman valabile, neputand fi afectate de legea noua, dar efectele care se produc abia dupa modificarea legii, sunt supuse legii noi. De ex., sub imperiul Codului civil, copilul nelegitim putea mosteni numai pe tatal sau natural, iar nu si pe rudele acestuia; Codul familiei din 1954 a recunoscut insa copilului din afara casatoriei, cu paternitatea legal stabilita, dreptul de mostenire atat fata de tatal sau, cat si fata de rudele acestuia . Asa fiind, s-a admis ca, in cazul succesiunilor deschise inainte de intrarea in vigoare a Codului familiei, copilul din afara casatoriei nu avea dreptul de mostenire fata de bunicul sau fata de unchiul sau din partea tatalui (aplicandu-se, deci, Codul civil); dar in cazul succesiunilor deschise dupa intrarea in vigoare a Codului familiei, copilul se bucura de acest drept (aplicandu-se legea noua, adica cea in vigoare la data deschiderii succesiunii).

3. De asemenea, in ce priveste nulitatea unui act juridic, ea se apreciaza intotdeauna in functie de dispozitiile legii in vigoare in momentul incheierii actului, modificarea ulterioara a legii neputand afecta valabilitatea initiala a incheierii lui. Astfel, de exemplu, art.1 din Decretul nr 32/1954 prevede expres ca "Validitatea casatoriei incheiate inainte de data intrarii in vigoare a Codului familiei se stabileste potrivit cu dispozitiile in vigoare la data incheierii ei". Tot astfel, atunci cand Decretul nr. 80/1950 a modificat textul articolului 134 C. civ. - in sensul ca "cetateanul roman nu se poate casatori cu o straina si nici cetateana romana nu se poate casatori cu un strain, fara autorizarea Prezidiului Marii Adunari Nationale" (ulterior, a Consiliului de Stat, iar apoi a Presedintelui tarii) - aceasta conditie se putea pretinde numai casatoriilor ce urmau a se incheia dupa intrarea in vigoare a decretului mentionat; dar casatoriile valabil incheiate anterior - cand nu se cerea nici o autorizatie de acest fel - au ramas valabile in continuare, neputand fi afectate de noua lege . In schimb, dupa ce art. 134 C. civ. a fost abrogat (prin Decretul-Lege nr. 6/1989), suprimandu-se aceasta conditie suplimentara de validitate a casatoriei mixte, nu numai ca noile casatorii se pot incheia - firesc - fara nici o restrictie, dar chiar si casatoriile incheiate (nevalabil) anterior abrogarii textului (dar nedeclarate inca nule printr-o hotarare judecatoreasca definitiva) trebuie sa fie considerate a fi, de?acum, valabile, ne mai putand fi anulate, de vreme ce a disparut cauza nulitatii lor.

APLICATII ALE PRINCIPIULUI APLICARII IMEDIATE A LEGII NOI

1. Intabularea se face potrivit legii noi, chiar daca actul translativ s-a incheiat potrivit legii vechi, iar dreptul real al dobanditorului se naste valabil numai din momentul intabularii lui in cartea funciara;

2. Validitatea testamentului se apreciaza dupa legea in vigoare la intocmirea lui, dar cotele de mostenire (rezerva, cotitatea disponibila etc.) se stabilesc dupa legea in vigoare la data deschiderii succesiunii; etc.

3. Daca o situatie juridica sau un drept se constituie prin prelungirea neintrerupta a unei stari de fapt (de exemplu, dobandirea unui drept de proprietate imobiliara prin uzucapiune, adica prin posesia utila si neintrerupta timp de 10-20 sau 30 de ani), ea se constituie valabil numai daca durata ceruta de lege s-a implinit sub imperiul legii sub care a inceput; daca insa, pe parcurs, legea este modificata, uzucapiunea se va considera realizata numai daca s-a implinit durata ceruta de noua lege. Daca noua lege nu mai admite dobandirea proprietatii prin uzucapiune (asa cum a fost, de pilda, cazul Legilor nr. 58 si 59 din 1974), atunci dreptul nu poate fi dobandit, decat daca termenul cerut era deja implinit inainte de adoptarea noii legi .

4. Este de imediata aplicare si legea care a redus varsta majoratului. Astfel, potrivit art. 434 C. civ., in vigoare inainte de 1949, persoana fizica devenea majora abia la varsta de 21 de ani; Decretul nr. 185/1949 a redus varsta majoratului la numai 18 ani; asa fiind, cei care, la data intrarii in vigoare a acestui decret (30 aprilie 1949) implinisera deja 18 ani, erau, din acel moment, considerati majori, desi cu numai o zi inainte erau inca minori si mai aveau de asteptat pana la varsta majoratului potrivit legii vechi.Daca printr-o lege noua varsta majoratului ar fi marita, cei care aveau deja varsta majoratului dupa legea veche vor ramane in continuare majori - desi n-au varsta ceruta de legea noua - dar cei care nu implinisera aceasta varsta pana la data noii legi, vor ramane minori pana ce vor implini varsta ceruta de noua lege.

5. Tot o aplicare imediata a legii noi avem si atunci cand aceasta lege dispune stingerea pe viitor a unei situatii juridice preexistente. Astfel, de pilda, prin art. 20 din Decretul nr. 32/1954 s-a dispus ca "ipoteca legala asupra bunurilor tutorilor se stinge de drept, pe data intrarii in vigoare a Codului familiei. Pentru radierea inscriptiei acestei ipoteci va fi suficienta cererea tutorelui".

JURISPRUDENTA
DECIZIE CIVILA Nr. 136 din 13 mai 1991
Aplicarea legii in timp. Conflict de legi. Neretroactivitatea legii noi
EMITENT: TRIBUNALUL BUCURESTI - s. comerciala
PUBLICATA IN: CULEGERE DE PRACTICA JUDICIARA 1990 - 1998

Daca la data preluarii transporturilor de la caraus (10.11.1989) norma legala aplicabila era art. 37 din Legea nr. 3/1988, iar acest text a fost modificat prin Decretul-lege nr. 146/1990, conflictul in timp al celor doua norme trebuie solutionat in aplicarea art. 1 Cod civil, care prevede ca legea civila dispune numai pentru viitor.

Prin actiunea introdusa la data de 27.08.1990 de I.M.P.D. impotriva R.C.F.B. s-a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 5.015 lei daune si 75 lei cheltuieli de judecata.
Reclamanta si-a motivat cererea, aratand ca in luna noiembrie 1989 a preluat in statia C.F. Ghergani, 2 vagoane incarcate cu grau, expediate de I.C.A.P.P.A.D. prin B.R.R., la care a constatat o lipsa de 2.300 kg., in conditiile prevazute de art. 35, 36, 59 si 62 din H.C.M. nr. 941/1959, acte in baza carora a refuzat partial la decontare facturile emise de furnizoarea-expeditoare, careia i-a remis procesele-verbale astfel incheiate si i-a cesionat dreptul la actiune impotriva carausului, intrucat la data executarii contractului de transport era in vigoare art. 37, in formularea data de Legea nr. 3/1988.
Dat fiind ca furnizoarea-expeditoare a introdus actiunea dupa modificarea art. 37 prin Decretul-lege nr. 146/1990 si instanta sesizata a considerat ca dreptul la actiune a trecut la destinatara (care nu formulase cerere de chemare in garantie a carausului) prin cererea de fata aceasta a reclamat daune unitatii de transport, in persoana statiei de destinatie.
Litigiul a fost solutionat prin sentinta civila nr. 2.188 din 9.11.1990, actiunea fiind respinsa ca neintemeiata, cu motivarea ca reclamanta a preluat transporturile fara obiectiuni si, intrucat vagoanele au sosit cu sigiliile intacte, minusul cantitativ nu putea fi imputat carausului, respingand, implicit, exceptiile de necompetenta a instantei si de prescriptie, invocate de parata.
Impotriva acestei hotarari, reclamanta a declarat recurs, pentru motive de nelegalitate si netemeinicie, sustinand, in esenta, ca actele de constatare incheiate la destinatie dovedesc existenta minusului cantitativ pentru care unitatea de transport este raspunzatoare, conform art. 39 din H.C.M. nr. 941/1959.
Recursul este nefondat pentru urmatoarele considerente:
Din examinarea actelor dosarului, in raport de motivele de recurs, rezulta ca la data preluarii transporturilor de la caraus (10.11.1989) norma legala aplicabila era art. 37 din Legea nr. 3/1988 (asa cum s-a constatat si prin sentinta nr. 278/30.07.1990 a Tribunalului Judetean Dambovita).
Dat fiind ca textul mentionat a fost modificat prin Decretul-lege nr. 146/18.05.1990 si instanta a fost sesizata ulterior, conflictul in timp al celor doua norme trebuia solutionat in aplicarea art. 1 Cod civil (care prevede ca legea civila dispune numai pentru viitor), in favoarea legii in vigoare la data executarii contractelor de transport, adica art. 37 din Legea nr. 3/1988, nemodificat, care obliga instanta sa solutioneze actiunea introdusa de predatoare impotriva destinatarei si carausului, toate trei parti ale contractelor de transport incheiate prin scrisorile de trasura. In speta, instanta sesizata a considerat insa ca momentul introducerii actiunii determina aplicarea legii noi (desi efectele juridice ale contractelor de transport se produsesera sub imperiul vechii legi) si a obligat destinatara la plata integrala a pretului marfii, cu indrumarea sa actioneze carausul pentru daune.
Sentinta astfel pronuntata a ramas definitiva prin nerecurare, parata obligata procedand in sensul considerentelor de mai sus, in aplicarea art. 23 combinat cu art. 37 din Legea nr. 3/1988, cu dreptul la actiune impotriva carausului, iar in absenta reclamatiei administrative, actiunea apare si tardiv introdusa, in raport de dispozitiile art. 4 lit. e) din Decretul nr. 167/1958.
Cu aceasta motivare, sentinta de respingere a acestei actiuni apare legala si temeinica, urmand ca, in baza art. 312 Cod procedura civila, recursul sa fie respins ca nefondat.

II.2.2. Aplicarea legii civile in spatiu
II.2.2.1. Generalitati. Spatiul - din punct de vedere juridic - poate fi supus suveranitatii unui stat (teritoriul) sau nesupus suveranitatii nici unui stat (marea libera, spatiul cosmic).
In ce priveste spatiile supuse suveranitatii - singurele care ne intereseaza aici - se pot ivi conflicte de legi in raporturile sau situatiile juridice care contin elemente de extraneitate: cetatenia diferita a partilor, incheierea sau executarea actului juridic in strainatate, transportul de bunuri dintr-o tara in alta etc.

II.2.2.2. Principiul teritorialitatii. De regula, legile adoptate de un stat oarecare au putere obligatorie si se aplica numai pe cuprinsul teritoriului acelui stat.
Teritoriul fiecarui stat inglobeaza spatiul geografic cuprins intre frontierele de stat legal stabilite .
Prin extensiune, se considera ca fac parte din teritoriul unui stat si navele fluviale sau maritime, aeronavele si cosmonavele care navigheaza sub pavilionul statului respectiv, oriunde s-ar afla ele; la bordul acestor nave se aplica, deci, legile statului caruia ii apartine nava, chiar si atunci cand nava se afla in apele teritoriale ale altui stat (bineinteles, in acest din urma caz, trebuie respectate si legile statului in ale carui ape teritoriale se afla nava). De asemenea, se aplica legile statului si pe teritoriul sau in cladirile ambasadelor sale situate in strainatate.

EXCEPTII

Ø In schimb, legile statului respectiv nu se aplica chiar peste tot in limitele frontierelor sale, fiind exceptate - pe baza de reciprocitate -incintele ambasadelor straine; de asemenea, pot fi exceptate de la aplicabilitatea unor legi nationale anumite zone, orase sau porturi supuse conventional unui regim international special (de ex. porto franco, zone libere etc.)

Ø Tot ca o exceptie de la principiul teritorialitatii trebuie semnalata si situatia in care unele legi se aplica romanilor si in afara granitelor Romaniei (de pilda, cele cu privire la conditiile de fond cerute pentru incheierea unei casatorii).

II.2.2.3 Solutionarea conflictului de legi in spatiu se face dupa normele conflictuale adoptate de fiecare stat. Adesea ele difera de la un stat la altul. Uneori statele incheie conventii internationale, stabilind norme conflictuale uniforme in raporturile dintre ele.

In tara noastra normele conflictuale in materie civila sunt cele cuprinse in Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat, publicata in Monitorul Oficial nr. 245 din 1 oct. 1992 si intrata in vigoare la 60 de zile de la data publicarii.

II.2.3. Aplicarea legii civile asupra persoanelor
II.2.3.1. Principiul generalitatii si egalitatii. In mod firesc, normele juridice fiind norme de conduita, ele se adreseaza oamenilor ca subiecti ai raporturilor juridice, fie priviti in individualitatea lor (ca persoane fizice), fie priviti ca subiecte colective de drepturi (ca persoane juridice).
Principiile care guverneaza aplicarea legii civile asupra persoanelor sunt:

Ø principiul egalitatii subiectilor de drept civil in fata legii civile,

Ø principiul generalitatii aplicarii legii civile la toate raporturile de drept civil.

EXCEPTII
Cu toate acestea, in afara normelor juridice care se aplica deopotriva si in mod egal atat persoanelor fizice cat si celor juridice (cum sunt, majoritatea normelor cuprinse in Codul civil), exista si unele norme care se aplica:
¨ numai persoanelor fizice (cum sunt cele referitoare la actele de stare civila, cuprinse in Legea nr. 119/1996, sau cele privitoare la nume, cuprinse in Decr. nr. 975/68)
¨ numai persoanelor juridice (cum sunt prevederile referitoare la reorganizarea persoanelor juridice prin fuziune si divizare, cuprinse in Decretul nr. 31/1954, cele referitoare la societatile comerciale din Legea nr. 31/1990 etc.).

Mai mult, exista o serie de norme juridice de drept civil care se aplica numai unei anumite categorii de persoane fizice sau juridice (cum sunt prevederile legale referitoare la minori si ocrotirea lor, cuprinse in Codul familiei, si in Decretul nr. 31/1954, sau cele referitoare la avocati, cuprinse in Legea nr. 51/1965 pentru organizarea si exercitarea profesiei de avocat etc.).
Toate aceste exceptii nu afecteaza insa si nu stirbesc principiul generalitatii aplicarii normelor de drept civil si acela al egalitatii tuturor in fata legii civile, ci sunt simple exceptii determinate, firesc, de particularitatile raporturilor juridice sau ale problemelor juridice pe care le reglementeaza, probleme care pot fi specifice numai anumitor categorii de persoane.

TEST DE VERIFICARE

1. Precizati principalele efecte, din punct de vedere teoretic, ale aplicarii legii civile in timp.
2. Care este corelatia dintre principiul aplicarii imediate a legii noi si principiul neretroactivitatii.
3. Notiunea de spatiu din punct de vedere al legii civile.
4. Ce inseamna conflict de legi in spatiu.
5. Precizati care sunt exceptiile de la principiul teritorialitatii si aratati care este ratiunea acestora.

II.3.INTERPRETAREA LEGII CIVILE

OBIECTIVE
· Intelegerea de catre studenti necesitatii interpretarii legii.
· Initierea studentilor cu notiunile elementare de interpretare a legilor.
· Cunoasterea de catre studenti a modurilor de interpretare si intelegere a normelor juridice.
· Familiarizarea cursantilor cu principalele metode interpretare si intelegere a normelor juridice utilizate in cadrul sistemului de drept romanesc.

II.3.1. Necesitatea interpretarii legii apare fie atunci cand insisi termenii folositi de legiuitor sunt ambigui, sau cand sensul exact al dispozitiei normative nu reiese destul de clar din termenii folositi, fie cand norma juridica generala trebuie aplicata la un caz particular atipic. In toate cazurile, interpretarea legii este o operatie logico-juridica rationala de lamurire si explicare a continutului si sensului normei, in scopul unei juste aplicari.

II.3.2. Interpretarea oficiala si interpretarea neoficiala. Dupa organul care face interpretarea legii civile, aceasta poate fi:

Ø Interpretare oficiala, realizata de un organ de stat indreptatit sa faca aceasta interpretare; sunt interpretari oficiale, dupa caz:

¨ Interpretarea autentica, data de insusi organul care a edictat norma supusa interpretarii (Parlamentul, Guvernul etc.);

¨ Interpretare judiciara, data de instantele judecatoresti cu prilejul aplicarii normei la situatii juridice concrete, cu ocazia solutionarii litigiilor supuse competentei acestor instante.

Spre deosebire de interpretarea autentica (sau generala), care este obligatorie pentru toata lumea (avand aceeasi forta juridica obligatorie ca si legea insasi pe care o interpreteaza), interpretarea judiciara (sau cazuala) este obligatorie numai in speta respectiva, adica numai pentru partile litigante si succesorii lor in drepturi, precum si pentru organele de stat chemate sa puna in aplicare hotararea judecatoreasca respectiva.
Ø Interpretare neoficiala, este facuta de persoane care nu au calitate oficiala de organe ale statului si deci interpretarea data de ele nu are forta obligatorie a interpretarii oficiale (dar ea se impune, adesea, organelor de aplicare a legii datorita fortei de convingere a argumentelor pe care se bazeaza). Astfel este interpretarea doctrinara, facuta de catre specialisti: profesori, cercetatori, etc., in studiile lor stiintifice.

II.3.3. Interpretarea literala, extensiva sau restrictiva. Dupa rezultatul la care se ajunge, interpretarea poate fi:

Ø Interpretarea literala (sau stricta), in urma careia textul de lege se va aplica strict la situatiile avute in vedere de legiuitor, asa cum pot fi ele determinate prin expresiile folosite in text.

EXEMPLU

Art. 1 din Legea fondului funciar nr. 18/1991 prevede ca "Terenurile de orice fel, indiferent de destinatia si titlul pe baza caruia sunt detinute sau de domeniul public ori privat din care fac parte, constituie fondul funciar al Romaniei". Interpretand acest text, si ajungand la concluzia ca el se aplica absolut tuturor terenurilor situate in interiorul frontierelor de stat ale Romaniei, fara nici o exceptie, facem o interpretare stricta sau literala.

Ø Interpretarea extensiva este aceea prin care se ajunge la extinderea sferei situatiilor juridice carora li se aplica legea, fata de sfera care pare sa rezulte din termenii folositi de legiuitor.

EXEMPLU

- Art. 53 din Legea nr. 10/1968 (azi abrogata) prevedea ca statul sprijina proprietarii care "nu locuiesc" in locuintele lor sa se mute in acestea (in anumite conditii); atat jurisprudenta cat si doctrina au interpretat acest text in sens extensiv, adica nu numai in favoarea proprietarilor care nu locuiesc deloc in locuintele proprietatea lor, dar si in favoarea celor care ocupa partial aceste locuinte (dar nu locuiesc in intreaga locuinta) si cer extinderea dreptului lor de folosinta locativa asupra intregii locuinte (in limitele prevazute de lege).
- Art. 31 din Legea nr. 58/1974 (de asemenea abrogata) era interzisa dobandirea terenurilor intravilane prin "acte juridice", fiind ingaduita numai dobandirea prin mostenire legala; atat jurisprudenta cat si doctrina au interpretat extensiv textul, considerand aplicabila interdictia si la dobandirea prin uzucapiune (desi, stricto sensu, uzucapiunea este un “fapt juridic”, iar nu un "act juridic" - singurul mod de dobandire la care interdictia legii se referea in mod expres); de asemenea, s-a considerat ca permisiunea dobandirii prin mostenire legala trebuie extinsa si la dobandirea prin actul juridic al testamentului, atunci cand legatarul instituit era in acelasi timp si mostenitor legal, chiar daca in acest caz el dobandea nu prin mostenire legala (cum permitea legea), ci prin act juridic; etc.

Ø Interpretarea restrictiva este aceea prin care se ajunge la aplicarea legii la o sfera de situatii juridice mai restransa decat aceea care pare sa rezulte din termenii folositi.

EXEMPLU

- Potrivit. art. 5 din Legea nr. 4/1973 (in prezent abrogata), cetatenii puteau avea in proprietate personala o singura locuinta pentru ei si familiile lor; insusi legiuitorul a prevazut, in alineatul urmator, ca termenul de "familie" utilizat se refera la sot, sotie si la copiii lor minori, deci nu la intreaga familie, care poate cuprinde - in sensul literal al cuvantului - si alte persoane.
- Legea nr. 5/1973 (de asemenea abrogata intre timp) prevedea ca un chirias poate fi evacuat din locuinta daca face imposibila convietuirea altor locatari; jurisprudenta, aprobata de doctrina, a interpretat restrictiv textul, aratand ca el nu poate fi aplicat in relatiile dintre soti, neputand fi evacuat din locuinta conjugala un sot, chiar daca prin comportarea lui face imposibila convietuirea celuilalt sot in aceeasi locuinta.

II.3.4. Metodele de interpretare. Indiferent de organul sau persoana care face interpretarea si indiferent de rezultatul la care se ajunge, interpretarea legii se poate face dupa una sau mai multe dintre metodele cunoscute , si anume:
Ø Interpretarea gramaticala, care se face dupa sensul cuvintelor folosite de legiuitor si modul cum sunt ele asezate si legate in fraza. Uneori trebuie tinut seama de faptul ca in limbajul juridic anumite cuvinte au un inteles specific, diferit de sensul obisnuit din limba literara sau vulgara. Astfel de ex., in sens strict, "tert" inseamna "al treilea", dar in dreptul civil sunt "terti" toti ceilalti, in afara partilor contractante (sau in afara titularului dreptului real); tot astfel, in dreptul civil, prin bun "imobil" intelegem nu numai bunurile prin natura lor nu sunt miscatoare, dar si cele mobile prin natura lor, dar destinate de proprietar sa serveasca pentru totdeauna uzului unui nemiscator (de ex. scara mobila de acces la podul casei, uneltele agricole si animalele de tractiune destinate lucrarii pamantului, etc.), precum si drepturile la actiune (bunuri incorporale) referitoare la lucruri imobile (de ex. actiunea de revendicare);

Ø Interpretarea logica este aceea care se face dupa anumite reguli rationale numite argumente. Cele mai frecvent utilizate in interpretarea legii sunt: q argumentul a pari (sau de analogie);

EXEMPLU

Potrivit art. 20 C. fam., "casatoria incheiata impotriva dispozitiilor privitoare la varsta legala nu va fi declarata nula daca, intre timp, acela dintre soti care nu avea varsta ceruta a implinit-o...". Din aceasta prevedere legala, jurisprudenta si doctrina au dedus ca si in cazul altor situatii asemanatoare - in care cauza nulitatii unui act juridic dispare pe parcurs - trebuie adoptata aceeasi solutie. Astfel, s-a decis ca nu mai poate fi declarata nula nici casatoria incheiata cu un strain, in lipsa autorizatiei prealabile cerute de art. 134 C. civ., (astazi abrogat), daca intre timp (adica dupa incheierea casatoriei, dar inainte de ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti de constatare a nulitatii ei) s-a obtinut autorizatia ceruta.

q argumentul a fortiori;

EXEMPLU

Din faptul ca legea civila permite si reglementeaza posibilitatea dobandirii prin uzucapiune a unui drept real de proprietate, cu atat mai mult trebuie admisa posibilitatea dobandirii pe aceasta cale a unui dezmembramant al proprietatii, ca uzufructul sau abitatia. (Argumentul "a fortiori" este exprimat si de adagiul latin "qui potest plus, potest minus" - cine poate mai mult, poate si mai putin).

q argumentul per a contrario;

EXEMPLU

i Din textul art.8 C. fam. - potrivit caruia "in timpul tutelei casatoria este oprita intre tutore si persoana minora ce se afla sub tutela sa" - se poate deduce ca, dimpotriva, o asemenea casatorie este posibila dupa incetarea tutelei, sau dupa ce "persoana minora" a implinit varsta majoratului. (Adagiul latin care exprima acest tip de argumentare este "qui dicit de uno, negat de altero" - bineinteles, atunci cand "tertio non datur").

q argumentul ad absurdum (sau prin reducere la absurd) etc.

EXEMPLU

De exemplu, prin art. 12 din Decretul nr. 144/1958 (azi abrogat), s-a reglementat posibilitatea executarii silite, in natura, a promisiunii de vanzare-cumparare, prin pronuntarea unei hotarari judecatoresti care tine "tine loc de contract" autentic, cu conditia - printre altele - de a se fi respectat modalitatile de plata a pretului convenite de parti. Prin interpretarea textului, s-a decis ca aceasta conditie se cere numai atunci cand reclamant este cumparatorul, dar nu si atunci cand reclamant este vanzatorul, caci ar fi absurd sa admitem solutia contrara, adica sa ingaduim cumparatorului parat sa paralizeze actiunea vanzatorului prin simpla ... incalcare a obligatiei sale (a cumparatorului) de a plati pretul in modalitatea convenita.

In dreptul civil exista si cateva reguli specifice de interpretare, exprimate, in doctrina, prin formularile:
- exceptiile sunt de stricta interpretare ("exceptio est strictissimae interpretationis");

EXEMPLU

Potrivit art. 142 C. fam., "cel care nu are discernamant pentru a se ingriji de interesele sale, din cauza alienatiei mintale ori debilitatii mintale, va fi pus sub interdictie". Intrucat capacitatea de exercitiu este regula, iar incapacitatea (la care se ajunge prin punerea sub interdictie) constituie exceptia, s-a admis unanim ca textul este de stricta interpretare si nu poate fi extins prin analogie si la alte situatii asemanatoare; asa fiind, numai cei bolnavi de alienatie sau de debilitate mintala vor putea fi pusi sub interdictie, iar nu si cei al caror discernamant lipseste sau este diminuat din cauza altor boli, ori din cauza batranetii, ori din cauza alcoolului sau a drogurilor etc. (pentru acestia exista alte mijloace de ocrotire - curatelele - care nu implica lipsirea lor de capacitatea civila de exercitiu).

- legea speciala deroga de la cea generala ("specialia generalibus derogant");

EXEMPLU

Art. 27 alin. 1 din Constitutie dispune ca "Domiciliul si resedinta sunt inviolabile. Nimeni nu poate patrunde sau ramane in domiciliul sau in resedinta unei persoane fara invoirea acesteia". Alineatul 2 al aceluiasi articol enumera insa cateva situatii in care "se poate deroga prin lege" (speciala) de la acest principiu constitutional; legile (speciale) ce vor fi adoptate in acest sens vor deroga, deci, de la legea generala care este Constitutia.

- legea generala (noua) nu deroga de la cea speciala (mai veche), daca nu o spune expres (generalia specialibus non derogant);

EXEMPLU

Art. 116 din Codul penal reglementeaza, ca masura de siguranta "interdictia de a se afla in anumite localitati". Aceasta reglementare este una speciala, aplicabila numai in cazul persoanelor care au comis anumite fapte penale sau a caror prezenta intr-o anumita localitate prezinta o periculozitate pentru societate. Faptul ca, ulterior, prin dispozitiile art. 25 alin. 2 din Constitutie, s-a consacrat regula generala ca "Fiecarui cetatean ii este asigurat dreptul de a-si stabili domiciliul sau resedinta in orice localitate din tara..." nu este de natura a impiedica aplicarea dispozitiei speciale, ramasa in vigoare, continuta in art. 116 C. pen.

- unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie sa distingem (ubi lex non distinguit, nec nos distinguere debemos);

EXEMPLU

Cand o lege se refera la "minori", fara nici o alta precizare, trebuie sa intelegem ca ea se refera la toti minorii, fara distinctie (atat la cei sub 14 ani, cat si la cei de 14-18 ani, deopotriva).

- dispozitiile legale trebuie interpretate in sensul in care ele produc efecte, iar nu in sensul in care ele n-ar produce nici un efect (actus interpretandus est potius ut valeat quam ut pereat) ; etc.

Ø Interpretarea sistematica tine seama de locul normei ce trebuie interpretata in contextul legii sau in contextul intregii legislatii (interpretarea se face dupa cum este vorba de o lege generala sau speciala, lege civila sau comerciala, etc.).

Ø Interpretarea istorica tine seama de conditiile social-istorice in care a fost adoptata legea; de lucrarile pregatitoare; de amendamentele si discutiile parlamentare cu ocazia adoptarii legii etc.

Ø Interpretarea teleologica cauta sa descopere scopul urmarit de legiuitor prin adoptarea normei respective, pentru a discerne, in raport cu acest scop, semnificatia ce trebuie a7tribuita textului, care sa fie cat mai apropiata de intentia presupusa a legiuitorului; acest scop poate rezulta uneori din expunerea de motive a legii sau din contextul istoric in care a fost adoptata.

TEST DE VERIFICARE

1. Ce inseamna interpretarea legii

2. Tipuri de interpretari oficiale
3. Deosebirea dintre interpretarea extensiva si interpretarea literala
4. In ce consta deosebirea dintre modul si metoda de interpretare
5. Precizati care sunt principalele metode de interpretare
6. Care sunt principalele metode utilizate in metoda logica de interpretare
7. In ce consta deosebirea intre interpretarea teleologica si cea sistemica
8. Precizati argumentele utilizate in interpretarea logica a textelor de mai jos:

Din dispozitiile art. 33 C. fam. - potrivit carora "bunurile comune aale sotilor - n. ns.i nu pot fi urmarite de creditorii personali ai unuia dintre ei" - se poate deduce, printr-un argument……………, ca aceste bunuri nu pot fi urmarite de creditorii personali ai copiilor sau ai altor rude ale unuia dintre soti.

Din textul art. 1307 C. civ. - potrivit caruia "vanzarea nu se poate face intre soti..." - coroborat cu textul art. 3 C. fam. - potrivit caruia "numai casatoria incheiata in fata delegatului de stare civila da nastere drepturilor si obligatiilor de soti..." - se poate deduce, printr-un argument………….., ca, dimpotriva, vanzarea este permisa intre concubini.

II.RAPORTUL JURIDIC CIVIL28

II.1.NOTIUNE, CARACTERE, STRUCTURA

OBIECTIVE · Cunoasterea si asimilarea notiunii de „raport juridic civil” precum si a elementelor sale structurale; ·Intelegerea caracterelor juridice specifice raportului de drept civil; · Insusirea semanticii notiunii de „bun” din perspectiva limbajului juridic;

II.1.1. Notiunea de raport juridic civil.
Raporturile juridice reprezinta acele raporturi care sunt reglementate de lege (de norme juridice). Dintre acestea sunt raporturi de drept civil acele raporturi patrimoniale si personale(nepatrimoniale) care sunt reglementate de norme de drept civil (raporturi de proprietate, de succesiune, de rudenie etc.).

II.1.2.Caracterele juridice ale raportului juridic civil.
§ raport social deoarece se incheie intre oameni, nu intre om si lucru;
§ raport cu caracter volitional deoarece:
1. este reglementat de lege (legea exprima vointa societatii organizate in stat, manifestata prin vointa raprezentantilor alesi ai cetatenilor cu drept de vot);
2. se naste prin vointa partilor raportului juridic.
§ raport caracterizat prin pozitia juridica de egalitate a partilor ( nesubordonarea unei parti fata de cealalta).

II.1.3. Structura raportului juridic civil.
§ Subiectii (sau partile), adica persoanele (fizice sau juridice) intre care se leaga raportul juridic ;
§ Continutul, adica drepturile subiective si obligatiile civile pe care le au partile raportului juridic;
§ Obiectul, adica prestatia (actiunea sau inactiunea) pe care o parte a raportului juridic este indreptatita sa o pretinda celeilalte si pe care aceasta din urma este obligata sa o execute.

II.2.SUBIECTII RAPORTULUI JURIDIC CIVIL29

II.2.1.Notiune.
Constituie subiect al raportului juridic civil orice titular de drepturi si obligatii care alcatuiesc continutul raportului juridic.
Exista doua mari categorii de subiecte de drept civil:
1 persoanele fizice;
2 persoanele juridice.
Raportul juridic se stabileste, de regula, intre doi subiecti:
1 subiect activ, titular de drepturi (creditor- in raportul juridic de obligatii);
2 subiect pasiv, titular de obligatii (debitor- in raportul juridic de obligatii).

II.2.2.Pluralitatea subiectilor raportului juridic civil.
Majoritatea cazurilor existente in circuitul civil sunt cele in care raportul juridic se stabileste intre un subiect activ si un subiect pasiv; exista insa si raporturi juridice intre mai multe persoane, fie ca subiecte active, fie ca subiecte pasive. Asemenea situatii se infatiseaza sub forma pluralitatii de subiecti. Pluralitatea poate fi:
1 activa- exista mai multi subiecti activi;
2 pasiva- exista mai multi subiecti pasivi;
3 mixta- exista mai multi subiecti activi si mai multi subiecti pasivi.
Regula, in cazul pluralitatii de subiecti, este divizibilitatea, adica drepturile si obligatiile civile se divid intre subiecti.

EXEMPLU

A si B imprumuta, cu 100 000 lei pe C si D; in lipsa de stipulatie contrarie A si B nu poate cere decat 5 000 de lei fiecare, respectiv, C si D nu pot fi obligati decat la restituirea a 5 000 lei fiecare.

Exceptiile de la regula divizibilitatii sunt:
1 indivizibilitatea care poate sa-si aiba izvorul in:
? conventia partilor (s-au inteles ca prestatia sa nu poata fi executata decat integral);
? natura bunului care formeaza obiectul obligatiei(bunul este, prin natura sa, indivizibil);
2 solidaritatea care poate sa-si aiba izvorul in:
? conventia partilor ;
? legea (impune ca obligatia sa fie executata nedivizat).

II.2.3.Determinarea subiectilor.
De regula, subiectii unui raport juridic sunt determinati din chiar momentul nasterii raportului juridic respectiv, dar uneori unul dintre subiecti este nedeterminat, putandu-se individualiza ulterior:
§ in cazul raporturilor juridice care au in continutul lor drepturi absolute, este determinat numai subiectul activ care este titularul dreptului subiectiv civil; subiectul pasiv este nedeterminat, fiind format din toate celelalte subiecte de drept (raportul juridic care are in continutul sau dreptul de proprietate);
§ in cazul raporturilor juridice care au in continutul lor drepturi relative, este determinat atat subiectul activ, cat si subiectul pasiv (raportul juridic care se naste din contractul de mandat).

II.2.4.Schimbarea subiectilor raportului juridic civil
Problematica schimbarii subiectilor intr-un raport juridic, se prezinta diferit, in functie de continutul raportului juridic:
§ in cazul raporturilor civile nepatrimoniale, nu se pune problema schimbarii subiectului activ sau a celui pasiv intrucat drepturile nepatrimoniale sunt inalienabile, iar subiectul pasiv este nedeterminat ;
§ in cazul raporturilor juridice patrimoniale situatia difera astfel:
? se poate schimba numai subiectul activ dintr-un raport juridic real (proprietarul A vinde bunul sau lui B, care devine proprietar);
? se poate schimba atat subiectul activ( creditorul) cat si cel pasiv( debitorul) intr-un raport juridic de obligatii.
Procedeul de schimbare a subiectilor intr-un raport juridic poarta denumirea de cesiune:
-de drepturi - schimbare de subiect activ;
-de datorii - schimbare de subiect pasiv.
Cesiunea de drepturi poate fi:
§ cu titlu particular-se transmite unul sau mai multe drepturi determinate din patrimoniul cedentului catre cesionar- si se realizeaza prin diverse acte juridice: contract de vanzare-cumparare, contract de donatie, contract de inchiriere etc;
§ cu titlu universal-se transmite o cota-parte ideala (1/2,2/3) din patrimoniul cedentului catre cesionar;
§ universala-se transmit toate drepturile si obligatiile cedentului catre cesionar.
Cesiunea de datorii (cu titlu particular)nu este reglementata in mod expres, dar o asemenea transmisiune se poate realiza prin alte procedee: novatia, delegatia, stipulatia pentru altul.30

II.2.5.Capacitatea civila de folosinta.
Aceasta reprezinta aptitudinea generala si abstracta a omului de a avea drepturi si obligatii civile (art.5 alin 2 din Decretul nr. 31/1954).
Capacitatea de folosinta:
§ este recunoscuta de lege tuturor persoanelor fizice, fara nici o discriminare;
§ este generala (cuprinde toate drepturile subiective si toate obligatiile civile recunoscute de dreptul obiectiv);
§ este egala pentru toate persoanele fizice;
De asemenea:
§ nimeni nu poate fi ingradit in capacitatea de folosinta (decat in cazurile si in conditiile prevazute de lege);
§ nimeni nu poate renunta la capacitatea de folosinta(se poate renunta la un drept subiectiv civil, sau chiar la toate, dar nu se poate renunta la aptitudinea de a fi subiect de drept).
Inceputul si sfarsitul capacitatii de folosinta a persoanei fizice este stabilit de Decretul nr. 31/1954, in art. 7:”Capacitatea de folosinta incepe de la nasterea persoanei si inceteaza odata cu moartea acesteia”. Referitor la dobandirea de drepturi, capacitatea de folosinta incepe chiar din momentul conceptiei, cu conditia sa se nasca viu.
Capacitatea de folosinta a persoanelor juridice incepe odata cu infiintarea, sau dupa caz, odata cu recunoasterea, autorizarea sau inregistrarea persoanei juridice si inceteaza odata cu desfiintarea sau incetarea existentei sale prin comasare, divizare sau dizolvare.
Conform prevederilor art. 34 alin 1 din Decretul nr. 31/1954 persoana juridica poate avea numai acele drepturi si obligatii care corespund scopului ei, stabilit prin lege, prin actul de infiintare sau prin statut. Intinderea capacitatii de folosinta a persoanei juridice este deci limitata potrivit principiului specialitatii, fiind astfel diferita de la o persoana juridica la alta.

II.2.6. Capacitatea civila de exercitiu.
Aceasta reprezinta aptitudinea omului de a-si exercita drepturile civile si de a-si indeplini obligatiile civile, prin incheierea de acte juridice civile ( art.5 alin 3 din Decretul nr. 31/1954).
Vis-a-vis de persoanele fizice, capacitatea de exercitiu este conditionata de existenta discernamantului, astfel:
§ capacitate de exercitiu deplina:
? dobandesc persoanele care au implinit varsta de 18 ani( au o vointa constienta si dispun de discernamantul necesar aprecierii insemnatatii si consecintelor actelor juridice pe cere le savarsesc);
? dobandesc persoanele minore care se casatoresc31;
§ capacitate de exercitiu restransa dobandesc persoanele care au implinit varsta de 14 ani; aceasta le permite sa incheie ei insisi acte juridice, dar numai cu incuviintarea prealabila a parintilor sau a tutorelui;
§ sunt lipsiti de capacitate de exercitiu:
? minorii pana la implinirea varstei de 14 ani( legea prezuma lipsa discernamantului);acestia vor fi reprezentati in incheierea de acte juridice, in sensul ca actele juridice vor fi incheiate in numele minorului incapabil de catre reprezentantii lor legali, parinte sau tutore;
? interzisii (persoanele care sufera de alienatie sau de debilitate mintala, fiind lipsite astfel de discernamant, sunt puse sub interdictie printr-o hotarare judecatoreasca) vor fi si ei reprezentati in incheierea de acte juridice de catre tutori.
Vis-a-vis de persoanele juridice, acestea isi exercita drepturile si isi asuma obligatiile prin organele lor, adica prin persoanele fizice incredintate cu conducerea lor, potrivit legii, actului de infiintare sau statutului:
§ actele juridice incheiate de organele persoanei juridice, vor da nastere la drepturi si obligatii in numele persoanei juridice( daca au fost incheiate in limita puterilor conferite);
§ faptele (licite sau ilicite) savarsite de organe obliga insasi persoana juridica (daca au fost savarsite cu prilejul exercitarii functiei lor);
§ faptele ilicite atrag si raspunderea personala a celor ce le-au savarsit, atat fata de persoana juridica, cat si fata de terti.32

II.3.CONTINUTUL RAPORTULUI JURIDIC CIVIL

II.3.1.Consideratii generale.

II.3.1.1. Notiunea de continut al raportului juridic civil. Continutul raportului juridic civil este alcatuit din drepturile si obligatiile partilor (drepturile subiectului activ si obligatiile subiectului pasiv).
Fiecarui drept