o9i24il
Caracteristicile raportului juridic civil.

Raportul juridic in general: Neindoielnic, oamenii intra intre ei intr-o multitudine de legaturi (relatii sau raporturi), ceea ce constituie suportul vietii sociale.
Daca asemenea legaturi cad sub incidenta reglementarii juridice, vom fi in prezenta a ceea ce se cheama raporturi juridice. Aceste legaturi au avut si au o mare importanta pentru drept, “…fecundeaza din ce in ce mai mult domeniul juridic”.
Pentru a fi in prezenta unui raport juridic, legatura dintre oameni trebuie sa primeasca reglementare juridica (sa fie reglementata de o norma de drept).
Legaturile dintre oameni sunt relatii sociale.
In doctrina se admite ca “…raport juridic inseamna o relatie sociala reglementata de norma de drept”.

Raportul juridic civil:

Raportul juridic reprezinta intregul, genul, pentru ca se cunosc numeroase categorii de raporturi juridice in functie de ramura de drept ale carei norme reglementeaza relatiile sociale. Unu loc important sub aspect reglementativ, atat ca sfera, cat si calitativ il are, din acest punct de vedere, ramura dreptului civil. Un rationament simplu, neconduce la concluzia ca daca raportul juridic in general este intregul, raportul juridic este partea, specia; tot astfel, daca raportul juridic, in general este o relatie sociala reglementata de o norma de drept, raportul juridic civil este o relatie sociala, fie patrimoniala, fie nepatrimoniala reglementata de norma dreptului civil.
Din definitie se degaja doua importante idei: a) raportul juridic civil este o relatie sociala cu caracter patrimonial sau personal nepatrimonial; b) pentru a primi considerare pe planul dreptului, de raport juridic civil, relatia sociala trebuie sa fie reglementata de o norma de drept civil.
Aceasta din urma precizare este absolut obligatorie deoarece:
- nu toate relatiile cad sub incidenta reglementativa a dreptului
- dreptul civil este o componenta a sistemului national de drept
- in contextul acestor cerinte, nu orice relatie sociala este un raport juridic.
Rezulta, asadar, ca daca orice raport juridic este o relatie sociala, nu orice relatie sociala poate primi considerarea de raport juridic.
In viata juridica cotidiana, imensa majoritate a raporturilor juridice in care intra oamenii, sunt raporturi juridice de drept civil.

Dreptul civil este o ramura, un subsistem al sistemului national de drept roman. Aceasta ramura impreuna cu celelalte ramuri ale dreptului unitar formeaza un tot unitar -; sistemul national de drept roman.
La randul lor, raporturile juridice constituie un subsistem al sistemului general al raporturilor juridice.
In contextul acestor pozitionari, subsistemul (raporturile juridice civile) imprumuta caracterele comune tuturor categoriilor de raporturi juridice, adica pe cele ale sistemului general al raporturilor juridice, dar are si caractere specifice, care il definesc ca parte distincta, ca subsistem al sistemului general al raporturilor juridice.

Caracteristici:
Raportul juridic civil este un raport dublu volitional.
Acest caracter priveste categoria raporturilor civile nascute din acte juridice, raporturi care acopera in mare masura sfera raporturilor juridice civile si rezida in aceea ca asemenea raporturi incorporeaza atat vointa electoratului infatisat de organul legislativ, exprimata cu prilejul adoptarii normei de drept civil, cat si vointa concreta a partilor intre care intervine.
Din prezentarea acestui caracter rezulta:
- Vointa electoratului infatisata de legiuitor ca vointa de stat este incorporata in orice raport juridic, in general si in orice categorie de raporturi juridice civile in special;
- Caracterul dublu volitional al unor categorii de raporturi juridice civile este pus in evidenta de manifestarea de vointa a partilor prin care se creeaza un raport juridic civil concret;
- Vointa de stat este dublata, deci, de vointa partilor raportului juridic civil.

In raportul juridic civil partile sunt pe pozitie de egalitate juridica.

Continutul situatiei subiectelor raportului juridic civil ca parti aflate pe pozitie de egalitate juridica se exprima, in principal, in ideea ca partile unui asemenea raport nu se afla intr-o relatie de subordonare, una fata de cealalta.

Acest caracter poate fi exprimat in urmatoarele idei:
- partile raportului juridic civil se afla pe pozitie de egalitate juridica, ele nefiind subordonate una alteia;
- acest caracter este rezultatul metodei de reglementare specifice dreptului civil - metoda egalitatii juridice a partilor;
- egalitatea partilor se discuta pe planul incheierii raportului juridic civil, ci nu pe planul egalitatii prestatiilor la care ele se obliga;
- egalitatea partilor in raportul juridic civil nu se confunda cu egalitatea in fata legii;
- pozitia de egalitate juridica a partilor in raportul juridic civil nu trebuie inteleasa in sensul ca partile trebuie sa aiba acelas numar de drepturi.