Apare in a doua jumatate a sec. XIX, mai intai ca o prelungire cu doctrinele conservatoare, pentru ca transformarile politice, sociale si economice ale acestui secol au fost revolutionare. A fost o reactie la liberalism, in plan doctrinar. Reactia vine din partea bisericii catolice. Revolutiile burgheze au adus separarea bisericii de stat, de politica. h1l7lt
Vaticanul era considerat un pazitor al moralei, un judecator al proceselor social-politice. Acesta incurajeaza catolicii sa se organizeze politic.
Conceptia social-politica a bisericii catolice a fost elaborata de Toma d’Aquino (1200) si a purtat numele de Tomism.
Punctul de plecare il considera crearea omului -; cea mai importanta creatie a lui Dumnezeu, care nu este un individ (cum considera liberalismul), nici pierdut in masa sociala (asa cum considera socialismul), ci este persoana umana, are identitatea lui care trebuie implinita in acord cu celelalte persoane.
Valoarea suprema a doctrinei crestine este realizarea binelui comun.
J. Maritain -; Neotomism
Acesta (neotomismul) constata o serie de situatii tensionate in societatea moderna. Una dintre situatii ar fi raportul dintre biserica si stat. Se considera ca biserica trebuie sa renunte la situatia de instanta suprema. Este propusa subordonarea oricarei activitati socio-politice scopurilor morale, ceea ce presupune un echilibru intre implinirea persoanei si dezvoltarea unei societati.
Crestinismul este foarte aproape de doctrina socialista. Epoca moderna, prin Machiavelli, a rupt morala de politica.

Punctul central al doctrinei il constituie relevarea rolului natiunii. Din acest punct de vedere Vaticanul accepta si sustine rolul natiunii ca cea mai inalta forma de comunitate. Cel care a schitat o doctrina crestina a fost Papa Leon al 13-lea. Acesta pune bazele democratiei crestine, atacand modernitatea, doctrinele liberale si socialiste. Atacul asupra liberalismului vizeaza marile inegalitati social-economice pe care le genereaza capitalismul, inechitati flagrante care macina solidaritatea unei natiuni. Socialismul este atacat pentru ca, propunand nivelarea sociala in numele egalitatii, ignora echitatea, care cere recunoasterea personalitatii fiecarui ins si contraataca acele societati care lasa pe fiecare sa se implineasca in cadrul acelei societati.
Democratia, ca putere a poporului, poate fi un regim politic viabil. Munca este calea fundamentala de realizare a omului, cale conforma cu demnitatea lui, care sa-i asigure proprietatea asupra lucrurilor.
Se contureaza conceptia despre persoana umana, ordinea sociala si despre viata politica.
In ceea ce priveste persoana umana, au aparut doctrine care o au la baza. Un exemplu e doctrina personalista a carui autor este Em. Mounier.
Institutiile raspund nevoilor societatii. Puterea vine de la Dumnezeu, dar materializarea ei trebuie sa fie opera oamenilor. In natura umana se gasesc inscrise legile date de Dumnezeu. Toate popoarele au dreptul la castigurile civilizatiei.