Bunurile corporale -; Acele bunuri care au existenta materiala, pot fi percepute cu simturile sunt considerate doctrinar ca ar constitui obiectul derivat al raporturilor juridice civile cu continut patrimonial. Ele sunt calificate ca obiect derivat, deoarece raportul juridic este privit ca un raport esentialmente social si ca urmare obiectul sau nemijlocit nu poate fi altul decat conduita partilor. n9h13he
Drepturile subiective -; Impreuna cu obligatiile ce le corespund alcatuiesc continutul raportului juridic. Prin urmare, drepturile si bunurile par sa fie doua categorii distincte, corespunzatoarela doua elemente distincte ale raportului juridic.
In realitate, intre aceste doua categorii, intre bunuri si drepturi, exista o seama de legaturi. Bunurile corporale sunt, practic, obiect al drepturilor patrimoniale si aceasta deoarece drepturile patrimoniale reale au intodeauna ca obiect un bun (unul corporal), iar drepturile de creanta au ca obiect o prestatie, care atunci cand corespunde unei obligatii de a da (de a constitui, transmite un drept real) are ca obiect tot un bun.
Drepturile patrimoniale fie ele reale, fie de creanta sunt in conceptia legiuitorului bunuri, respectiv bunuri necorporale. Asa cum s-ar putea spune ca, practic, raportul juridic civil are doar doua elemente, subiectele si continutul, bunurile apar astfel ca obiecte ale drepturilor patrimoniale.
Bunurile corporale -; Acele lucruri, valori economice care, potrivit legii, pot fi insusite prin intermediul unor drepturi subiective patrimoniale Varietatea bunurilor a permis gruparea lor in diverse categorii, in scopul de a conferi bunurilor din aceeasi categorie un regim juridic unitar.
Bunurile mobile si imobile
In conceptia codului civil din 1865, bunurile imobile sunt de trei feluri:
1) Imobile prin natura lor
2) Imobile prin destinatie
3) Imobile prin obiectul la care se aplica

1) Bunurile imobile prin natura lor -; Sunt acelea care nu se pot muta dintr-un loc in altul fara ca o astfel de stramutare sa nu le afecteze destinatia economica initiala.
Singurele bunuri imobile prin natura lor sunt fondurile de pamant. Sunt socotite imobile prin natura lor cladirile de orice fel, precum si orice edificiu incorporat statornic in sol. Tot bunuri imobile sunt si recoltele neculese si arborii netaiati, cu precizarea ca, in masura in care recoltele se vor culege si arborii se vor taia vor deveni bunuri mobile. Aceasta ultima precizare trebuie retinuta pentru a putea exprima consacrarea de catre doctrina a unei categorii aparte de bunuri mobile, adica aceea a bunurilor mobile prin anticipatie.

2) Imobile prin destinatie -; Bunuri mobile prin natura lor, dar pe care legiuitorul le califica imobile in doua situatii: a) Atunci cand respectivele bunuri mobile au fost destinate cu caracter permanent de catre proprietarul unui fond (imobil) pentru exploatarea agricola industriala sau comerciala a fondului, cum sunt animalele de munca. b) Atunci cand proprietarul fondului a asezat cu caracter permanent bunurile mobile pe fondul sau si a realizat o legatura materiala intre respectivele mobile si fond (Ex. Conductele asezate perpetuu pe un fond).
Textele codului, care enumera diferitele imobile prin destinatie sunt in buna masura depasite (pot avea un caracter orientativ atunci cand se discuta calitatea unui bun imobil prin destinatie).
Bunurile mobile care au devenit imobile prin destinatie nu isi pierd individualitatea, atata doar ca in masura in care ele continua sa ramana un accesoriu al imobilului isi poate gasi aplicarea regula “Aceesoriul urmeaza soarta juridica a principalului”.
Pentru a vorbi de imobile prin destinatie trebuie indeplinite doua conditii: a) Mobile care sunt un bun principal si care e bun accesoriu al imobilului trebuie sa fie proprietatea aceleiasi persoane. b) Proprietatea trebuie sa stabileasca intre imobile si mobile accesorii o anumita legatura intelectuala (afectarea mobilelor pentru exploatarea mobilelor) sau o legatura materiala.

3) Imobile prin obiectul la care se aplica -; Sunt drepturi reale asupra bunurilor imobile, drepturi de creanta care corespund obligatiilor de a da un imobil si actiunea in justitie prin care se revendica un imobil.

Bunurile mobile sunt de trei feluri:
1) Prin natura lor (care se pot stramuta dintr-un loc in altul, fie dinamic, fie datorita unei forte exterioare)

2) Prin determinarea legii -; Drepturile reale si de creanta asupra bunurilor mobile, drepturi de creanta asupra imobilelor cu exceptia creantei corespunzatoare obligatiei de a da un imobil, actiune prin care se revendica bunurile mobile, cat si o seama de alte valori mobile.
3) Prin anticipatie -; Categorie nereglementata de cod si care se refera la acele imobile care pot deveni mobile prin culegere sau taiere. Ele sunt considerate mobile prin anticipatie in situatia in care formeaza obiectul unui act juridic ce se incheie atunci cand inca respectivele bunuri sunt mobile, dar in conditiile in care partile privesc acele bunuri prin prisma situatiilor lor viitoare, acelea de bunuri mobile rezultate ca urmare a culegerii sau a taierii.

Importanta distinctiei dintre bunurile mobile si imobile a) Procedura judecatoreasca a executarii silite difera dupa cum bunurile supuse executarii sunt imobile sau mobile. b) Competenta instantelor de judecata difera in functie de obiectul litigiului, pentru imobile fiind competenta instanta de la locul imobilului, iar pentru mobile instanta de la domiciliul paratului. c) Instrainarea imobilelor este supusa publicitatii prin cartile funciare. d) Instrainarea imobilelor, bunuri comune ale sotilor se poate face doar cu consimtamantul expres al ambilor soti, in timp ce instrainarea mobilelor se poate face de catre oricare dintre ei, consensul fiind prezumat.

Dobandirea dreptului de proprietate ca efect al posesiei, deci nu prin acte juridice, se face dupa cum bunul posedat este mobil sau imobil. In cazul imobilelor dobandite, dreptul de proprietate ca efect al posesiei se face numai in situatiile in care posesia se exercita o anumita perioada de timp (termenul de prescriptie achizitiva -; uzucapiune).
In cazul bunurilor mobile posesia de buna credinta valorifica titlul de proprietate. Posesorul de buna credinta devine proprietar al bunului mobil din momentul in care a intrat in posesia bunului.

Bunuri certe si bunuri de gen (generice)
Modul in care sunt determinate bunurile atunci cand ele formeaza obiectul unui act juridic. a) Bunuri individual determinate:
Cele ce se determina prin anumite trasaturi proprii numai lor, neitalnite la alte bunuri de acelasi gen. Acestea pot fi niste trasaturi naturale (cazul unicatelor) sau pot fi stabilite de catre parti. b) Bunuri generice: Care in actele juridice sunt determinate prin trasaturi comune specifice genului caruia ii apartin.
Importanta:
Momentul in care se transfera dreptul de proprietate prin intermediul unor acte juridice translative, depinde de modul de determinare. Astfel, daca bunul este individual determinat, dreptul de proprietate se stramuta de la transmitator la dobanditor chiar in momentul icheierii actului juridic afara de cazul in care prin lege sau prin conventia partilor se stabileste un moment ulterior.
In cazul bunurilor de gen dreptul de proprietate se stramuta de la transmitator la dobanditor, doar i momentul in care bunul este desprins din masa bunurilor de acelasi fel si individualizat prin numarare, intarire, masurare sau alt mod, ceea ce se face o data cu predarea bunului.
De modul de determinare a bunului depinde suportarea riscului pieiri fortuite a bunului in intervalul de timp cuprins intre momentul incheieri contractului si momentul predari bunului. Suportarea riscului inseamna suportarea pagubei pricinuite de pierderea bunului ca urmare a unui caz de forta majora.
Regula de suportare a riscului: Daca bunul piere la propietar, acesta suporta riscul pieirii. Aplicand aceasta regula la actele translative de propietate ajungem la urmatoarea solutie: a) Daca bunul instrainat a fost cert proprietatea lui, din momentul incheierii actului juridic devine dobanditor, chiar daca bunul nu i-a fost predat.
Ca urmare el este acela care suporta riscul pieirii, ceea ce inseamna ca nu va putea sa pretinda sa i se predea vreun bun, dar va fi obligat sa plateasca pretul. Prin exceptie, riscul pieirii va fi suportat de instrainator. b) Daca a fost pus in intarziere printr-o somatie de catre dobanditor si cu toate acestea instrainatorul n-a procedat la predarea bunului. Totusi instrainatorul nu va suporta riscul pieirii nici in caz de incheiere, atunci cand va dovedi ca bunul ar fi pierit si la dobanditor.

Bunurile de gen -; In cazul acestora, deoarece dreptul de proprietate nu se stramuta o data cu incheierea contractului, instrainatorul ramane proprietar al bunului si, in consecinta, suporta riscul pieirii acestora.

Aceasta inseamna ca el va fi obligat sa procure alte bunuri de acelasi gen, pe care sa le predea dobanditorului, caci altfel se va face vinovat de nerespectarea contractului si va raspunde in conditiile specifice raspunderii contractuale.

Fructe si producte
In literatura de specialitate se face distinctia intre bunurile frugifere si cele nefrugifere. Aceasta distinctie nu este concludenta deoarece productele pot sa rezulte si din bunuri frugifere, iar ceea ce intereseaza, practic, este regimul juridic al fructelor si productelor si nu a bunurilor din care ele rezulta.
Productele -; Bunuri care rezulta, cu sau fara caracter de periodicitate, dintr-un alt bun si care se caracterizeaza prin aceea ca obiectul lor duce la conservarea substantei bunului din care ele rezulta (carbunele, piatra).
Fructele -; Bunuri care rezulta, cu caracter periodic, dintr-un alt bun si care nu consuma substanta acestuia.
Codul civil face distinctia intre trei categorii de fructe: a) Fructe naturale -; Nu implica munca omului. b) Fructe industriale -; Nu implica munca omului (cerealele) c) Fructele civile -; Care, de regula, reprezinta echivalentul folosirii unui bun de catre o alta persoana decat proprietarul (chiriile, dobanzile).
Distinctia dintre “a,b”, pe de o parte, si “c”, pe de alta parte, prezinta importanta practica deoarece fructele naturale si industriale se dobandesc de catre cel indreptatit doar in masura in care au fost culese, in vreme ce fructele civile se dobandesc zi de zi.
Distinctia dintre fructe (indiferent de felul lor) si producte este, de asemenea, utila practic, fiindca productele se cuvin proprietarului fara de cazul in care el a cedat altuia pretul de exploatare a lor. In schimb, fructele se cuvin nu numai proprietarului, dar si posesorului de buna credinta. In masura in care, asupra bunurilor frugifere s-a constatat un drept de uzufruct sau de uz, fructele se cuvin titularilor acestor drepturi.

Bunuri principale si bunuri accesorii
Bunuri principale -; Acelea care au o calitate proprie.
Bunuri accesorii -; Acele bunuri care slujesc pentru o mai buna utilizare altor bunuri considerate principale in raport cu ele.
In legatura cu aceasta distinctie, ea trebuie retinuta, deoarece, de regula, bunurile accesorii urmeaza soarta juridica a bunurilor principale. Astfel, instrainarea bunurilor principale ar implica si instrainarea bunurilor accesorii, afara de cazul in care, prin conventia lor, partile ar stabili altfel.
Problema acestei clasificari se ridica doar atunci cand atat bunurile principale cat si bunurile accesorii se afla in proprietatea aceleiasi persoane si cand, in mod efectiv, proprietarul a afectat bunurile accesorii pentru utilizarea bunurilor principale, deoarece doar atunci se pune problema ca bunul accesoriu sa urmeze soarta bunului principal.