Aplicarea legii in timp b8k14kr
Ca orice lege, legea civila actioneaza concomitent sub trei aspecte:
1) o anumita durata in timp
2) pe un anumit teritoriu
3) aplicarea legii civile asupra persoanelor.
Deci legile, se succed, coexista si au determinate categoriile de subiecte la
care se aplica.
Legea civila se aplica cat timp este in vigoare.
Legea civila intra in vigoare:
** - la data precizata in cuprinsul ei
** - sau la data publicarii ei in M.Of.al Romaniei.
Prin abrogare. legea iese din vigoare si nu se mai aplica. Abrogarea poate fi
expresa - atunci cand se precizeaza expres ca legea se abroga.
Abrogarea expresa poate fi: - directa si
- indirecta
Abrogarea directa - este aceea care nominalizeaza legea sau capitolele sau articolele
dintr-o lege care se abroga.
Abrogarea indirecta - prevede iesirea din vigoare a legilor sau actelor normative,
contrare legii noi, formulandu-se “orice alte dispozitii contrare
se abroga”.
Abrogarea implicita (tacita) cand legea noua contine dispozitii incompatibile
cu legea veche fara sa prevada care dispozitii contrare se abroga.
Desuectudnea nu este mod de iesire din vigore, si intervine in acele situatii
in care datorita disparitiei ratiunilor pentru care actul normativ a fost
adoptat, acesta nu mai este aplicat, fara a fi abrogat.
O situtie speciala priveste legile temporare pentru care nu este necesara abrogarea,
fiind suficienta scurgerea perioadei de timp pentru care au fost adoptate.
- Principii si exceptii privind actiunea legii civile in timp
Sunt doua principii care guverneaza aplicarea legii in timp:
1) principiul neretroactivitatii legii civile noi;
2) principiul aplicarii imediate a legii civile noi.
Ele se presupun si se completeaza reciproc.
1) este regula juridica potrivit careia o lege civila se aplica numai situatiilor
ce se ivesc dupa adoptarea ei, iar nu si situatiilor anterioare.
Constitutia dispune in art.15 (2) ca “Legea dispune numai pentru
viitor, cu exceptia legii penale mai favorabile”.
Acest principiu, este consacrat si in Codul civil in art.1. “Legea
dispune numai pentru viitor; ea n-are putere retroactiva”.
2. Principiul aplicarii imediate a legii civile noi - adica, de indata
ce a fost adoptata, legea noua se aplica tuturor situatiilor ivite dupa intrarea
ei in vigoare, excluzandu-se astfel aplicarea legii vechi.
Acest principiu nu este consacrat expres, el este o consecinta fireasca a principiului
neretroactivitatii.
Exceptiile de la aceste principii sunt:
1. retroactivitatea legii civile noi, adica legea civila noua se aplica si pentru
situatii anterioare adoptarii ei.
- aceasta exceptie se aplica daca este consacrata expres in legea noua,
deoarece exceptiile nu se prezuma, ele fiind de stricta interpretare si aplicare.
In prezent este inadmisibila aceasta exceptie datorita textului imperativ al
art.15 (2) dinConstitutie.
2. ultraactivitatea legii civile vechi, adica legea veche isi mai produce
efectele un timp oarecare, deci a intrat in vigoare o lege noua, binenteles
la situatii determinate, precizate de legea noua. Aceasta trebuie prevazuta
expres in legea noua fiind o exceptie.
Referitor la retroactivitatea legii - legea penala mai favorabila, retroactiveaza.
Daca de la savarsirea infractiunii pana la judecarea definitiva
a faptei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplica legea cea mai
favorabila (Angheni).
Un alt aspect al retroactivitatii il reprezinta legile interpretative.
Legea interpretativa se integreaza in actul normativ interpretat care
este anterior.
Legile interpretative au caracter retroactiv, deoarece se aplica din momentul
intrarii in vigoare a legii pe care o interpreteaza.
Aplicarea legii in spatiu - principiul teritorialitatii
Exista doua aspecte ale problemei:
** - unul intern, vizeaza situatia raporturilor civile stabilite intre
subiecte de drept civil de cetatenie ori nationalitate romana, pe teritoriul
Romaniei.
** - unul international, care are in vedere ipoteza raporturilor civile
cu un element de extraneitate - cetatenie, nationalitate, locul incheierii
si executarii contractului etc.
Aspectul intern tine seama de regula: actele normative civile care emana de
la organele centrale de stat se aplica pe intregul teritoriu al tarii,
iar cele ce emana de la un organ de stat local se aplica doar pe teritoriul
respectivei unitatii aministrativ-teritoriale (judet).
Aspectul international se rezolva de catre “normele conflictuale”
ale dreptului international privat, care presupun asa zisul “conflict
de legi” in spatiu. Normele conflictuale sunt continute in
prezent in Legea 105/1992.
Cu titlu de exemplu amintim (Belein):
- imobilele sunt supuse legilor tarii pe teritoriul careia se afla: lex rei
sitae;
- starea civila si capacitatea civila a persoana fizic` sunt supuse legii cetateniei
- lex personalis este lex patriae, iar capacitatea persoana juridic` este supusa
legii nationalitatii, determinata de sediul sau ca regula.
- formarea actului juridic este carmuita de legea locului unde se incheie:
locus regit actum.
Aplicarea legii civile asupra persoanelor
Legile civile pot fi impartite in trei categorii, din punct de vedere
al sferei subiectelor la care se aplica:
- legi civile cu vocatie generala de aplicare: adica se aplica atat persoana
fizic` cat si persoana juridic` , exemplu Codul civil, D.31/1954 privitor
la persoana fizic` si persoana juridic` si D.167/1958 - prescriptia extinctiva.
- legile civile cu vocatia aplicarii numai persoana fizic` ; exemplu L.15/1990
privind reorganizarea unitatilor economice de stat ca RA si SC, sau Decretul
66 si L.109/1996 privind organizarea si functionarea cooperatiei mestesugaresti
si cooperatiei de consum si de credit sau L.31/1990 privind soc.comeriale, republicata.