Notiunea si clasificarea actelor juridice civile

Definitie - Manifestarea de vointa facuta cu intentia de a produce efecte juridice, respectiv, de a naste, modifica ori stinge un raport juridic concret - reprezinta actul juridic civil.

Sensurile expresiei “act juridic civil”

Intr-un prim sens, actul juridic civil - deasemneaza tocmai manifestarea de vointa cu intentia de a produce efecte juridice civile - pentru acest sens se utilizeaza formula negotium juris - adica operatiune juridica. d5s17sg
In al doilea sens - se desemneaza inscrisul constatator al manifestarii de vointa, adica suportul material. Pentru acest al doilea sens, se foloseste formula de instrumentum probationis (adica inscrisul autentic sau sub semnatura privata).

Clasificarea actelor juridice civile
1. Dupa numarul partilor: - unilaterale
- bilaterale
- multilaterale a) Unilaterale
Este act juridic unilateral cel care rezulta dintr-o singura vointa - exemplu testamentul, acceptarea succesiunii, renuntarea la o mostenire, oferta, promisiunea publica de recompensa.
Este bilateral - actul juridic civil care reprezinta vointa concordanta a doua parti. Exemplul tipic de act civil bilateral este - contractul civil: vanzarea cumpararea, imprumutul, depozitul etc.
Este multilateral - actul juridic rezultat din acordul de vointa ce provine de la trei sau mai multe parti - exemplu contractul civil de societate.
Nu trebuie confundata clasificarea actelor juridice civile in unilaterale si bilaterale, cu clasificarea contractelor civile in unilaterale (ce dau nastere la obligatii numai pentru una din parti) - donatia, imprumutul si bilaterale sau sinalagmatice care dau nastere la obligatii pentru ambele parti - vanzarea cumpararea).

2. Acte cu titlu oneros si acte cu titlu gratuit
- Este cu titlu oneros acel act juridic civil in care, in schimbul folosului patrimonial procurat de o parte celeilalte, se urmareste obtinerea altui folos patrimonial. - Art.945 Codul civil “Contractul oneros este acela in care fiecare parte voieste a-si procura un avantaj (exemplu contractul de vanzare cumparare, antrepriza, locatiunea etc).”
Este cu titlu gratuit este acel act juridic civil prin care se procura un folos patrimonial fara a se urmari obtinerea altui folos patrimonial in schimb (exemplu donatia, comodatul, imprumutul fara dobanda, mandatul gratuit).

Actele cu titlu oneros se subclasifica in
- act comutativ - la a carui incheiere partile cunosc existenta si intinderea obligatiilor lor (exemplu:contractul de vanzare cumparare, contractul de antepriza etc).
- act obligatoriu - la a carui incheiere partile nu cunosc intinderea obligatiilor, existind sansa unei pierderi si a unui castig. (exemplu: contractul de renta viagera, contractul de vanzare cu clauza de intretinere).

Actele cu titlu gratuit se clasifica in
- liberalitatii si
- acte dezinteresate
Este liberalitate acel act cu titlu gratuit prin care dispunatorul isi micsoreaza patrimoniul prin folosul patrimonial procurat. Sunt liberalitati donatiile si legatele.
Este act dezinteresat acel act cu titlu gratuit prin care dispunatorul procura un avantaj patrimonial fara a-si micsora patrimoniul. Sunt acte dezinteresate: mandatul gratuit, depozitul nerenumerat, comandatul etc.

3. Acte juridice civile:
- constitutive
- translative
- declarative
Este constitutiv - actul juridic civil care da nastere la un drept subiectiv civil care n-a existat anterior. exemplu: ipoteca conventionala, amanetul ori gajul).
Este translativ actul civil care are ca efect stramutarea unui drept subiectiv civil dintr-un patrimoniu in alt patrimoniu (exemplu:donatia, vanzarea-cumpararea).
Este declarativ actul civil care are ca efect consolidarea ori definitivarea unui drept subiectiv preexistent (exemplu: partajul (imparteala este un asemenea act.)
O specie aparte de act declarativ este actul confirmativ - este acel act prin care o persoana renunta la dreptul sau de a ataca cu actiunea in anulabilitate un act juridic civil, la a carui incheiere a fost incalcata o dispozitie legala ce ocroteste un interes personal, individual.
Actul constitutiv si cel translativ isi produc efectele numai pentru viitor (exemplu.nunc), pe cand actul declaratiei isi produce efectele pentru trecut (exemplutunc).

4. Acte juridice de: - conservare
- administrare
- dispozitie
Este act de conservare - acel act juridic care are ca efect preintampinarea pierderii unui drept subiectiv civil. Este avantajos pentru autorul sau deoarece, cu o cheltuiala mica, se salveaza un drept de o valoare mai mare (Exemplu: intreruperea unei presciptii prin actiunea in justitie, somatia, inscrierea unei ipoteci.).
Actul de administare - este acel act juridic prin care se realizeaza o normala punere in valoare a unui bun ori a unui patrimoniu (exemplu inchirierea unui bun, culegerea fructelor, asigurarea unui bun etc.).
Actul de dispozitie este acel act juridic civil care are ca rezultat iesirea din patrimonoi a unui bun sau drept ori grevarea unui bun cu o sarcina reala (ipoteca, gaj).

5. Acte juridice civile patrimoniale si nepatrimoniale
Este patrimonial actul juridic civil care are un continut evaluabil in bani, asemenea acte sunt cele care privesc drepturile reale si de creanta (Exemplu: contractul de vinzare-cumparare, donatie, imrumut etc.).
Este nepatrimonial - actul juridic civil care are un continut neevaluabil in bani. (Exemplu: conventia parntilor unui copil din afara casatoriei, in sensul stabilirii numelui de familie al acestuia).

6. Acte juridice - consensuale
- solemne
- reale
Este consensual actul juridic civil care se incheie prin simpla manifestare de vointa. Actul consensual reprezinta regula, din punctul de vedere al formei in care se incheie actele juridice civile.
Solemn este acel act juridic care trebuie sa imbrace o forma prescrisa de lege. Forma speciala, solemna pentru un asemenea act este o conditie de valitate (de valabilitate) (Exemplu: donatia, ipoteca, conventionala, testamentul).
Este real este actul juridic civil care se incheie in mod valabil daca manifestarea de vointa este insotita de remiterea( predarea) bunului. Exemplu: (imprumutul, depozitul, darul manual).
Un act juridic consensual (ca regula) poate fi uneori solemn (vanzarea-cumpararea unui teren).

7.Acte juridice civile intre vii si pentru cauza de moarte

Actul intre vii - inter vinos - este actul juridic civil care-si produce efectele neconditionat de moartea autorului ori autorilor. Majoritatea actelor civile sunt acte intre vii..
Actul pentru cauza de moarte - mortis cauza - este actul juridic care nu-si produce efectele decat la moartea autorului - exemplutestamentul.

8. Acte juridice civile -subiective
- conditie

Este act subiectiv - actul juridic civil al carui continut este determinat prin vointa autorului sau autorilor lui. Majoritatea actelor civile intra in aceasta categorie.
Este act conditie - actul juridic la a carui incheiere partile isi exprima vointa doar in privinta nasterii actului, continutul lui fiind predeterminat de norme de la care partile nu pot deroga (exemplucasatoria).

9. Acte civile - pure si simple si
- acte afectate de modalitati

Este pur si simplu actul civil care nu cuprinde o modalitate (termen, conditie, sarcina). (Exemplu: acceptarea ori renuntarea la mostenire).
Este afectat de modalitati - actul civil care cuprinde o modalitate (exemplu: contractul de asigurare, donatia cu sarcini, vanzarea cumpararea cu clauza de intretinere - in care e prezent termenul).

10. Acte juridice civile -principale
- accesorii
Este principal - actul juridic civil care are o existenta de sine statatoare soarta sa nepretinzand de soarta juridica a altui act juridic.
Majoritatea actelor juridice intra in aceasta categorie.
Este accesoriu - actul a carui soarta juridica depinde de soarta altui act juridic, principal. Exemplu: clauza penala, fidejusiunea, gajul, ipoteca conventionala, arvuna).
11. Acte cauzale si acte abstracte
Este cauzal - actul juridic a carui valabilitate implica analiza cauzei ori scopului (daca scopul este imoral actul juridic este lovit de nulitate).
Este abstract (necauzal) actul juridic civil care este detasat de elementul cauza, valabilitatea sau neimplicand analiza acestui element.
Sunt abstracte actele juridice constatate prin titlurile de valoare - inscrisuri care incorporeaza operatiuni juridice (obligatiunea CEC).

12. Acte juridice civile - strict personale
- si acte ce pot fi facute si prin reprezentare

Strict personal este actul juridic civil care nu poate fi facut decat personal fara a putea fi incheiat prin reprezentare exemplu: testamentul.
Majoritatea actelor juridice civile este formata din actele ce pot fi incheiate personal, dar pot fi incheiate si prin reprezentant (mandatar).
Normele care reglementeaza actul strict personal sunt de stricta interpretare si aplicare - deoarece constitue exceptia.

13. Actele juridice civile numite (tipice) si acte nenumite atipice

Este numit - actul juridic civil care are o denumire stabilita de legea civila, precum si o reglementare proprie. Majoritatea actelor juridice civile sunt tipice.
Este nenumit - actul juridic care nu are o denumire si o reglementare proprie (exemplucontractul de vanzare cumparare cu clauza de intretinere.
14. Acte juridice civile cu executare dintr-o data (uno ictu) si cu executare succesiva
Cu executarea dintr-o data este actul juridic a carui executare presupune o singura prestatie din partea debitorului. Se mai numeste si act cu executare instantanee (darul manual).
Cu executare succesiva este acel act a carui executare presupune mai multe prestatii esalonate in timp (contractul de renta viagera, contractul de incheiere).
- Consecintele neexecutarii culpabile - pentru contractul cu executare dintr-o data - a contractului sinalogmatice - se aplica rezolutiunea; iar pentru contractele cu executare succesiva - refilierea.

Cap.II Conditiile actului juridic

Conditiile actului juridic sunt elementele care alcatuiesc acest act.
In functie de aspectul la care se refera distingem:
- Conditii de fond - cele care privesc continutul actului juridic civil.
- Conditii de forma - cele care se refera la exteriorizarea vointei.
In functie de obligativitatea sau neobligativitatea lor, aceste conditii se impart in :
- esentiale - cele cerute pentru valabilitatea actului
- neesentiale - intamplatoare, cele care pot fi prezente ori pot lipsi fara sa puna in discutie valabilitatea actului.
Conditiile de font, esentiale ale actului juridic sunt prevazute in art.948 Cod civil, care dispune:
1) capacitatea de a contracta
2) consimtamantul valabil al partii ce se obliga
3) un obiect determinat
4) o cauza licita.

1. Capacitatea de a incheia actul juridic civil

Definitie : Capacitatea de a incheia actul juridic civil “reprezinta acea conditie de fond si esentiala care consta in aptitudinea subiectului de drept civil de a deveni titular de drepturi si obligatii civile prin incheierea actelor de drept civil.”.
Aceasta reprezinta o parte a capacitatii de folosinta a persoanei fizice.
- In legatura cu aceasta conditie de fond este de retinut - ca principiul sau regula este capacitatea de a face actul juridic civil, exceptia fiind incapacitatea.
Acest principiu se desprinde din D.31/1954 art.6 alin.1 “Nimeni nu poate fi ingradit in capacitatea de folosinta si nici lipsit in tot sau in parte, de capacitatea de exercitiu, decat in cazurile si in conditiile stabilite de lege”.
Capacitatea este o stare de drept - de jure (asa cum o vede legea (Belein), iar discernamantul este o stare de fapt.

Consimtamantul

Stim ca actul juridic civil este manifestarea de vointa cu intentia de a produce efecte juridice.
Sub aspect juridic, vointa este complexa, in structura sa intrand: consimtamantul si cauza sau scopul.

Principiile vointei juridice in dreptul civil

Codul civil consacra doua principii care carmuiesc vointa juridica
- principiul libertatii actelor juridice civile numit si principiul autonomiei de vointa;
- principiul vointei reale (principiul vointei interne).
Principiul libertatii actelor juridice - poate fi exprimat astfel (Belein)
- subiectele de drept civil sunt libere sa incheie ori nu un act juridic; civil
- partile sunt libere sa stabileasca, continutul (clauzele) actului juridic civil;
- partile sunt libere, prin acordul lor, sa modifice, ori sa puna capat actului juridic civil pe care l-au incheiat.

Limitele principiului libertatii actelor juridice civile sunt: a) ordinea publica (norme care reglementeaza ordinea economica, sociala si politica de stat) b) morala (bunele moravuri) c) normele imperative (de la care nu se poate deroga).

2. Principiul vointei reale (interne)
In solutionarea acestei probleme exista doua conceptii:
- conceptia subiectiva - care da prioritate vointei interne, reale
- conceptie obiectiva - prefera vointa declarata exteriorizata.
Codul civil roman a consacrat principiul vointei interne sau reale.
In sprijinul acestui principiu se indemeiaza pe argumentele:
- art.977 Codul civil “Interpretarea contractelor se face dupa intentia comuna a partilor contractante, nu dupa sensul literal al termenului”.
- art 953: “Consimtamantul nu este valabil cand este dat prin eroare, smulsul prin violenta, sau surprins prin dol.”.
- art.1175 : in materie de simulatie “Actul secret modifica un act public, nu poate avea putere decat intre partile contractante si succesoriilor universali”.

Definitia consimtamantului
Consimtamantul reprezinta hotararea de a incheia un act juridic civil manifestata in exterior.
Conditiile de valabilitate a consimtamantului.
1. Sa provina de la o persoana cu discernamant
2. sa fie exprimat cu intentia de a produce efecte juridice
3. sa fie exteriorizat
4. sa nu fie alterat de vreun viciu de consimtamant.

1. Consimtamantul trebuie sa provina de la o persoana cu discernamant
Aceasta conditie decurge din caracterul constient al actului juridic civil.
Persoana fizica cu deplinatate capacitate cu exercitiu este prezumata ca are discernamant juridic necesar pentru a incheia acte juridice civile.
Persoana lipsita de capacitate de exercitiu (minorul sub 14 ani su cel pus sub interdictie judecatoreasca, este prezumata a nu avea discernamant.
Minorul intre 14 su 18 ani are discernamantul juridic in curs de formare.
Pentru persoana juridica nu se pune probleme deoarece reprezentantul ei este, o persoana fizica cu deplina capacitate de exercitiu.
In afara de incapacitatile legale - cazuri in care legea prezuma persoana ca lipsita de discernamant exista si cazuri de incapacitati naturale - in care se gasesc persoane capabile dupa lege, in drept capabile cu discernamant), iar in fapt persoana lipsita temporar de discernamant, exemplu: betie, hipnoza, somnambulism, manie puternica.

2. Consimtamantul trebuie exprimat cu intentia de a produce efecte juridice
- aceasta decurge din esenta actului juridic civil.
Aceasta conditie nu este indeplinita cand:
- manifestarea de vointa a fost facuta in gluma, prietenie, curtoazie;
- cand s-a facut sub conditie pur potestativa “din partea celui care se obliga” “ma oblig daca vreau”;
- cand manifestarea de vointa este prea vaga;
- cand manifestarea de vointa s-a facut cu o rezerva mintala (exemplu: actul fictiv in caz de simulatie.

3. Consimtamantul trebuie sa fie exteriorizat
Principiul aplicabil exteriorizarii consimtamantului este acela al consensualismului, care inseamna ca partile sunt libere sa aleaga forma de exteriorizare a vointei lor.
Manifestarea de vointa poate fi exteriorizata intr-o forma expresa sau tacita (implicata) (acceptarii mostenirii art.689 Codul civil).
Modalitatile de exteriorizare a consimtamantului sunt : in scris, verbal prin gesturi ori fapte concludente, neechivoce.
In principiu in dreptul civil tacerea nu valoreaza consimtamant exteriorizat. Prin exceptie, tacerea valoreaza consimtamant:
1. cand legea prevede expres aceasta
2. cand, prin vointa expresa a partilor, se atribuie o anumita semnificatie juridica tacerii
3. cind tacerea are valore de consimtamant potrivit obiceiului.

4. Consimtamantul trebuie sa nu fie alterat printr-un viciu de consimtamant
Sunt vicii de consimtamant : eroarea, dolul (viclenia), violenta si leziunea.

a) Eroarea
Defini\ie : Eroarea este falsa reprezentare a realitatii la incheierea unui act juridic civil

Eroarea este reglementata in art.953 Codul civil, 954.

Clasificare
- Dupa criteriul consecintelor care intervin, eroarea este de trei feluri:
1. - eroarea obstacol (distructiva de vointa) este cea mai grava forma a erorii - fiind si ea de doua feluri:
2. - asupra naturii actului juridic (o parte crede ca incheie un anumit act juridic, iar cealalta parte, are gresita credinta ca incheie alt act juridic) ;
- asupra identitatii obiectului -; (o parte crede ca trateaza cu privire la un anumit bun pe cand cealalta parte are in vedere alt bun) .
3. - eroarea viciu de consimtamant - este falsa reprezentare a realitatii ce cade
- fie asupra calitatilor substantiale ale obiectului actului (error in substantiam);
- fie asupra persoanei contractante (error in personam).
4. - eroarea indiferenta - este falsa reprezentare a unor imprejurari mai putin importante care nu afecteaza valabilitatea actului.
In cazul erorii obstacol - sanctiunea ce intervine este nulitatea absoluta pentru ca nu s-a format acordul de vointa.
In cazul erorii viciu de consimtamant (in ambele forme) - sanctiunea este nulitate relativa.
Pentru cazul de eroare indiferenta - sanctiunea este diminuarea valorica a prestatiei, fara nici o consecinta juridica.

Dupa criteriul naturii realitatii fals reprezentata, intalnim:
- eroare de fapt - este valoarea de o reprezentare falsa a unei situatii faptice la incheierea actului juridic (obiectul actului, valoarea etc);
- eroarea de drept - pentru care se formuleaza opinia atat a neadmiterii cat si a admiterii acesteia ca viciu de consimtamant. Eroarea de drept este reprezentarea falsa a existentei ori consimtamantului unei norme de drept civil.

Conditiile cerute pentru ca eroarea sa fie viciu de consimtamant
- se cer intrunite doua conditii cumulative:
1. elementul asupra caruia cade falsa reprezentare sa fi fost hotarator, determinant pentru incheierea actului, astfel incat, daca ar fi fost cunoscuta realitatea, actul nu s-ar fi incheiat.
2. in cazul actelor bilaterale, cu titlu oneros, este necesar ca si contractantul sa fi stiut sau sa fi trebuit sa stie ca elementul asupra caruia cade falsa reprezentare a realitatii este determinant.
In actele bilaterale, nu e necesar ca fiecare parte sa se gaseasca in eroare.

2. Dolul sau viclenia
- Def. - Este viciu de consimtamant care consta in inducerea in eroare a unei persone, prin mijloace viclene sau dolosive, pentru a o determina sa incheie un act juridic
- Dolul este o eroare provocata
Dupa consecintele pe care le are, ori nu, asupra valabilitatii actului juridic, distingem:
- dolul principal - care este dolul ce cade asupra unor elemente importante la incheierea actului si care atrage anularea actului
- dolul incident (sau secundar), cade asupra unor imprejurari nedeterminante pentru incheierea actului juridic, si care nu atrage nevalabilitatea actului.

Elementele dolului
1. un element material, obiectiv - ce consta in utilizarea de mijloace viclene pentru a induce in eroare, siretenii, manopere dolosive)
2. un element subiectiv , intentional, ce consta in intentia de a induce in eroare o persoana, pentru a determina sa incheie un act juridic.

Conditii
Dolul trebuie sa indeplineasca, conditiile:
- sa fie determinant pentru incheierea actului juridic
- sa provina de la cealalta parte.
De retinut, insa, ca aria elementelor determinante, pentru dol, este mai intinsa decat la eroare unde trebuie sa fie vorba ori de calitatile substantiale ale obiectului ori de “calitatile persoanei” contractante.
In doctrina se admite in legatura cu conditile si urmatoarele doua situatii:
1. dolul sa provina de la un tert, iar cocontractantul are cunostinta de aceasta imprejurare (un fel de complicitate la dol)
2. dolul sa provina de la reprezentantul (exemplu mandatarul acestuia) cocontractantului.

Dovada dolului
Potrivit art.960 al.2 Codul civil “Dolul nu se presupune” ceea ce inseamna ca persoana care-l invoca trebuie sa-l dovedeasca.
Fiind un fapt juridic, dolul poate fi probat prin orice mijloc de proba inclusiv martori sau prezumtii simple.

3.Violenta
Este un viciu de consimtamant ce consta in amenintarea unei persoane cu un rau care ii produce o temere ce o determina sa incheie un act juridic, pe care altfel nu l-ar fi incheiat.
Violenta este reglementata in Codul civil prin articolele 955, 956, 957, 958.

Clasificare
Dupa natura raului cu care se ameninta, distingem intre:
- violenta fizica - vis - cand amenintarea priveste integritatea fizica sau bunurile persoanei;
- violenta morala - metus - cand amenintarea se refera la onoarea, cinstea ori sentimentele persoanei.
Dupa caracterul amenintarii, deosebim intre:
- amenintarea legitima, justa, care nu este viciu de consimtamant (creditorul il ameninta pe debitor cu darea in judecata in cazul in care nu-si indeplineste indatorirea pe care o are).
- amenintarea nelegitima, injusta, cu un rau -; care are semnificatia juridica a viciului de consimtamant.

Elementele violentei
Violenta este alcatuita din doua elemente:
- un element obiectiv exterior - ce consta in amenintarea cu un rau
- un element subiectiv - consta in insuflarea unei bunuri persoanei amenintate.

Conditiile violentei
Pentru a fi viciu de consimtamant, violenta trebuie sa intruneasca cumulativ, doua conditii:
- sa fie determinanta pentru incheierea actului juridic civil
- sa fie injusta (nelegitima, ilicita).

Leziunea
Def. Leziunea este acel viciu de consimtamant care consta in dispropor\ia vadita de valoare intre doua prestatii. Codul civil reglementeaza in numeroase dispozitii leziunea: art.951, 1157, 1158, 1160, 1162, 1163, 1164, 1165.
Exista doua conceptii care sta la baza reglementarii leziunii:
- conceptia subiectiva - leziunea presupune doua elemente:
- unul obiectiv constand in disproportia de valoare intre contraprestatii;
- unul subiectiv - constand in profitarea de stare de nevoie in care se gaseste cealalta parte.
- conceptia obiectiva - leziunea are un singur element - paguba egala cu dispropor\ia de valoare intre contraprestatii.

Conditiile leziunii
1. leziunea sa fie o consecinta directa a actului respectiv
2. leziunea sa existe in raport cu momentul incheierii actului
3. disproportia de valoare intre contraprestatii trebuie sa fie vadita.

Domeniu de aplicare
Leziunea este un domeniu de aplicare mai restrans atat din punctul de vedere al persoanelor care o pot invoca drept cauza de anulare, cat si din punctul de vedere al actelor susceptibile de anulare pentru leziune.
Leziunea priveste minorii intre 14 si 18 ani - adica minorii cu capacitate de exercitiu restransa.
In legatura cu al doilea aspect, sunt anulate pentru leziune numai actele juridice civile care, in acelasi timp:
- sunt acte administrative
- au fost incheiate de minorul intre 14 si 18 ani, singur, fara incuviintarea ocrotitorului legal
- sunt lezionare pentru minor
- sunt comutative.

3. Obiectul actului juridic
Definitie - Prin obiect al actului juridic se intelege conduita partilor stabilita prin acel act juridic civil, respectiv actiunile ori inactiunile la care partile sunt indreptatite sau de care sunt tinute art.962 Codul civil face referire doar la conventii “Obiectul conventiiloer este acela la care partile sau numai una din parti se obliga”.
Iar ca obiect derivat al actului juridic consideram, obiectele, lucrurile, bunurile. Cu privire la acest inteles art.963 dispune “Numai lucrurile ce sunt in comert pot fi obiectul unui contract”.
Cand conduita partilor priveste “lucrurile” ori “bunurile” , acestea sunt privite ca “obiect derivat” al actului juridic civil. Dupa cum vom arata unele “conditii de modalitate” ale obiectului actului juridic civil se refera tocmai la “bunuri” .

Conditii de valabilitate
Pentru a fi valabil, obiectul juridic civil trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
- Conditii generale:
- sa existe;
- sa fie in circuitul civil;
- sa fie determinat sau determinabil;
- sa fie posibil;
- sa fie licil si moral.
Conditiile speciale sunt:
- cel ce se obliga trebuie sa fie titularul dreptului subiectiv;
- sa existe autorizatie administrativa prevazuta de lege;
- obiectul sa constea intr-un fapt personal al debitorului.

Continutul conditiilor de validitate

Obiectul actului juridic civil trebuie sa existe:
- este o conditie primordiala pentru valabilitatea obiectului;
- daca bunul a existat, dar nu mai exista la data incheierii actului juridic, conditia nu mai este andeplinit`;
- bunul,prezent in momentul incheierii actului juridic indeplineste conditia “sa existe”.
- un bun viitor poate forma obiect valabil al actului juridic civil, cu o exceptie - cea a succesiunilor viitoare (nedeschise anc`).
2. Obiectul trebuie sa fie in circuitul civil, este prevazuta expres de art.963 Codul civil si reluata de art.1310 Codul civil.
Sintagma “circuit civil” in plan juridic, are doua intelesuri:
- in sens larg, prin circuit civil se intelege totalitatea actelor si faptelor juridice, in virtutea carora se nasc raporturi de drept civil;
- in sens restrans “circuitul civil” se reduce la actele si faptele juridice succeptibile sa conduca la instrainarea sau dobandirea valabila a unui avut sau bun.

3. Obiectul actului juridic civil trebuie sa fie determinat ori determinabil (conditie prevazuta de art.948 pct.3 cat si de art.964 Codul civil).
- Cand obiectul consta in res certa (bun individual determinat), conditia este indeplinita prin ipoteza;
- Cand obiectul consta in res genera (bun de gen), conditia este indeplinita numai prin stabilirea unor criterii de determinare a cantitatii, calitatii, care se vor folosi la momentul executarii actului.

4. Obiectul actului juridic civil trebuie sa fie posibil
Este o conditie impusa de regula de drept potrivit careia nimeni nu poate fi obligat la imposibil. Imposibilitatea trebuie apreciata dinamic, in functie de progresul tehnico-stiintific (pentru ca, ceea ce nu este posibil azi, poate fi posibil maine).

5. Obiectul actului juridic civil trebuie sa fie licit si moral
Aceasta conditie cere ca actiunea ori inactiunea partilor actului juridic civil sa fie in concordanta cu legea si morala.
- in actele cu titlu gratuit - scopul imediat il reprezinta intentia de a gratifica;
- in actele reale - scopul imediat il reprezinta prefigurarea remiterii lucrului;
- in contractele aleatorii - o cauza imediata este riscul consta in motivul determinant al incheierii unui act juridic civil.

CAUZA
Conditiile de valabilitate a cauzei actului juridic civil a) sa existe b) sa fie reala c) sa fie licita si morala

a) Sa existe : Aceasta conditie a cauzei actului juridic civil - este consacrata expres, in art.966 Codul civil “Obligatia fara cauza....nu poate avea nici un efect”.
Cand lipsa cauzei se datoreaza lipsei de discernamant, ambele elemente ale cauzei - scopul mediat su scopul imediat -; lipsesc; iar lipsa cauzei va atrage nulitatea relativa a actului juridic civil.
- Cand lipsa cauzeu se datoreaza:
- lipsei contraprestatiei (in contr.sinalagmatice);
- lipsei predarii bunului (in actele reale);
- lipsei riscului (in contr.aleatorii);
- lipsei intentiei de a gratifica in contr. cu titlu gratuit). sanctiunea aplicabila este aceea a nulitatii absolute. b) Sa fie reala prevazuta in art.966 Codul civil “Obligatia....fondata pe o cauza falsa...nu poate avea nici un efect”. Cauza este falsa cand exista eroare asupra motivului determinant care este tocmai scopul mediat.
Falsitatea cauzei atrage nulitatea relativa a actului juridic civil. c) Sa fie licita si morala prevazuta expres in acelasi art.966 Codul civil :“Obligatia nelicita, nu poate avea nici un efect”.
Art.968 Codul civil prevede “Cauza este nelicita cand este prohibita de lege, cand este contrarie bunelor moravuri si ordinii publice”.
Ilicit poate fi doar scopul mediat.

Proba cauzei
Cauza este prezumata pina la dovada contrarie art.967 Codul civil prevede. “Conventia este valabila , cu toate ca, cauza nu este expresa”.
Se institue astfel doua prezumtii:
- prezumtia de valabilitate a cauzei , indiferent ca se mentioneaza sau nu
- prezumtia de existenta a cauzei; cauza nu trebuie dovedita (ea este prezumata de lege).
Prin urmare, cine invoca lipsa ori nevalabilitatea cauzei actului juridic, acela trebuie sa dovedeasca aceasta.

FORMA ACTULUI JURIDIC
Forma actului juridic civil
Definitie. Prin forma actului juridic civil, se intelege acea conditie care consta in modalitatea de exteriorizare a manifestarii de vointa cu intentia de a crea, modifica sau stinge un raport juridic civil concret.
In doctrina expresia “forma actului juridic civil” este folosita in sens restrans si in sens larg si anume:
- in sens restrans - prin forma actului juridic civil se desemneaza tocmai modalitatea de exteriorizare a vointei juridice
- in sens larg - prin forma actului .. se desemneaza trei cerinte de forma:
1. forma ceruta pentru insasi valabilitatea actului - ad validitatem
2. forma ceruta pentru probarea actului - ad probativ
3. forma ceruta pentru opozabilitatea actului fata de ter'e persoane.

Principiul consensualismului
Acest principiu poate fi definit si in sensul ca este regula de drept potrivit careia, pentru a produce efecte juridice, manifestarea de vointa nu trebuie sa imbrace o forma speciala.
Acest principiu nu este consacrat expres, cu caracter general, de catre Codul civil.
Clasificarea conditiilor de forma ale actului juridic civil
Principala clasificare este in functie de consecintele juridice ale nerespectarii lor:
- forma ceruta pentru valabilitatea actului juridic civil - nerespectarea ei aterage nulitatea actului;
- forma ceruta pentru probarea actului juridic civil - nerespectarea ei atrage imposibilitatea dovedirii cu alt mijloc de proba;
- forma ceruta pentru opozabilitatea fata de terti - nerespectarea ei se sanctioneaza cu inopozabilitatea fata de tert ( o persoana terta poate sa ignore acest act).

Forma ceruta ad. validitatem

Caracterele juridice ale acestei forme:
- este un element constitutiv, esential al actului juridic - care atrage nulitatea absoluta in caz de nerespectare;
- este incompatibila cu manifestarea tacita de vointa - deoarece aceasta forma presupune manifestarea expusa de vointa;
- este exclusiva - adica pentru un anumit act juridic civil solemn trebuie indeplinita o anumita forma, cea autentica (exceptie face testamentara)
Conditii ce trebuie respectate pentru asigurarea formei ad validitatem.
- intregul act trebuie sa imbrace forma ceruta pentru valabilitatea sa;
- actul aflat in interdependenta cu actul solemn trebuie sa imbrace si el forma speciala;
- actul care determina ineficienta unui act solemn trebuie, in principiu sa imbrace si el forma speciala solemna.

Aplicatii ale formei ad validitatem
In campul larg al actelor juridice civile, sunt acte solemne:
- donatia art.813 Codul civil;
- subrogarea in drepturile creditorului consimtita de debitor;
- ipoteca conventionala (art.1772 Codul civil);
- testamentul;
- actele juridice intre vii de instrainare a terenurilor de orice fel;
- contractele de arendare scrise;
- revocarea expresa a unui legat
- renuntarea expresa la succesiune;
- acceptarea succesiunii sub beneficiu de inventar;
- actele constitutive ale asociatiilor si fundatiilor;
- actul constitutiv al societatilor comerciale.

Forma ceruta ad probationem
Aceasta forma reprezinta acea cerinta care consta in intocmirea unui inscris care sa probeze actul juridic civil.

Caracteristicile formei ad probationem
- este obligatorie, sub acest aspect se aseamana cu cerinta ad validitatem
- nerespectarea ei atrage sanctiunea inadmisibilitatii dovedirii actului cu alt mijloc de proba;
- reprezinta o exceptie de la principiul consensualismului (deoarece actul trebuie sa imbrace forma scrisa.
Sanctiunea nerespectarii acestei formalitati cerute de art.1180 Codul civil este aceea ca inscrisul este lipsit de putere probatorie, ceea ce nu afecteaza conventia ca act juridic.

Aplicatii ale formei ad probationem
- art. 1191 alin.1 Codul civil : “” Dovada actelor juridice al caror obiect are o valoare ce depaseste suma de 250 lei, chiar pentru depozit voluntar, nu se poate face decat prin act autentic, sau prin act sub semnatura privata;
- depozitul voluntar (art.1597);
- tranzactia (art.1705);
- contractul de inchiriere de locuinte;
- acordul petrolier (L.134/1995 art.13 al.4(;
- contractul de cesiune a drepturilor patrimoniale de autor (L.8/1996 art.42 sI art.68 al.2);
- contractul de reprezentare teatrala sau de executie muzicala (L.8/1996 art.69 al.1);
- contractul de asigurare (L.136/1996 art.10).

Forma ceruta pentru opozabilitate fata de terti
Aceasta forma inseamna acele formalitati care sunt necesare, potrivit legii, pentru a face actul juridic opozibil si persoanelor care n-au participat la incheierea lui, in scopul ocrotirii drepturilor ori intereselor lor.
Aceasta cerinta isi gaseste justificarea in ideea de protectie a tertilor.
Prin nerespectarea acestei cerinte de forma - sanctiunea consta in inopozabilitatea actului juridic. Inseamna ca, actul juridic produce efecte intre parti, dar este ineficace fata de terti.

Aplicatii
- publicitatea imobiliara prin cartile funciare (L.7/1996 art.21);
- publicitatea constituirii gajului si a oricarei garantii reale (art.3 1.99/1999);
- notificarea cesiunii de creanta (L.99/1999 art.2);
- darea de data certa inscrisului sub semnatura privata (art.1182 Codul civil);
- inregistrarea in materia inventiilor, desenelor si modelelor industriale (L.64/1991, L.129/1992, L.84/1998);
- mentiunile cu caracter de protectie si inregistrarile in materia dreptului de autor si a drepturilor conexe (art.126 sI 148 din L.8/1996);
- inregistrarea contractelor de arendare (L.16/1994 art.6);

Modalitatile actului civil
Modalitaile actului juridic civil sunt :
- termenul;
- conditia;
- sarcina.

Termenul
Termenul - dies - este un eveniment, viitor si sigur ca realizare, pana la care este amanata fie inceperea, fie incetarea exercitiului drepturilor subiective si executarii obligatiilor civile.
Regulile generale privind termenul, se gasesc in Codul civil, art.1022-1025. Regulile speciale privind aceasta modalitate se gasesc fie in Codul civil, fie in alte acte normative - izvoare de drept civil.

Clasificare si efecte
1. Dupa criteriul efectului sau, termenul este:
- suspensiv, si
- extinctiv.
Termenul suspensiv - amana inceputul exercitiului dreptului subiectiv si executarii obligatiei corelative, pana la indeplinirea lui.
Termenul extinctiv - amana stingerea exercitiului dreptului subiectiv si executarii obligatiei corelative, pana la implinirea lui.
2. In functie de titularul beneficiului termenului distingem:
- termen in favoarea debitorului, care este regula (art.1024 Codul civil);
- termen in favoarea creditorului (in cazul contractului de depozit, in care termenu este in favoarea deponentului ca regula;
- termen in favoarea atat a debitorului, cat si a creditorului (exemplu termenul dintr-un contract de asigurare).
Importanta acestei clasificari consta in faptul ca - numai cel ce are de partea sa, beneficiul termenului poate renunta la acest beneficiu.
3. In functie de izvorul sau, termenul este:
- termen voluntar sau conventional (in aceasta categorie intra majoritatea termenelor), si este stabilit de parti prin actul juridic;
- termen legal, este stabilit prin lege;
- termen judiciar (jurisdictional); este acordat de instanta debitorului.

4. Dupa criteriul cunoasterii :
- termen cert, a carui implinire este cunoscuta (iti imprumut 100.000 lei pana la 1 iunie 2001);
- termen incert , a carui implinire nu este cunoscuta ca data calendaristica (dar se va amplini data mortii creditorului intr-un contract de vanzare cu clauza de intretinere).
De retinut este faptul ca: termenul afecteaza numai executarea actului nu si existenta sa.
Termenul suspensiv intarzie inceputul:
- executarii dreptului subiectiv si
- executarii obligatiei corelative. termenul extinctiv marcheaza stingerea:
- dreptului subiectiv si
- obligatiei corelative.
Exemplu: implinirea termenului inchirierii marcheaza incetarea dreptului de a folosi bunul ce-i formeaza obiectul si ancetarea obligatiei de a asigura linistita folosinta.

CONDITIA - ca modalitate a actului juridic
Conditia - este un eveniment viitor si nesigur ca realizare, de care depinde existenta (nasterea ori desfiintarea) actului juridic civil.
Deci: Conditia este eveniment - viitor si
- nesigur
Termenul este eveniment - viitor si
- sigur
Regulile generale privind conditia sunt stabilite in Codul civil : “Despre obligatiile conditionale” (Sectiunea I-a Cap.VI din Titlul III - “Despre contracte si conventii.”

Clasificare si efecte
1. Dupa criteriul efectului, este de doua feluri suspensiva si rezolutorie.
Este suspensiva acea conditie de a carei indeplinire depinde nasterea actului juridic (art.1017 Codul civil prevede : “de care depinde perfectarea actului”).
“Iti vand, daca ma mut cu domiciliul si serviciul pana la inceputul anului viitor, in Ploiesti”.
Este rezolutorie acea conditie de a carei indeplinire depinde desfiintarea actului juridic civil. Exemplu - Prezentul contract se desface daca “vanzatorului i se naste un copil in doi ani de la incheierea contractului”.
2. Dupa criteriul legaturii cu vointa partilor a realizarii evenimentului conditia este:
- cauzala;
- mixta;
- potestativa.
Este cauzala acea conditie a carei realizare depinde de hazard, de intamplare, independenta de vointa partilor.
Este mixta conditia a carei realizare depinde de :
- vointa uneia din parti si
- vointa unei alte persoane, determinata.

Conditia potestativa este de doua feluri:
1. potestativa pura - a carei realizare depinde exclusiv de vointa unei parti;
- daca depinde de vointa debitorului, conditia este nula (iti vand daca vreau).
2. potestativa simpla, a carei realizare depinde de vointa unei parti si de un fapt exterior sau de vointa unei persoane nedeterminata.
Dupa modul de formulare, conditia este:
- pozitiva;
- negativa.

Efecte
Doua sunt principiile care genereaza efectele conditiei:
- conditia afecteaza insasi existenta actului - adica nasterea ori desfiintarea lui (spre deosebire de termen care afecteaza numai executarea);
- conditia isi produce efectele retroactiv -; exemplu tunc.

Sarcina ca modalitate a actului juridic civil
Sarcina este o obligatie: - de a da
- de a face
- de a nu face
- impusa de dispunator gratificatului in actele cu titlu gratuit -; (liberalitati).
Reglementare - Codul civil nu contine o reglementare generala a sarcinii, asa cum exista pentru termen si conditie.
Codul cuprinde numai aplicatii ale acestei modalitati, in materia donatiei si in cea a legatului.

Clasificare
In functie de persoana beneficiarului, sarcina este:
- in favoarea dispunatorului;
- in favoarea gratificatului;
- in favoarea unei terte persoane.
Efecte
Sarcina nu afecteaza valabilitatea actului juridic civil in caz de neexecutare a ei, ci numai eficacitatea acestuia.
Neexecutarea sarcinii atrage, in principal, sactiunea revocarii (mai precis rezolutiunii) actului juridic cu titlu gratuit.
Cap.III
Efectele actului juridic civil
Notiunea si determinarea efectelor actului juridic civil
Definitie
Prin efectele actului juridic civil se inteleg drepturile subiective si obligatiile civile la care da nastere, pe care le modifica sau stinge un asemenea act.
Intre efectele actului juridic si continutul raportului juridic civil exista identitate.

Determinarea efectelor
Prin “determinarea efectelor actului juridic civil” intelegem stabilirea ori fixarea drepturilor subiective si obligatiilor civile pe care le-a generat, modificat ori stins un astfel de act.
Faza prealabila si obligatorie a stabilirii efectelor actului juridic civil este aceea a dovedirii actului.
Urmatoarea faza consta in interpretarea clauzelor actului.
Principalele reguli de interpretare a actului juridic civil, sunt:
- “Interpretarea contractelor se face dupa intentia comuna a partilor contractante, iar nu dupa sensul literal al termenilor ” (art.977 Codul civil);
- “Cand o clauza este primitoare de doua intelesuri, ea se interpreteaza in sensul ce poate acea un efect, iar nu in acela ce n-ar putea produce nici unul” (art.978 Codul civil);
- “Termenii susceptibili de doua intelesuri se interpreteaza in intelesul ce se potriveste mai mult cu natura contractului” (art.979 Codul civil).
- “Dispozitiile indoioase se interpreteaza dupa obiceiul locului unde s-a incheiat contractul” (art.980 Codul civil);
- “Clauzele obisnuite intr-un contract se subinteleg, desi nu sunt exprese intr-insul” (art.981 Codul civil);
- “Toate cauzele conventiilor se interpreteaza unele prin altele, dandu-se fiecarei intelesul ce rezulta din actul intreg” (art. 982 Codul civil);
- “Cand este indoiala, conventia se interpreteaza in favoarea celui care se obliga” (art.983 Codul civil);
- “Conventiile obliga nu numai la ceea ce este expres intr-insele, dar la toate urmarile, ce echitatea, obiceiul sau legea da obligatiei dupa natura sa”.

Principiile efectelor actului juruidic civil sI ecceptiile lor
Principiile efectelor actului juridic civil sunt regulile de drept civil care arata cum si fata de cine se produc aceste efecte.
Exceptiile de la principii sunt acele situatii, in care regulile mentionate nu se aplica.
Principiile efectelor actului juridic civil sunt trei:
- principiul fortei obligatorii (pacta sunt servanta);
- principiul irevocabilitatii;
- principiul relativitatii, (res inter alios, acta, alüs neque nocere, neque prodesse potest).

Principiul fortei obligatorii
Se defineste acest principiu pornind de la art.969 alin.1 Codul civil - “Conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante”.

Definitie. Este acea regula a efectelor actului juridic civil potrivit careia actul juridic civil legal incheiat se impune autorilor sau autorului actului intocmit ca legea, sau contractul este legea partilor.

Cazuri de restr@ngere a fortei obligatorii
Exceptii
- incetarea contractului de mandat din cauza mortii, interdictiei, insolubilitatii si falimentului mandamtului ori mandatarului, dupa caz (art.1552 pct.3 Codul civil);
- incetarea contractului de locatiune “cand lucrul a pierit in total sau s-a facut netrebnic spre obisnuita intrebuintare ” (art.1439 alin.1 Codul civil);
- prorogarea (prelungirea) efectelor actului juridic, prin efectul legii, peste termenul stipulat de parti; exemplu cazul prelungirii contractelor de inchiriere la care se refera art.1 din Legea nr.17/1994.
- prelungirea efectelor actului cu executare succesiva datorita suspendarii temporare a executarii lui (exempluun caz de forta majora, cand intervine tot o prelungire, dar fortata a efectelor actului;
- revizuirea efectelor actului juridic din cauza ruperii echilibrului contractual in schimbarea imprejurarilor avute in vedere de parti, la data incheierii actului juridic - exemplu teoria impreviziunii (rebus, sic non stantibus) a imprejurarilor care nu mai stau asa.
Ca aplicatie legislativa a teoriei impreviziunii citam prevederile imperative ale art.43 alin.3 din L.8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe “in cazul unei disproportii evidente intre renumeratia autorului operei si beneficiile celui care a obtinut cesiunea drepturilor patrimoniale, autorul poate solicita organelor jurisdictionale competente revizuirea contractului sau urmarirea convenabila a renumeratiei”.

Principiul irevocabilitatii actului juridic civil

Acest principiu este prevazut expres de al.2 art.969 Codul civil “Conventiile nu pot fi revocate prin vointa unei din parti ci prin consimtamantu mutual (prin acordul partilor)”.

Principiul irevocabilitatii poate fi detinut ca regula de drept potrivit careia:
- actului bilateral nu i se poate pune capat prin vointa numai a uneia din parti,
- iar actului unilateral nu i se poate pune capat prin manifestarea de vointa, in sens contrar, din partea autorului actului.
Irevocabilitatea este o consecinta si o garantie a principiului fortei obligatorii a actului juridic civil.

Exceptii de la principiu
Distingem doua categorii de exceptii:
- exceptia in categoria actelor bilaterale (sau multilaterale);
- exceptia in categoria actelor unilaterale.
Exceptiile de la irevocabilitate, pentru conventii, se incadreaza in formula art.969 al.2 Codul civil “Ele se pot revoca....din cauze autorizate de lege”.
De aici, rezulta ca revocarea conventiei prin consimtamantul mutual al partilor nu constitu exceptie de la principiul irevocabilitatii, ci reprezinta un aspect al principiului libertatii actelor juridice civile.

Exceptiile de la irevocabilitate in categoria actelor bilaterale
- art.937 Codul civil. “Orice donatie intre soti in timpul maritagiului este revocabila ” (alin.1);
- art.1436 Codul civil. “Daca contractul de locatiune a fost fara termen, concediul (adica denuntarea, trebuie sa se dea de la o parte la alta, observandu-se termenele defipte de obiceiul locului” (alin.2);
- art.1523 Codul civil. “Societatea inceteaza : prin vointa expresa de unul sau mai multi asociati de a nu voi a continua societatea”;
- art.1616 Codul civil.“Dreptul trebuie sa se restituie deponentului indata ce s-a reclamat, chiar cand s-a fi stipulat prin contract un anume termen pentru restituirea lui”;
- art.1552 pct.1 sI 2 Codul civil, “Mandatul se stinge:
1. prin revocarea mandatului;
2. prin renuntarea mandatarului la mandat”.
- denuntarea contractului de inchiriere a unei locuinte la cererea chiriasului, cu conditia notificarii prealabile intr-un termen de minimum 60 de zile (L.114/1996 art.24 lit.a si b, republicata);
- denuntarea unor contracte de catre judecatorul sindic (art.46 aln.1,3 si 5 din L 64/1995 privind ponderea reorganizarii si a falimentului modif. prin L.99/1999);
- incetarea contractului petrolier prin renuntarea titularului sau (art. 19 pct.b si art.21 din L 134/1995);
- denuntarea de comanda a unei opere viitoare (L.8/1996, art.46 alin.2);
- incetarea contractului de concesiune prin denunta unilaterala de catre consesionar (art.35 lit.b L.219/1998).

Exceptii de la irevocabilitate in categoria actelor unilaterale
- testamentul este esentialmente revocabil art.922 Codul civil;
- retractarea (retragerea) renuntarii la mostenire (art.701 Codul civil);
- oferta poate fi revocata, pana in momentul ajungerii ei la destinatar (art.37 Codul civil);
- consimtamantul partilor sau, dupa caz, al parintelui exprimat la adoptia copilului poate fi revocat in termen de 30 de zile de la data intocmirii inscrisului autentic prin care acesta a fost exprimat (art.8 alin.2 din O.U.G.nr.25/1997).
Principiul obligativitatii si principiul irivocabilitatii dobandesc anumite particularitati in cazul contractelor sinalagmatice, contracte ce produc urmatoarele efecte specifice:
1. exceptia de neexecutare (exceptia non adimpleti contractus)
2. rezolutiunea sau reziliere pentru neexecutarea culpabila
3. riscul contractului.
Aceste efecte vor fi analizate in partea a II-a a dreptului civil, la teoria obligatiilor.

3. Principiul relativitatii efectelor actului juridic civil - res inter alios acto, alüs neque nocere, neque prodesse potest.
Acest principiu este consacrat in art.973 Codul civil care prevede “Conventiile n-au efect decat intre partile contractante”.
Acest act produce efecte numai fata de autorii sau autorul actului, el neputand sa profite ori sa dauneze actor persoane.
Iar traducerea din latina a principiului = un act incheiat intre anumite persoane nici nu avantajeaza si nici nu dezavantajeaza pe altcineva.
Intelegerea acestui principiu ca si a exceptiilor sale presupune, precizarea notiunilor de:
- parti;
- avanzi cauza ;
- terti deoarece in raport cu un anumit act juridic toare subiectele de drept civil se plaseaza in una din aceste trei notiuni.
1. Parte = este persoana care incheie actul, fie personal, fie prin reprezentare, si in patrimoniul ori persoana careia se produc efectele actului juridic intrucat a exprimat un interes personal in acel act.
Termenul “parte” desemneaza atat una din partile unu act bilateral sau multilateral cat si pe autorul actului unilateral.
“Parte” este persoana nu numai care incheie direct si personal actul juridic civil, ci parte este si persoana care il incheie prin reprezentantul sau.
2. Avand cauza este persoana care, desi n-a participat la incheierea actului, totusi suporta efectele acestuia, datorita legaturii sale juridice cu partile actului.

Exista 3 categorii de avanzi - cauza:
- succesorii universali si succesorii cu titlu universal;
- succesorii cu titlu particular;
- creditorii durografori.
- Este succesor universal persoana care dobandeste un patrimoniu, adica o universalitate (universitas bonorum):
- mostenitorul legal unic;
- legatorul universal;
- persoana juridica ce dobandeste un patrimoniu prin efectul comasarii (fuziune si absorbtie).
- este succesor cu titlu universal persoana ce dobandeste o fractiune dintr-un patrimoniu
- mostenitorii legali;
- legatarii cu titlu universal;
- persoana juridic` ce dobandeste o parte din patrimoniul unei persoana juridic` divizata (total sau partial)
Succesorii universali si cu titlu universal formeaza o singura categorie de avanzi-cauza deoarece intre ei exista numai o deosebire cantitativa, nu calitativa.
Din punct de vedere juridic, succesorii universali si cu titlu universal sunt continuatori ai personalitatii autorului lor.
Calitatea lor de a fi avanzi- cauza consta in aceea ca actul juridic incheiat de autorul lor isi produce efectele si fata de ei. Acesti succesorii preiau in principiu toate drepturile si obligatiile autorului, sau o parte a lor (spunem in principiu pentru ca nu se transmit drepturile strans legate de persoana autorului care sunt drepturi incesibile).
- Succesorii cu titlu particular - sunt persoane care dobandesc un anumit drept, privit individual (ut singuli):
- cumparatorul;
- donatarul;
- legatarul cu titlu particular;
- persoana juridic` ce dobandeste activul net ca efect al dizolvarii altei persoana juridic` .
Calitatea sa de avand cauza nu se aprecieaza in raport cu actul prin care a dobandit un anumit drept (in acest caz avand pozitia juridica de parte), ci in raport cu acte anterioare ale autorului, referitoare la acelasi drept sau bun, incheiate cu alte persoane, respectandu-se si cerintele de publicitate, daca legea le cere.
Exemplu prevazut de art.1441 Codul civil; privindu-l pe cumparatorul unui bun ce formeaza obiectul unui contract de locatiune anterior.

3. Creditorii chirografori - sunt acei creditori care nu au o garantie reala pentru creanta lor (gaj ori ipoteca). Acesti creditori au garantata creanta doar cu un drept de “gaj general”, potrivit art.1718 Codul civil care prevede “oricine este obligat personal, este tinut de a indeplini indatoririle sale cu toate bunurile sale, mobile si imobile, prezente si viitoare”.
Ei au calitate de avanzi cauza fata de debitorii lor deoarece ei suporta influenta actelor juridice patrimoniale incheiate de debitori cu alte persoane, prin care activul patrimonial deci “gajul general”, se mareste sau se micsoreaza.
Totusi, calitatea de avand cauza a creditorului inceteaza fata de actele incheiate de debitor in frauda intereselor sale.
Impotriva acestor acte (fata de care devine tert), creditorul chirografor poate intenta actiunea revocatorie sau pauliana (potrivit art.975 Codul civil) sau actiunea in declararea simulatiei (art.1175 Codul civil).
Tertii sunt persoanele straine de actul juridic - pentrus extranei - si fata de care nu se produc efectele unui act juridic la care n-au participat.
Putem mentiona ca, intre “avanzi cauza” si “terti” poate exista un transfer, in sensul ca, aceeasi persoana poate fi avand cauza in raport cu un anumit act juridic civil al autorului sau si sa fie tert in raport cu alt act juridic, incheiat de acelasi autor.

Exceptii de la principiul relativitatii
Exceptiile de acest principiu sunt tocmai cazurile in care actul juridic civil ar produce efecte si fata de alte persoane decat partile, prin vointa partilor actului.
Exceptiile prevazute de literatura juridica sunt aparente si reale, desi nu exista o unanimitate de opinii cu privire la calificarea anumitor situatii ca fiind exceptii reale sau aparente.

Exceptii aparente
1) Situatia avanzilor cauza
- succesorii universali si cu titlu universal sunt “continuatori” ai autorilor lor, fiind, deci, asimilati partilor;
- succesorii cu titlu particular, iau locul (in masura aratata) partii actului juridic;
-creditorii chirografori - pe de o parte, actul incheiat de debitor nu da nastere la drepturi si obligatii pentru ei, direct ci pentru debitor, si pe de alta parte, dreptul de a ataca actul fraudulos izvoreste lege, iar nu din actul debitorului incheiat cu tertul.
2. Promisiunea faptei altuia (numita si conventie de porte-fort).
Aceasta consta in conventia prin care o parte - promitentul - se obliga fata de cealalta parte - creditorul promisiunii - sa determine pe o a treia persoana - tert - sa ratifice actul incheiat in absenta sa.
Este o exceptie aparenta, deoarece, ceea ce se promite este propria fapta a promitentului, de a determina pe cineva sa adere la un act.
Deci tertul va fi obligat numai daca se obliga personal ori prin reprezentant, ratificand actul care, pana la acel moment, iI era inopozabil; deci “tertul” devine “parte” in act prin vointa sa iar daca tertul nu ratifica actul, promitentul este tinut sa-l despagubeasca pe creditor.

3. Simulatia
Simulatia este operatiunea in care ptrinr-un act aparent public, ostensibil, dar mincinos, nereal se creaza o alta situatie decat cea stabilita printr-un act ascuns, secret, dar adevarat.
Simulatia imbraca trei forme: a) actul fictiv (actul public e incheiat numai de forma, fiind contrazis de actul secret, numit si “contrainscris”); b) actul deghizat (in actul public se indica un anumit act - spre exemplu vanzare-cumparare, pe cand in actul secret se arata adevaratul act dorit de parti - spre exemplu o donatie); c) interpunerea de persoane - prete-nom (prin actul secret se determina adevaratele “parti”, altele decat cele din actul public - ambele ori macar una din ele)
Includem simulatia printre exceptiile aparent, si nu reale, deoarece dreptul tertului de a invoca actul public, ori acela de a opta intre actul public si cel secret are ca izvor legea, iar nu conventia partilor creatoare de simulatie.

4. Reprezentarea
Reprezentarea este procedeul tehnico-juridic prin care o persoana, numita reprezentant, incheie un act juridic in numele si pe seama altei persoane numita reprezentat, astfel incat efectele actului se produc direct si nemijlocit in persoana reprezentatului.
Reprezentarea poate fi:
- conventionala - cea care este generata de contractul de mandat (dandu-se procura);
- legala - cea care izvoraste din lege, in sensul ca reprezentantul are dreptul de a reprezenta de la lege.
Reprezentarea este o exceptie aparenta deoarece:
1) in cazul reprezentarii conventionale - reprezentantul intra in notiunea de parte a actului juridic;
2) in cazul reprezentarii legale - dreptul de a reprezenta este dat de lege, nu prin actul altcuiva, fara voia reprezentantului.

5. Actiunile directe
Actiunea directa, reprezinta dreptul la actiune conferit in unele cazuri creditorului, printr-o dispozitie expresa a legii, de a pretinde executarea creantei sale direct de la un debitor al debitorului sau, desi creditorul n-a fost parte la contractul incheiat intre debitorul sau si debitorul acestuia.
Codul civil reglementeaza doua astfel de cazuri:
- in art.1488 Codul civil - in cazul contractului de antepriza de cladiri, lucratorii angajati de antreprenor (care sunt terti fara de contract de antepriza) au dreptul de a actiona direct pe beneficiarul constructiei (client, acesta fiind tert fata de contractul dintre antreprenor si lucrator) pentru plata sumelor ce li se cuvin, dar numai in masura in care clientul s-ar gasi dator catre antreprenor, in momentul intentarii actiunii;
- art.1542 Codul civil alin.2 - daca prin executarea contractului de mandat, mandatarul si-a substituit, pe baza unui contract separat, o alta persoana, mandantul (in primul contract) are dreptul de a actiona in instanta pe submandatar, desi este tert fata de contractul prin care s-a produs substituirea.
Sunt exceptii aparente, pentru ca izvorul dreptului il constitue legea, iar nu actul individual, incheiat de alte persoane decat titularul dreptului subiectiv de a exercita “actiunea directa”.
Stipulatia pentru altul - exceptie veritabila de la principiul relativitatii (contractul in favoarea unei terte persoane).
Stipulatia pentru altul este actul bilateral prin care o parte - stipulantul - convine cu cealalta parte - promitentul - ca acesta din urma sa efectueze o prestatie in favoarea unei a treia persoane - tertul beneficiar, care nu participa la incheierea actului, nici direct, nici prin reprezentare.
Dreptul tertului se naste direct sI in puterea conventiei dintre stipulant si promitent. Doar exercitiul dreptului subiectiv astfel nascut depinde de vointa tertului beneficiar.
O aplicatie a acestui contract o gasim in Codul civil prin reglementarea rentei viagere (art.1642) si a donatiei cu sarcini (art.828 si 830).