- Un ansamblu de elemente interrelationate. d7v12vk
- Capacitatea de autoreglare = adaptarea la conditiile existente in societate.
- Sistemul dreptului este organizat strict pe baza dreptului obiectiv.
- Sistematizarea = o ordonare a actelor normative
Este alcatuit din trei elemente: a) Norma juridica b) Institutia juridica c) Ramura dreptului a) Norma juridica
- Element fundamental al sistemului de drept
- Regula de conduita reglementata printr-un act normativ
- Uneori norma juridica se suprapune peste articol (Ex. bigamia)
- Alteori este formata din mai multe articole
b) Institutia juridica
- Un grupaj de norme juridice relativ distinct, prin care se reglementeaza un
anumit tip de conduita.
- Institutia contractelor
- Institutia proprietatii
- Institutia casatoriei
c) Ramura dreptului
- Reprezinta un ansamblu organizat de norme juridice si institutii juridice,
relativ distinct, care se realizeaza in baza unui obiect comun de reglementare,
metoda de reglementare, al scopului sau finalitatii normei respective si al
interesului social-politic.
- Norme cu caracter imperativ:
- calitatea persoanei ?
- calitatea proprietatii ? sunt la baza ramurii de drept
- metoda de reglementare ?
1) Ramura de drept civil
Ansamblul de norme care reglementeaza raporturile patrimoniale si personal patrimoniale
care se realizeaza intre persoane fizice si persoane juridice si in
care partile se afla pe pozitie de egalitate juridica.
2) Ramura de drept penal
Ansamblul de norme care stabilesc faptele ce constituie infractiuni precum si
tipul de pedeapsa aplicabila, ca si formele de executare a pedepselor.
3) Drept public si drept privat a) Dreptul public: cuprinde totalitatea normelor juridice, institutiile si ramurile
dreptului care au ca obiect reglementarea raporturilor dintre guvernanti sau
altfel spus, dintre stat sau organele si agentii acestuia cu persoanele fizice
sau juridice particulare. Organele sau agentii acestor organe de stat (institutii
sau functionari publici) apar in aceste raporturi ca subiecte purtatoare
ale autoritatii publice. Toate celelalte persoane (cetatenii sau strainii),
subiecte ale raportului de drept public se gasesc in pozitie de subordonare
fata de subiectele autoritatii publice.
In sfera dreptului public mai sunt cuprinse si normele care reglementeaza
raporturile dintre diferitele structuri si functii ale organelor si agentilor
autoritatii publice, precum si raporturile dintre state ca subiecte egale de
drept international - titulare ale suveranitatii-.
Caracteristica normelor din sfera dreptului public, cu exceptia celor de drept
international consta in aceea ca sunt prin excelenta imperative, obligatorii,
in sensul ca niciuna din partile raportului juridic nu poate deroga de
la prevederile legale in mod unilateral sau prin conventia dintre ele.
In sfera dreptului public sunt cuprinse ramuri ca:
- Dreptul Constitutional
- Dreptul Financiar
- Dreptul Penal
- Dreptul Administrativ
- Dreptul International Public b) Dreptul privat: cuprinde ansamblul normelor juridice care reglementeaza raporturile
dintre persoanele fizice si/sau ca particular, ca titular de drepturi si obligatii
subiective, raporturi care izvorasc din vointa partilor, care privesc drepturi
si obligatii patrimoniale sau nepatrimoniale si in care subiectele se
situeaza pe pozitie de egalitate juridica.
Dintr-o asemenea perspectiva, in sfera dreptului privat este cuprins ansamblul
normelor care au ca obiect de reglementare acest tip de raporturi, chiar daca
partile sau numai una dintre ele, fac parte din categoria celor publice, dar
care in asemenea raporturi nu apar in calitate de autoritate de
stat ci purtatoare ale unor raporturi si obligatii civile private.
In sfera dreptului privat sunt cuprinse ramuri ca dreptul civil, dreptul
comercial, dreptul familiei, dreptul muncii, dreptul international, dreptul
privat.
Distinctia dintre sfera dreptului public si a celui privat rezulta din urmatoarele:
- In raporturile de drept public, fata de cele de drept privat, intodeauna
cel putin unul dintre subiecte este un organ sau un agent al autoritatii de
stat si care actioneaza in aceasta calitate.
- In sfera dreptului public, raporturile se desfasoara pe verticala, in
timp ce in sfera dreptului privat acestea se desfasoara pe orizontala.
- Prin normele de drept public se asigura interesul general public, pe cand
prin normele dreptului privat se asigura interesele proprii ale particularilor,
realizarea unor drepturi si obligatii subiective ale partilor.
- Prin normele de drept public sunt reglementate acele raporturi sociale in
care exista, de regula, o singura si unilaterala manifestare de vointa, aceea
a autoritatii, pe cand prin normele dreptului privat sunt reglementate
raporturile care au la baza acordul de vointa al partilor.
- Normele dreptului public au un mai mare grad de generalitate reglementand
conduita tuturor persoanelor aflate in spatiul de suveranitate al statului,
pe cand normele de drept privat au o sfera de aplicabilitate mai restransa,
vizand, de regula, anumite categorii de persoane, titulare ale unor drepturi
si obligatii subiective, determinate.