- Un ansamblu de elemente interrelationate. d7v12vk
  - Capacitatea de autoreglare = adaptarea la conditiile existente in societate.
  - Sistemul dreptului este organizat strict pe baza dreptului obiectiv.
  - Sistematizarea = o ordonare a actelor normative
  Este alcatuit din trei elemente: a) Norma juridica b) Institutia juridica c) Ramura dreptului a) Norma juridica
  - Element fundamental al sistemului de drept
  - Regula de conduita reglementata printr-un act normativ
  - Uneori norma juridica se suprapune peste articol (Ex. bigamia)
  - Alteori este formata din mai multe articole
b) Institutia juridica
  - Un grupaj de norme juridice relativ distinct, prin care se reglementeaza un 
  anumit tip de conduita.
  - Institutia contractelor
  - Institutia proprietatii
  - Institutia casatoriei
c) Ramura dreptului
  - Reprezinta un ansamblu organizat de norme juridice si institutii juridice, 
  relativ distinct, care se realizeaza in baza unui obiect comun de reglementare, 
  metoda de reglementare, al scopului sau finalitatii normei respective si al 
  interesului social-politic.
  - Norme cu caracter imperativ:
  - calitatea persoanei ? 
  - calitatea proprietatii ? sunt la baza ramurii de drept
  - metoda de reglementare ?
1) Ramura de drept civil
  Ansamblul de norme care reglementeaza raporturile patrimoniale si personal patrimoniale 
  care se realizeaza intre persoane fizice si persoane juridice si in 
  care partile se afla pe pozitie de egalitate juridica.
  2) Ramura de drept penal
  Ansamblul de norme care stabilesc faptele ce constituie infractiuni precum si 
  tipul de pedeapsa aplicabila, ca si formele de executare a pedepselor.
3) Drept public si drept privat a) Dreptul public: cuprinde totalitatea normelor juridice, institutiile si ramurile 
  dreptului care au ca obiect reglementarea raporturilor dintre guvernanti sau 
  altfel spus, dintre stat sau organele si agentii acestuia cu persoanele fizice 
  sau juridice particulare. Organele sau agentii acestor organe de stat (institutii 
  sau functionari publici) apar in aceste raporturi ca subiecte purtatoare 
  ale autoritatii publice. Toate celelalte persoane (cetatenii sau strainii), 
  subiecte ale raportului de drept public se gasesc in pozitie de subordonare 
  fata de subiectele autoritatii publice.
  In sfera dreptului public mai sunt cuprinse si normele care reglementeaza 
  raporturile dintre diferitele structuri si functii ale organelor si agentilor 
  autoritatii publice, precum si raporturile dintre state ca subiecte egale de 
  drept international - titulare ale suveranitatii-.
  Caracteristica normelor din sfera dreptului public, cu exceptia celor de drept 
  international consta in aceea ca sunt prin excelenta imperative, obligatorii, 
  in sensul ca niciuna din partile raportului juridic nu poate deroga de 
  la prevederile legale in mod unilateral sau prin conventia dintre ele.
  In sfera dreptului public sunt cuprinse ramuri ca:
  - Dreptul Constitutional
  - Dreptul Financiar
  - Dreptul Penal
  - Dreptul Administrativ
  - Dreptul International Public b) Dreptul privat: cuprinde ansamblul normelor juridice care reglementeaza raporturile 
  dintre persoanele fizice si/sau ca particular, ca titular de drepturi si obligatii 
  subiective, raporturi care izvorasc din vointa partilor, care privesc drepturi 
  si obligatii patrimoniale sau nepatrimoniale si in care subiectele se 
  situeaza pe pozitie de egalitate juridica.
  Dintr-o asemenea perspectiva, in sfera dreptului privat este cuprins ansamblul 
  normelor care au ca obiect de reglementare acest tip de raporturi, chiar daca 
  partile sau numai una dintre ele, fac parte din categoria celor publice, dar 
  care in asemenea raporturi nu apar in calitate de autoritate de 
  stat ci purtatoare ale unor raporturi si obligatii civile private.
  In sfera dreptului privat sunt cuprinse ramuri ca dreptul civil, dreptul 
  comercial, dreptul familiei, dreptul muncii, dreptul international, dreptul 
  privat.
 
Distinctia dintre sfera dreptului public si a celui privat rezulta din urmatoarele:
  - In raporturile de drept public, fata de cele de drept privat, intodeauna 
  cel putin unul dintre subiecte este un organ sau un agent al autoritatii de 
  stat si care actioneaza in aceasta calitate.
  - In sfera dreptului public, raporturile se desfasoara pe verticala, in 
  timp ce in sfera dreptului privat acestea se desfasoara pe orizontala.
  - Prin normele de drept public se asigura interesul general public, pe cand 
  prin normele dreptului privat se asigura interesele proprii ale particularilor, 
  realizarea unor drepturi si obligatii subiective ale partilor.
  - Prin normele de drept public sunt reglementate acele raporturi sociale in 
  care exista, de regula, o singura si unilaterala manifestare de vointa, aceea 
  a autoritatii, pe cand prin normele dreptului privat sunt reglementate 
  raporturile care au la baza acordul de vointa al partilor.
  - Normele dreptului public au un mai mare grad de generalitate reglementand 
  conduita tuturor persoanelor aflate in spatiul de suveranitate al statului, 
  pe cand normele de drept privat au o sfera de aplicabilitate mai restransa, 
  vizand, de regula, anumite categorii de persoane, titulare ale unor drepturi 
  si obligatii subiective, determinate.