In de obste, se apreciaza ca raportul juridic civil este doar un raport social reglementat de normele dreptului si ca urmare se considera ca raportul juridic nu este altceva decat un raport social reglementat de normele dreptului civil. q2b4bj
In realitate, raportul juridic civil este acel raport care izvoraste din actele si din faptele caruia normele juridice le confera calitatea de izvoare ale raportului juridic civil. Raportul juridic civil are urmatoarele trasaturi:
1) Generalitatea izvoarelor raportului juridic civil
Prin izvoare ale raportului juridic civil se intelege acele imprejurari care genereaza un anumit raport juridic, il modifica sau il sting.
Generalitatea acestor izvoare poate fi considerata o trasatura a raporturilor juridice civile, deoarece, spre deosebire de alte raporturi de drept, cum este dreptul comercial, in care izvoarele raporturilor juridice sunt nominalizate expres de lege, in intelesul ca aceste raporturi se pot naste ori modifica numai din acte si fapte pe care legea le califica drept acte si fapte de comert, in cadrul raportului juridic civil izvoarele sunt determinate doar generic, prin dispozitiile legii. Ca urmare, principalele izvoare sunt: a) Contractul civil
Contractul este acel raport de vointe realizat intre doua sau mai multe persoane cu scopul de a genera, modifica sau stinge un raport juridic.
Contractul nu este insa, doar un izvor de raporturi juridice civile, intrucat el poate sa genereze, dupa caz, raporturi comerciale, raporturi de munca etc. si ca atare se spune ca este izvor de raporturi civile doar contractul civil. Pentru a determina care contract este civil trebuie sa observam ca, ori de cate ori, printr-o dispozitie legala un anumit contract nu este calificat altfel decat un contract civil si ori de cate ori din continutul si din efectele sale nu rezulta ca acel contract ar avea alta natura decat civila, el trebuie calificat ca fiind un contract civil. b) Actul unilateral
Manifestarea de vointa savarsita cu intentia de a produce efecte juridice si care produce, prin ea insasi, astfel de efecte, in sensul ca, de regula, modifica sau stinge un raport juridic sau o situatie juridica preexistenta.
Asa fiind, actul unilateral de drept civil apre ca fiind expresia exercitarii unui drept subiectiv conferit persoanei fie de catre lege, fie de catre un contract incheiat in prealabil cu o alta persoana.

a) Faptele juridice ilicite, cauzatoare de prejudicii altor persoane (Delictele civile)
Acestea sunt un frecvent izvor al raporturilor juridice civile datorita dispozitiilor din art. 998 Cod civil: “Orice fapta a omului care cauzeaza altuia prejudiciu obliga pe acela din a carui greseala s-a ocazionat, a-l repara”. De precizat este faptul ca aceste delicte civile cauzatoare de prejudicii nu trebuie confundate cu infractiunile cu toate ca, de multe ori, ele se manifesta prin actiuni infractionale si, ca urmare, atrag si raspunderea penala a autorului lor.
Delictul civil insa, exista independent de infractiune, el constand intr-o fapta care nesocoteste (incalca) un drept subiectiv sau chiar numai un interes legitim al unei persoane.

b) Faptele juridice licite (Qvasicontractele)
Asemenea fapte care sunt licite pot genera atat raporturi obligationale, cat si raporturi care au in continutul lor drepturi reale.
Faptele licite generatoare de raporturi obligationale:
- imbogatirea fara justa cauza
- gestiunea de afaceri
- plata nedatoriilor
Atunci cand faptele licite genereaza raporturi in continutul caruia se afla drepturi reale (drepturi de proprietate) ele se numesc moduri de dobandire a dreptului de proprietate (accesiunea mobiliara).

c) Evenimentele
Imprejurari independente de vointa omului, dar care, potrivit legii, pot modifica, genera sau stinge raporturile juridice.
Ex:
- moartea genereaza raporturi de drept succesorat
- cazul de forta majora determina suspendarea executarii unui contract

2) Caracterul precumpanitor patrimonial al raporturilor
Raporturile patrimoniale sunt acelea care au in continutul lor drepturi patrimoniale, adica drepturi care se pot evalua si exprima in bani. Drepturile patrimoniale sunt grupate in doua categorii: a) Drepturi reale
Aceste drepturi confera titularului lor indreptatirea de a exercita o seama de atribute cu privire la un bun. b) Drepturi de creanta
Sunt acele drepturi care confera titularului lor indreptatirea de a cere unei alte persoane sa dea, sa faca sau sa nu faca ceva.
Ex:
- Dreptul vanzatorului de a primi pretul si de a cere plata.
Pe langa raporturile ce au in continutul lor drepturi patrimoniale normele de drept civil reglementeaza si unele raporturi referitoare la drepturi nepatrimoniale, drepturi care nu sunt succeptibile de o evaluare sau de o exprimare baneasca.
Acestea se grupeaza in trei categorii:
1. Drepturi privitoare la existenta si integritatea persoanei (Ex: Dreptul la integritate corporala, onoare etc.)
2. Drepturi privitoare la identificarea persoanei (Ex: Dreptul la nume si domiciliu al persoanei fizice, dreptul la sediu si denumire al persoanei juridice)
3. Drepturi care rezulta din creatia intelectuala (Ex: Dreptul de autor, de inventator etc.)

3) Egalitatea partilor
Prin aceasta nu se evoca ideea unei egalitati in drepturi si obligatii a partilor raportului juridic civil, deoarece exista raporturi in care una dintre parti are doar drepturi, fara a avea vreo obligatie, in timp ce cealalta parte are doar obligatii, fara a avea vreun drept (Ex: Contractul de donatie).
Egalitatea partilor in raportul juridic civil se concretizeaza prin aceea ca ele nu se subordoneaza una fata de cealalta ceea ce face ca partile sa poata, deopotriva, sa-si exprime vointa pentru a determina stabilirea raportului juridic si a continutului acestuia, pentru a decide asupra modificarii sau incetarii acestui raport.

Aceasta inseamna ca egalitatea partilor in raporturile juridice civile rezulta din insusi libertatea de vointa de care partile se bucura in aceste raporturi.
4) Pluritatea de subiecte
In caz de pluritate de subiecte, obiectul raportului juridic civil este, de regula, divizibil.
Pluritatea de subiecte apare in sistemul in care raporturile juridice se stabilesc nu numai intre doua persoane, ci intre mai multe. Insa pluritatea de subiecte nu se confunda cu situatia in care unul dintre subiectele raportului juridic este nedeterminat.
De pilda, in cazul raporturilor ce au in continut drepturi reale (dreptul de proprietate, spre exemplu), titularul dreptului este determinat si cunoscut, in timp ce titularul obligatiei corelative acestui drept este nedeterminat, el fiind alcatuit din toate celelalte persoane, care sunt datoare sa nu savarseasca nimic de natura sa impiedice (sa stanjeneasca) liberul exercitiu al dreptului real.
Pluritatea de subiecte poate sa apara in toate raporturile civile. Astfel, in raporturile cu continut nepatrimonial, pluritatea poate sa apara in cazul in care doua sau mai multe persoane au calitatea de coautor a unei lucrari (literare, artistice etc.). Aceasta lucrare, in functie de dorinta autorului, poate sa fie o opera comuna divizibila sau una comuna indivizibila, in situatia in care nu este precizata contributia fiecaruia dintre coautori la realizarea ei.
In raporturile nepatrimoniale care au in continutul lor drepturi reale, pluritatea apare, de pilda, in cazul dreptului de proprietate comuna. Fie ca aceasta se manifesta sub forma coproprietatii, fie sub forma indiviziunii, fie ca se manifesta sub forma devalmasiei. a) Coproprietate
O stare a dreptului de proprietate caracterizata prin aceea ca dreptul de proprietate asupra unui bun apartine concomitent mai multor persoane si este exercitata concomitent de catre acestea, intinderea drepturilor fiecarei persoane fiind determinati printr-o cota-parte ideala exprimata printr-o fractie (1/2, 1/3 etc.) b) Indiviziunea
Este caracterizata prin aceea ca are ca obiect un bun determinat, ci o masa, o universalitate de bunuri de drepturi si obligatii, care apartin concomitent mai multor persoane si asupra carora aceste persoane isi exercita concurent si concomitent drepturile care sunt determinate tot printr-o cota-parte.
De pilda, cel mai frecvent caz de de indivizibilitate este indiviziunea succesorala, in care se gasesc mostenitorii defunctului fata de patrimoniul succesoral. c) Devalmasia
Este caracterizata prin aceea ca fie un bun, fie o masa de bunuri, drepturi si obligatii apartin concomitent mai multor persoane care exercita asupra ei concurent si concomitent o seama de drepturi, fara ca vreuna dintre ele sa aiba precizata intinderea drepturilor sale ca in cazul coproprietatii si al indiviziunii. Singurul caz legal si organizat de devalmasie este acela al bunurilor comune ale sotilor. Aceasta nu inseamna insa, ca mai multe persoane nu pot sa ajunga intr-o situatie de devalmasie pe cale conventionala.
In toate aceste situatii de pluralitate de subiecte, raportul juridic este divizibil intrucat titularii acestui raport pot sa ceara oricand sistarea starii de proprietate, de indiviziune sau de devalmasie.
Prin exceptie totusi, in cazul sotilor, sistarea devalmasiei poate sa intervina doar la desfacerea ori incetarea casatoriei si pentru motive temeinice si prin hotarare judecatoreasca chiar si in timpul casatoriei.
In raporturile care au in continutul lor drepturi de creanta si care mai sunt numite si raporturi obligationale, in ipoteza unei pluralitati de subiecte, obiectul acestui raport se divide, de drept, fiecare dintre creditori fiind indreptatit sa ceara de la debitor doar partea ce i se cuvine si fiecare debitor in parte fiind datori sa dea sau sa plateasca partea ce ii revine.
De la aceasta regula a divizibilitatii raportului obligational cu pluritate de subiecte exista doua exceptii si anume solidaritatea si indivizibilitatea. d) Solidaritatea
Poate sa priveasca pe creditori, fiind activa sau pe debitori, caz in care este pasiva.
1. Solidaritatea activa
In cazul solidaritatii active exista mai multi creditori, fiecare dintre ei fiind indreptatit sa ceara debitorului sa-i plateasca lui intreaga obligatie. Dupa aceea, ceilalti creditori se pot intoarce impotriva creditorului care a fost platit si pot cere de la acesta ceea ce el a primit in locul lor.
Solidaritatea activa poate sa rezulte doar din conventia partilor, insa ea este lipsita de interes, mai cu seama pentru creditori si de aceea este rar intalnita in practica.

2. Solidaritatea pasiva
Apare atunci cand exista un creditor si mai multi debitori si se caracterizeaza prin faptul ca creditorul poate, la alegerea lui, sa-i urmareasca pe toti debitorii pentru a-si realiza creanta sau poate sa aleaga pe unul dintre ei, pe care sa-l urmareasca si sa-l oblige sa-i plateasca obligatia in intregul ei.
Dupa aceea insa, debitorul platitor se poate intoarce cu actiune impotriva celorlalti codebitori pentru a cere de la acestia ceea ce a platit in locul lor.
Spre deosebire de solidaritatea activa, solidaritatea pasiva este mai frecvent intalnita in practica, deoarece ea actioneaza ca o adevarata garantie pentru creditor. Aceasta datorita faptului ca creditorul in loc sa-si indrepte urmarirea impotriva tuturor debitorilor il alege dintre acestia pe cel care il considera solvabil si il obliga sa achite intreaga creanta, urmand ca acesta sa se intoarca impotriva codebitorilor sai.
Solidaritatea pasiva poate sa rezulte fie din conventia partilor (solidaritatea conventionala), fie dintr-o dispozitie a legii (solidaritatea legala).
De pilda, art. 1003 Cod civil, cand delictul sau qvasidelictul este imputabil mai multor persoane, aceste persoane sunt tinute solidar pentru despagubire.

e) Indivizibilitatea
Produce, de regula, aceleasi efecte ca si solidaritatea, dar se si deosebeste de aceasta prin urmatoarele:
In primul rand, sursele indivizibilitatii sunt diferite. Ea poate sa rezulte din insasi indivizibilitatea obiectelor obligatiei (indivizibiliatea naturala -; Ex: Obilgatia de a preda un autoturism) sau din conventia partilor, prin care se stabileste ca, desi obiectul obligatiei este divizibil, partile inteleg sa-l priveasca ca si cum ar fi indivizibil (indivizibilitatea conventionala).
Indivizibilitatea, naturala sau conventionala, se transmite la mostenitori, spre deosebire de solidaritatea care nu se transmite.