562. Generalitati. Transmisiunea succesorala se diferentiaza de transmisiunile prin acte intre vii prin faptul ca, spre deosebire de acestea, are ca obiect nu doar un drept anume, ci universalitatea patrimoniului defunctului sau o cota-parte din aceasta (in cazul transmisiunilor cu titlu universal). t9r4rf
Daca prin acte intre vii patrimoniul persoanei fizice, care este un ansamblu de drepturi si obligatii, nu poate fi instrainat nici in tot, nici in parte, acest lucru este posibil doar in cazul decesului persoanei fizice titulare.
In dreptul nostru, ca si in dreptul francez, transmisiunea succesorala opereaza de plin drept de la data deschiderii mostenirii, chiar fara ca succesorii sa stie, ca o consecinta a principiului ca un patrimoniu nu poate ramane fara titular nici un moment. Succesibilii chemati la mostenire si considerati mostenitori de la data deschiderii acesteia, au insa dreptul de a renunta la acest drept, neputand fi obligati sa mosteneasca daca nu doresc.
Considerati continuatori ai persoanei defunctului, reprezentanti ai acestuia, iar nu doar simpli avanzi-cauza , succesorii universali sau cu titlu universal nu sunt doar simpli succesori la bunuri sau lichidatori ai patrimoniului succesoral, ci titulari ai drepturilor si obligati personal pentru datoriile succesorale, chiar daca prin aceptarea sub beneficiu de inventar pot sa limiteze obligatiile de plata a datoriilor intra vires hereditatis (supra nr. 539 si urmat.).
Spre deosebire de succesorii universali sau cu titlu universal (mostenitorii legali, legatarii universali sau cu titlu universal, instituitii contractuali universali sau cu titlu universal), legatarii particulari si instituitii contractuali particulari sunt simpli succesori la bunurile cu care au fost gratificati, nefiind tinuti la plata datoriilor succesorale decat in masura in care au fost obligati prin vointa defunctului.
In principiu, drepturile personale nepatrimoniale apartinand defunctului nu sunt transmisibile pe cale succeorala, putand fi insa ocrotite si dupa decesul titularului in conditiile prevazute de art. 56 din Decretul nr. 31/1954. Dreptul de a actiona pentru respectul vietii private se stinge la decesul persoanei vizate, singura titulara a acestui drept, fiind netransmisibil la succesori, dar acestia din urma pot actiona in nume propriu pentru atingerea adusa propriilor sentimente, de o maniera certa si caracterizata, daca atingerea adusa vietii private a autorului lor le aduce un prejudiciu personal .
Patrimoniul succesoral cuprinde, pe de o parte, drepturile, adica activul succesoral, iar pe de alta parte, obligatiile, adica pasivul succesoral.

a) Activul succesoral

563. Activul mostenirii cuprinde toate drepturile reale si de creanta care nu se sting prin moartea titularului lor, si anume:
-dreptul de proprietate asupra bunurilor mobile si imobile;
-drepturile reale derivate din dreptul de propreitate, cum ar fi cel de superficie sau de servitute;
-drepturile reale acesorii (ipoteca, gaj);
-dreptul real de folosinta sau de accesiune;
-drepturile de creanta, cum ar fi, de pilda, de a incasa pretul unui lucru vandut de de cujus, de a incasa o chirie scadenta, de a obtine restituirea unui imprumut fcut de de cujus etc.;
-drepturile patrimoniale de autor;
-dreptul de a exercita actiunile patrimoniale care s-au nascut in patrimoniul defunctului, cum este actiunea in anulare pentru vicii de consimtamant ori actiunea in daune contra unui tert care a impiedicat pe de cujus sa incheie un anumit contract in timpul vietii .
Se transmite prin succesiune chiar dreptul la actiunea pentru recuperarea creantelor atasate persoanei defunctului, cum este cazul dreptului la reparea prejudiciului corporal sau moral cauzat acestuia .
Activul mostenirii cuprinde nu numai bunurile existente in patrimoniul defunctului la data decesului, ci si fructele sau veniturile acestora produse dupa deschiderea mostenirii . De asemenea, activul mostenirii va cuprinde si bunurile formand obiectul donatiilor raportabile, precum si a celor supuse reductiunii.

564. Unele drepturi, desi au continut patrimonial, nu se transmit pe cale succesorala intrucat se sting prin moartea titularului lor, durata lor fiind astfel limitata prin lege sau prin dispozitii contractuale. Este astfel cazul dreptului de uzufruct, de uz si de abitatie, al dreptului la o renta viagera, al dreptului de intretinere legala sau al dreptului de intretinere derivand dintr-un contract.
Exista insa si anumite drepturi personale nepatrimoniale pe care dispozitii legale exprese le declara transmisibile pe cale succesorala. Astfel, referitor la drepturile nepatrimoniale de a pretinde recunoasterea calitatii de autor si de a pretinde respectarea integritatii operei si de a se opune oricarei modificari sau atingeri, daca prejudiciaza onoarea sau reputatia autorului, art. 11 alin. 2 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor si drepturile conexe precizeaza ca acestea se transmit „prin mostenire, potrivit legislatiei civile, pe durata nelimitata” .

b) Pasivul succesoral

565. Datoriile succesiunii. Pasivul succesoral cuprinde in primul rand datoriile succesiunii, cuprinzand obligatiile nascute in timpul vietii lui de cujus care il tin pe acesta la plata la data deschiderii mostenirii, indiferent daca izvorul acestora este contractual (ex.:obligatia dea plati pretul unui lucru cumparat; de a restitui un bun aflat in depozit; de a plati o chirie etc.), delictual (ex. :obligatia de a despagubi pe un tert pentru prejudiciul cauzat de defunct printr-o fapta ilicita), quasidelictual sau quasicontractual (ex.:obligatia de a plati cheltuielile necesare si utile facute de un tert ca gestor de afaceri al defunctului) .
In practica judiciara si in doctrina franceza este promovata solutia de bun-simt potrivit careia copilul care a adapostit si ingrijit singur pe parintele decedat, in afara obligatiei legale de intretinere, are impotriva succesiunii o creanta intemeiata pe principiul restituirii imbogatirii fara justa cauza, imbogatirea constand in faptul ca prin prestatiile sale -; nu numai banesti, ci si in serviciile executate personal -; a asigurat defunctului evitarea unei insaraciri cu sumele pe care ar fi trebuit sa le cheltuiasca pentru asigurarea ingrijirii sale de catre un tert, aceasta creanta trebuind sa fie inclusa in pasivul mostenirii . In schimb, cheltuielile efectuate de un succesor tinut la obligatia legala de intretinere, singur, fara participarea celorlalti succesori tinuti si ei la aceeasi obligatie, nu pot fi incluse in pasivul mostenirii, fiind vorba de un raport direct intre succesorii tinuti in solidum la obligatia legala de intretinere, fara implicarea patrimoniului succesoral .
Obligatiile intuitu personae, chiar daca ar avea un continut patrimonial, nu se transmit pe cale succesorala deoarece prin decesul debitorului se sting. Este astfel cazul obligatiilor decurgand din contractul de antrepriza, care se sting prin moartea antreprenorului (art. 1485 C. civ.), sau de mandat, care se sting prin moartea mandatarului (art. 1552 pct. 3 C. civ.). De asemenea, obligatia legala de intretinere se stinge prin moartea debitorului, netransmitandu-se la mostenitorii acestuia. Stingerea acestor obligatii opereaza doar pentru viitor, iar nu si pentru obligatiile scadente pana la data deschiderii mostenirii si neexecutate de defunct, care trebuie executate de succesori prin echivalent (daune-interese).
Chiar si plata amenzilor legal stabilite inaintea decesului lui de cujus pot fi urmarite impotriva succesorilor, principiul personalitatii pedepselor impiedicand doar sanctionarea dupa data decesului celui vinovat .

566. Sarcinile mostenirii. Spre deosebire de datoriile succesiunii, care constituie pasivul mostenirii stricto sensu intrucat sunt obligatii care il tineau pe defunct la data decesului, sarcinile mostenirii sunt obligatii care se nasc dupa data deschiderii mostenirii, dar care decurg din faptul decesului lui de cujus . Fiind urmarea directa a mortii lui de cujus, aceste obligatii sunt asimilate in principiu datoriilor propriu-zise ale succesiunii, urmand regimul juridic al acestora, cu toate ca se nasc dupa deschiderea mostenirii si ca nu l-au tinut nici un moment direct pe defunct .
In aceasta categorie se includ cheltuielile legate de inmormantarea defunctului (este vorba atat de inmormantarea porpriu-zisa, cat si de slujbele religioase de pomenire ulterioare acesteia), in masura in care nu sunt excesive in raport cu starea materiala a celui decedat , precum si cheltuielile de sigilare, de inventariere, taxele succesorale, de lichidare si partaj ale mostenirii .
Asimilarea sarcinilor succesunii datoriilor lui de cujus nu este insa absoluta, caci, chiar in cazul acceptarii mostenirii sub beneficiu de inventar, succesorii tinuti la plata pot fi urmariti de creditori si asupra patrimonului propriu, acestea fiind in acelasi timp atat datorii ale defunctului, cat si datorii personale ale succesorilor (ex.: obligatia de plata a cheltielilor de inmormantare, supra nr. 557) .

567. Plata legatelor particulare care nu au ca obiect bunuri individual determinate. Legatarii universali sau cu titlu universal, care dobandesc de la data deschiderii mostenirii nu numai activul, ci si pasivul succesoral, fiind debitori ai obligatiilor succesorale, legatele lor neputandu-le conferi calitatea de creditori ai succesiunii.
De asemenea, in cazul legatelor particulare care au ca obiect bunuri individual determinate, asupra carora legatarul devine proprietar din momentul deschiderii mostenirii, calitate in care are la dispozitie actiunea reala in revendicare, nu se pune problema existentei unor drepturi de creanta contra succesiunii.
In schimb, legatele particulare care au ca obiect bunuri de gen (in mod obisnuit, plata unor sume de bani), confera neindoielnic beneficiarului acestora un drept de creanta contra succesiunii.
Obligatia de plata a legatelor particulare care au ca obiect drepturi de creanta revine succesorilor universali (mostenitorilor legali si legatarilor universali) sau cu titlu universal (legatarilor cu titlu universal) (infra nr. 591). Spre deosebire de datoriile succesiunii, obligatia de plata a legatelor avand ca oiect drepturi de creanta nu l-a tinut niciodata pe defunct, nefiind altceva decat un mod de distribuire de catre defunct a bunurilor succesorale .
Plecand de la principiul potrivit caruia nimeni nu poate dispune de bunurile sale decat dupa ce si-a onorat obligatiile (nemo liberalis nisi liberatus), datoriile si sarcinile mostenirii trebuie sa fie satisfacute inaintea platii legatelor particulare .